22,078 matches
-
viață lungă! Cine trebuia să-l asasineze pe Goma În Convorbiri literare din noiembrie, Vasile Iancu semnează un text senzațional: Istoria unui asasinat politic. E vorba de mărturisirile unui ,,informator" anonim care l-a cunoscut pe un oarecare Paul Andriescu, originar din Dorohoi, frecventînd boema ieșeană din anii '80. Era absolventul unei școli postliceale bucureștene și se ocupa cu depanarea radio-t.v. Nu urmase facultatea din cauza ,,dosarului". Tatăl său fusese în America în tinerețe și, revenit în România înainte de război
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/15667_a_16992]
-
și a fiecărui artist în parte, pe acest modul, cu intenția declarată de a identifica mutațiile de interes estetic și redistribuirea accentelor filosofico-doctrinare, ar putea scoate în evidență aspecte extrem de interesante. Pe lîngă datele sale ereditare, pe lîngă acea ,,presiune originară" a dublei tentații Orient-Occident, pictura de șevalet din România a suportat și succesive ,,presiuni de context", acele intervenții brutale născute din convulsiile istoriei mici și din bovarismele pseudoteologale de natură ideologică și politică. Generații la rînd, începînd cu acelea interbelice
Mișcările unei generații by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/15682_a_17007]
-
mai tineri inspiratele cugetări pe această temă emise de Sorin Dumitrescu (ilustrator al albumului discografic Confesiuni I și autor al neuitatului aforism: "Johnny Răducanu a introdus în jazz instituția autohtonă a oftatului"), Andrei Pleșu, Dan Laurențiu, Nicolae Breban, Fănuș Neagu (originar din aceeași urbe dunăreană), Florian Lungu, Dumitru Capoianu, Cornel Todea, Edgar Elian etc. Din unghi muzicologic, Pascal Bentoiu a dat una dintre cele mai penetrante caracterizări ale lui J.R.: "Adoră să se scalde în armonii voluptuoase, încearcă mai totdeauna să
Aniversare Johnny Răducanu () [Corola-journal/Journalistic/15664_a_16989]
-
lume nouă, conținînd publicistica sa revoluționară de după primul război mondial. Dar, așa compozit cum se prezintă sumarul acestui al VI-lea volum al ediției, dezvăluie negreșit interes. Mai întîi de toate pentru scrierile teologale. În 1907, semnînd cu numele său originar Grigore Pisculescu, își susține teza de licență în teologie (în același an se va și căsători cu aleasa inimii). Teza de licență se numea Minunea din drumul Damascului - argument apologetic. Teza, publicată, a fost bine primită de revista Biserica ortodoxă
Ediția Galaction by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/15712_a_17037]
-
Pafos). Simpozionul a oferit totodată posibilitatea unui fructuos și emoționant dialog între literatura greacă și cea germană, prezentă prin nume de primă mărime: poeta müncheneză Dagmar Nick, a cărei sursă statornică de inspirație o constituie mitologia greacă, poetul Günter Kunert, originar din Berlinul de Est, ale cărui evocări despre avatarurile intelectualilor în timpul regimului comunist stârneau zâmbetele auditorilor mai tineri, dar căpătau accente dramatice în sufletul celor care au trăit experiențe similare, prozatorul Norbert Niemann, unul dintre cele mai viguroase talente afirmate
,,Dimensiunea europeană a literaturii neoelene" by Elena Lazăr () [Corola-journal/Journalistic/15737_a_17062]
-
Bibliotèque Nationale de France cu ocazia expoziției cu același nume deschisă la Paris între februarie și iunie 2001. Trebuie să admit că problema scrisului de mînă mă preocupă de cîtăva vreme, fiindcă de el se leagă existența manuscrisului, ca formă originară, astăzi pe cale de dispariție, a unei opere literare, înlocuită de dactilogramă și apoi de printul de computer. Scriitorii epocilor anterioare, cel puțin de la o dată încoace, ne-au lăsat manuscrisele ca pe niște documente personale excepționale (era să spun, de primă
Mâna care scrie by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/15740_a_17065]
-
stare sufletească organică sau capabilă de a se organiza, după cum pe apele fermecate de dorința celui ce le fixează, se încheagă icoana clară a ființei așteptate. E, firește, numai un punct de plecare, dar, pentru individ, identic așa-zisului "fenomen originar", întrucît din minusculul lui sîmbure ca din inima sultanului eminescian, se poate revărsa copacul ce a adumbrit toate hotarele pămîntului. Lucrul, de altfel, nu e nou, și în procesul creației el constituie ceea ce numesc unii esteticieni elementul "mistic", pe care
Un impas al lovinescianismului? (I) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/15726_a_17051]
-
în care cititorului i se prezintă adevărul despre existența cotidiană. Tragicul pândește din umbră, însă povestea din spatele realității crude este una de dragoste, având centrate două personaje ș Ștefan și Elena, a căror idilă se sfârșește trist. Ștefi, un tânăr originar din Bulzeștiul Doljului, este prezentat ca elev la Craiova, student la București, bursier în Rhodos (Grecia). Locuiește în gazdă la Leonora, o femeie echilibrată, marcată, totuși, de regimul abuziv. În carte, îi mai întâlnim pe Elena, iubita lui Ștefi, Gheorghe
Lansare de carte. In: Editura Destine Literare by Nicolae Bălașa () [Corola-journal/Journalistic/82_a_221]
-
a avut loc lansarea promoțională a noului său roman Miss Bukarest apărut la editura Aufbau din Berlin. Cu acest prilej, Richard Wagner ne-a acordat următorul interviu. Manola Romalo: În romanul Miss Bukarest unul dintre protagoniști este scriitorul Klaus Richartz, originar din Banat care trăiește la Berlin. El este confruntat cu o serie de întrebări din partea publicului german, de genul: ,, Ați scris și-n România în limba germană? Cum s-a schimbat limba dumneavoastră în Germania?" Această închidere într-un anumit
Richard Wagner: "Cine a făcut dictatura? Ceaușescu singur cu biata lui nevastă?" by Manola Romalo () [Corola-journal/Journalistic/15750_a_17075]
-
am plecat din România am făcut-o cel târziu în anii '80. Aici, în Germania, am fost receptați din punct de vedere literar dar și din cauza fenomenelor politice din România. Fenomenul Ceaușescu era un fenomen central în receptarea unei literaturi originare din România. Nimeni nu gândea o literatură din România fără fenomenul Ceaușescu. Ce diferență vedeți între rolul scriitorului într-o dictatură față de acela într-un regim democratic? În primul rând, dacă vrei să definești scriitorul din punct de vedere al
Richard Wagner: "Cine a făcut dictatura? Ceaușescu singur cu biata lui nevastă?" by Manola Romalo () [Corola-journal/Journalistic/15750_a_17075]
-
Pe nesimțite, grafica irumpe în pictură, tușa senzuală se resoarbe în grația linearității, bidimensionalul capătă volum și-și redobîndește cea de-a treia dimensiune sau, dimpotrivă, obiectul de-a gata, coborît direct din reveriile lui Duchamp, își neagă toate determinismele originare, funcționale și estetice deopotrivă, și se supune cu docilitate unei priviri pe jumătate grave, pe jumătate ludice și ironice. în funcție de interesele lui de explorator și de motivațiile adînci ale unei cerebralități mereu disponibile, Alexandru Trifu poate acoperi, cu același gest
Portrete paralele by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/15789_a_17114]
-
bacovian n-au făcut caz niciodată de "poza" lui, conspectîndu-i substanța morală, într-un registru suficient de omogen. O "înțelegere imediată, confortabilă" îl viza pe bardul solitudinii, tristeții, provinciei, al nevrozei, al constituției hipersensibile, evocate prin mijlocirea unei materialități simple, originare. Nu de un clișeu e vorba, totuși, ci de o emblemă critică, degajînd o noutate. Iată aprecierea binecunoscută a lui E. Lovinescu: "Expresia celei mai elementare stări sufletești, e poezia cinesteziei imobile, ce nu se intelectualizează, nu se spiritualizează, nu
Bacovia sau paradoxul degradării by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/16142_a_17467]
-
însă și realitatea primară; în ea salutăm poate întîia licărire de conștiință a materiei ce se însuflețește". Ea este acompaniată de alte opinii relevante, ale lui Șerban Cioculescu ("nesfîrșita ploaie autumnală" și "troienele de zăpadă materializează universul îndărăt, către neființa originară, către starea de indistincție a elementelor"), Perpessicius ("suflet nedezlipit de placenta haosului originar", înfiorat "de toate ecourile atavice"), Vladimir Streinu ("traiul orb al materiei, al primordialității concrete"), N. Davidescu, acesta din urmă cu o memorabilă asociere preistorică: "poezia d-lui
Bacovia sau paradoxul degradării by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/16142_a_17467]
-
materiei ce se însuflețește". Ea este acompaniată de alte opinii relevante, ale lui Șerban Cioculescu ("nesfîrșita ploaie autumnală" și "troienele de zăpadă materializează universul îndărăt, către neființa originară, către starea de indistincție a elementelor"), Perpessicius ("suflet nedezlipit de placenta haosului originar", înfiorat "de toate ecourile atavice"), Vladimir Streinu ("traiul orb al materiei, al primordialității concrete"), N. Davidescu, acesta din urmă cu o memorabilă asociere preistorică: "poezia d-lui Bacovia are, în ciuda scurtimii ei, ceva din greutatea cu care, probabil, odinioară, se
Bacovia sau paradoxul degradării by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/16142_a_17467]
-
lui Bacovia are, în ciuda scurtimii ei, ceva din greutatea cu care, probabil, odinioară, se vor fi mișcat uriașii Plesiosauri în nămoalele primitive, înainte de a fi dispărut". Cu justețe, Daniel Dimitriu remarcă o contradicție între această trimitere la primitiv, la abisul originar, și raportarea la decadență, la simbolism a poetului, așadar la o realitate "crepusculară, în plin proces de degradare": "Lovinescu însuși se contrazice atunci cînd afirmă că legătura acestei poezii cu simbolismul e prea fățișă, întrucît simbolismul nu este expresia acelei
Bacovia sau paradoxul degradării by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/16142_a_17467]
-
promite un mare antreprenoriat de zugrav. Adrian vizitează, nesățios, capitala Egiptului, capătă de lucru la un ceh care locuise multă vreme în România. Musa i se alătură, pentru un preț care nu ajungea nici pentru mîncare la restaurantul lui Goldenberg, originar, firește, din România. Musa nu izbutește să facă nimic pentru Sara și, plin de datorii, nu se putea (dar voia într-adevăr?) întoarce acasă împreună cu fiica sa, cum plănuise. Pînă la urmă, Adrian eșuează ca "om sandviș", la colțul unei
Un vagabond cu mare har by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/16176_a_17501]
-
într-un cabaret mai ales și, apoi, la prinț acasă. Se ostoise dar era scîrbit de atîta mîncare, băutură și zaiafet, continuînd, totuși, s-o ducă tot așa patru zile, pînă la plecarea trupei din oraș. Un tinichigiu, firește evreu originar din România, îi face rost de un atelier în care omul nostru devine pictor de firme. Îi merge din plin, ajungînd un domn arătos, bine îmbrăcat, salutat și cu comenzi din belșug. Dar, brusc, e chinuit de întrebarea, care îl
Un vagabond cu mare har by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/16176_a_17501]
-
am fi cunoscut-o niciodată. Concluzia lui Șklovski este că percepția estetică echivalează cu o trăire epifanică. Deschizîndu-ne ochii asupra unei lumi pe care ne-am obișnuit s-o ignorăm tocmai pentru că ne e familiară, arta re-creează de fapt Creația originară. Ideea expusă de Șklovski în acel eseu din 1927 pare să fie și punctul de plecare al celei mai recente cărți a lui George Steiner, Grammars of Creation, pusă în slujba unei misiuni dificile la momentul actual: aceea de a
Cele două culturi by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/16181_a_17506]
-
marginea a două noi producții S.U.A., de data aceasta de interes privilegiat prin autorii lor: Marea hoinăreală (alternativă în derizoriu la gravul titlu original: O, Brother, Where Art You) de Joel Coen, și Doctorul T și femeile (rămas în derizoriul originar) de Robert Altman. Relativ tinerii frați Coen (Joel și Ethan, acum împreună doar ca scenariști, regia asumîndu-și-o vîrstnicul) și veteranul Altman figurează două generații distincte și două șanse de vîrf ale nonconformismului în filmul nord-american, de pe vremea cînd producțiile de peste
Insurmontabila barieră by Valerian Sava () [Corola-journal/Journalistic/16179_a_17504]
-
cinema-ul autohton"? Sincer : nu. Varianta pentru marele ecran, chiar dacă mai lungă cu circa 25 de minute - de unde un plus de respirație și de rotunjime - nu aduce nimic substanțial, în plus, față de cea veche. Imaginile noi, care au împănat montajul originar, deși filmate pe platou, la o distanță de peste un an față de cele vechi, nu se simt, se topesc în masa filmului, ceea ce e, tehnic vorbind, o performanță. O performanță e și capacitatea autorilor de a reuși să demonstreze că există
Ciorba reîncălzită by Eugenia Vodă () [Corola-journal/Journalistic/16195_a_17520]
-
lui cuvinte. Dar nu, el rămâne un cronicar manierat și rezonabil al întâmplării. Tocmai de aceea relatarea lui ne inspiră încredere, ni se pare verosimilă și ne tulbură profund. Puțini poeți de azi reușesc să restaureze, ca Matei Vișniec, autoritatea originară a cuvintelor. În general, cei care scriu versuri azi contribuie, dimpotrivă, la devalorizarea lor, folosindu-le superficial, imprecis și tautologic, cu o frenezie iresponsabilă. Matei Vișniec, deși nu este grandilocvent, deși nu transformă fiecare cuvânt într-un dangăt de clopot
Penelopa lui Matei Vișniec by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/16248_a_17573]
-
moment, sînt dispuși să-și ajute țara, compatrioții. În paranteză fie spus, noi, românii, nu am avea motive să ne plîngem de absența unui lobby pozitiv dacă am fi cît de cît practici. Zece la sută din populația Israelului este originară din România; sute de mii de germani sînt de la noi; niciodată n-am avut în lume mai multe vîrfuri științifice și prieteni dispuși să ne ajute. În sfîrșit, după '90 există o emigrație tînără de mare valoare, total ignorată și
Augustin Buzura "Iepurii de odinioară au îmbrăcat blănuri de tigri" by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/16170_a_17495]
-
structurală, întrucît masca ajunge a se lipi de chip în mod definitiv, simularea voluptuoasă a degradării și asprimea lexicală făurind o a doua natură. Ar fi o eroare astfel să-l căutăm pe "autenticul" Alexandru Mușina exclusiv în ingenuitatea sa originară, rămasă ca un singur braț al ecuației. Poetul de acest gen e la fel de reprezentat moralmente și de aspectul său "secund", inadaptabil și insurgent, provocator cu program. Nostalgia serafică nu dobîndește drepturi superioare demonizării. Cele două fețe ale plăsmuirii poetice sînt
O dublă valență poetică by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/16271_a_17596]
-
de a avea un Eminescu pentru a-i încredința un asemenea dar și, nu în ultimul rînd, o asemenea misiune. Am însă serioase dubii în ce privește perpetuarea în eternitate a etichetei fondatoare, cu tot ce implică ea. Luată în sensul ei originar, titulatura respectivă desemnează "alesul", sau, în termeni mai moderni, "purtătorul de cuvînt" al unei națiuni (identificate de regulă cu un "popor" sau, am zice azi, cu o etnie - fie și numai acest lucru creează, în lumea contemporană, serioase probleme). Cînd
Vechi dispute, noi argumente by Liviu Papadima () [Corola-journal/Journalistic/16269_a_17594]
-
eram/ Ca să mă identifice ca pe un cadavru/ Privit cu repulsie de-aproape?/ Și, dacă nu, la ce bun/ Să mă tot nasc,/ Să mă tot scriu/ Și citesc/ Din mereu aceleași silabe?" (ibidem). Confruntarea are loc între "povestea" inocenței originare și "Timpul real", cea dintîi purtătoare a unui mister capabil a identifica ființa genuină, adevărata ființă, cel de-al doilea factologic alienant. Deși dorită, evoluția e păguboasă, dizolvînd, în talazul mundan, edenicul basm: "Sunt eu ființa din oglindă/ Sau doar
În spatele celebrității by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/16293_a_17618]