976 matches
-
nu‑ți pasă, focului am să te dau ca să te domolească atâta vreme cât nu‑ți schimbi părerea”. Policarp răspunse : „Tu mă ameninți cu un foc ce arde un timp și apoi se stinge, pentru că nu cunoști focul judecății viitoare și al osândei Spiritualitate și sens În suferința bolnavilor de cancer 133 celei veșnice care e rânduit celor nelegiuiți. Dar de ce Întâr‑ zii ? Fă ce vrei !”. Acestea și alte multe zicându‑le, fericitul Policarp „s‑a umplut de curaj și de bucurie, iar
SUFERINŢA ŞI CREŞTEREA SPIRITUALĂ, Ediţia a II‑a, revăzută by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/168_a_136]
-
aceasta ? Ca să câștig câteva zile ? Dar voi pierde toată veșnicia ! Ca să fug de durerile trupului ? Dar nu voi vedea bunătățile drepților ! Este curată nebunie să‑ți aduci cu măiestrie asupră‑ți pierdere și să‑ți procuri, cu șiretenie și viclenie, osânda veșnicăă”. Celor care Îl sfătuiau pe fericitul Gordie să‑și tăgăduiască credința cu limba, le răspundea : „«Limba zidită de Hristos 136 Suferința și creșterea spirituală nu poate rosti ceva Împotriva Ziditorului. Căci cu inima credem spre Îndreptățire, iar cu gura
SUFERINŢA ŞI CREŞTEREA SPIRITUALĂ, Ediţia a II‑a, revăzută by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/168_a_136]
-
mărturisi pe Hristos, «făcându‑i biruitori În Hristosă (II Corinteni 2, 14)”178. Torturați pe nedrept și fără de milă, mucenicii iertau și cereau Îndurare pentru cei vinovați de supliciile la care erau supuși. Chinuiți fiind, pentru ei mai dureroasă era osânda ce‑i aștepta pe călăi, decât pieirea trupului lor ; astfel, dați Spiritualitate și sens În suferința bolnavilor de cancer 143 morții, ei se rugau pentru iertarea, pacea și viața tuturora. Așa s‑au stins pentru lumea aceasta și așa și
SUFERINŢA ŞI CREŞTEREA SPIRITUALĂ, Ediţia a II‑a, revăzută by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/168_a_136]
-
de circumstanțial. În interiorul constituentului dezvoltat, complementul semantic principal $meciul$$ reprezintă subiectul interior (virtual subiect gramatical al unui predicat - să se termine) - funcție de gradul II. În realizarea funcției de atribut, infinitivul este precedat de prepoziția de: „Ce grea e pentru noi osânda de a sta-n lumină.” (L. Blaga) * Caracteristicile verbale condiționează construcțiile sintactice ale infinitivului în același mod în care o face verbul-predicat; generează diferite funcții sintactice în raport cu câmpul semantico-sintactic pe care îl guvernează, în strânsă legătură cu planul semantic al
[Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
dintre ei... ... plecarea câtorva dintre ei... „(Ciocnirile) se sfârșeau totdeauna prin moartea a câțiva.” (C. Negruzzi) „...și-n răstimpul câtorva gânduri fericite ajunse la castelul încolțit al Genarului.” (M. Eminescu) 2.b. morfem-constitutiv al infinitivului: „Ce grea e pentru noi / Osânda de a sta-n lumină!” (L. Blaga) Rolul (poziția) prepoziției în sistemul sintactic al limbii se definește prin (1) instituirea unei recțiuni proprii și prin (2) raportul semantic cu conținutul lexical al termenului care realizează o anumită funcție sintactică. (1
[Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
numele predicativ. În general, dacă subiectul se realizează prin pronume de persoana I sau a II-a, acesta impune verbului copulativ acordul: „Căci tu, tu ești el.” (M. Eminescu) „Tu ești om, eu sunt om. / Ce grea e pentru noi / osânda de a sta-n lumină!” (L. Blaga) Dacă subiectul se realizează prin substantiv sau pronume nepersonal, cel mai adesea numele predicativ impune verbului copulativ direcția acordului: „...Unul dintre noi doi murea, acela eram eu.” (P. Sălcudeanu) 3. Acordul în gen
[Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
soarta ni-l ninge-n plete la douăzeci de ani.” (M. Codreanu, 173) • adjectiv: „Arald, ce însemnează pe tine negrul port Și fața ta cea albă ca ceara, neschimbată?” (M. Eminescu, I, 97) • forme verbal-nominale: „Ce grea e pentru noi osânda de a sta-n lumină!” (L. Blaga, 270) „Realistul e un fatalist, crezând în exactitatea de ceasornic a lumii, idealistul e un accidentalist, recunoscând determinismul prin contingență și sărind către poziții relative mai bune.” (G. Călinescu, U.P., 278), „Pe
[Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
Așa ceva e valabil pentru pitagoricieni și platonicieni, la care, într-adevăr, cele două ordini există separat, distincte, fiecare dintre ele ținând clar de lumea sa. Creată, coruptibilă, constrângătoare pentru primii, necreată, eternă, nemuritoare, necoruptibilă pentru ceilalți. De o parte, o osândă sub formă de mormânt; de cealaltă, o șansă făcând posibilă o eventuală mântuire. Sensibil și inteligibil. Dar ce înseamnă aceste cupluri de opoziții pentru un materialist? Pentru un filosof care afirmă compoziția atomistă a universului și a oricărei realități? Așadar
[Corola-publishinghouse/Science/2095_a_3420]
-
și nemurirea sufletului, concepții dragi filosofului Peșterii la care creștinii țin atât de mult - se înțelege de ce. Phaidon oferă într-adevăr un text care inaugurează opțiunile catolice asupra chestiunii morții și a ceea ce se întâmplă cu trupul după moarte: mântuire, osândă, infern, cântărirea sufletelor, viața de apoi etc. În mod evident, Platon îl calchiază pe Pitagora care, la rându-i, reciclează înțelepciunile orientale. De unde, la adepții idealului ascetic, o apărare și o ilustrare a metempsihozei și a metensomatozei: sufletul desprins de
[Corola-publishinghouse/Science/2095_a_3420]
-
1954; Frunze de dor, Chișinău, 1957; Dor de oameni, Chișinău, 1959; Cenușica, Chișinău, 1962; Balade din câmpie, Chișinău, 1963; Povestea furnicii, Chișinău, 1963; Piept la piept, Chișinău, 1964; Trofimaș, Chișinău, 1966; Casa mare, Chișinău, 1967; Povara bunătății noastre, Chișinău, 1968; Osânda căutării, Chișinău, 1969; Bobocel cu ale lui, Chișinău, 1972; Clopotnița, Chișinău, 1972; Balada celor cinci motănași, Chișinău, 1973; Păsările tinereții noastre, Chișinău, 1974; Ultima lună de toamnă, Chișinău, 1975; De la verde pân’ la verde, Chișinău, 1982; Daruri, Chișinău, 1983; Clopotnița
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286886_a_288215]
-
când e rea. Suntem sfătuiți să nu dialogăm cu diavolul. Ne bate la dialectică. E mai tare ca noi și-i deosebit de viclean. După aceea urmează lupta în care mintea biruie sau e biruită și e pricină de cunună sau osândă când ajunge la faptă. Dacă medităm asupra ei și începem să ne îndulcim cu perspectivele păcatului, s-a produs însoțirea gândurilor noastre cu cele ale diavolilor vicleni, „ne-am lipit de gândul rău, ni l-am însușit, nu mai stă
Ispitele şi păcatele în învăţătura Părinţilor filocalici by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/148_a_263]
-
pământul. CĂLĂTORIE ÎN INFERN În vremurile de mult apuse, se credea că Hades, fratele lui Zeus, este zeul neîndurătoarei morți și al umbrelor muncite în negurile Tartarului. Pământenii muritori care-i supărase pe zei, coborau în infern să-și capete osânda. Geniile infernului:harpiile, erininiile și eumenidele hidoase, îi supuneau la cazne pe cei ajunși în acel loc. Cei cu credința în zei, porneau spre insulele fericirii, luminii și vieții eterne numite Câmpiile Elizee. Hades plictisindu-se în adâncurile infernului, se
Infern in paradis by Gabriel Cristian () [Corola-publishinghouse/Science/1178_a_2136]
-
românilor într-un viitor democratic al țării”. Epilog Pentru tot ce a făcut, tatăl meu ar spune ca și poetul Andrei Ciurunga în poezia „Nu-s vinovat față de țara mea”: „La ora când cobor, legat în fiare, să-mi ispășesc osânda cea mai grea, cu fruntea-n slavă strig din închisoare: Nu-s vinovat față de țara mea...” Aceste versuri sunt scrise pe monumentul dedicat foștilor deținuți politici în Piața Independenței din centrul orașului Iași. Eu, la rândul meu, după revoluția din
NU PUNE, DOAMNE, LACÃT GURII MELE by Servilia Oancea () [Corola-publishinghouse/Science/1835_a_3165]
-
întâlnită în unele texte, până spre sfârșitul secolului al XIX-lea: (108) a. tineriii, cu o ispită prea ticăloasă sunt siliți a mărturisi, de nu altora, încă sieșii, întru inima sa, că această petrecere de ibovnicie e cea mai mare osândă a sufletului săui (P. Maior, Procanon) b. unde vorbesc țiganiii între sinei (I. Budai Deleanu, Țiganiada) c. româniii [...] aduseseră cu sinei din prima patrie nește idei ciudate (B. P. Hasdeu, Ioan Vodă) În româna contemporană, valoarea +referent plural a pronumelui
[Corola-publishinghouse/Science/85013_a_85799]
-
-i poarte-n praf omida,/ Să rabd și eu în mine, povară, două vieți?” Pasivitatea, preț al umilinței și ascezei, e detestată în numele puterii și luptei (Nehotărâre). O dorită altitudine neatinsă de micime (Muntele Măslinilor) se unește cu percepția dualității, „osânda” omului: „Făcuși din tine două puteri adânci de ură.” Sufletul său e multiplu, polimorf, rupt între solicitări divergente: „Sunt înger, sunt și diavol și fiară și alte-asemeni” (Portret). „Sfântul palid” și „biciul ce-l sângeră-n obraz”, martirul și călăul
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285438_a_286767]
-
marcat în copilărie de crize mistice, a trecut prin diferite experiențe și într-o zi când a fost obligat să semneze o sentință de condamnare a unor țărani români din zona frontului, a dezertat și a fost prins. El "primește osânda cu voluptate, ca o izbăvire de o problemă pe care n-a putut-o rezolva". (G. Călinescu). Rebreanu utilizează tehnica reflectărilor; naratorul preia adeseori punctul de vedere al lui Bologa, ceea ce sporește dramatismul romanului (Carmen Matei Mușat). Drama protagonistului este
Dicţionar de scriitori canonici români by George Bădărău [Corola-publishinghouse/Science/1401_a_2643]
-
cu cugetul, cu deprinderile și cu toate simțurile mele. Și pentru rugăciunile aceleia ce fără de prihană Te-a născut pe Tine, ale preacuratei și pururea Fecioarei Maria, Maicii Tale, singura nădejde neînfruntată și ocrotitoarea și izbăvitoarea mea, Învrednicește-mă fără de osândă să mă Împărtășesc cu preacuratele, nemuritoarele, de viață făcătoarele și Înfricoșătoarele Tale Taine, spre iertarea păcatelor și spre viața de veci, spre sfințire, spre luminare, spre tărie, spre vindecare și spre sănătatea sufletului și a trupului și spre ștergerea și
Din suflet de creștin. Ediția a V-a by Mariana Palamariu () [Corola-publishinghouse/Science/91775_a_92310]
-
leneș printre 1 op. cit., p. 129 - 130 2 op. cit., p. 131 3 op. cit., p.150 44 oglinzi de iatac ci de mulțimi de plugari istoviți, de cosașii tăind incomensurabil poloage paralele, de milioanele conaționalilor „clăcași”, văzuți la un loc, sub osânda muncii poruncite, masă inumerabilă de robi ai pământului a cărei suferință, a cărei revoltă, a cărei speranță de eliberare e vuiet secular de codri și ape, nu susur intimist.”1 Urmându-l pe E. Lovinescu (criticul sburătorist scrisese: „Versuri declamatorii
Un senior al spiritului VLADIMIR STREINU Eseu critic by TEODOR PRACSIU, DANIELA OATU () [Corola-publishinghouse/Science/91676_a_92909]
-
chiar de italieniștii noștri, ca să nu mai vorbim de jurii, cartea tradusă de Ștefania Mincu valorează cât un doctorat în italienistică. Nu știm câte luni sau câți ani i-au trebuit autoarei versiunii românești să ducă la bun sfârșit această osândă și aventură totodată. Fapt e că, în fața masivului op, n-avem cum să nu credem în performanța interpretei ce a învins într-o luptă cel puțin inegală. Ca filolog preocupat de fidelitatea restituirii in integrum a Ciornelor, ca stilist de
Europa în cincizeci de romane by Geo Vasile [Corola-publishinghouse/Science/1435_a_2677]
-
opera unor M. Yourcenar, U. Eco, M. Pavič, va predomina totuși duhul picaresc și romanesc al protagonistului, ceea ce nu exclude evlavia și elocința cu care sunt evocate episoade arhicunoscute, ca, de pildă, cel cu Iisus urcând muntele Golgotei spre locul osândei, schimbarea la față a lui Miriam sau Maria din Magdala (de care Cartaphilus fusese îndrăgostit fără speranță), din clipa în care i s-a revelat mirele mistic. Marie, personajul ce-l descoase și-l provoacă epic la Vama Mării, seamănă
Europa în cincizeci de romane by Geo Vasile [Corola-publishinghouse/Science/1435_a_2677]
-
ca deochiul. Boala a atins deja proporții de masă, catastrofele se produc în lanț, ceea ce a dus la sistarea transporturilor aeriene și rutiere. Frica reușise să învingă simțul proprietății. Complementară acestei stări, viața orbilor internați, și-așa sufocantă, devine o osândă infernală. Conviețuiesc claie peste grămadă, drept care n-au cum să nu cedeze instinctelor și animalității (acuplarea spontană și încăierarea pentru spațiu); în plus, coridoarele se transformă într-o hazna fetidă, într-un oribil covor continuu de excremente călcate de mii
Europa în cincizeci de romane by Geo Vasile [Corola-publishinghouse/Science/1435_a_2677]
-
cel care predică spre a face plăcere ucide sufletul, că îi împinge la păcat pe ascultătorii săi. Ucigașul îl dă pe cel ucis morții acesteia de aici; predicatorul, însă, care predică spre a plăcea, ucide sufletul și-l dă unei osânde și pedepse fără de moarte. (P. G., L, col. 656.) footnote>. Astfel, după ce le vorbește despre diferite păcate, pe care el le observase la credincioșii săi, zice : Aș dori ca tot ceea ce am zis aici să nu vă privească pe voi
Sfântul Ioan Gură de Aur († 407) – Mare dascăl al lumii şi Ierarh. Studii academice comemorative by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/171_a_156]
-
de condamnare la moarte va fi Înlocuit cu actul de grațiere În schimbul părăsirii credinței creștine și trecerea la mahomedanism, precum și recăpătarea demnității avute. Iată că această ispită era acum dublată de o poartă de salvare care, de fapt, reprezenta osânda veșnică. Dacă domnitorul ar fi trebuit să treacă singur prin această Încercare i-ar fi fost mult mai ușor, Însă i se cerea nu numai viața sa, ci și viața celor patru feciori, ce erau toată partea bărbătească a neamului
Din suflet de creștin. Ediția a V-a by Mariana Iuliana Oproiu; Magdalena Carmen Drăgușin () [Corola-publishinghouse/Science/91775_a_92321]
-
cer asupra pruncului lui Dumnezeu. - Vreau să fiu aspru pedepsit pentru fapta mea, zise Crăciun, podidindu-l lacrimile, zguduit de remușcări. - Deoarece ai tăiat mâinile femeii tale, continuă blajin fecioara Maria, pe lângă faptul c-ai albit, o să mai capeți o osândă: Tu, Crăciune, niciodată n-ai să poți muri, ca ceilalți oameni. Și niciodată n-ai să rămâi acasă, de ziua ta, ci, la cântatul cocoșilor, din noaptea de Ajun, până în seara zilei lui Ioan Botezătorul, tu trebuie să umbli ca
Maria Radu by Tradiţie şi artă la Tansa. Datini de Crăciun şi Anul Nou () [Corola-publishinghouse/Science/91716_a_92856]
-
pentru neamul omenesc cum făgăduise mila Tatălui celui ceresc, sămplinească tot ce Duhul Sfânt grăise prin profeți de Fecioara ce va naște pe-mpăratul noii vieți, pe Mesia ce coboară întrupându-se ca noi, să ne mântuie din moartea și osânda de apoi. Trei păstori în câmp de strajă împrejurul turmei stând Au vazut din cer un înger.. și-apoi alții mulți cântând, Și-auzind că se născuse pruncul sfânt Mântuitor Plini de-o sfântă bucurie toți au izbucnit în cor
Maria Radu by Tradiţie şi artă la Tansa. Datini de Crăciun şi Anul Nou () [Corola-publishinghouse/Science/91716_a_92856]