845 matches
-
sau un vis în nostalgia căruia s-ar pierde deprimat. Zăbovirea în preajma amănuntului determină, în esență, surprinderea unei multitudini vaste de aspecte ale acestuia, aspecte ce se concentrează armonios în spațiul limitat aferent unei astfel de prezențe. Spre exemplu, un orologiu așezat pe unul dintre pereții camerei evocate condensează în structura sa calități pe care cel lipsit de vedere le va surprinde clar și distinct, la nivelul profund al existențialității lor. Astfel, pentru semenii neatinși de negura orbirii, orologiul arată, expune
Transcendența activă by Marius Cucu [Corola-publishinghouse/Science/1085_a_2593]
-
exemplu, un orologiu așezat pe unul dintre pereții camerei evocate condensează în structura sa calități pe care cel lipsit de vedere le va surprinde clar și distinct, la nivelul profund al existențialității lor. Astfel, pentru semenii neatinși de negura orbirii, orologiul arată, expune măsura timpului prin indicațiilor acelor de pe cadranul său. În spectrul cunoașterii deja rutinate a celui care nu este lipsit de vedere orologiul se rezumă practic la imaginea cadranului său ce răspunde mecanic la întrebarea cât este timpul? afișându
Transcendența activă by Marius Cucu [Corola-publishinghouse/Science/1085_a_2593]
-
clar și distinct, la nivelul profund al existențialității lor. Astfel, pentru semenii neatinși de negura orbirii, orologiul arată, expune măsura timpului prin indicațiilor acelor de pe cadranul său. În spectrul cunoașterii deja rutinate a celui care nu este lipsit de vedere orologiul se rezumă practic la imaginea cadranului său ce răspunde mecanic la întrebarea cât este timpul? afișându-i fracționarea din perspectiva utilității umane a acestuia. Pentru cel damnat orbirii, orologiul bate, anunță trezitor reperele trecerii fluxului temporal. Aici un aspect adesea
Transcendența activă by Marius Cucu [Corola-publishinghouse/Science/1085_a_2593]
-
cunoașterii deja rutinate a celui care nu este lipsit de vedere orologiul se rezumă practic la imaginea cadranului său ce răspunde mecanic la întrebarea cât este timpul? afișându-i fracționarea din perspectiva utilității umane a acestuia. Pentru cel damnat orbirii, orologiul bate, anunță trezitor reperele trecerii fluxului temporal. Aici un aspect adesea neglijat devine capital în contactul cu prezența orologiului. Sunetul cu care, cel mai adesea, semenii văzători se însoțesc zi de zi devenind pentru ei insesizabil întru obișnuință, pentru cel
Transcendența activă by Marius Cucu [Corola-publishinghouse/Science/1085_a_2593]
-
ce răspunde mecanic la întrebarea cât este timpul? afișându-i fracționarea din perspectiva utilității umane a acestuia. Pentru cel damnat orbirii, orologiul bate, anunță trezitor reperele trecerii fluxului temporal. Aici un aspect adesea neglijat devine capital în contactul cu prezența orologiului. Sunetul cu care, cel mai adesea, semenii văzători se însoțesc zi de zi devenind pentru ei insesizabil întru obișnuință, pentru cel damnat orbirii, generează sentimentul unei cronici rostite prin ecouri metalice, cronici ce vestește apropierea de moarte și îndepărtarea graduală
Transcendența activă by Marius Cucu [Corola-publishinghouse/Science/1085_a_2593]
-
ei insesizabil întru obișnuință, pentru cel damnat orbirii, generează sentimentul unei cronici rostite prin ecouri metalice, cronici ce vestește apropierea de moarte și îndepărtarea graduală de momentul survenirii în viață. Se pare, astfel, că esența funcționalității și a misiunii unui orologiu ca vameș și măsurător al consumării noastre ontice se relevă mai autentic prin sunetul său decât prin chipul cadranului încifrat. Anunțarea acustică a trecerii timpului se poate dovedi aici mai aproape de sensul și scopul succesiunii clipelor decât indicațiile vizuale. Orbul
Transcendența activă by Marius Cucu [Corola-publishinghouse/Science/1085_a_2593]
-
fiind elemente operative ce nu sunt doar cunoscute ci și preluate spre întrebuințarea în comunicarea și exprimarea către ceilalți. Amănuntul, detaliul reprezintă pentru toți suferinzii deficiențelor corporale piesele metafizice ale saltului peste imanent întru asumarea transcendenței. Bătăile sonore ale unui orologiu, aspectele inedite ale unui drum, ale unei ferestre sau uși, nuanțele salutului spre celălalt, gesturi și modificări ale chipului și corporalității proprii sau ale celorlalți toate aceste detalii, amănunte se dovedesc aici a fi purtătoare de profunzime deschisă spre primordialitățile
Transcendența activă by Marius Cucu [Corola-publishinghouse/Science/1085_a_2593]
-
etaj, erau primiți clienții. Femeile așteptau la etajul superior. Fresce, mozaicuri, coloane ciobite, capiteluri răsturnate (Efesul a avut parte și de incendii și de cutremure), sarcofage de piatră, vase de pământ ars, o splendidă sculptură reprezentând o Nike înaripată, un orologiu solar, trepte tocite de pași... Dar, pe alocuri, am o senzație de vechime trucată, de scenografie arheologică. Prea sunt frumos aranjate unele vestigii. Mâncăm, din pachete aduse de pe vapor, pe mesele înșirate afară ale unui restaurant care are ceva de
Aventuri solitare by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295602_a_296931]
-
Ioan Berezovski, neguțitoriu c-are, de nu mă-nșală memoria, ține în arendă și venitul băuturilor spirtuoase din acea comună, încît o tranzacție bănească cu dânsul ar fi fost ușor de regulat. 140 {EminescuOpXVI 141} Ce s-atinge de bănci, catedră, orologiu ș. c. l, acestea reprezentează o sumă atât de mică, încît ușor s-ar fi putut acoperi dacă ar fi existat câtuși de puțină bunăvoință. Scuza că toate acestea nu sunt prevăzute în bugetul anului curent ar fi valabilă numai
Opere 16 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295594_a_296923]
-
o mai apuci. Se ridicară și ceilalți în picioare. Apoi se îndepărtară cu pași lejeri și, chiar sub ochii lui Cayle, dispărură în barul aflat în partea din față a navei. Cayle rămase pe locul lui, distrus. Căută cu privirea orologiul din depărtare și citi data: 15 iulie, anul 4784, după calendarul Isher. Se afla la două ore și cincisprezece minute depărtare de Ferd, cu perspectiva de a ajunge într-o oră în Orașul imperial. Închizând ochii, Cayle parcă se văzu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85067_a_85854]
-
țările calde din sud, pe drumurile aeriene numai de ei știute, semn că și iarna se apropie. Cu puțin mai înainte, pe când mă aflam în curte, priveam grădina în ansamblu. În natură există o ordine perfectă după cel mai perfect orologiu al ei. Toate au un rost, o menire. Toate își au rostul lor în desfășurarea vieții întregului Univers, indiferent de regn. Priveam la zarzărul care, prin rodnicia lui deosebită, a fost poate cel mai eficient pom fructifer. Sub el a
Călător... prin vâltoarea vremii : (călătoria continuă) , Vol. 4. : Din aproape, în tot mai aproape by Alexandru Mânăstireanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/563_a_1317]
-
ia la revedere, Uri îi puse un deget pe buze. Nu la revedere, spuse el. L’hitraot. Înseamnă „Până când ne vom revedea “. Și ne vom revedea. Curând. Se sărutară și amândoi știură că promisiunea nu era în van. Acum un orologiu bătrân bătea ora zece în depărtare, fiind fără îndoială un dar din partea britanicilor care construiseră acest sediu al guvernului când stăpâneau Palestina. Maggie auzi deodată un val de zgomot venind de afară: sunetul mai multor mașini și o gloată de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2274_a_3599]
-
avusese loc efectiv. Fama spunea că la Început cineva elaborase o scriere magică (sigur, mesajul din Provins), dar că ceasul lui Dumnezeu bate fiece minut, „În timp ce al nostru nu reușește nici măcar să sune orele“. Cine nu fusese atent la bătăile orologiului divin, cine nu știuse să ajungă la un punct dat, exact când trebuia? Se menționa un nucleu originar de frați care ar fi putut da la iveală o filosofie secretă, dar hotărâseră să se răspândească prin lume. Manifestele denunțau o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2111_a_3436]
-
manevre abile am făcut ca Joseph Balsamo să fie Închis În fortăreața din San Leo și am intrat În stăpânirea secretelor lui. Ca Saint-Germain am dispărut, acum toți mă cred contele de Cagliostro. Miezul nopții a bătut adineauri În toate orologiile orașului. Ce liniște nefirească. Tăcerea asta nu-mi spune nimic bun. Seara e splendidă, chiar dacă-i foarte friguroasă, luna de sus, din cer, luminează cu o strălucire glacială străduțele de nepătruns ale bătrânului Paris. Ar putea fi ora zece seara
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2111_a_3436]
-
fost în stare să se mai oprească. Împreună cu colegul său, Iijima, Takamori a luat la rând Otafuku, Hiroshichan, Hotta și alte baruri... în total patru-cinci. Nici nu și-a dat seama când s-a făcut miezul nopții, după cum anunțau, trist, orologiile din magazinul universal Tōkyū din Shibuya. Prin fața ochilor aburiți de băutură i-a trecut imaginea surorii sale, furioase. Până nu de mult, când se întorcea târziu acasă, putea să se strecoare prin ușa de la bucătărie, pe care Mă-chan o lăsa
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2300_a_3625]
-
faptul că a ajuns să-i urască pe cei care râd în gura mare. ― Pentru ce-mi spui toate astea? ― Nu știu. Spun ce-mi trece prin minte... Am visat o cetate care avea tot ce-i trebuia, clădiri, turnuri, orologii, piețe. Un singur lucru îi lipsea: trecutul. Orologiile nu voiau să măsoare decât clipa. Sunetul lor n-avea nici un fel de ecou. Bătrânii mureau singuri printre copaci și ziduri fără umbră. Căci nimic în această cetate n-avea umbră, nici
Apărarea lui Galilei by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295601_a_296930]
-
cei care râd în gura mare. ― Pentru ce-mi spui toate astea? ― Nu știu. Spun ce-mi trece prin minte... Am visat o cetate care avea tot ce-i trebuia, clădiri, turnuri, orologii, piețe. Un singur lucru îi lipsea: trecutul. Orologiile nu voiau să măsoare decât clipa. Sunetul lor n-avea nici un fel de ecou. Bătrânii mureau singuri printre copaci și ziduri fără umbră. Căci nimic în această cetate n-avea umbră, nici zidurile, nici copacii, nici oamenii. Soarele trecea prin
Apărarea lui Galilei by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295601_a_296930]
-
nici un rău să nu o poată atinge, și totul fusese inutil. Fetița mea, atât de sensibilă Încât orice frază o poate răni, și orice gest ar putea să o doară. Inimioara mică a fiicei lui bubuia lângă pieptul său. Un orologiu pe care el Însuși Îl pornise, cu atâta timp În urmă. Acum nu putea să-l Împiedice să bată așa cum voia, pentru lucruri pe care el nu le cunoștea și nu le putea controla. Lucruri cărora nu le putea porunci
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
-
trezește din visul meu... O ultimă strigare de lumină, o rază de pasiune și totul se ascunde în umbra nopții! E ireal! Câtă durere, chin, jale! Departe, se vedea satul ca într-o ceață subțire învăluit de cântecul monoton al orologiului din sat care anunță venirea nopții. Dar această dură neliniște este potolită de revărsarea feerică a luminii lunii palide și ivirea stelelor aurii pe cer ca un zbor luminos. Mă întorc într-o parte și văd cum florile de câmp
Antologie: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a. In: ANTOLOGIE: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a by colectiv () [Corola-publishinghouse/Imaginative/245_a_1227]
-
ochii noștri bate ceasul vârstelor, iar ,,muzica” lui pornește din inimă. Această muzică este zgomotoasă, romantică, tristă, după vârstele omului sau după felul său de a trăi clipa. Ceasul inimii cred că nu este sincronizat cu ceasul de pe mână, cu orologiul, cu pendula, cu cronometrul... cu Big Ben-ul Londrei. El măsoară fericirea, liniștea, disperarea, dar în emoții, nu în secunde. Ceasul inimii, aidoma ceasului-ceas are toate timpurile învățate la școală: trecut, prezent și viitor. Dintre toate, ar trebui să înfrumusețăm
Antologie: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a. In: ANTOLOGIE: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a by colectiv () [Corola-publishinghouse/Imaginative/245_a_1227]
-
această lume, este o condiție esențială pentru adâncirea în lumea spiritului...” auzi o voce din lăuntrul lui. Veni și crucea nopții... când, la toate casele se stingeau luminile, așteptând cu ferestrele deschise și cu lumânarea aprinsă, odată cu ultima bătaie de orologiu, de miezul nopții, să intre Anul Nou... Dar, la fereastra casei lui nu mai era cine să strige, cu acel neasemuit chiot... ”Iu-huu... iuhuu... La mulți ani, Băiatu!”. Fata lipsea, pentru a doua oară, să primească ”Noul An”, ca deobicei
PRECUM ÎN CER AŞA ŞI PE PĂMÂNT by Gheorghe TESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91553_a_92861]
-
Ideea că ar putea fi deja în întîrziere îl oripilează. X trece nepăsător pe lîngă sutele de mașini părăsite, încearcă să nu calce pe genți, umbrele și pălării, refuză să se uite în vitrine, încearcă să nu vadă că toate orologiile publice s-au blocat la ora 6 și 37 de minute, nu se miră că tone de mărfuri au fost abandonate pe tarabele din hala centrală a orașului, nu vede că în magazinul de păsări decorative și de animale mici
Negustorul de începuturi de roman by Matei Vişniec () [Corola-publishinghouse/Imaginative/605_a_1341]
-
pe zi cu care mă și hrănește de altfel după ce stăm la masă și mîncăm fiecare cîte un măr Domnișoara ri îmi servește un ceai de mere ne uităm apoi îndelung cum înflorește un măr iar din merele pe care orologiul din sufragerie le taie în mici felii pregătim împreună un delicios lichior de mere s-a făcut tîrziu, Domnișoara ri mă privește suav, îmi ghicește viitorul într-un măr tăiat în două vești bune, în seara aceasta Domnișoara ri va
Negustorul de începuturi de roman by Matei Vişniec () [Corola-publishinghouse/Imaginative/605_a_1341]
-
ușoară, mai suportabilă dacă destinația aleasă este o stație terminus. este și ceea ce resimțea Bernard cînd cobora, la sfîrșitul fiecărei luni, în stația Deauville-trouville, capătul de linie al unui traseu istoric, cel unind Parisul cu marea mînecii. Cu precizia unui orologiu nuclear, Bernard pleca spre aceste destinații normande în ultima vineri a fiecărei luni. în mod sistematic, opta la dus pentru un tren cît mai aproape de ora prînzului, astfel încît să ajungă pe malul oceanului încă în plină lumină. își petrecea
Negustorul de începuturi de roman by Matei Vişniec () [Corola-publishinghouse/Imaginative/605_a_1341]
-
toți inițiații scriau în ritm și în rimă. Pe de altă parte, nici iubitele nu știau, probabil, exact ce să-i răspundă. Pentru că niciodată nu-i răspundeau. 356 DANIEL BĂNULESCU Rămase încremenită. Se roti lent, cu zgomot de mecanism de orologiu, plasat într-un turn medieval. Trei ture și jumătate. În sensul acelor de ceasornic. Fu oprită din nou în aceeași poziție suspendată. Un glob de pâclă roș-albăstruie (luminat din interior), coborî de-a lungul reliefului draperiei, desfăcîndu-și circumferința într-o
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]