854 matches
-
rochia de tafta verde a mamei. Și-o punea în fiecare an când se pregătea de revelion, sărutându-mă, înainte de a pleca, în pătuțul în care mă găsea ghemuit, cu genunchii la gură. Repetam seară de seară, asemeni personajelor de pe orologiile primăriilor germane, reglate de o memorie mecanică, ritualul instalării mele foetale, din care mai păstrez și acum senzația grețos-lăptoasă a cufundării mele amniotice. Liiceanu venea așadar spre mine și pe măsură ce se apropia ochii i se exorbitau, deveneau două talgere uriașe
În genul lui Cărtărescu - Jurnal III by Gabriel Liiceanu () [Corola-journal/Imaginative/11610_a_12935]
-
Locuitorii Drumurile șterse din memoria lor Sunt lent înghițite de aceia ce nu fac decât Să treacă Este vorba de un același continent (dacă vi-o spun) Doar Femeia fără cap pe drumul spre Vence Își ridică încă ochii spre orologiul fără ace Al capelei dezafectate Peisajul se umple de nori care își caută numele Iar continentul nu încetează să se strâmtoreze Scena cu cercuri născute în timpul unei hoinăreli A lua în considerație toate aceste cartiere Care se desfrunzesc cu repeziciune
Biografobii by Sebastian Reichmann () [Corola-journal/Imaginative/3111_a_4436]
-
porunci din inscripțiile gotice de pe pereții fosforescenți ai antimateriei se ivește din când în când câte un mic animal apocaliptic cu picioare de nichel stă și privește în lungul esenței divine de parcă ar aștepta să cadă din clipă în clipă orologiul din turnul burgului în care s-a adăpostit cândva Sfânta Treime tocmai îți vorbeam tocmai îți vorbeam despre eremiți și lucrul în sine dar cum să adopți un legământ de credință uite cum apele se aprind în vaduri precum un
Poezie by Mihai Răcășan () [Corola-journal/Imaginative/9025_a_10350]
-
-i aud respirația spre a fi sigur că trage după ea desișurile nopții, că înoată încă printre smârcurile ei plină de pudoare; Oh, culegând de-atâta timp împreună am adunat hambare întregi de iluzii și toate funcționează încă bine asemenea orologiilor ce ne umplu casa și viitorul; Acum, toate bunurile sunt la păstrare ca niște Pythii adormite pe altare de sacrificiu, ca niște balanțe așteptând la răspântii negustorii de viață; Iar tu știi că nu inventez, că strig doar spre a
Poezie by Vasile Igna () [Corola-journal/Imaginative/13110_a_14435]
-
alte accesorii cu logo-ul "Praha". Nu știi în ce parte să te uiți ca să nu pierzi nimic din farmecul orașului. "Orașul vechi" este un muzeu în aer liber. Piața centrală adună la fiecare oră fixă zeci de curioși în fața orologiului. La prima bătaie a gongului câteva păpuși execută un "program artistic: un schelet trage de sfoară un clopoțel, un oștean își plimbă amenințător sabia prin aer, un altul sună din trâmbiță și câteva păpuși se rotesc în turnul ceasului uitân-du-se
CANDID premiat la Praga, "orașul păpușilor" by Raluca Tulbure () [Corola-journal/Journalistic/8360_a_9685]
-
Big Ben, celebrul orologiu din Parlamentul britanic, ar putea să își schimbe în curând denumirea în "Turnul Elizabeth", cu ocazia jubileului de diamant al reginei Elizabeth a II-a. Până sâmbătă, 331 de membri ai Parlamentului britanic, inclusiv premierul David Cameron, au semnat o
Big Ben își schimbă denumirea. Cum se va numi ceasul din Londra () [Corola-journal/Journalistic/66622_a_67947]
-
demers, în semn de omagiu adus reginei Elizabeth a II-a, este o veste importantă. Sper că această idee își va urma de acum cursul", a declarat premierul David Cameron. Oficial, turnul înalt de 96 de metri se numește "Turnul Orologiului", dar este cunoscut mai mult sub denumirea de "Big Ben", după sunetul produs de uriașul clopot al său, care marchează printr-un semnal sonor ora exactă în centrul Londrei. Parlamentul britanic va examina această petiție la sfârșitul lunii iunie și
Big Ben își schimbă denumirea. Cum se va numi ceasul din Londra () [Corola-journal/Journalistic/66622_a_67947]
-
și: "Eu îl așez printre cei mai mari compozitori contemporani" (19). Sunt folosite numele, chipurile, operele lor, ca imagini emblematice ale românității, ca slogane "naționale", turistice, politice - dar, în genere, se așterne peste ei "uitarea" românității, dacă nu bate un orologiu festiv, dacă nu sunt "iminente" datele comemorative, "Uitarea românească", fâsâitul lamentabil de după măreața explodare a "mămăligii", viermuiala în penibila uitare de sine a "românității" (care există, dacă nu facem tot posibilul să nu fie aneantizată definitiv și dacă nu suflăm
Enescu - între Père-Lachaise și Tescani by Tatiana Slama-Cazacu () [Corola-journal/Journalistic/17348_a_18673]
-
Aur a Festivalului Mondial al Tineretului și Studenților de la Varșovia), 1955, Magnet, 1962, Diamantul, 1965. Odată cu maturizarea literară și politică, poeta revine la grația poetica inițială (Portretul din Fayum, 1970, Oricine și ceva, 1972, Noiembrie inocentul, 1981, Fiesta, 1990). Volumul Orologiu cu figuri, Editura Eminescu, 1984, a fost tradus în limba franceză (L'Horloge à Jacquemart), cu o prefață de Alain Bosquet, în 1987. A publicat traduceri din R.M. Rilke, A.S. Puskin, Robert Browning, P. Neruda, Verlaine și numeroase antologii din
Fiii Mariei Bănuș, prezenți la aniversarea unui secol de la nașterea poetei by Elena Badea () [Corola-journal/Journalistic/37563_a_38888]
-
dragă tovarășe Székely, în anii treizeci, ca un craidon de avocat ce erai, te-nvârteai mereu printre cei de la siguranță, și nici despre faptul că atunci când Csia, șeful „arcașilor”1 a intrat în oraș, v-ați sărutat pe corso, sub orologiu. - Mata ai înnebunit, Matild. - Nu-i mai tot da ’nainte cu nebunia, Balázska. Știu eu ce vorbesc. Și, dacă mă mai ameninți mult cu balamucul, o să merg cu Hutera Béla și-o să declară m forurilor competente ce hram ai purtat
Bogdán László: Blazonul cu două lebede (fragment) by George Volceanov () [Corola-journal/Journalistic/4213_a_5538]
-
Nicolae Oprea, Ion Pop (președinte), Ioana Pârvulescu, George Vulturescu a hotarât pe baza nominalizărilor din 5 septembrie 2005 premiile USR pentru volume apărute în anul 2004: Proză Gheorghe Crăciun, Pupa Russa, Humanitas Poezie Constanța Buzea, Netrăitele, Ed. Vinea Liviu Georgescu, Orologiul cu statui, Ed. Dionis Dramaturgie și teatrologie Mircea Ghițulescu, Cartea cu artiști. Teatrul românesc contemporan, USR Literatură pentru copii și tineret Nu se acordă Istorie, teorie și critică literară Adriana Babeți, Dandysmul. O Istorie, Polirom Eseuri, Jurnale, Memorii, Publicistică Horia-Roman
La Uniunea Scriitorilor by Reporter () [Corola-journal/Journalistic/11128_a_12453]
-
să deschidă ușile/ să tragă fermoarele gangurilor perverse/ ori să scuipe împotriva vîntului?/ Pălărierul dormitează în fața prăvăliei/ cu capul afundat între foile ziarului/ din care se furișează cei doi evadați/ căutați de Poliție/ Totul se află la locul său” (Același orologiu). Vechiul impact începe să somnoleze. Un vag orgoliu citadin (adiere a centrului) străbate versurile care mizează pe-o anume nivelare a mediilor, pe uniformizarea percepțiilor, gesturilor, ritualurilor cotidianului: „Astăzi e duminică./ Orașul amintește/ tăcerea de după Waterloo/ dar se deschid ferestrele
Dincolo de provincie by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/13640_a_14965]
-
au născut. / Să-i vadă cum plîng și se vaietă, disperați / că forța din cap nu dispare și nu poate să vindece / și nu poate să mîngîie și nu poate / să dispară de-acolo - / coropișniță înfometată cu picioarele încîlcite / în orologiul orașului. // Bucurie, fericire, seninătate, plecați de-acum, exilați-vă, / furtunile de pe mare vin să sfîșie cu nebune meduze/ mai rău decît invidia și ura / dar mai blînd decît buba neagră din suflet / adusă din soare de gîzele nopții. // Bucurie, fericire
Proiectul unificator by Mircea A. Diaconu () [Corola-journal/Journalistic/3500_a_4825]
-
ceasornic, chelnerițe, ciorapi, coapse, crini, dantele, dimineți, Dimov, după-amieze, eleve, fecioare, fese, fetițe, fițe, fântâni, fleașcă, fleț, flori, fluturi, fraged, giuvaiere, glezne, iederă, ierburi, îngeri, jartiere, lacrimi, lapte, leuștean, Lou, mansarde, mărar, mătase, mâl, melci, miere, moale, motani, nimfe, nostalgie, orologii, pahare, parfumuri, păianjeni, pătrunjel, perne, pielea goală, ploaie, pofte, portocală, praf, rai, râme, rochii, rondel, rouă, sâni, sfârcuri, spume, subsuori, suflet, Tamara, toamnă, tristețe, umed, Verlaine, vis... Elemente recurente în poezia lui Emil Brumaru, pe care o impregnează cu un
Îngerul jongler by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/10617_a_11942]
-
și n-aveam nici cel mai mic chef să cumpăr sifoane. Îmi agățasem însă walkman-ul de centură. Centura maro a tatălui meu mort. Pe care n-a purtat-o decît o singură dată, la Praga, acolo unde un celebru orologiu întoarce timpul, nu și iubitele, înapoi. Limbile se învîrt în sens invers, pare o iluzie optică, nu e. Un oraș frumos. Oprindu-mă puțin în cartierul Stáre Msto, mi-am adus aminte că era ziua mea de naștere. Probabil că
Proză în imagini by Cătălin D. Constantin () [Corola-journal/Journalistic/13185_a_14510]
-
Ioan Alexandru, viitorul poet, autorul Imnelor (Imnele bucuriei - 1973, Imnele Transilvaniei - 1976, 1985, Imnele Moldovei - 1980, Imnele Țării Românești - 1981, Imnele iubirii, 1983, Imnele Putnei - 1985, Imnele Maramureșului - 1988) și Dumitru Mureșan, tot viitor poet (vol. publicate: Nebuloasa crabului - 1968, Orologiul din oglinzi - 1975, Despre melancolie -1981, Lira meditativă - 1998), s-a înfiripat o prietenie trainică, care a durat până în anul 2000, când cel despre care vorbim a părăsit această lume. Prietenia lor l-a adus pe Ioan Alexandru în casa
Întregiri la biografia lui Ioan Alexandru () [Corola-journal/Journalistic/4429_a_5754]
-
de împodobirea orașului cu monumente și cu edificii publice, de uz religios sau cultural. Și acestea îi exprimau. Cele două teatre, "Comunal" și "Lyra", cinematografele "Passalaqua" și "Trianon", bibliotecile, muzeele, vădesc apetențe culturale. Biserica greacă, pictată de Tattarescu, este măreață. Orologiul cu patru cadrane, datând din 1909 și funcționând și azi, este impunător și o minune a tehnicii timpului. Iar bustul veghetor al împăratului Traian este înduioșător, pur și simplu, dacă citim ce au scris brăilenii, la 1903, pe soclul de
De ce nu și Brăila? by Gabriel Dimisianu () [Corola-journal/Journalistic/14696_a_16021]
-
Nicolina, pe unde au început să oprească trenurile Moscova - București - Sofia - Istanbul. La începutul anilor '50 ai secolului al XX-lea, conducătorii politici comuniști ai României au dispus să se înalțe pe centrul clădirii un turn cu ceas (având patru orologii pe cele patru fețe) având în vârf o fleșă maramureșeană de peste 10 metri înălțime cu o stea roșie cu cinci colțuri (asemănătoare cu cea de la Kremlin). Pentru a susține turnul cu o greutate de 149 tone s-au construit noi
Gara Iași () [Corola-website/Science/313039_a_314368]
-
ceasuri construite de el în trecut încep să aibă probleme. Simțindu-și sfârșitul aproape, Zacharius încearcă să îi transmită lui Albert secretul fabricării ceasurilor sale speciale, care sunt tratate ca și cum ar fi parte din creatorul lor. Încetul cu încetul, toate orologiile și ceasurile de mână realizate de el încep să o ia razna, iar clienții nemulțumiți renunță la serviciile sale, lucru care îl duce la sapă de lemn. Nici chiar insistențele fiicei sale de a merge la biserică nu-i mai
Maestrul Zacharius sau ceasornicarul care și-a pierdut sufletul () [Corola-website/Science/321331_a_322660]
-
Nici chiar insistențele fiicei sale de a merge la biserică nu-i mai sunt de folos și, pe patul de moarte, el binecuvântează uniunea dintre ea și Aubert. În clipa morții, Zacharius dispare doar pentru a merge la unul dintre orologiile create de el și aflate în posesia unei ființe care întruchipează Timpul și care, în schimbul vieții, îi cere fata de soție. Pentru această povestire, sursele de inspirație ale lui Jules Verne au fost:
Maestrul Zacharius sau ceasornicarul care și-a pierdut sufletul () [Corola-website/Science/321331_a_322660]
-
N-a întârziat, n-a chiulit și singurul obiect material din teatru aflat în casa lui este... nu o medalie, o statuetă sau o scrisoare de mulțumire pentru lucrul bine făcut, ci o șapcă cu însemnele T.N.T. VIP-uri, fose, orologii Unele dintre amintirile sale sunt de-a dreptul spectaculoase: „păi, de exemplu, Ion Iliescu, când era aici prim-secretar, venea tot timpul la teatru. Vă spun, și zău că nu fac politică: avea, așa, o plăcere să ajute teatrul și
Agenda2004-18-04-b () [Corola-journal/Journalistic/282357_a_283686]
-
la Oradea, la Casa de Cultură, nici pânză nu era pe fosă: a căzut maestrul Leahu ca din pod, și-a rupt o coastă, n-a mai ajuns la aplauze, ci la doctor“. Nu doar actorii îi provocau emoții: „În «Orologiul Kremlin», la final, eroul îl repara și striga: Auziți! Și orologiul suna. Odată n-a mai sunat. Zice actorul încă o dată: auziți! Nimic...Fug la sonorizator...și îl găsesc dormind cu capul pe masă, țeapăn de beat“. Timpul fericirii... la
Agenda2004-18-04-b () [Corola-journal/Journalistic/282357_a_283686]
-
fosă: a căzut maestrul Leahu ca din pod, și-a rupt o coastă, n-a mai ajuns la aplauze, ci la doctor“. Nu doar actorii îi provocau emoții: „În «Orologiul Kremlin», la final, eroul îl repara și striga: Auziți! Și orologiul suna. Odată n-a mai sunat. Zice actorul încă o dată: auziți! Nimic...Fug la sonorizator...și îl găsesc dormind cu capul pe masă, țeapăn de beat“. Timpul fericirii... la trecut Care-a fost cea mai fericită epocă a Teatrului Național
Agenda2004-18-04-b () [Corola-journal/Journalistic/282357_a_283686]
-
nu mai sunt stăpâni în Ungaria generalii austrieci“. O dispariție motivată așadar de considerente politice, lui Scudier fiin-du-i reproșată atitudinea intransigentă față de ideea desprinderii statului maghiar de sub autoritatea imperială. Pe soclul rămas avea să fie așezat, ceva mai târziu, un orologiu. Bustul lui Mocsonyi Tot în Parcul Scudier se dezvelea, la 14 septembrie 1936, bustul lui Alexandru Mocsonyi, la solemnitate luând parte mai multe mii de bănățeni, precum și ministrul Alexandru Lepădatu, reprezentantul guvernamental, sau Antonie Mocsonyi, reprezentantul regal. Deputat în Parlamentul
Agenda2004-28-04-senzational1 () [Corola-journal/Journalistic/282637_a_283966]
-
încurajare a celorlalți, iar replica „mi-ai omorât viitorul”, în diferite formulări, este aproape un clișeu. Tipic, pentru oamenii care nu-și conduc viața după capul lor. Relația lor cu timpul suferă de aceeași logică a dependenței. Rică aude bătând orologiul de la Stabiliment, și se gândește la cadența rondului lui Dumitrache. Mușteriul, apoi amicul din C.F.R. își potrivește ceasul după Mița. Stavrache își împrumută anii din viață de la frate-său, socotind soroacele trecute de când trebuia să fi murit. Previzibil, nici o socoteală
Soroace by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/3966_a_5291]