558 matches
-
micul port fluvial de la San Lorenzo. Ca plată, pentru munca lui, primea puțin pește și niște zarzavaturi. Doamna Fabbro, care a început de-acum să-l îndrăgească pe acel tinerel atât de bun, dorind să-l ajute și să-l ospăteze la prânz fără a-l face să se simtă stânjenit, i-a cerut să facă niște repetiții cu fiul ei Emilio, elev de gimnaziu. Probabil, în această perioadă i-a cunoscut și pe frații Perez, contele Francesco și contesele Lavinia
Sfântul Ioan Calabria : Biografia oficială by Mario Gadili () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100980_a_102272]
-
idilicului jovial și a subtilității barbare. Formal, scrierea e un fel de Decameron în care câțiva obișnuiți ai unui han spun anecdote, în sine foarte indiferente. Esențială este starea de fericire materială înfăptuită de oaspeți. Ei trăiesc la modul Canaanului, ospătând numai cu carne friptă și bând vin, însă după o rânduială care cere inițiere. Vinul e adus de Ancuța în cofăiel plin, cu ulcică mereu nouă. Înainte ca povestitorul să-și înceapă istoria, toți vâră ulcelele în cofăiel și lăutarii
Istoria literaturii române (Compendiu) by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Science/295570_a_296899]
-
Jean Renaud, invită pe un prieten la masă (idee luată probabil din Mark Twain). Francezul arată invitatului apartamentul său, "mon cabinet de travail", "la salle de bain", "la salle à manger", care toate sunt de o indigență caricaturală, apoi îl ospătează mizerabil conform unui meniu solemn în care se văd scrise mâncări pretențioase ca Aperitifs à la russe, Consommé Richelieu au fumet de céléri, Pommes de terre à la française, sauce divine. La punctul Corbeille de fruits, amfitrioana pune pe masă
Istoria literaturii române (Compendiu) by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Science/295570_a_296899]
-
a hermafroditismului platonician. Invocația magică din Ritmurile pentru nunțile necesare e de o mare elevație: Uite, ia a treia cheie, Vîr-o în broasca - Astartee! Și întoarce-o de un grad Unui timp retrograd, Trage porțile ce ard, Că intrăm Să ospătăm În cămara SoareluiMarelui Nun și stea, Abur verde să ne dea, Din clădiri de mări lactee, La surpări de curcubee, - În Firida ce scânteie eteree. În ciclul Domnișoara Hus poetul intră în folclorul suprarealistic, expurgat de noțiuni. Conjurația duhurilor infernale
Istoria literaturii române (Compendiu) by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Science/295570_a_296899]
-
de Herodot. Regele sau șeful unei uniuni de triburi dacice, Dromichetes, îl ia prizonier pe regele macedonean Lysimach, împreună cu nobilii săi. Conducătorul dac le dă prizonierilor să mănânce din vase de aur sau argint, pe când el și ai săi se ospătau din vase de lemn. Trecând peste semnificații, subliniem atestarea veselei de lemn la daci, pe care se află, probabil, și „dintele de lup”. Tot frecvent apare și linia frântă sau în zigzag. Motivul acesta este cunoscut sub numele de „zimți
Creativitatea artistică la copilul cu dizabilități by Cleopatra Ravaru () [Corola-publishinghouse/Science/688_a_1326]
-
cum nu se poate mai autorizată, cel puțin în această privință, este Corneliu Botez care iată ce spune despre Gheorghe Eminovici, în „Omagiu lui Eminescu” din 1909: „...obijnuia să-și invite rudele și prietenii la Ipotești, unde-i primea și ospăta bine, mai ales la sărbători mari, cum e la Paști ori la sf. Gheorghe, când își sărbătorea ziua numelui. Îi ducea la biserică, unde asculta slujba cu multă evlavie, căci atât dânsul cât și mama poetului erau religioși, nu lipseau
Boala şi moartea lui Eminescu by Nicolae Georgescu () [Corola-publishinghouse/Science/829_a_1548]
-
izbutite variante provin din Moldova și Muntenia și sunt incluse în colecțiile de poezii populare ale lui V. Alecsandri și G. Dem. Teodorescu. Primele versuri sugerează cadrul desfășurării acțiunii: „La poalele codrului, / În mijlocul câmpului”. Freamătul codrului însoțește însingurarea eroului, care ospătează dorind tovărășia cuiva. El închină plosca, pe rând, calului, armelor și codrului. Doar pădurea vibrează la vorbele voinicului. Atmosfera în care se desfășoară dialogul dintre haiducul mândru - „Nalt la stat, / Mare la sfat / Și viteaz cum n-a mai stat
TOMA ALIMOS. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290212_a_291541]
-
e în stare să-i înțeleagă și înregistrează cu abia ascunsă uimire gloria postumă a acestora. Despre Caragiale ne comunică amintiri minore și răutăcioase insistând asupra unor aspecte nefavorabile acestuia: la „abatorul vechi“ de la Colentina autorul Scrisorii pier dute se ospătează prin 1886 cu „hălci mari de ficat negru și frigărui“; în 1892 plânge în hohote în grădina birtului Enache și apoi pe stradă de spaima holerei care amenința Capitala; în 1900 neagă în public, la Ateneu, o afirmație pe care
Bucureştii de altădată Volumul I 1871-1877 by Constantin Bacalbaşa () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1327_a_2710]
-
tot s-a văzut. Nevastă-sa, să leșine, nu alta. „Pentru mine - a continuat el - nu era chiar o surpriză, pentru că pantofii și ciorapii îi poartă mai întîi fecioru-meu, iar când îi lasă el, îi iau eu”. După ce i-a ospătat, gazda le-a pus în față, fiecăruia, cîte un pachet de Kent. Au încercat să refuze. „Doar nu cumva credeți că astea-s singurele pe care le am”, le-a zis, jignit, nepotul. Și ca să-i convingă i-a dus
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
îmi place. Cred că nici pe vremea turcilor legile nu erau mai aspre. Când eu m-am însurat, tata a tăiat doi viței pentru nunta mea. Astăzi, eu n-am voie să tai un vițel crescut de mine, ca să mă ospătez cu întreaga familie. Diferența care este? Când tata a tăiat pentru nunta mea doi viței, în fruntea țării nu era cel mai iubit și mai de omenie fiu al poporului, ci era regele, pe care nu-l interesa și nu
Ultimul deceniu comunist: scrisori către Radio Europa Liberă by Gabriel Andreescu, Mihnea Berindei (eds) () [Corola-publishinghouse/Memoirs/619_a_1376]
-
latură a măsuței era lipit un afiș pe care scria: Târgul de fructe SUA. Lângă bazin erau înșiruite niște scaune albe de grădină. Pe unul dintre ele stătea o domnișoară cu un platou mare cu fructe în față și se ospăta din ele. Era blondă cu ochi albaștri, picioare lungi, bronzată. Arăta foarte bine. Întotdeauna apar fete blonde în reclamele pentru fructe. Genul de fete al căror chip îl uiți în clipa în care îți iei ochii de pe el. Există și
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2038_a_3363]
-
iviți! Pre voi, fiare heralde: alde Pardosu', alde Irog-inorogu', vă rog să vă iviți! Fiarelor de bună sau de rea priință cari pe vânătoriul ăl de-o să-l prindză 'n bunget de pădure fără șleau, nici hărți, nu mi-l ospătează cu te miri ce abure și niscai sfarog, fiarelor din fabule, din iticești și de zăbavă cărți, mă rog să se ivească! (Șerban Foarță, Invocație) A. BESTIAE DOMINI 1. Inorogul la Porțile Orientului "Do you know, I always thought unicorns
Inorogul la porţile Orientului - Bestiarul lui Dimitrie Cantemir: studiu comparativ by Bogdan Creţu [Corola-publishinghouse/Science/897_a_2405]
-
o lume la fel de demnă și înțeleaptă. În sfârșit, unde rămăseserăm? C.I.: Porniserăm de la episodul în care Nichifor Crainic răzăluia plângând hârdăul golit. D.V.: "O, Doamne bunule!, Tu care cu trei ciortani și cinci colaci făcuși un munte de mâncare de ospătară cei săraci Repetă bunule minunea și ospătează mii de guri Iar mie ascultă-mi rugăciunea, dă-mi coșul cu firimituri". Versurile aparțin lui Nichifor Crainic. Eeee, dar nu numai foamea! Mi-aduc aminte că odată am fost luați cu brigăzile
Exil în propria țară by Constantin Ilaș () [Corola-publishinghouse/Science/84954_a_85739]
-
sfârșit, unde rămăseserăm? C.I.: Porniserăm de la episodul în care Nichifor Crainic răzăluia plângând hârdăul golit. D.V.: "O, Doamne bunule!, Tu care cu trei ciortani și cinci colaci făcuși un munte de mâncare de ospătară cei săraci Repetă bunule minunea și ospătează mii de guri Iar mie ascultă-mi rugăciunea, dă-mi coșul cu firimituri". Versurile aparțin lui Nichifor Crainic. Eeee, dar nu numai foamea! Mi-aduc aminte că odată am fost luați cu brigăzile de intelectuali, că erau două, și duși
Exil în propria țară by Constantin Ilaș () [Corola-publishinghouse/Science/84954_a_85739]
-
scrinurile gemeau de rufărie, buțile cu vin se îngrămădeau în pivnițe, iar sipetele de stejar trosneau de greutatea sacilor cu arginți"378*. Nașterea lui Iulian prilejuiește o sărbătoare care ține trei zile și care sporește această tradițională vocație ospitalieră. Se ospătară cu cele mai rare bucate și mirodenii și cu găini grase cât oile; pentru a-i veseli pe meseni, un pitic își făcu apariția dintr-o plăcintă; și cum nu mai pridideau cu pocalele fiindcă numărul oaspeților sporea mereu, până la
Despre ospitalitate: de la Homer la Kafka by Alain Montadon () [Corola-publishinghouse/Science/84946_a_85731]
-
de cules! Stai cu noi la masă și ia ceva de-ale gurii!... răspunse Dinu, cel vizat drept părinte. Bătrânica, mulțumită de atâta atenție din partea "părintelui", se așeză și mâncă ceva prăjituri și ce mai era. După ce toată lumea s-a ospătat și după ce bău ceva de-și drese vocea, "părintele" începu a ține o slujbă, în toată regula: - Miluiește-ne, Doamne, pe toți, miluiește, căci mare este îndurarea Ta... în vecii vecilor!... Răsunau văile și pădurile de glasul lui. Ce-i
TEAM BUILDING de VIOREL DARIE în ediţia nr. 1448 din 18 decembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/349708_a_351037]
-
un contact fulgerant , iar intelectul ignoră, pentru a face operațiile proprii cunoașterii logice, condiția fundamentală a universului, care este devenire continuă. Aspirația spre absolut se împlinește doar prin atingerea contemplației poetice, prin viziunea directă a principiului universal când: "intrăm Să ospătăm În cămara Soarelui Marelui Nun și stea, Aburi verde să ne dea, Din căldări de mări lactee, La surpări de curcubee, În Firida ce scântee / Etern" În termeni mai simpli poezia pune problema raportului dintre cunoașterea logică și cea metaforică
Ion Barbu () [Corola-website/Science/296811_a_298140]
-
cele despre viața sa neobișnuită. Odată ce au decis că influența lui Rasputin asupra țarinei îl făcea prea primejdios pentru Imperiu, un grup de nobili l-au momit pe acesta în palatul conducătorului complotiștilor, Prințul Felix Iusupov. Aici, Rasputin a fost ospătat cu prăjituri și cu vin în care fusese pusă o anumită cantitate de cianură. Conform poveștilor spuse după moartea sa, Rasputin nu a fost afectat de otravă, (cantitatea de cianură folosită fiind suficientă pentru uciderea a șase persoane). Hotărât să
Grigori Rasputin () [Corola-website/Science/300212_a_301541]
-
și astăzi în piatră urmele calului care a ,răpăgat” adică a alunecat. Spre poale, craiul s-a oprit și a înfipt paloșul într-o stâncă și s-a așezat pe un scaun de piatră la masă de piatră ca să se ospăteze și să se odihnească dar numai pentru puțină vreme, apoi a ruculit” cu calul mai departe. După întemeierea satului și mai ales după ,lanțul” menționat, gospodăriile locuitorilor s-au consolidat: se creșteau multe animale, s-au defrișat suprafețe întinse de
Zece Hotare, Bihor () [Corola-website/Science/300883_a_302212]
-
ei aruncă monede spre cuc, zicând: „Cucule, eu îți dau bani puțini, tu să-mi dai mai mulți”.(Simion Marcu) Corbul anunță un pericol pentru cel ce-i paște turma de oi. Bazați pe faptul că lupul și corbul se ospătează la aceeași masă, oamenii au stabilit o relație de rudenie între ei; astfel lupul este unchiul corbului, iar corbul nepotul. Păstorii știu că atunci când zboară corbul pe deasupra turmei, el numără oile alegând pe cele mai grase pentru unchiul său care
Zece Hotare, Bihor () [Corola-website/Science/300883_a_302212]
-
un altul rostește „aldirea” pălincii. La ieșirea din casă se cântă o colindă de mulțumire. Corindătorii umblă toată noaptea iar în ziua de Crăciun se odihnesc. A doua zi de dimineață se adună la gazda de corinzi unde corindătorii sunt ospătați. Treptat se adună și sătenii și are loc până noaptea târziu o petrecere cu „hidede”, fără plată. Petrecerea va avea loc și ziua următoare. Este un foarte bun prilej de întâlnire a tinerilor și chiar de alegere a unui partener
Zece Hotare, Bihor () [Corola-website/Science/300883_a_302212]
-
o seară de luni, miercuri sau joi. Femeile își duc furcile de tors, furcă simplă cu fus, sau furcă cu roată. Gazda clăcii împarte fiecăreia caiere mici, pentru a putea fi toarse în acea seară. După terminarea lucrului, lucrătoarele sunt ospătate cu „zeamă de păsulă, curiti umplut cu pisat și moare dă curiti”. De băutură se servea monopol sau cider. In timpul torsului și a mesei se povestesc întâmplări, se spun glume și povești. Clăci mici se organizau la cositul fânului
Zece Hotare, Bihor () [Corola-website/Science/300883_a_302212]
-
pe care sigur a avut-o cândva, a fost uitată cu vremea, folosirea lui la nunta menținându-se doar pentru spectaculozitatea pe care o imprimă momentului. Tot cu prilejul jocului steagului, erau aranjate mesele la care, a doua zi , erau ospătați nuntașii. În dimineața căsătoriei religioase, mireasa era îmbrăcată cu haine frumoase și noi, anume confecționate pentru acest prilej și era împodobita cu piese caracteristice momentului, cunună de flori și balț (voal de mireasă) așezate pe creștet. În mâini purta un
Huta, Cluj () [Corola-website/Science/300332_a_301661]
-
test, un lucru pe care și marii sfinți o fac - retragerea din civilizație în pustiu, pentru meditație și rugăciuni, precum și post. Moise îi cere Domnului să-i trimită hrana zilnică. În acel timp, apar stoluri de păsări migratoare seara, evreii ospătându-se cu carne friptă. Dimineața primeau mană cerească din cer, un praf format din bobite albe, cu gust de miere. Astăzi, în orientul apropiat se găsesc diverse castane, crescute în ramuri, și acestea presate, devin un fel de lichid, cu
Moise () [Corola-website/Science/298697_a_300026]
-
villoniană se apropie mai mult de "„Carpe diem”" („Înșfacă ziua” - sau, mai pe - păgânul aforism al lui Horațiu). „Al șaptelea ciolhan, după Montfaulcon” începe cu aventura a doi studenți care, („...fără să consulte vre-un avocat...”), au decis să se ospăteze pe gratis. Soluția propusă a fost o pomană la umbra sinistrei spânzurători Montfaulcon, <poem> "Deux escolliers voyant le cas," "Qui ne sçavoyent bien que tromper," "Sans prendre conseil d’advocatz," "Ilz se voullurent occuper," "Pensant à eux, comme atrapper" "Les
François Villon () [Corola-website/Science/298721_a_300050]