1,151 matches
-
un concept recent. Evitările: dușmanii pacientului și ai terapeutului Inainte a a ajunge la sfârșitul acestui parcurs terapeutic, drumul este semănat cu obstacole care, în cea mai mare măsură, nu sunt trunchiuri de copaci care-l blochează într-un mod ostentativ (ar fi prea simplu). Odată depășite primele obstacole, adevăratele piedici în calea avansării terapiei, evitările și micro-evitările, se prezintă, adesea, ca niște rămurele presărate discret pe sol, pietricele pe care încălțămintea le adună încet, încet și care deranjează mersul. Originea
Ghid clinic de terapie comportamentală și cognitivă by Ovide Fontaine () [Corola-publishinghouse/Science/1994_a_3319]
-
pe calea cea bună”. Convorbirea continuă în legătură cu ceea ce Hubert trebuie să modifice referitor la atitudinea sa personală și la persoanele din anturaj. El nu se mai simte amenințat sau agresat lucrând asupra prevenției răspunsului, se gândește la mai multe atitudini ostentative ca la niște reflexii umoristice: „Nu poți fi întotdeauna în formă”. Este adevărat, am fost mai distant în acel moment...”. „Fără panică și dedramatizări, va spune el prietenilor săi, ne simțim bine în acest moment, să trăim clipa prezentă.” După ce
Ghid clinic de terapie comportamentală și cognitivă by Ovide Fontaine () [Corola-publishinghouse/Science/1994_a_3319]
-
expresie intuitivă. Călinescian până la un punct este N. printr-o concretețe aproape senzuală a limbajului, prin imprevizibilitatea jubilantă a asociațiilor și comparațiilor ori printr-o anumită tehnică a citatului. Cu toate acestea, originalitatea sa rămâne frapantă, pe unele paliere chiar ostentativă. Cărțile tipărite până la plecarea din țară sunt în majoritate culegeri de studii și articole: Scriitori moderni (1966), Însemnări critice (1970), Engrame (1975), Analize și sinteze (1976), Alte însemnări critice (1980). Simptomatic rămâne faptul că, în timp ce își construia Istoria literaturii române
NEGOIŢESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288404_a_289733]
-
Popescu are și o teorie ingenioasă despre relația aleatorie dintre obiect, oameni, nume și povești. Nu prin cuvinte se poate spune adevărul - susține personajul -, ci cel mult minciuna poate fi parodiată și demascată. Există aici un tezism nedisimulat și câteodată ostentativ. Romancierul scrie ca să dovedească ceva: e vorba, mai precis, despre raportul de neadecvare funciară dintre cuvânt și real, dintre viață și tot ce ține de sfera lingvisticului. E o poziție opusă autenticismului propovăduit de scriitorii interbelici. Camil Petrescu, Anton Holban
NEDELCIU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288398_a_289727]
-
Dinu Nicodin și-a putut satisface patima” (I. Negoițescu). De altfel, scrierea poartă dedicația „Ție, Limbă românească - limbă dumnezeiască!”. Compoziția, digresivă și mereu deschisă (ca și Lupii, O călătorie pe Olt), prinde în tentaculele ei o erudiție încă mai fastuoasă, ostentativă chiar, capitonând uneori până la înăbușire firul evenimentelor care precedă, însoțesc sau succedă Revoluția. Cronologia întreruptă, cu deplasări bruște înapoi sau înainte, vocea naratorului-rezoneur care trăiește teama și teroarea aduse de mișcările sociale: un „reacționar” în fond, culisând între relatarea aproape
NICODIN. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288433_a_289762]
-
carență de comunicare și relaționare cu un sociolog precum Traian Herseni, În ciuda contactelor dese și prelungite pe care le-au avut. Am fost contrariat. Scriam În altă parte despre ,,ratarea marxismului” la Traian Herseni, argumentând că, În ciuda declarațiilor postbelice uneori ostentative ale acestuia de aderență la marxism, prea puțin proba În scrisul lui o adeziune reală de asemenea proporții. Abuzul declarativ rata orice concretizare consistentă În spiritul textelor de după 1944 ale marelui sociolog. Lucrurile stau așa În toate lucrările sale semnificative
Sociologie românească () [Corola-publishinghouse/Science/2158_a_3483]
-
Suită dramatică (1959) și Mărul cunoștinței (1968) sunt cărți datate. Indiferent de mediul investigat (muncitoresc, studențesc, artistic), tiparele psihologice sunt stereotipe, unele cu o rudimentară schematizare în sensul imperativelor realismului socialist mai întâi, iar mai târziu în linia unui moralism ostentativ: aceiași indivizi onești, care reușesc să înfrângă dușmanul de clasă, ori care, neînțeleși de semeni, izbutesc în urma unor îndelungi tribulații, să își dovedească nevinovăția. În Lângă un geam deschis (1955) și în Noi, cei vii (1963), autoarea versifică facil și
PAPU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288682_a_290011]
-
vechi și de cei aflați la baza scării sociale. Îmbogățiții se fixează necritic într-un cadru al conformării prin acele simboluri pe care le consideră ca de la sine înțelese și ca purtătoare de indicii ale unei superiorități certe: lux vestimentar ostentativ etalat, mașini și alte obiecte cât mai vizibile ca proveniență a mărcii și a prețului exorbitant, zgomot asurzitor de atenționare simbolică și închidere în fortărețe de locuit supradimensionate. Distincția identitară rezidă în separarea de tot ceea ce este comun și în
Sociologie și modernitate. Tranziții spre modernitatea reflexivă by Lazăr Vlăsceanu () [Corola-publishinghouse/Science/2357_a_3682]
-
de disarmonie casnică, la rudenie sau la consecințele întreruperii unor relații de rudenie mai îndepărtate. În al doilea rând, pentru a evita cantonarea în derizoriu și superficial, media și fiecare dintre noi nu se mai pot limita doar la celebrarea ostentativă a frumuseții feminine sau masculine, la etalarea acelei „de 3 x femeie” care s-a eliberat de inhibiții până acolo încât poate imita comportamente sexuale masculine sau care iese în arena socială pentru a lansa strigăte de tipul „Sunt femeie
Sociologie și modernitate. Tranziții spre modernitatea reflexivă by Lazăr Vlăsceanu () [Corola-publishinghouse/Science/2357_a_3682]
-
începând chiar cu N. Filimon. Și ca poet M. proclamă nevoia de primenire: virtuțile versului romantic s-au fanat, autorul se vrea ba poet naturalist, ba socialist, și își face arme din versul dur, aspru, din cuvântul hulit, din asonanța ostentativă. Rămâne totuși îndatorat unei pleiade de poeți, de la Cezar Bolliac la Mihai Eminescu. Lirica lui e dominată de figura bardului răzvrătit, ateu, iconoclast, dezgustat de ipocrizia și ticăloșia lumii. Versuri energice, incendiare sunt dublate de cadențe estompate, sentimentale, trimițând la
MILLE. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288143_a_289472]
-
lumea, iar locuitorii sunt mai degrabă pesimiști în a-și identifica perspective de dezvoltare. Biserica cea nouă, contrastând cu restul clădirilor (cel puțin prin materialele de construcții) domină satul și îl marchează ca o probă a tradiționalismului și a consumului ostentativ. Pare că nimic nu s-ar putea modifica, însă există elemente care sugerează contrariul. Penetrarea recentă a mijloacelor de informare (în special televiziunea prin cablu) și migrația externă, încă incipientă, se numără între agenții schimbării. Dinamica legislației în domeniul agricol
[Corola-publishinghouse/Science/2221_a_3546]
-
proiectului. Sătenii au contribuit și cu forța de muncă. Trifești Unele exemple de participare persistă în memoria sătenilor, însă ele se referă aproape exclusiv la perioada comunistă, inițiativa aparținând întotdeauna autorităților. Hănești Conform preotului, noua biserică (un exemplu de consum ostentativ, în contrast cu sărăcia caselor din localitate) a fost construită cu sprijin financiar și în natură al sătenilor: ajutor dat la lucrările de construcție, prepararea mâncării pentru muncitorii angajați etc. Unii săteni au confirmat participarea, dar se pare că ea a fost
[Corola-publishinghouse/Science/2221_a_3546]
-
nu e de mirare că revista a avut un enorm succes în cetate (primele două numere au fost retipărite la cerere). Tot ceea ce „gândiriștii” sau „neosămănătoriștii” interbelici nu puteau pricepe, Nae Ionescu și Gh. Racoveanu veneau să discute franc, deloc ostentativ. În esență, este vorba despre neschimbata problemă de orientare a Bisericii în cadrele modernității. Colaboratorii Predaniei știau ca înainte de a-și ascuți limba sau pana să-și ascută auzul. Astfel, ei au putut da tonul revenirii la adevărata Tradiție eclezială
[Corola-publishinghouse/Science/1881_a_3206]
-
captivă (1953), clasica operă a lui Czesßaw Mißosz, a introdus noțiunea crucială de ketman, întâlnită inițial în culturile islamice de către Gobineau și definită de Mißosz ca fiind o strategie complexă prin care intelectualii trăitori în regimul comunist, rămânând în mod ostentativ fideli retoricii oficiale, o subminau totuși printr-un „joc pe care îl jucau pentru a-și apăra gândurile și simțămintele”. În acest fel, intelectualii își păstrau (sau cel puțin așa credeau ei) libertatea spirituală interioară chiar atunci când articulau (mimau) discursul
Războaie culturale. Idei, intelectuali, spirit public by Sorin Antohi () [Corola-publishinghouse/Science/2145_a_3470]
-
centru, Syna simte o mănâncărime în partea de sus a spatelui și, respectiv, în zona de sub omoplat. Atunci când cineva simte că îl mănâncă în partea de sus a spatelui, micromâncărimea nu durează decât două-trei secunde, dar prin scărpinare el arată ostentativ, cu mâna care se duce la spate, că încearcă să iasă din acea situație. Neliniștea lui este pur emoțională. Syna încearcă să fugă emoțional și nu a găsit decât o modalitate coerentă de a face acest lucru: printr-o mișcare
[Corola-publishinghouse/Science/2336_a_3661]
-
al doilea caz formele a priori sunt caracterizate drept condiții de posibilitate constitutive cunoașterii și gândirii în genere 27. Este o indicație semnificativă a receptării corecte a literaturii contemporane despre Kant, pe care Petrovici nu o citează într-un mod ostentativ. Este, pe de altă parte, intereasant de observat că Petrovici, extrem de sensibil la unele tendințe din filosofia epocii, are rezerve în a-l urma până la capăt pe Kant tocmai in una din acele direcții pe care le celebra drept trăsături
[Corola-publishinghouse/Science/2034_a_3359]
-
obligații exterioare. Formal, Marlowe iese învingător din toate confruntările. Însă acumularea decepțiilor, constatarea că trăiește într-o lume coruptă, că speranța moare cu fiecare caz rezolvat lasă amprente de neșters asupra personalității sale. Duritatea și sarcasmul, indiferența jucată și răceala ostentativă nu ascund eșecul în progresie care este viața detectivului. Singurătatea lui Marlowe e un aliat - poate singurul -, o pavăză contra universului decăzut și ostil în care e obligat să-și ducă existența. Deși mare parte a timpului și-l petrece
[Corola-publishinghouse/Science/2073_a_3398]
-
altă viață, pe care o curmase fără să vrea. Întoarcere între ai săi și în moarte, închizând cercul. Cu această tramă epică, scrierea, nu tocmai realizată ca roman, se organizează parabolic, cu motive care structurează, într-un paralelism tensionat, câteodată ostentativ și insistent explicitat, un spațiu al vieții și un spațiu al morții. Ambele sunt incluse în cele din urmă în ceremonialul vieții, perfidul mesager al extincției, al golului. Mai întâi, Cetatea și Dunărea, realități interferente, puncte de reper în peisaj
BUCUŢA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285907_a_287236]
-
Întâmplare vânătorească, Târg de fete pe muntele Găina) (...). Prin poemul ciclic pe care Al. Andrițoiu îl închină Țării Moților, ne este ilustrată - în linii mari - viața de ieri și de astăzi din creierul Apusenilor. Metoda antitezei în lirică - atunci când e ostentativă - este urmărită de schematism și de retorismul ieșit dintr-un contrast valorificat pe două momente bine distincte: ieri și astăzi. Trebuie să subliniem că, exceptând unele poezii alcătuite pe vizibila antiteză, realizate prin recuzită poetică desuetă, volumul lui Al. Andrițoiu
Literatura în totalitarism by Ana Selejan () [Corola-publishinghouse/Science/2301_a_3626]
-
ci ca expresie limpede a unei poziții de militant: Vreau să știu cânta în cântec Ca Beniuc, ca toboșarul Vremurilor ce-or să-mplânte Tot mai sus, stindard ca jarul. Versurile tânărului poet nu clocotesc de tumultul și bărbăția demnă, ostentativă cu care poezia lui Mihai Beniuc ne-a deprins. Nu din acest punct de vedere a învățat Florin Mugur de la dascălul său spre a cărui artă declară că aspiră. Versul lui Florin Mugur e discret, de un lirism aproape familiar
Literatura în totalitarism by Ana Selejan () [Corola-publishinghouse/Science/2301_a_3626]
-
și ingenuu. Variațiuni pe motive simboliste (orașul blestemat, ploile putrede, moartea, evadarea în spații exotice), versurile, descărnate și voit prozaice, păstrează însă o paradoxală seninătate. Autorul nu construiește de obicei eufonic, ci plastic, dramatizându-și adesea viziunile: mecanica repetiției pare ostentativă până la ironie. În volumul Leagăn de îngeri, poemele refac, în maniera pictorilor populari, imaginea icoanelor tradiționale, artificiosul fiind cultivat cu intenție. Grațiosul miniatural alternează cu metafora rară și asociațiile surprinzătoare. Centrată pe cuvânt, poetica lui A. înclină spre o artă
ALEXANDRESCU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285239_a_286568]
-
al tuturor europenilor. „Cantemir” - scrie unul dintre editorii și exegeții operei sale - „se încadrează în limitele unei ortodoxii formale, capabilă să combată purgatoriul catolic (cum face în Divanul...), dar despărțită de idealurile eshatologice ale doctrinei tradiționale. Această atitudine nu este ostentativă. Poate că însuși Cantemir nu și-a dat seama de consecințele ei, tocmai pentru că ignora scrierile lui Dionisie Areopagitul, Grigore de Nissa, Grigorie Palama sau ale celorlalți reprezentanți ai ortodoxiei în expresia sa radicală”. Este și acesta un indiciu cât
Tentaţia lui homo europaeus. Geneza ideilor moderne în Europa Centrală şi de Sud-Est by Victor Neumann () [Corola-publishinghouse/Science/2253_a_3578]
-
în cazul în care ne place și validăm ironia conținută de titlu. Să nu fie metaforic în exces. Orice titlu este metaforic prin el însuși. Excesul însă dăunează: „Arc peste timp”, „Speranțele românilor și-au luat zborul” etc. Convenționale, uzate, ostentative sau de-a dreptul neclare, metaforele (ca și personificările cu tentă senzaționalistă), obturează sensul, îndepărtând cititorul de la mesajul principal. Să nu fie general. În principiu, orice titlu are un caracter publicitar, axat pe verbe puternice și concrete. Ziarele serioase își
Tehnici de redactare în presa scrisă by Sorin Preda () [Corola-publishinghouse/Science/2252_a_3577]
-
de dramatismul unei întâmplări: incendiu, accident aviatic, luare de ostatici etc. Diferența este dată de amploarea elementelor de decor, de prezența unei povești: un act de eroism sau de lașitate, drama unei familii etc. Prezența eului nu trebuie să fie ostentativă, ea doar punctând uimirea sau participarea emoțională a autorului. Excesul de comparații, elemente de portret etc. poate muta în mod nedorit atenția de la dimensiunea umană la simpla desfășurare a evenimentului. Efecte nedorite creează și abundența informației. Cifrele, datele biografice, estimarea
Tehnici de redactare în presa scrisă by Sorin Preda () [Corola-publishinghouse/Science/2252_a_3577]
-
detalii (machiaj, cercei, pieptănătură) sau prin haine (snob, sportiv, rebel). Un bun ziarist știe să citească detaliile. Buzele subțiri sunt semn de răutate. Bretonul, șuvița de păr ce acoperă fruntea e semn de timiditate, de neîncredere în sine. Cerceii mari, ostentativi, trimit cu gândul la trufie, dorință de a epata etc. La fel, putem citi semnificația hainelor, speculând anumite detalii: culori țipătoare sau discrete, forme largi sau mulate pe trup etc. Foarte mult ne vor interesa contrastele și nepotrivirile. Hainele spun
Tehnici de redactare în presa scrisă by Sorin Preda () [Corola-publishinghouse/Science/2252_a_3577]