1,395 matches
-
delicat și cu tot corpul, pe drumul către masă. Seara era minunată și timpul trecea fără să ne dăm seama, foarte repede. Era ora destul de înaintată, se apropia de miezul nopții când am achitat nota, lăsându-i un ciubuc consistent ospătarului, pentru modul exemplar cum s-a descurcat și am părăsit incinta Cazino-ului. Amândoi eram transpirați din cauza căldurii din restaurant și de la efortul făcut la dans, iar afară era răcoare, așa că Miruna a resimțit din plin schimbarea atmosferică, scuturându-se
ROMAN de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1234 din 18 mai 2014 [Corola-blog/BlogPost/350529_a_351858]
-
terminat-o în anul 2002. Datorită perioadei foarte dificile prin care trecea țara (majoritatea fabricilor se închiseseră sau erau în plin proces de disponibilizare), nu și-a găsit de lucru în domeniu. A lucrat pe litoral, în stațiunea Mamaia, ca ospătar. A revenit la Târgoviște și s-a angajat la o fabrică, într-un laminor ce producea cornier, unde a lucrat ca și muncitor necalificat, electrician, mecanic, sudor, manevrant, etc. timp de trei ani. Apoi a emigrat în Italia, unde a
DESPICÂND FIRUL DRAGOSTEI ÎN 4, 5, 6... (NANOPOEME) de CRISTIAN GABRIEL GROMAN în ediţia nr. 404 din 08 februarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/346719_a_348048]
-
În separeul 4 nu este nimeni. Vino peste cinci minute acolo să discutăm. Să nu știe nici cerul, nici pământul... - Da... bine, a îngăimat Mariana cu voce stinsă, speriată și a intrat în sală. L-a căutat cu privirea pe ospătarul care o înlocuise. L-a rugat să mai rămână o jumătate de oră. - Știe șeful de treaba asta, nu-ți fă probleme, a adăugat ea la întrebarea mută din ochii lui și a plecat grăbită la grupul sanitar. S-a
ISPITA (12) de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 267 din 24 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/355783_a_357112]
-
maestru în șantaj, la o adică... Nu pricepi! Nea Vasile se uita în ochii ei foarte atent și ea-l privea plină de nedumerire. Chiar nu înțelesese mare lucru. I se părea totul ciudat și încâlcit. - ...Ce poate turna un ospătar? a întrebat ea după o pauză prelungită. - Multe. Aici vin oameni de afaceri. E un local retras și nu sunt văzuți de toată lumea... Vorbesc. Fac planuri. Pronunță nume de politicieni pe care-i sprijină cu banii lor. Și pe care
ISPITA (12) de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 267 din 24 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/355783_a_357112]
-
a acceptat invitația mea și mergând alături, unul de celălalt, ne-am îndreptat spre terasă, urcând treptele acesteia. Ne-am ales o masă de la care să putem admira întreaga plajă și faleza, uitându-ne pe meniul adus cu promptitudine de ospătar. - Ce pot să-ți ofer din acest meniu? am întrebat-o pe Miruna. Fără să-mi dau seama, vorbisem la persoana întâia și mi-am cerut imediat scuze. - Nu-i nimic, este normal, acum stăm la masă ca doi prieteni
CHEMAREA IUBIRII de STAN VIRGIL în ediţia nr. 254 din 11 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/355849_a_357178]
-
fi mai târziu... Atunci, ce dorești să consumi? - Un concentrat de fructe, poate ananas. - Eu voi lua un triplu sec și apă minerală înainte de cină. Stabilind cu ce ne vom delecta, privind marea și trecătorii de pe faleză, am dat comanda ospătarului, indicându-i băutura mea preferată și băutura răcoritoare dorită de invitata mea, rugându-l să ne rezerve o masă în salon, când își va începe orchestra programul. I-am mai solicitat ca masa să fie mai departe de orchestră, dar
CHEMAREA IUBIRII de STAN VIRGIL în ediţia nr. 254 din 11 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/355849_a_357178]
-
expunere și m-am adresat Mirunei cu mândrie: - Nu-i așa că m-am documentat bine și ți-am spus lucruri interesante despre orașul meu? - Da! Sunt încântată că am putut să aflu atât de multe despre Mangalia și îți mulțumesc! Ospătarul a venit să ne anunțe că totul este pregătit, dacă dorim să ne transferăm în salon, așa că, spre regretul Mirunei, am întrerupt această lecție de istorie locală. Ca un cavaler ce eram, am ajutat-o pe Miruna să se ridice
CHEMAREA IUBIRII de STAN VIRGIL în ediţia nr. 254 din 11 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/355849_a_357178]
-
s-o deranjeze și am pătruns în salon, unde mai multe perechi ocupau deja mesele din jurul ringului. Masa noastră era amplasată, de asemenea, în apropierea ringului, dar mai departe de orchestră, să nu ne deranjeze zgomotul, așa cum îl rugasem pe ospătar. După consultarea listei cu preparatele oferite, am ales fiecare ce dorea să servească la cină și vinul preferat pentru prima noastră seară petrecută împreună. În timp ce mâncam, am întrebat-o dacă este vreo problemă că va ajunge la hotel noaptea târziu
CHEMAREA IUBIRII de STAN VIRGIL în ediţia nr. 254 din 11 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/355849_a_357178]
-
În timp ce mâncam, am întrebat-o dacă este vreo problemă că va ajunge la hotel noaptea târziu și își va deranja colega din somn. Mi-a răspuns negativ și ne-am continuat cina, schimbând replici scurte și banalități. Mâncarea era gustoasă, ospătarul serviabil și vinul deosebit. Eu îmi comandasem un vin local, din renumita podgorie Murfatlar, un Chardonnay alb, vechi și demidulce, iar Miruna a servit la început un cocktail. Simțeam o deosebită plăcere să stau de vorbă cu această doamnă frumoasă
CHEMAREA IUBIRII de STAN VIRGIL în ediţia nr. 254 din 11 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/355849_a_357178]
-
delicat și cu tot corpul, pe drumul către masă. Seara era minunată și timpul trecea fără să ne dăm seama, foarte repede. Era ora destul de înaintată, se apropia de miezul nopții când am achitat nota, lăsându-i un ciubuc consistent ospătarului, pentru modul exemplar cum s-a descurcat și am părăsit incinta Cazino-ului. Amândoi eram transpirați din cauza căldurii din restaurant și de la efortul făcut la dans, iar afară era răcoare, așa că Miruna a resimțit din plin schimbarea atmosferică, scuturându-se
CHEMAREA IUBIRII de STAN VIRGIL în ediţia nr. 254 din 11 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/355849_a_357178]
-
-i va face nunta fiului său la Casa Armatei, în buricul Bucureștiului. S-a ținut de cuvânt și, recunosc; parcă nu-mi venea a crede că ne cânta Orchestra Armatei, că în spatele mesei noastre stăteau câte un picolo și un ospătar în uniformă cu șireturi și pampon negru, care-i trimitea pe tineri să „execute” solicitările mesenilor. Mă uitam la mama, singura „țărancă”, la propriu și la figurat, care a refuzat costumul doamnesc, pe care mirii voiau să i-l cumpere
UN MĂRŢIŞOR PENTRU MAMELE NOASTRE IN MEMORIAM de CONSTANTIN T. CIUBOTARU în ediţia nr. 2252 din 01 martie 2017 [Corola-blog/BlogPost/354953_a_356282]
-
succes, dacă se mergea mai departe, a precizat comisarul cu voce scăzută, în timp ce ochii îi plecaseră în scotocirea fiecărui colț al încăperii și se opreau câte o clipă pe toate persoanele aflate la alte mese și, îndeosebi, pe barman și ospătari. Se pare că au fost ceva plângeri și, evident, indicații voalate de tărăgănare ori de încetare a cercetărilor. - Formidabil! a exclamat comisarul Grosu, aplecându‑se peste masă, parcă în dorința de a sorbi mai bine cuvintele. Cu ce dracului se
CHEMAREA DESTINULUI (21) de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 299 din 26 octombrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/356789_a_358118]
-
sistem în afara a doi agenți, subordonați ai lui Fănel, despre care a obținut, cu ajutorul criminaliștilor, dovezi că au participat direct la afacerea cu mașina "abandonată" de hoți în pădurea Băneasa. În plus, ei au fost recunoscuți de un ajutor de ospătar care i-a văzut în mașină și, mai apoi, printre polițiștii care făceau cercetarea la fața locului. Nu a făcut presiuni asupra lui Fănel, dar nici nu a reușit să afle cine a furat, concret, acea mașină din parcare și
ISPITA (21) de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 276 din 03 octombrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/356897_a_358226]
-
a placut dânsul. Pentru că dansăm foarte mult și eu și surorile mele, tot timpul mă simțeam în centrul atenției, iar asta ma împlinea, îmi plăcea. Eram destul de cunoscut pe litoral, când am cunoscut-o pe Luminița - soția mea. Lucrăm că ospătar într-un restaurant. Am crezut ca pe langă tot ce aveam înainte, chiar și bani- pentru că aveam bani destui pe vremea aia - acum că am și o prietenă, gata asta este, fericirea în mod sigur. Citește mai mult GABI CIUCIUMISGabi
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/356841_a_358170]
-
a placut dansul.Pentru că dansăm foarte mult și eu și surorile mele, tot timpul mă simțeam în centrul atenției, iar asta ma împlinea, îmi placea.Eram destul de cunoscut pe litoral, când am cunoscut-o pe Luminița - soția mea. Lucrăm că ospătar într-un restaurant. Am crezut ca pe langă tot ce aveam înainte, chiar și bani- pentru că aveam bani destui pe vremea aia - acum că am și o prietenă, gata asta este, fericirea în mod sigur.... Abonare la articolele scrise de
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/356841_a_358170]
-
Herăstrău. Găsim o masă și ne punem pe taclale. Subiectul: vară torida din București! Numai noaptea puteam respira normal pe malul lacului. -Tu ce bei ? mă întreabă ea. -Un wischy ! -Eu nu vreau nimic, îmi zice ea; sînt obosită ! Sosește ospătarul și, politicos, o întreabă pe Crisli: -Ce comandă domnișoara ? -Un wischy, zicea ea. -Atît ? -Atît, deocamdată ! După vreo patru minute se intoarce garsonul cu paharul de wischy și cu un bol plin cu cuburi de gheață, si le pune pe
REDIMENSIONIND TIMPUL de IOAN LILĂ în ediţia nr. 566 din 19 iulie 2012 [Corola-blog/BlogPost/355084_a_356413]
-
cu un bol plin cu cuburi de gheață, si le pune pe masă în fața lui Crisli. Luați cu discuțiile noastre, n-am sesizat gestul. Sigur că eu am golit paharul și l-am pus apoi pe tavă din mijlocul mesei. Ospătarul, atent, revine la masa noastră și zice: -Oui, mademoisele ? -Un wischy ! îi răspunde Crisli. Scenă se repetă încă de două ori! A cincia oară se apropie de noi garsonul și o întreabă pe Crisli: -Mai beți un wischy, domnișoara ? Mă
REDIMENSIONIND TIMPUL de IOAN LILĂ în ediţia nr. 566 din 19 iulie 2012 [Corola-blog/BlogPost/355084_a_356413]
-
iepuraș curios, fără să-mi ceară voie. Este un restaurant pe placul meu, cu băuturi spirtoase de toate soiurile iar mâncăruri ... de care îți trec prin minte! Amplasat într-un demisol elegant, echipat, dotat și împodobit cu mochete înflorate și ospătari stilați, mai mult lung decât lat, totuși nu era de nasul unor studenți amărâți ca noi, dar Edy, tocmai primise bani de acasă și ținea neapărat să o cunoască mai bine pe Giulia, verișoara altui amic, Doru. De fapt o
ANII MEI APOCALIPTICI de AUREL AVRAM STĂNESCU în ediţia nr. 280 din 07 octombrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/355527_a_356856]
-
în stilul lui caracteristic, cu apropouri directe și declarații diluate: - Ce aș mai bea, măcar o baterie.. două ... și aș mânca o friptură ca lumea! Începuseră să ni se răscolească mațele și scoteau niște ghiorțăituri de s-au speriat și ospătarii, specie ... . specială care nu se sperie așa ușor; el nu știa că aranjasem treaba! În orice caz, a rămas cu gura căscată când a văzut portofelul bine garnisit al prietenei Guliei, care mi-a șoptit când a putut, - Ai grijă
ANII MEI APOCALIPTICI de AUREL AVRAM STĂNESCU în ediţia nr. 280 din 07 octombrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/355527_a_356856]
-
în surdină și pereți izolați la orice descărcare fonică neașteptată ... tocmai ce ne trebuie! Apartamentul este aproape ... colea în Drumul Taberei la marginea și prin hârtoapele Bucureștilor; luăm un taxi, mai am niște bani rămași, ascunși de ochii vigilenți ai ospătarilor ! - Nu! - hotărăște Giulia, spre surprinderea mea, mergem la mine, stau lângă Cișmigiu, ne rămân astfel banii; mai luăm ceva ... poate te văd săturat odată de alcool; ne și plimbăm puțin pe jos, luăm tot aerul fiindcă o să avem mare nevoie
ANII MEI APOCALIPTICI de AUREL AVRAM STĂNESCU în ediţia nr. 280 din 07 octombrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/355527_a_356856]
-
patroanei i‑a făcut avansuri insistente și i‑a provocat intenționat un minus în gestiune pentru a o forța să accepte. A fugit și de acolo. S‑a angajat la un restaurant de cartier, destul de bun de altfel, ajutor de ospătar. Acolo l‑a cunoscut pe cel căruia i‑a trântit ușa după ce i‑a zis, jignită, câte ceva să‑l doară, după cum i‑au venit în gură vorbele... Gabriel lucra de câțiva ani la o firmă de pază și protecție. Avea
CHEMAREA DESTINULUI (1) de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 279 din 06 octombrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/355599_a_356928]
-
ați anesteziat toți? Nu-nchide nimeni ușa? Se rățoi Procuroru' către ocupanții meselor dinspre ușă. - Marine, închide mă tu ușa aia, te rog io! se simți Petrică Vișinoiu obligat să facă uz de autoritatea lui de patron, manager, barman și ospătar. Se adresase, plin de importanță, unui individ de vreo treizeci și ceva de ani, ce purta o căciulă soldățească, bine îndesată pe ochi. Își însoțise spusele și de o mișcare amplă a brațului stâng, ce se terminase printr-o ușoară
2. VISCOL ŞI FLORI de LIVIU GOGU în ediţia nr. 278 din 05 octombrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/355628_a_356957]
-
mulți ani în urmă. La sărbători importante, pe toată lungimea a parcului amintit se puneau mese lungi și scaune. Pe mese se puteau vedea multe bunătăți culinare și sticle cu băuturi, iar pe scaune ședeau domni și doamne, îmbrăcați elegant. Ospătari cu tăvi lungi, tixite de bunătăți, mișunau printre mese. Atâta puteam noi vedea de mai jos, adică de la nivelul nostru... Promenada era mai înaltă, iar noi copiii mai mici, mai la vale, prin iarbă și tufișuri, adulmecam mirosurile îmbietoare ale
BANCA AMINTIRILOR (13) FESTINUL DE 10 MAI de GEORGE GOLDHAMMER în ediţia nr. 1975 din 28 mai 2016 [Corola-blog/BlogPost/369077_a_370406]
-
ne va elibera. Că ne vom elibera. Că pictorii, dansatorii, scriitorii, cânăreții, actorii, artiștii noștri vor fi auziți. Că vor fi apreciați în funcție de talentul lor, nu de origine. Că zidarii, informaticienii, brutarii, profesorii, polițiștii, medicii, pompierii, tâmplarii, biologii, psihologii, cameramanii, ospătarii, bucătarii noștri se vor întoarce liniștiți și fericiți acasă, la familiile lor, că le vor putea îndeplini dorințele. Că nu vor fi nevoiți să-și privească copii în ochi și să le spună că țara lor nu le permite să
O ZI ÎN ROMÂNIA PERFECTĂ de CORINA LUCIA COSTEA în ediţia nr. 2316 din 04 mai 2017 [Corola-blog/BlogPost/370795_a_372124]
-
ne grăbim folosind cuvinte angajatoare. Timpul are nevoie de timp să le rezolve pe toate cum știe el mai bine. - Desigur! putem pleca? - Da, mă grăbesc așa cum ți-am spus să-mi regăsesc bucuria vieții mele - băieții. Condurache făcu semn ospătarului să se apropie, achită consumația și împreună cu invitata sa se despărțiră chiar în fața barului, fiecare mergând spre casă în direcții opuse. Sebastian simțea că o rază de soare a apărut în sufletul său. Era atras spre această femeie care a
ROMAN CAPITOLUL DOUĂZECI de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1869 din 12 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/369346_a_370675]