822 matches
-
ce e acela un poem. Ce e, însă, poemul în care a pătruns falia unui sunet aspirat, puținora le va fi dat să afle. Să-i luăm, sperînd în destăinuiri, cînturile la rînd. "Tatăl meu obosit folosea privirea-gîndire". Un contemplativ ostenit, gîndind priveliști, fugind, în gesticulații dezordonate, de abis: " Totul neliniștit striga". Un scenariu cvasi-cunoscut, al singurătății paralele cu lumea, lumea aceea în care "o tînără numită profesoară într-un colegiu gigant își propunea să-și iubească elevii". Mersul minții și
Greul pămîntului by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/7327_a_8652]
-
respirația, dacă se putea, trebuia domolită. Cu telefonul lipit de piept, Ozzie se uita cum mama lui trăgea ce-avea ea de tras, simțind cum și ochii lui încep să devină sticloși. Maică-sa era un pinguin de femeie, rotundă, ostenită și cu părul sur, a cărei piele cenușie începuse să simtă apăsarea gravitației și greutatea propriului său trecut. Nici măcar atunci cînd era îmbrăcată și dichisită nu părea o persoană aleasă. Dar cînd aprindea lumînări, părea a fi mai mult de-atît
La revedere, Columbus by Philip Roth () [Corola-journal/Journalistic/4614_a_5939]
-
Mănăstirea despotului sîrb Irinej Zahumski, unde se poate ajunge doar pe apă. Aici ea aprinse a doua lumînare, pe ai ei, se apropie de Leandru, îl sărută și-l lăsă la mănăstire, iar ea vîsli singură pe Drim. Înnebuniți și osteniți, s-au despărțit pentru totdeauna încredințați că atingerea dintre ei nu este posibilă. Cînd Leandru debarcase cu lumînarea în mînă, slujba de utrenie era pe sfîrșite. Încă înainte să intre în biserică, observă că în mănăstire se desfășura ceremonia înhumării
Milorad Pavic - Partea lăuntrică a vîntului by Mariana Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/14635_a_15960]
-
adîncimii. Nu sînt măști ale omului, ci ale creației. Ne gîndim în speță la acel M. Beniuc al începuturilor sale, care aducea o pală de ozon montan în încăperile cu aer confinat ale unui modernism tras în fire prea subțiri, ostenit. Ca și poetul Cîntecelor de pierzanie, Vieru reîmprospătează motive și modalități aparent defazate, le animă printr-o sinceritate părelnic conjuncturală, în fond bizuită pe arhetipuri sufletești. Iată o cantilenă ce captează ecouri intemporale: "Pe drum alb, înzăpezit,/ Pleacă mama./ Pe
Poezia de patrie by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/13686_a_15011]
-
care știe să facă din prezentarea unor cărți serioase un spectacol seducător și incitant la lectură (chiar și cînd nu îi împărtășește în totalitate opiniile), dacă există un "popularizator" eficient al noutăților editoriale valoroase, el e acela. Odată întors acasă, ostenit dar mulțumit de "recolta" de volume ce-i asigură lecturi pe toată vara, Cronicarul s-a apucat să citească presa zilei. Și, în Adev|rul literar Și artistic peste ce dă? Un "medalion Dan C. Mihăilescu" întins pe trei pagini
ochiul magic by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/10528_a_11853]
-
să schimb trenul. Înaintez spre vamă, la fel de pustie, semn că sezonul s-a închis. Coasta de Azur a rămas în urmă cu palmierii ei cu tot... Când încep să urc scările tunelului spre peron, mă opresc să-mi trag sufletul, ostenit. Geamantanul meu are cam treizeci de kile. Abia îl mai duc... Ajuns înaintea vameșului, care mă așteaptă și mă privește voios, fredonând o romanță - mă predau!, terminat de oboseală. Vameșul se uită la mine vesel, îmi ia pașaportul, îl cercetează
Linia a cincea... (1968) by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/7478_a_8803]
-
al comparațiilor), va rătăci în zona „oglinzilor care fug din odăi/ se ascund în ceruri“, oglinzi în care se intră ca în apele unui râu când rece, când cald. Dar și oglinzi în care nu mai intră nimic. Nici măcar „Iarna ostenită după ce s-a străduit/ să intre-n oglindă/ ziua trecută/ cât a putut de bine”. Când însuși poetul constată, „Se-năbușă chipul în oglindă/ ca-ntr-un cer lipsit de văzduh“. Sunt, toate acestea, modulii a ceea ce poetul își face
De Opera omnia by Barbu Cioculescu () [Corola-journal/Journalistic/3117_a_4442]
-
Testament, pentru cei ce nu pot să înțeleagă (suferință a cărei absență mă izbește la mai toți credincioșii actuali școliți), când - rar, e adevărat - este cel care pedepsește, veterotestamentar. De o parte, vorbe blânde, ca „Veniți la Mine toți cei osteniți și împovărați”, sau „...iartă-le lor, că nu știu ce fac”. De cealaltă, „...iar pe sluga netrebnică, aruncați-o întru întunericul cel mai de afară”, „Șerpi, pui de vipere, cum veți scăpa de osânda gheenei?”, Și a intrat Isus în templu și
Insemnari by Livius Ciocarlie () [Corola-journal/Journalistic/2581_a_3906]
-
piesele veritabile să fie protejate și înlocuite cu două panoplii de arme reconstituite în cele mai mici detalii. După luni de muncă asiduă, restauratorul Alexandru Fota a desărvârșit în această săptămână cele două panoplii și le-a depus, mulțumit și ostenit, în cabinetul directorului. Puse lângă cele originale, armele lui Fota înșală ochiul profanului, care nu poate face deosebirea. De luni, 20 ianuarie, ele pot fi admirate de vizitatorii Muzeului Banatului, în cea mai nouă expoziție permanentă a secției de istorie
Agenda2003-3-03-b () [Corola-journal/Journalistic/280601_a_281930]
-
fiind în mijlocul lucrurilor, să nu mai simți că aerul pe care îl respiri chiar este altfel. Că miracolul face parte din existența ta așa cum rutina locuiește în alte ființe. Măcinați zile și nopți la rînd de șirul nesfîrșit al futilităților, osteniți, derutați, însingurați, pierdem esențialul. Amorțim. Atunci, dacă ai noroc, apare cineva dinafară care, cu multă grijă și tandrețe, îți ridică fața către lumea halucinantă din care ai alunecat puțin. Ce vreau să spun. Rănită, dezamăgită, poate, am uitat, uneori, să
Promisiunea (II) by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/5508_a_6833]
-
corăbiilor izbite de valuri multe, când se adăpostesc în sânurile lor, tot așa și raclele mucenicilor dau multă liniște și siguranță sufletelor noastre izbite de grijile lumești, când vin alături de ele. Și după cum izvoarele de apă rece înviorează trupurile cele ostenite și arse de sete, tot așa și raclele mucenicilor răcoresc sufletele cele aprinse de patimi rușinoase; numai vederea lor stinge pofta cea rușinoasă, invidia ce încolțește, mânia ce clocotește și orice altă patimă care ar tulbura sufletul nostru”. (Sf. Ioan
Martirii – biruitori ai suferinței prin credință – Despre martiri și martiriu – by Diac. Dr. Liviu PETCU [Corola-journal/Science/157_a_163]
-
Hristos; și El te va numi prieten și vei auzi acea foarte dorită laudă: Bine, slugă bună și credincioasă, ostaș viteaz și imitator al Stăpânului, următor al Împăratului, Eu te voi răsplăti cu darurile Mele; vei cere mântuirea fraților cei osteniți, și pentru tovarășii credinței tale și pentru adepții dragostei tale sfinte vei primi de la Împărat împărtășirea la bunurile tale; vei dănțui dansurile veșnice și vei purta coroana împreună cu îngerii, conducând creația sub Împărat și trăind veșnic fericit cu ceata celor
Martirii – biruitori ai suferinței prin credință – Despre martiri și martiriu – by Diac. Dr. Liviu PETCU [Corola-journal/Science/157_a_163]
-
uita și eu l-am chemat la masa mea. El a zâmbit și eu am zâmbit, ne-am Întâlnit amândoi zâmbetele și ne-am așezat Împreună la masa aceea. Suntem În deșert și eu am mâncare și apă, vine el ostenit, zâmbitor, iubitor, eu sunt un copil. Eu am mâncarea aceea bună, bună de tot, care este o mâncare cerească. Iar eu Îl invit să ia de la mine, să mănânce Împreună cu mine. Dar el vine, se apropie de mine și cu
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/79_a_215]
-
Zarea luminată era singurul semn, că undeva În spațiu era viață, sau cel puțin așa credeam. - Am obosit, spuse Maria cu glas șoptit, de parcă s-ar fi jenat să recunoască acest lucru. - Să ne așezăm puțin, am consimțit, așezându-mă ostenit, de parcă atâta aș fi așteptat. Rostirea ei mă făcu să realizez că eram eu Însumi obosit. Ne-am așezat pe șina lucioasă de cale ferată. Era fierbinte. Nu ne Îndoiam că era și curată. Trecerea atâtor roți de tren o
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/79_a_215]
-
presupunerile. "Flutura revista "Historia", era de față cu domnul Cristoiu, care era redactorul-șef. Probabil că au stat împreună la șpriț... Haideți să luăm lucrurile așa (...) Trebuie să judecăm istoria și prin acest rol al întâmplării în care un om ostenit, după ce și-a primit-o de la Curtea Constituțională, după ce și-a primit-o în certurile cu UDMR-ul vine la domnul Cristoiu care-i prezintă portretul unui om autoritar, fac o supoziție... e o ipoteză de lucru. După privire și
Marius Oprea: Băsescu era "beat mangă" şi şi-a amintit de lecţiile de naţional comunism () [Corola-journal/Journalistic/48232_a_49557]
-
din tensiunea experienței comune, de la începutul spectacolului, acelui "nu-i nimic nou sub soare". Ce n-am înțeles și ce cred că nu avea în comun cu ideea centrală a mizanscenei este devierea către un fel de teatru de revistă, ostenit, prăfuit și inutil. O alunecare gratuită către derizoriu și superficial, nejustificată nici de text, nici de modul tensionat și dramatic în care este susținută prima parte, care nu face nici un serviciu celor trei actrițe. Ba dimpotrivă. De la tensiunea emoțională de la
Locuri și întîmplări by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/12815_a_14140]
-
de veci. Mă va aștepta, Doamne, abia atunci, truda cea mare de a vedea mereu cum mor și cum calc pe moarte. De miliarde de ori îmi vor obosi brațele slăbite, de miliarde de ori mi se va opri inima ostenită în piepturi ce vor muri. - Ah, toate aceste căderi, gemetele și urletele izbind clipă de clipă-n timpanul meu ceresc, o, palmele mele de lumină ce nu vor mai face nicicând bătături, tot mângâind fețe înlăcrimate, spălând rănite picioare, așezându
Poezie by Ion Pop () [Corola-journal/Imaginative/12580_a_13905]
-
devină definitiv, câteva mii de iude nu mai știu număra decât până la 30, - pe când în fresce se scorojesc, Doamne, trâmbițele Apocalipsului, Și sub jumătate din degetul Tău arătător se vede piatra și cărămida. Ici-colo, câte un steag găurit, mai flutură ostenit și decolorat, pe câte-un morman de gunoi. Notații, clișee poeticești, desigur, tropi anacronici, tropăind în zadar prin poem. Dar încotro, încotro? M-ați înnebunit, mă scoateți din minți, netrebnicilor, lichelelor, hoți de drumul mic, tâlhari de drumul mare, cărați
Cravata lui Gellu Naum by Ion Pop () [Corola-journal/Imaginative/3136_a_4461]
-
uita și eu l-am chemat la masa mea. El a zâmbit și eu am zâmbit, ne-am Întâlnit amândoi zâmbetele și ne-am așezat Împreună la masa aceea. Suntem În deșert și eu am mâncare și apă, vine el ostenit, zâmbitor, iubitor, eu sunt un copil. Eu am mâncarea aceea bună, bună de tot, care este o mâncare cerească. Iar eu Îl invit să ia de la mine, să mănânce Împreună cu mine. Dar el vine, se apropie de mine și cu
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/79_a_214]
-
Zarea luminată era singurul semn, că undeva În spațiu era viață, sau cel puțin așa credeam. - Am obosit, spuse Maria cu glas șoptit, de parcă s-ar fi jenat să recunoască acest lucru. - Să ne așezăm puțin, am consimțit, așezându-mă ostenit, de parcă atâta aș fi așteptat. Rostirea ei mă făcu să realizez că eram eu Însumi obosit. Ne-am așezat pe șina lucioasă de cale ferată. Era fierbinte. Nu ne Îndoiam că era și curată. Trecerea atâtor roți de tren o
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/79_a_214]
-
Sau în adânc de suflet, când lacrimile curg. Ce taină te-nconjoară și îți îmbrățișează Fermecătoarea haină de galben călător? Ard stele și miresme pe roua ce oftează, Tânjind la hoinăreală alăturea de-un nor. Pe ce meleaguri, oare, cutreieri ostenită, Aprinsă în culoarea merelor aurii? Te caut cu privirea, de lacrimi răscolită, În frunza ce coboară, e semn c-ai să revii. Oprește-ți alergarea, rămâi măcar o clipă, Să îți ating hlamida din foc mistuitor, Când mii de candelabre
Arabesc de toamn? by Elena Marin Alexe () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83227_a_84552]
-
din caverne ce ploaia o țin ferecata, Ca un prunc nou-născut, ca un strigoi din mormînt apărut, Mă înalt și-l dobor totodată. (1820) William Butler Yeats B\trîn\ cînd vei fi Bătrînă cînd vei fi, si ninsa, cu gene ostenite Clipind de somn la vatră, ia cartea-n mîna iară, Și-ncet citește, visînd privirea clară Din ochii tăi odat' cu umbre tăinuite; Și cîți n-au iubit oare șăgalnica-ți făptura, Cu dragoste prea plină sau joc amăgitor, Dar
Roze, crini, metafore by Procopie P. Clonţea [Corola-publishinghouse/Imaginative/901_a_2409]
-
Păi eu l-am mai bătut, la Austerlitz... sau poate că el nu-și mai aduce aminte... Până una alta, locul verii a fost luat de toamnă, care și ea s-a dovedit aliat puternic al rușilor. înfometați, însetați și osteniți, soldații francezi s-au văzut puși în situația de a înfrunta ploi interminabile și reci de toamnă. Umezeala parcă pătrundea până dincolo de piele, iar frigul ajungea până la os. S-au împotmolit tunurile, caii abia puteau face pași grei și
Tainele istoriei: mirajul legendelor by Vasile Filip () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91790_a_92339]
-
că-i om gospodar. Și apoi suntem de-un leat. Nu s-a face el de rușine pentru o datorie la crâșmă”. Ca urmare, aducându-i țoiul cerut, s-a așezat și el la masă, cu un oftat de om ostenit. O bună bucată de vreme au tăcut amândoi. Apoi, Vasile Căpitanu a rupt tăcerea după o înghițitură de rachiu: „Seara asta îmi aduce aminte de vremea când eram ordonanță la căpitan... Pe cerdacul casei lui - că avea o casă mare
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1620_a_2945]
-
de smarald care se joacă printre copacii care încearcă să ajungă la cerul de un albastru deschis, cu norii ce-și schimbă forma neîncetat, ca într-o continuă alergare și hârjoană. Îți promit apoi că vom putea urmări - e adevărat, osteniți, însetați, dar încă entuziasmați și curioși - cel mai frumos apus de soare... un soare care pare că în zona noastră ascunde după linia orizontului o ladă imensă în care sunt păstrate mii și mii de diamante ce scânteiază pentru noi
Reflexii de lumină, inocenţă şi magie by Petronela Angheluţă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91757_a_92397]