1,187 matches
-
caz, în închisoare și confiscarea parțială a averii. Probabil că în cazul unui reprezentant al legii sancțiunea ar fi fost și mai mare.) Louis R. a trăit fără griji până la adânci bătrâneți, iar când a murit, rudele i-au dus osemintele în Republica Soră Vandana de Nord, unde n-a fost nici o problemă să i se graveze pe piatra funerară numele întreg. De mirare, dar și aceasta așa a fost! 39. Interpretarea juridică a lui Ő Cu străvechiul Imn de stat
[Corola-publishinghouse/Science/1518_a_2816]
-
caz, în închisoare și confiscarea parțială a averii. Probabil că în cazul unui reprezentant al legii sancțiunea ar fi fost și mai mare.) Louis R. a trăit fără griji până la adânci bătrâneți, iar când a murit, rudele i-au dus osemintele în Republica Soră Vandana de Nord, unde n-a fost nici o problemă să i se graveze pe piatra funerară numele întreg. De mirare, dar și aceasta așa a fost! 39. Interpretarea juridică a lui Ő Cu străvechiul Imn de stat
[Corola-publishinghouse/Science/1517_a_2815]
-
testamentul făcut de ea, la 20 ianuarie 1855, Profira a cerut să fie îngropată la biserica Vovidenia, din Botoșani ctitorită de neamul său de mari negustori, Manole și a obligat epitropia bisericii ca "tot la Vovidenia să fie aduse și osemintele soțului ei și ale copiilor ei, de la moșia Bănești"72. Piatra de pe mormîntul Paraschivei Iurașcu, încă din anul 1890, a fost dusă de locuitorii satului Bănești la cimitirul lor, cel nou, ca să folosească acolo drept masă la împărțirea pomenilor, cînd
[Corola-publishinghouse/Science/1521_a_2819]
-
prin care nu va pătrunde niciodată o suflare de aer proaspăt. Pregătindu-se să simuleze moartea, Julieta trăiește experiența morții reale, trăiește groaza de a se afla în curând într-un sumbru lăcaș: Sub bolta căruia de veacuri zac Străbune oseminte îngropate Și trupu-nsângerat al lui Tybalt, Abia-nhumat, în giulgiu putrezește, Pe unde cică stafii se arată La miezul nopții...1 Este spațiul întâlnirii cu Gorgo și cu fantomele, spațiul în care oricine își poate pierde ușor mințile. În finalul scenei
Fantoma sau îndoiala teatrului by Monique Borie () [Corola-publishinghouse/Science/1979_a_3304]
-
urmă "o dâră de sânge, o zgură de fum". Sau, iată-l solitar și nerealizat: Căci sunt și eu unul/ din cei ce se nasc din timp în timp printre voi/ ca să moară cu gura plină de pământ și de oseminte/ în timp ce galopează în zare scheletele cailor". O altă cauză a neliniștii poetului ar fi "Anotimpul electronic", desființarea omului prin alienare, prin invazia tehnicismului; asistăm la o adevărată osificare a spiritului. În această lume dispar legi și datini. Măștile s-au
[Corola-publishinghouse/Science/1533_a_2831]
-
roșii, spicul de grâu, porumbul, iezii, șopârlele, vicleimul, colinde în spiritul tradiționaliștilor: "Primiți cu colindul, cinstiți gospodari?/ Primiți Vicleimul?/ Prin veche viforniță, mai bați în zadar/ în poartă cu frigul." Pe poet îl strigă pământul Maramureșului, pentru că zac în el osemintele strămoșilor. Sentimentul dezrădăcinării este atât de puternic, încât îi hărțuiește existența: "E strigătul pământului sub rod/ în chiot amețind cu zloată,/ prin care neuitarea câine orb/ ne-adulmecă, ne caută, ne latră". Ceramica regăsită exprimă incertitudinea poetului care caută prin
[Corola-publishinghouse/Science/1533_a_2831]
-
de flori de vișin, iar eu am fost bărbatul." Feericul straniu, fantasticul este de tip poesc: "Mă apropiai cu totul, uitând legile mele/ și orb întinsei mâna și căutai fierbinte/ ceea ce pierdusem; în albele dantele/ zăcea o grămăjoară de albe oseminte." Crengile de vișin, lumina lunii, covorul năpădit de ierburi, moluște lipicioase printre sticle de parfum, ca viziune și trăire, sunt o consecință a sensibilității, a fascinației integratoare în suferință până la moarte. Un romantic bűrgerian, cu mai mult patos tragic și
[Corola-publishinghouse/Science/1533_a_2831]
-
de la tonul grav, gama majoră a inspirației sale căutând universul propice creației. Ca și Lucian Blaga, el caută în acest sens satul și casa părintească. "Acasă-așadar în bârlog, la străvechiul jug înstrăinat/ vechile straie de rob pe câmpia putredă de oseminte" ("Întoarcerea poetului"). Se va defini și în raport cu generația menită să desțelenească pământul bătrân, o generație solidară la bine și la rău, cu un puternic spirit de sacrificiu și umanitarism: "Prietenii mei înjugați la plug/ desculți și însetați, și eu la
[Corola-publishinghouse/Science/1533_a_2831]
-
Vreo douăzeci de tineri veneau să-l ajute pe Leroi-Gourhan timp de două luni. Ne-a explicat cum metoda nouă pe care o pusese la punct permitea descoperirea unor adevărate comori, în sensul că nu se făcea doar analiza cîtorva oseminte dintr-un sit neolitic. Ceea ce ne-a impresionat în acea zi a fost reconstituirea transdisciplinară a săpăturilor arheologice și interesul pentru faptele sociale: cum trăiau oamenii, cum erau, unde se găseau casele, urmele unei căutări artistice, ceea ce se putea reconstitui
[Corola-publishinghouse/Science/1477_a_2775]
-
buhai - taur bulboană - vîltoare buratec - brostac, brotac burcă - turtă de mălai burete - aluniță butoare - scorbură C cahlă - partea coșului prin care iese fumul calici (a) - a schilodi canaf - cănaf, ciucure cange - prăjină cu cîrlig capiște - loc în care se păstrează osemintele căciulie - căpățînă călugărior-breben - plantă călușar - călăreț căpchiat - nebun căpistere - covată de cernut făină căpușnic - plantă căpută - partea de deasupra a labei piciorului cătușnică - plantă cățuie - vas în care se ard mirodenii cernușcă - sămînță de negrușcă chelbe - chelie chidie - chiciură, brumă
Credinţe şi superstiţii româneşti: după Artur Gorovei şi Gh. F. Ciauşanu by GOROVEI, ARTUR () [Corola-publishinghouse/Science/1318_a_2879]
-
textele biblice, folclor. În Rugă de seară a fost exprimat crezul artistului: "Cuvântul meu să fie plug/ Ce fața solului o schimbă", dar, adevărata artă poetică este reprezentată de Testament. Cartea este primul hrisov al robilor care și-au revărsat osemintele în poet. În viziunea artistului, arta în care se împerechează "slova de foc și slova făurită" a rezultat din scânteia geniului și din talentul de meșteșugar al poetului. Mitologia argheziană face trimiteri la: foc, zare, cântec, dar și la cămin
Dicţionar de scriitori canonici români by George Bădărău [Corola-publishinghouse/Science/1401_a_2643]
-
cu coapsa fină/ De alăută florentină". În Morgenstimmung, melosul sugerează o atmosferă, o stare de spirit difuză, iar feminitatea pune în mișcare cântecul miraculos, sublimul spiritual, "vijeliile" cărnii, realitatea halucinantă a contopirii cuplului. O poezie a regretului se reține din Oseminte pierdute și din rilkeana Niciodată toamna: Niciodată toamna nu fu mai frumoasă/ Sufletului nostru bucuros de moarte". Dacă Duhovnicească era bântuită de duhuri înfricoșate, semnele confuze notificând anxietatea, primejdia, misterul, De-a v-ați ascuns este o alegorie despre trecere
Dicţionar de scriitori canonici români by George Bădărău [Corola-publishinghouse/Science/1401_a_2643]
-
s-a preschimbat în miere, iar poezia a devenit un cântec pur. Așadar, poetul lasă posterității prin testament, o carte, lucru de preț, durabil, sinteza atâtor generații, "sudoarea sutelor de ani", primul hrisov al strămoșilor "robi" care și-au "vărsat osemintele" în poet. Influențat de Florile răului ale lui Ch. Baudelaire și de naturalism, Arghezi a experimentat estetica urâtului și a evidențiat că urâțenia este de ordin moral. Travaliul intelectual a presupus un drum anevoios, expresia dură, directă s-a transformat
Dicţionar de scriitori canonici români by George Bădărău [Corola-publishinghouse/Science/1401_a_2643]
-
cu mustăcioară, având un farmec deosebit. Era inteligent, sfios și supus, dar îi ghicea gândurile mamei. Inițierea începuse din copilărie, dar acum în călătoria cu mama sa simțea că "a intrat în slujbă grea și la năcaz". În râpă, veghează osemintele tatălui său, se simte înfricoșat, dar devine bărbat, proces care se termină cu lovirea ucigașului tatălui său, cu baltagul, înfăptuind dreptatea: feciorul mortului simți în el crescând "o putere mai mare și mai dreaptă decât a ucigașului". Baltagul "nu are
Dicţionar de scriitori canonici români by George Bădărău [Corola-publishinghouse/Science/1401_a_2643]
-
îl sprijină: este uimitor. Dacă se prăbușește, ceilalți îl susțin cu trompa, îl ajută să se ridice. Îi rămân alături până la moarte, uneori și multă vreme după aceea. Se întâmplă ca turmele de elefanți să dea, în drumul lor, peste oseminte de animale, victime ale braconajului. Oase de bivoli sau de rinoceri. Nu le confundă însă cu cele ale congenerilor. Dacă găsesc un os de elefant, îl cântăresc cu trompa, îl miros, îl țin o vreme înainte de a-l lăsa jos
[Corola-publishinghouse/Science/1526_a_2824]
-
copii (ademeniți, vânați sau vânduți seniorului chiar de părinți), dar nu oarecare, ci unul sfâșiat, torturat de o neliniște metafizică, religioasă, mai ales atunci când, posedat de fantoma Ioanei și pradă celor mai negre himere, savurează fumul combustiei inocenților și duhoarea osemintelor calcinate. Suntem în plin roman de groază, așadar, fraza scandată a stilistului Tournier rămâne implacabilă în limpezimea ei realistă de proces-verbal al monstruozității. Lăsându-l pe Gilles o vreme în voia banchetului său tenebros și bestial, Michel Tournier își transferă
Europa în cincizeci de romane by Geo Vasile [Corola-publishinghouse/Science/1435_a_2677]
-
butelcă de Amontillado. Aceste catacombe, cu rol de pivniță nobiliară, sînt, din start, foarte stranii. Deși băut, Fortunado observă ciudățenia decorului. Incinta pare imensă, are extensii dubioase, se adîncește pe măsură cei protagoniștii înaintează și cumva terifiant este plină de oseminte umane. La întrebările legitime ale victimei, criminalul răspunde că Montresorii au fost o familie numeroasă. Implică faptul că "pivnița" ar sluji drept loc de veci pentru mai multe generații de aristocrați. Fortunado, liniștit brusc, cere informații despre blazonul familiei și
[Corola-publishinghouse/Science/1479_a_2777]
-
sărmanul Fortunado. Cu cinism, călăul îi arată victimei aici arma anunțatei crime, însăși mistria misterioasă. Defazat, Fortunado nu înțelege nimic și își confirmă o dată în plus statutul de "Bufon". "Glumești", îi aruncă el peste umăr lui Montresor, continuîndu-și călătoria printre oseminte pentru găsirea balercii de Amontillado. Criminalul șoptește, la finalul acestui dialog, niște cuvinte, s-ar crede, fără însemnătate, pentru că Fortunado nu le mai bagă în seamă. Nu le vom menționa încă, prin urmare, nici noi, pretinzînd, la rîndul nostru, că
[Corola-publishinghouse/Science/1479_a_2777]
-
dragos-tea lui Dumnezeu!" Vom medita mai tîrziu asupra lor! Să mai remarcăm acum faptul că naratorul stabilește o interesantă acoladă temporală între derularea evenimentelor și povestirea lor! Afirmă că, vreme de cincizeci de ani, nimeni nu a stricat liniștea odihnei osemintelor Bufonului. A făcut, cu alte cuvinte, crima perfectă (nu s-ar fi descoperit vreodată ceva, dacă nu relata el însuși oroarea). Concluzia textului vine de la sine: "In pace requiescat!" Un ultim gînd pios al criminalului însuși? pentru nefericita sa victimă
[Corola-publishinghouse/Science/1479_a_2777]
-
puțin la povestea căpitanului William Morgan! Înainte de publicarea tulburătoarei lui cărți de destăinuiri masonice, în 1826, militarul a dispărut fără urmă. Nimeni nu știe pînă în ziua de azi ce i s-a întîmplat cu adevărat. Peste un an, niște oseminte bănuite a-i fi aparținut au fost descopeite într-o grotă igrasioasă. Așezarea lor ciudată putea sugera crucificarea. Lumea a fost convinsă atunci că frații masoni l-au pedepsit astfel deoarece a trădat, în volumul încă neapărut, legea cea mai
[Corola-publishinghouse/Science/1479_a_2777]
-
care face noduri marinărești, de-a lungul unei frînghii, "pentru ca alții să le dezlege." Mai mult, proprietarul transportului de sclavi (Aranda), prieten bun înțelegem cu Don Benito, mort la rîndul său pe parcursul tribulațiilor corabiei, zace și acum la prova vasului. Osemintele sale par a fi crucificate, deasupra lor oricine putînd citi inscripția ocultă: "Urmați-vă conducătorul!" Delano înțelege treptat că se află în mijlocul unui univers de coduri alegorice, care trebuie numaidecît descifrate. Agasat de prezența stăruitoare a sclavului Babo între el
[Corola-publishinghouse/Science/1479_a_2777]
-
o furtună magică în cursul căreia oamenii sunt transformați în maimuțe etc. Umanitatea actuală, cea din timpul aztecilor, e creată de Quatzalcoatl (Șarpele cu pene, zeul cu cap de cîine) care, după ce a coborît în Infern ca să-i elibereze, stropește osemintele celor morți cu propriul sînge ca să-i readucă la viață. Lumea lor a cincea se naște la Teotihuacán, cetatea zeilor. Adunați în lumea tenebrelor, ei fac un foc uriaș și se întreabă: Cine va lumina pămîntul?". Pînă la urmă se
[Corola-publishinghouse/Science/1554_a_2852]
-
în noaptea cu orizont fără musafiri? Mie mi s-a promis marea cu sarea și-n Muzeul Pușkin și-n Galeria Tretiakovskaya Am dormit numai pe patul armelor expuse în Palatul din Kremlin Cu cîtă răbdare mîngîi pe ceata de oseminte animalul plin cu scai! Peștișorul de aur s-a mutat în ape tulburate de porți zvîrlite în aer din epoca în care au erupt vulcanii Verdele a venit ca o fulgerare tocmai cînd din mine se scurseseră toți anii
Poezii by Minerva Chira () [Corola-journal/Imaginative/8807_a_10132]
-
După cum se vede, aproape 400 dintre ei au murit. Locul de veci al acestora a fost amenajat într-o parcelă specială, pe locul actualei clădiri administrative a bisericii „Sfânta Treime” din cimitirul Eternitatea. Când a fost săpată fundația acestei clădiri, osemintele descoperite au fost depuse tot în osuarul de la Mausoleu, după cum ne-au declarat martorii acelor vremuri. Cei 7 germani au fost înhumați în latura de nord a Mausoleului, mormintele fiind deranjate în urma construcțiilor funerare contemporane de aici. Se pare că
Întâmplări din vremea Ciumei Roşii by Paul Zahariuc () [Corola-publishinghouse/Science/1230_a_1931]
-
Mausoleu, după cum ne-au declarat martorii acelor vremuri. Cei 7 germani au fost înhumați în latura de nord a Mausoleului, mormintele fiind deranjate în urma construcțiilor funerare contemporane de aici. Se pare că proprietarii au urmat ritualul ortodox de reînhumare a osemintelor, punându-le în saci de pânză și stropindu-le cu o gură de apaos. Cu oarecare întârziere, la prefectura din Vaslui începuseră să sosească adrese de la Plășile din subordine,care conțineau informațiile cerute de MAI. Astfel, pe 26 ianuarie 1946
Întâmplări din vremea Ciumei Roşii by Paul Zahariuc () [Corola-publishinghouse/Science/1230_a_1931]