971 matches
-
primului) făceau eforturi de explicare, formulau definiții (cum îl vom vedea ceva mai jos pe diacul Toader din Feldru în cuvântarea rostită la înmormântarea moldovencei Sofronia Ciogolea: „Că moartea altă nemică nu mai iaste, fără numai plata păcatului și sămnul osândei lui Dumnădzău carea iaste pre tot rodul omenesc. Moartea iaste o cale pre care să petrece toată firea omenească, de domni nu să teme...”) și construiau imagini (ce porneau de la toposul „morții ca urmare a păcatului originar”), încercând, agățați de
Văduvele sau despre istorie la feminin by Dan Horia Mazilu () [Corola-publishinghouse/Science/2282_a_3607]
-
și alte prezențe chrisostomice în textul diaconului bistrițean 621. Nu mai insist, ca urmare, și îl las pe diacul Toader să-i explice cititorului „ce iaste moartea”: Că moartea altă nemică nu mai iaste, fără numai plata păcatului și sămnul osândei lui Dumnedzău carea iaste pre tot rodul omenesc. Moartea iaste o cale pre carea să petréce toată firea omenească, de domni nu să téme, de boiari nu să stidéte, de bătrâni nu se rușinează, pre frâmséți nu caută, tineréțele nu
Văduvele sau despre istorie la feminin by Dan Horia Mazilu () [Corola-publishinghouse/Science/2282_a_3607]
-
epoca și cu problemele ei dominante. Realismul psihologic se vădește în subtila analiză a comportamentului sufletesc, în portrete memorabile: Lică Sămădăul, Ghiță, Lepădat Budulea, Mitrea Boarul ș.a. Către roman S. e atras încă din epoca studenției, când încearcă să scrie Osânda răului. Abia în 1894 el dă la lumină romanul Mara, publicat parțial și reluat în volum în 1906. Venit după Ciocoii vechi și noi al lui Nicolae Filimon și apărut în „Vatra” în același an în care Viața la țară
SLAVICI. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289719_a_291048]
-
de psihologie, este unul cu tendință, nu numai etică, dar și socială - și amândouă, de altminteri, se întrepătrund. O „dramă socială” ambiționează să fie Zburătorul, dar construcția e melodramatică, la fel ca și aceea din Lizi sau din Judecată și osândă. În chestiunile sociale, dramaturgul, urmărit de nebuloase, utopice idealuri „socialiste” (Spre ideal, 1920), rămâne confuz, fiind însuflețit mai mult de simțăminte și elanuri generoase. De aici, accesele retorice sau unele pasaje inundate de un lirism abundent, dar factice. În afara unei
POLIZU-MICSUNESTI. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288876_a_290205]
-
Lunacearski” din Moscova și a urmat Facultatea de Scenografie la Teatrul Academic „Mossoviet”. A fost actor și scenograf la Teatrul Național „Mihai Eminescu”, la Teatrul „Luceafărul” din Chișinău, precum și la Teatrul Național „Vasile Alecsandri” din Bălți. Piesele Odochia (1980) și Osânda (1984), scrise cu o bună cunoaștere a mecanismului dramaturgic, abordează o problematică morală și psihologică generată de impactul pe care îl are asupra oamenilor perioada postbelică, marcată de mari catastrofe morale și sociale (foametea, colectivizarea, deportarea intelectualilor și a țăranilor
PUIU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289061_a_290390]
-
din satele basarabene în Siberia). Meditația etică, valorificarea dimensiunilor simbolice și parabolice ale întâmplărilor, relevarea „pragurilor psihologice” în relație cu momentele unei realități care provoacă înstrăinarea sufletească și morală sunt trăsături definitorii ale dramaturgiei lui P. SCRIERI: Odochia, Chișinău, 1980; Osânda, Chișinău, 1984. Repere bibliografice: Cimpoi, Ist. lit. Basarabia, 266, 399. M.C.
PUIU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289061_a_290390]
-
pentru un poet, T, 1993, 12; Marcel Tolcea, Mono heracliticul, O, 1994, 1; Rodica Bărbat, „Locus periucundus”, O, 1994, 2; Mircea Bârsilă, Avea 3 idoli..., O, 1994, 2; Nina Ceranu, Un tânăr cu plete voievodale, O, 1994, 2; Adrian Derlea, Osânda, O, 1994, 2; Ruja, Parte, I, 251-255; Cornel Ungureanu, Strategia underground, O, 1994, 2; Ruxandra Cesereanu, Poezia tânără în vreme de tranziție, ST, 1994, 7-8; Ion Moldovan, „Locus periucundus”, F, 1995, 6; Berca, Dicț. scriit. bănățeni, 99-100; Cornel Ungureanu, Boema
MONORAN. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288238_a_289567]
-
de limitări, anxietate, nedumeriri. În prozodie predilect tradițională, cu o scenografie calofilă riscând desuetudinea („Geea se scufundă în mări, reapărând/ cu insule albastre de cer și de cuvânt/ prin ochiul apei care o visează”), se articulează astenic un lamento pentru osânda „morții în care prea viu am s-ajung” și în care, „ciudat” decolorate, au căzut toate lucrurile. Un strigăt surd e ridicat „pentru însuflețirea/ lumii rămasă oarbă în cuvânt”. Dobândind prestigiu inițiatic, alveola secată a lumii și a lucrurilor va
OANCEA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288500_a_289829]
-
ți-ai invita prietenii la un festin copios, fără să-i avertizezi că pe masă nu sunt nici tacâmuri, nici pahare. În credința creștină totul stă sau cade împreună cu misterul întrupării. Cum oare „vederea în ghicitură” se face „îndrăznire fără de osândă”? Prin ce miracol credința se altoiește-n faptă? De ce, oricât de stoici am vrea să fim, nimeni nu știe să creadă de unul singur? Credința noastră - ca un microb benign amenințat de ger - își caută un trup purtător; el, nevăzut
[Corola-publishinghouse/Science/1881_a_3206]
-
verbul enecho, „a (se) ține, a fixa”. În NT, enochos are sensuri speciale: „expus la”, „pasibil de” (Evr. 2,15); sau „vinovat față de”, ca În fragmentul nostru. ♦ hamartolos: În manuscrisele vechi există alte variante. În loc de hamartolos: kriseos, krimatos („judecată”), kolaseos („osândă”). Luca 12,8-10 Lšgw d Øm‹n, păj Öj ¨n Ðmolog»sV ™n ™moˆ œmprosqen tîn ¢nqrèpwn, kaˆ Ð uƒÕj toà ¢nqrèpou Ðmolog»sei ™n aÙtù œmprosqen tîn ¢ggšlwn toà qeoà· Ð d ¢rnhs£menÒj me ™nèpion tîn ¢nqrèpwn ¢parnhq
Glafire. Nouă studii biblice și patristice by Cristian Bădiliță () [Corola-publishinghouse/Science/2307_a_3632]
-
evreu, considerat, În bloc, trădător al lui Isus și opac la revelația prin Duh. Prin faptul că au refuzat să recunoască și să accepte minunile săvârșite de Isus, prin lucrarea aceluiași Duh ca și al profeților, vor avea parte de osândă și aici, pe pământ (distrugerea Ierusalimului de către Titus), și În lumea „ce va să fie” (Gheena fără de sfârșit). Ieronim Ieronim Își expune părerea asupra logion-ului În Scrisoarea 42, către Marcella, redactată, la Roma, În 385. Marcella Îl consultase cu privire la acest
Glafire. Nouă studii biblice și patristice by Cristian Bădiliță () [Corola-publishinghouse/Science/2307_a_3632]
-
a căror suferință se află, de cele mai multe ori, în vecinătatea morții. Orașul este „o fată bolnavă în agonie”, casele par „femei tăcute”, poetul se închipuie într-un sanatoriu, unde moartea face parte din cotidian. Thanatos nu înspăimântă, ci izbăvește de osânda suferinței, prezența iubitei dispărute dăinuie, totul fiind transpus într-un filigran de culoare și sunet, în care nota simbolistă domină. Dimineața are aparența unei picturi „cu tonuri fragede și crude”, soarele transformă amintirile în „bănuți strălucitori”, parcă așezați pe ochii
BALTAZAR. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285593_a_286922]
-
dor). Sinceritatea patriotismului lui B. este dezarmantă în poeziile angajate politic, care-i exprimă încrederea într-o Românie mai presus de negurile istoriei: „Te simt în sânge și-n vise / te port neîntrerupt / Românie / cu â din a / ... Pâine, mânie, osândă, cântec / totul deodată ești, Românie / cu â din a./ Așa cum ai fost vei rămâne: / norul nu schimbă cerul / și nu te schimbă pe tine / Românie / cu â din i” (Apa trece). Volumul Ukulele (1967) propune o altă sintaxă poetică, simplificată
BACIU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285525_a_286854]
-
distrugerii”, unde timpul pare că s-a oprit, descoperă cu înfrigurare „ideograme ale veșniciei”. În „țara umbrelor” deznădejdea nu-l covârșește pe căutătorul de esențe pentru că, în eterul sondabil al ideii, el află cheia de boltă: dacă materia stă sub osânda vremelniciei, spiritul dăinuie, renăscând în perpetuitate. Scrisorile către Simon Bayer, trimise între 1955 și 1959, sunt, în unduiri proustiene, o sensibilă evocare a unor crâmpeie din copilărie. Dar și un eseu, de o rară calitate a introspecției, despre fluidul imprevizibil
CANTACUZINO-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286067_a_287396]
-
fi trecut așa ceva prin minte! Deznădăjduit, nefericitul neagă din cap. Și nu vă temeți că dacă Libo va fi găsit nevinovat, vă va intenta amândurora un proces de calomnie? Următoarea lovitură este și mai țintită. — Acuzatorii au parte de aceeași osândă dacă se dovedește că au primit bani ca să denunțe... Cuvintele cad ca o secure: — ...sau pentru a urzi pieirea unui nevinovat! Fulcinius își frânge panicat mâinile. Din nou fierbințeala i se urcă la cap. Augustus îl vede neajutorat și se
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
supte din sudoarea prostitului popor. Religia - o frază de dânșii inventată Ca cu a ei putere să vă aplece-n jug, Căci de-ar lipsi din inimi speranța de răsplată, După ce-amar muncirăți mizeri vieața toată, Ați mai purta osânda ca vita de la plug? Cu umbre, care nu sunt, v-a-ntunecat vederea Și v-a făcut să credeți că veți fi răsplătiți... Nu! moartea cu vieața a stins toată plăcerea Cel ce în astă lume a dus numai durerea
Opere 01 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295582_a_296911]
-
creștini care lucrau în minele de aur de pe domeniile Stăpânului. Prinșii pe care îi văzuse seniorul Ishida fuseseră urcați pe cai de povară cu stegulețe albe făcute din hârtie și erau târâți pe străzile mari ale orașului către locul de osândă. De pe cal, schimbau câte o vorbă cu cei pe care-i cunoșteau din mulțime și nu păreau să se teamă de moarte. — Printre ei erau și padrens străini. Ai văzut până acum vreun creștin sau vreun padre? — Nu, Măria Ta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
-
vas de pământ cu rădăcini de copac fierte fără măcar să încerce să cheme un doctor. Neavând încotro, eu și Luis Sasada i-am pus părintelui Vasquez pe frunte un ștergar muiat în nămol ca să-i mai domolim fierbințeala. Dacă ziua osândei noastre va mai întârzia, pesemne că mai devreme sau mai târziu, vom cădea bolnavi și noi. Cu toate că mă străduiesc să-mi primesc soarta, uneori frica de moarte îmi împunge sufletul ca o sabie ascuțită. Îmi spun cu toate puterile că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
-
un pește stricat. După cum îi lămuri temnicerul, aceasta avea să fie ultima lor masă, căci după rânduială, în dimineața cu pricina, osândiților nu li se mai dădea să mănânce. Printre osândiți erau și unii care de frică vomitau la locul osândei tot ce mâncaseră. — Aveți vreo dorință? Și Velasco și Luis Sasada cerură să li se aducă niște foi de hârtie. Fiecare voia să-și scrie testamentul. În lumina palidă ce pătrundea printre zăbrele, Velasco scrise către confrații săi de la mănăstirea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
-
Suzuta. Mâine o să fiu și eu osândit împreună cu dumneavoastră. Le povesti că fusese prins la sfârșitul anului trecut în ascunzătoarea sa din apropiere de Nagasaki și că îl mutaseră din temnița sa de la Suzuha aflată între Ōmura și Nagasaki pentru osânda de mâine. În întuneric Velasco zâmbea. Nu era surâsul său disprețuitor dintotdeauna. Zâmbi fără să vrea când băgă de seamă că nu simțise nici un pic de dușmănie sau de furie aflând că stă de vorbă cu un preot din Ordinul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
-
fierbinte la Dumnezeu să treacă toată acea suferință pe umerii lui. Părintele Carvalho îngenunche alături de Sasada și se rugă și el pentru tânărul care plângea tremurând din tot trupul. Curând celula începu să se lumineze puțin câte puțin. Sosise dimineața osândei. Zori de zi. Era senin, dar vântul sufla tare. Când fură scoși din temniță, în grădină erau deja aliniați pedestrași cu sulițe și puști, iar în vânt fâlfâiau flamuri cu blazonul domeniului Ōmura. În fața steagurilor, stăteau așezați pe scăunele pliante
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
-
pini pricăjiți plantați în pâlc ca să ațină vântul tremurau ca niște pitici. În depărtare se vedea un gard din pari de bambus. Alături stăteau și aici aliniați niște pedestrași cu puști. Acest loc se numea Hokonbaru și era locul de osândă al domeniului Ōmura. Cu privirile ațintite asupra mării, Velasco mergea pe plaja înțesată de rămășițe de scoici și alge de mare risipite. Vântul îi biciuia fruntea. În largul portului se zăreau munții lini de un purpuriu palid ai insulei Hario
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
-
își găsește locul potrivit strofa: „Religia-o frază de dânșii inventată Ca cu a ei putere să vă aplece-n jug, Căci de-ar lipsi din inimi speranța de răsplată, După ce-amar muncirăți mizeri viața toată, Ați mai purta osânda ca vita de la plug?” Versuri din poezia „Împărat și proletar” de Mihai Eminescu (6). a.7. Arderea gazului metan în scop religios. Arderea gazului metan cu flacără deschisă, în curțile unor biserici sau lângă statui, cu pretext tradițional religios. Arderea
APOCALIPSA ESTE ÎN DERULARE. In: Apocalipsa este în derulare by Narih Ivone () [Corola-publishinghouse/Imaginative/317_a_605]
-
pământ, după datină. Nu-și va da duhul de bătrânețe, da' nici de boleșniță, nici de rană de pușcă, da' nici de lamă de cuțit. Hârdăul cu murdărie îi va fi și scăpare și mormânt... Rosti frazele ca pe o osândă, nezorită, cu voce înceată și hodorogită, astfel că nimeni nu înțelesese ce a bolborosit Sempronia, iar câteva babe au crezut doar că a trecut un rădvan fără arcuri pe drumul pietruit din fața casei. L-au hrănit cu salep fiert în
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1749]
-
vine coasa îngerului judecății! Fiindcă știți foarte bine: ce atârnă acum asupra capetelor voastre și asupra capetelor fiilor voștri e dreptatea lui Dumnezeu. Condamnarea sufletelor voastre, asta ar trebui să vă înspăimânte mai mult decât moartea prin mâna barbarilor păgâni. Osânda la focul veșnic pentru răutățile voastre. Se întrerupse o clipă, apoi întinse mâna descărnată către poarta încă deschisă: — Credeți poate, că hunii n-ar putea să urce, încă și mai iute ca voi, drumul pe care l-ați străbătut până
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]