572 matches
-
a luat odraslele, de mânuțe, odată cu înserarea, mi-a trecut pragul casei. Puii mei cu puii ei au făcut cunoștință. Am fiert un ceaun mare cu cartofi. Am adus, de afară, două oale, mari,pline cu lapte prins. Ne-am ospătat, bine , cu toții, după care, ne-am culcat. Copiii -în una din camere; noi -în alta. Și-am început o viață nouă. Eu mă ocupam cu de-ale bărbatului; Leana - ce de-ale femeii. Și copiii se dezvoltau, concomitent cu trecerea
Blândeţea by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/672_a_1240]
-
o sticlă cu ulei, un Kg de făină, un pachet de zahăr, un tacâm de pasăre, și două pâini albe. Pe deasupra, până nu demult, pomana se repeta, de douăsprezece ori pe an. Tot de atâtea ori, și mătușa Alba, se ospăta, cât de cât omenește. De când,însă, bandiții lumii și ai țării au trecut pe ordinea de zi, a vieții, CRIZA, pomenile primăriei au fost reduse cu o treime. Și acum, bieții necăjiți, aidoma mătușii Alba, se așează la rând,începând
Blândeţea by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/672_a_1240]
-
proprietarul, mai găzduia câte-un căruțaș venit cu treburi în reședința de raion. Spre surpriza sa, în casă îl găsi pe Grigore Gospodin, picat într-o vizită la care se aștepta de-abia pe la primăvară. Socrul său isprăvise tocmai de ospătat o strachină cu sarmale și mântuise aproape o mămăligă întreagă, iar acum golea o stacană cu vin roșu și stătea la taifas cu Mariana. După chelia transpirată și după chipu-i roșu și zâmbitor, se vedea că se simte foarte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1538_a_2836]
-
Urme de sînge impregnate În fibre, atît la provă, cît și la proră, la babord și la tribord. Comparația a fost făcută cu dosarul medical al lui Ryan păstrat la infirmeria Închisorii, e sîngele lui. Probabil că peștii s-au ospătat, conchise Franck stîngaci. Dintr-un motiv inexplicabil, Marie se simți cuprinsă de tristețe la ideea că nu-l va mai vedea niciodată pe scriitor, iar ideea asta o urmări pînă ce ajunseră la Închisoarea unde, Întovărășită de Lucas, se ducea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
pagină pe față, una pe dos. Sau ... Adormi socotind. 35. Ceața oboselii acoperea pe rând oameni și tablouri. Platourile se goliseră demult de mâncăruri. Ici-colo, insule mici de grăsime puteau depune oricând mărturie În favoarea celor care șezură acolo și se ospătară. Unii chiar peste măsură, În speranța că vor avea din ce trăi până la Bobotează. Nici cu băutura nu se stătea mai bine. Câteva degete de votcă și de coniac, și cam atât. Doi din cei trei chelneri aduși de domnul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
aminte de-a voastră mărire. Orice popor, oricât de prăpădit O piatră va găsi, sau o bucată De fier ori de aramă, ca să sape Cu ea urmele-adînci, ce le-ați lăsat - Voi oameni mari, ce stați acum cu zeii Și ospătați cu ei - în colbul negru Uitat, ș-ușor al vechiului pământ. Dar ei... De-ar merge-n Sud și Nord - nimica. Sunt ca o lae de nomazi și de lăeți Ce stau deocamdată numai pre pământul Ce L-au cuprins
Opere 04 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295583_a_296912]
-
numai sâmburul ș-idea; "Prototipu-l văd în toate, și cu-a geniului scîntee "Văd cucoșul lui Mohamet cu-arătare luminată. {EminescuOpIV 225} În sublime revelații a misterului etern, 90"Mulțămesc vestalei groase ce-mi creă această soartă; "Dumnezei or s-ospăteze umbra mea când va fi moartă, "Închin viața-mi cugetărei, - un Pitagoras modern! ". El reintră în chilie, iar puicuța stă pe gânduri, Și mereu prin minte-i îmblă demnitatea de cucoș - "Ce-i lipsește lui Chirilă, ce au verii lui
Opere 04 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295583_a_296912]
-
dar care atunci înflorea. Ghazal pricepu că îmbătrânește în clipa când începuse să facă gesturi pe care nu le mai făcuse nicicând: rămasă într-o casă prea goală, înțelese că îi plăcea mult să stea în salon și să se ospăteze cu tot dichisul de pe platouri de porțelan, pe care punea o jumătate de prepeliță, și să bea din pahare dintre cele mai fine, gulerate cu cercuri de aur subțire și înălțate pe tija câte unui picior de cristal, precum cupele
Omar cel orb by Daniela Zeca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/607_a_1328]
-
deși erau vii, căci mâncau, mișcând furculița și lingura în porțiile care erau așezate în fața lor. Dar, când se dădu mai aproape, Omar desluși că sunt bani, mormane de bani erau puse în farfurii și pe tăvile de pe care se ospătau. Cele două femei ale lui se ospătau cu bancnote așezate în grămezi peste tot și abia atunci pricepu că tot bani se vedeau și în fundal, înălțându-se duși de vânt. Își întoarse obrazul, ca și cum privise mult timp, și le
Omar cel orb by Daniela Zeca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/607_a_1328]
-
și lingura în porțiile care erau așezate în fața lor. Dar, când se dădu mai aproape, Omar desluși că sunt bani, mormane de bani erau puse în farfurii și pe tăvile de pe care se ospătau. Cele două femei ale lui se ospătau cu bancnote așezate în grămezi peste tot și abia atunci pricepu că tot bani se vedeau și în fundal, înălțându-se duși de vânt. Își întoarse obrazul, ca și cum privise mult timp, și le îmbrățișă pe-amândouă, în aceeași ocheadă, ultima
Omar cel orb by Daniela Zeca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/607_a_1328]
-
o zi de vară. Acum vârtejul aluneca în jos, spre picioare, până când întregul corp deveni o baltă de noroi pe această stradă lăturalnică, avatarurile cu cap de iepure planând în continuare deasupra ei, ca vulturii ce se pregătesc să se ospăteze dintr-un stârv. Singura șansă de a afla ce știa Shimon Guttman dispăruse. —Maggie, strigă Uri, care se afla lângă ușă, gata să plece. În trei minute, coboară pe scara de incendiu. Intrarea e acolo. I-o arătă cu degetul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2274_a_3599]
-
un gospodar bun!”, se gândea moș Ion. Într-una din zile, se sfătuise cu doi prieteni de ai lui, care urmau să se ducă la părinții fetei pentru a se înțelege. Așa au și făcut. Gospodarii îi primiră și îi ospătară și, după ce mai sfătuiră ei bine, tatăl fetei le zise la plecare, ca să-i transmită mirelui, că-l vor aștepta să vină peste două zile. Era iarnă, frig și multă zăpadă. Curent electric la sate nu era. Se întuneca devreme
La lumina candelei by Lidia Vrabie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/100967_a_102259]
-
în multe școli, Cu cuvinte așezate Mă cerură cu dreptate. "Bună vreme, baciu bătrân, "Împăratu nost-stăpîn, " Ne-au trimis a întreba, De măriți fata ori ba. El răspunde - atunci cinstit: - "Dragi voinici bine - ați venit, Dragu mi-e să v-ospătez, Cu voi să mă desfătez, Dar oricât m-ați întrebat, Fată n-am de măritat. Da-mpăratul din apus Au venit și nu s-au dus, Două vorbe că mi-au spus, Inima că mi-au supus. Era mândru și-narmat
Opere 06 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295584_a_296913]
-
iasă, trecea peste ape cu piuă cu tot și-i brăzda fața în două dealuri. Și fugea mereu, o stâncă de piatră îndrăcită, rupîndu-și cale prin păduri, brăzdând pământul cu dâră lungă, până ce se făcu nevăzută în depărtarea nopții. Făt-Frumos ospătă ce ospătă, dar apoi luîndu-și buzduganul de-a umăr, merse mereu pe dâra trasă de piuă, până ce ajunse Lîng - o casă frumoasă, albă, care steclea la lumina lunei în mijlocul unei grădini de flori. Florile erau în straturi verzi și luminau
Opere 06 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295584_a_296913]
-
peste ape cu piuă cu tot și-i brăzda fața în două dealuri. Și fugea mereu, o stâncă de piatră îndrăcită, rupîndu-și cale prin păduri, brăzdând pământul cu dâră lungă, până ce se făcu nevăzută în depărtarea nopții. Făt-Frumos ospătă ce ospătă, dar apoi luîndu-și buzduganul de-a umăr, merse mereu pe dâra trasă de piuă, până ce ajunse Lîng - o casă frumoasă, albă, care steclea la lumina lunei în mijlocul unei grădini de flori. Florile erau în straturi verzi și luminau albastre, roșie
Opere 06 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295584_a_296913]
-
342} {EminescuOpVI 343} Femeea strașnic s-o înfricoșat de dânșii. Da băietul mehenghiu îndată s-o priceput. - Masă vrem și vin bun. Îndată o venit niște sufragii și-o pus masa, și ce n-o pus! și după ce-a ospătat ei bine, a strâns aceia și s-a dus. - Ei, mamă! Cheea asta o strâng eu. Acu se făcuse holtei, bun de - nsurat. -- Mamă, eu am auzit că Fata - mpăratului e frumoasă. Mă duc s-o ieu eu. - Dragu mamei
Opere 06 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295584_a_296913]
-
S-astup borta vântului și să ucid moșneagul, la ce m-o viclenit. - Na-ți, bade, un măgar. Da să nu zici pîn-acasă: măgar baligă-te. - N-oi zice. Se-ntoarce el iar pe la omul cela. Da omul cela-l ospătează și-i dă vin să bee, și omul s-o chefăluit și-a adormit pe laiță. Da erau niște țigani cu șatra acolo ș-avea măgar și omul s-o dus ș-o cumpărat ș-a schimbat măgarul. Omul a
Opere 06 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295584_a_296913]
-
gusta frunzele, vor veni și suratele ei și viața i se va scurge prin rădăcinile care de-abia prinseseră putere. Ah! Ce masă copioasă! gândea omida. Se ruga să nu afle nimeni de locul găsit de ea, ca să se poată ospăta în voie, câteva zile bune. Ea știa că frunzele mature nu aveau aceeași sevă ca cele tinere. Iar de frunzele de nuc, nici nu se putea apropia! Brrrr! O luă frigul numai când se gândea la gustul iodat al frunzelor
ÎNTÂMPLĂRI ÎN LIVADA BUNICULUI by ECATERINA VICOL () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1228_a_1878]
-
racordează moartea la ordinea cosmică. Setea de absolut este o nobilă angajare într-o încleștare febrilă pe care știi dinainte că o vei pierde. Orice scriitor își dorește o Rosinantă care să-l ducă spre nemurire. Râvnim eternitatea, dar ne ospătăm copios din bucatele efemerului. Eternitatea este curtată insistent și de conchistadorii clipei. Dinamica spiritului vascularizează apetitul gloriei. Intră în eternitate îndeosebi viețile cu justificare estetică. Groaza de efemer impulsionează creația. Geniile au îngemănat amurgurile cu zorii. Geniul se luptă cu
Chef pe Titanic by Vasile Ghica () [Corola-publishinghouse/Imaginative/528_a_1305]
-
apelor, pe pămînt n-are decît o parte blestemată și niciodată n-apucă pe drumul celor vii! 19. Cum sorb seceta și căldura apelor zăpezii, așa înghite locuința morților pe cei ce păcătuiesc. 20. Pîntecele mamei îl uită, viermii se ospătează cu el, nimeni nu-și mai aduce aminte de el! Nelegiuitul este sfărîmat ca un copac, 21. el, care pradă pe femeia stearpă și fără copii, el care nu face nici un bine văduvei!... 22. Și totuși, Dumnezeu prin puterea Lui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85105_a_85892]
-
o izbăvire, scumpule. A ta Zâna”. Sevastița mânca așezat și, din când în când, gusta din ulcica cu vin, dar nu mă slăbea din ochi. Se vedea limpede că își iubește fata cu asupra de măsură. Când a sfârșit de ospătat, s-a ridicat și, făcându-și cruce, a îngăimat: “Mulțumescu-ți, Doamne, pentru îndestulare și matale, conașule, pentru bunătate”. ― Să fii sănătoasă, Sevastițo. ― Apoi, eu mai cî m-aș duci în treaba me’, conașule. ― Eu socot că oleacă de hodină nu
Ce nu știm despre Iași by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/551_a_859]
-
fiindcă îi murdăreau turla bisericii” - a precizat gândul de veghe. Cu această întâmplare în minte, am vrut să-mi deretic locul, pentru a mă așeza la treabă. O mulțime de pene, însă, și alte semne arătau că vulpea s-a ospătat în lege pe acel loc. Amuzat, mă întrebam: cotețul cărui călugăr o fi fost vizitat în noaptea trecută? Sigur nu era al bătrânului, fiindcă el nu mai ținea păsări de multă vreme la refugiul său din vale... Atmosfera se mai
Ce nu știm despre Iași by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/551_a_859]
-
Spre miezul nopții următoare se risipiră și ultimii nori, odată cu ceață groasă care limitase vizibilitatea, si o lună timidă, în primul pătrar, isi făcu apariția pe un cer limpede și plin de stele strălucitoare. Petrecură cu cântece și dansuri, se ospătară copios la lumină unor focuri a caror strălucire nu se putea distinge din larg și, pentru prima oară de mult timp încoace, bărbații și femeile din Bora Bora nutriră speranța că zeii erau dispuși să-i ajute să se întoarcă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1880_a_3205]
-
se cunoșteau între ei de mult, cu unii au ,,copilărit,, împreună, aveau societăți private numai Colonelul și profesorul lucrau la stat prilej de șicană în glumă. Erau ultimii invitați așteptați, s-au așezat și ei la masă și s-au ospătat; erau numai bărbați însă se simțeau bine; criticau imprudența unuia dintre ei în legătură cu constituirea societății; îi pusese acționari cu părți egale pe toți angajații. Îl preveneau că vor fi discuții, dacă nu imediat, în viitorul apropiat însă el naiv, îi
Adev?rul dintre noi by Aurel-Avram St?nescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83164_a_84489]
-
chiar veselă de oaspeți, vechii oaspeți gălăgioși, de atunci, spunea că s-a săturat de cînd stă singură, că ne așteaptă de mult; trecuseră zece ani de la moartea ei, dar nu se cunoștea. Și Începu să facă plăcinte și ne ospătarăm, luă o tavă, o duse În casă, spunea că vrea să-i dea și tatălui tău și celor trei camarazi de-ai lui, cu care juca poker În sufragerie. A doua zi dimineața cînd mă trezii, totul se șterse, parcă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1888_a_3213]