2,455 matches
-
familie de legume cultivate. Bobul Este o plantă foarte rezistentă la frig, ale cărei rădăcini intră adânc în sol. Poate fi plantată în asociere cu o cereală care, la rândul ei, face parte din categoria îngrășămintelor verzi, precum secara sau ovăzul, situație în care veți folosi o treime bob și două treimi cereală. Trebuie lăsată pe terenul agricol în timpul iernii și îngropată primăvara. Secara Secara prezintă rădăcini adânci și frunze foarte bogate. Trebuie semănată toamna și îngropată în primăvara următoare. Leguminoasele
Grădina de legume ecologice. Ghid practic by Agnes Gedda () [Corola-publishinghouse/Science/2318_a_3643]
-
necesare recoltării, eliberării terenurilor, arăturilor, pregătirii patului germinativ și însămînțărilor culturilor. Articolul 8 Ministerul Contractării și Achiziționării Produselor Agricole, prin unitățile sale preia în gestiune și răspunde de întreaga producție de orz și orzoaica, grîu, secara, răpită, în pentru ulei, ovăz și mazăre boabe. În acest scop, ministerul va stabili locurile de recepționare și depozitare, pentru asigurarea preluării în ritm cu recoltarea produselor și conservarea corespunzătoare a acestora. Unitățile agricole socialiste vor pune la dispoziția întreprinderilor de contracte, achiziționare și păstrare
DECRET nr. 124 din 24 mai 1989 privind unele măsuri pentru asigurarea desfăşurării în bune condiţii a campaniei agricole de vara - 1989 -. In: EUR-Lex () [Corola-website/Law/106758_a_108087]
-
de somn la salamură, că era grasă și tare-i plăcea babei cu mujdei. - Degeaba, se împotrivi gazda. Feleșagul peștelui e să fie proaspăt, sarea îi ia dulceața. - Ba, de-l pui în apă de cu seară cu paie de ovăz, dimineața e cum nu se află mai bun. - Mofturi omenești, sări fina. Mai era un moșneag, Clătinici, care-și bătea baba ca să-i facă borșul limpede. Și biata babă, ucisă cum era, ce să facă, lega snopușorul de buruiene și
Pomana porcului by Tanasachi Marcel () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91528_a_92379]
-
Ca și celălalt, era la fel de mărunt. Amândoi aveau ochii oblici, despicați în obrazul vânăt cu pomeți ciolănoși ; erau pesemne frați, căci purtau același strai gros și tare de șiac sur. Unul dintre mititei îi puse căluțului în cap traista cu ovăz. Moșul se interesă : - Bre, da’ voi ați făcut sania după cal ori ați luat calul după voi ? Gravi, mărunțeii păstrară tăcere. Unul lepădă sumanul, rămânând într-o flanea groasă cu curea bătută în nasturi de alamă. Celălalt se sui în
Pomana porcului by Tanasachi Marcel () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91528_a_92379]
-
ele o lămurește: — Acolo ținem tot ce este mâncare și băutură... — Cămară, murmură visătoare copila. Cuvântul îi trezește nostalgii. Nu numai ei. Vestala Silvia oftează: — Aici e vinul, grâul, uleiul, lintea, bobul... Și meiul, o completează alta, parâmul, ghinda și ovăzul... Occia intervine: — Lăsați astea. Se apleacă asupra fetiței. — Trebuie să știi că nimeni nu are dreptul să intre aici, în afara noastră și a Marelui Pontif. — De ce? — Pentru că, pe lângă tot ce strângem și înmagazinăm pentru zeiță, se găsesc acele lucruri sfinte
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
numai cu bunăvoință, căci acolo domnul e specialist și a fost motivul de admirație al doamnei din prima zi a menajului. Astfel, domnul e cunoscător mare în agricultură. A trebuit să spun și eu câteva vorbe despre grâu și despre ovăz și să ascult cu atenție toate explicațiile primite. Dialogul a început cu inevitabilul: - Te vei mulțumi cu târgul nostru mic, cu obiceiurile noastre vechi? - Da, desigur, mie îmi place singurătatea, și apoi, nu departe e marea. Singurul răspuns pe care
O moarte care nu dovedește nimic. Ioana by Anton Holban [Corola-publishinghouse/Imaginative/295595_a_296924]
-
maiestuos, deasupra acelei văi uitate de lume. Aerul era curat, adesea rece, chiar și în lunile de vară. întinderea domoală acoperită de iarbă oferea pășune pentru o mică turmă de oi și călugării cultivau, pe mici porțiuni de teren, puțin ovăz. Grădina de legume, situată imediat sub zidul exterior, asigura la masa cenobiului suficiente legume și cartofi. După cum bine se vede, nu se putea găsi un loc mai bun pentru cineva care ar fi vrut să renunțe la lume și să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
cei patruzeci și trei de ani ai săi, Mașa se trezea râzând de una singură, atunci când Își amintea de el. Gligori a fost Însă călcat de tren, când abia Îi dăduseră tuleiele și-i Înflorise mustăcioara subțire, ca spicul de ovăz, sub nas. Odată cu el s-au năruit atâtea vise ce i-au năpădit copilăria și adolescența. Când Îi veni sorocul și sânii Îi dădură-n clocot, părinții Începură să-i caute pereche potrivită. Tatăl său, de care Mașa se atașase
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2067_a_3392]
-
pe care o achiziționase vânzând cei patruzeci de cocoșei de aur primți de la părinții ei ca zestre după măritiș. La rugăciunea ei, batoza se puse În mișcare. Iar vântul, stârnit de nicăieri, aduse În curte toți snopii de grâu, de ovăz și de secară treierați cândva, În timpuri de mult apuse, și toate hainele pe care le purtase bătrâna Înainte de a se mărita. ...Cuțitele și lingurile trebuiau bine spălate. Șterse cu prosopul și așezate În dulap. Poate ar fi fost bine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2067_a_3392]
-
priză. Luai foc. Teama că cei de dincolo vor năvăli aici, precum lăcustele, cum Îi spunea babulea, pusese stăpânire pe mintea copilărească a Mașei. Fetița vedea Înaintând spre ea o armată de lăcuste de dimensiunea unor treierători. Odată cu grâul și ovăzul, treierătorile secerau și capetele oamenilor, și cele ale vitelor, lăsând În urmă doar prăpăd. De graniță nu te puteai atinge - și totuși, unii o treceau, folosind copite de cal, de vacă sau de porc pe care și le legau de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2067_a_3392]
-
bodogăneala În hohote de râs. Și toată casa râdea. Tatăl nostru era asemuit de Mașa cu mălinii ce legănau În spatele casei, iar Psalmii lui David erau sălciile pletoase care creșteau ondulându-se pe marginea pârâului. Poveștile erau lanurile de grâu, de ovăz și de secară ce se unduiau În bătaia vântului la vreme de seară. Poveștile pe care i le citea tatăl ei În serile lungi de iarnă Mașa le cunoștea și acum pe dinafară. Când tatăl ei se apuca de citit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2067_a_3392]
-
de Ziua morților În ea dospea colivă, amestecată cu bomboane și acadele din care se Înfruptau spiritele celor plecați În lumea de apoi. Noaptea, luna revărsa peste acoperișuri bobițe de rouă amestecate cu spice de grâu, de orz și de ovăz și de secară, iar seara stătea pitită pe cer, Înotând În nămolul purpuriu, alături de alte astre. Câteodată, carapacea lunii pica În fântâna lor, făcându-și loc cu labele prin grămada de monede și pietre. O putea scoate la suprafață, dacă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2067_a_3392]
-
primele zile ale anului, spunea ea, zăpezile căzute întrerupseseră accesul pe puținele drumuri cruțate de asediatori, izolând complet Granada de restul țării și mai ales de Vega și de munții Alpujarras, la sud, de unde încă mai ajungeau până la noi grâu, ovăz, mei, ulei și stafide. În vecinătatea noastră, oamenii erau speriați, chiar și cei mai săraci; cumpărau în fiecare zi tot ce le cădea în mână, iar la vederea chiupurilor cu provizii înșirate de-a lungul pereților odăilor, în loc să se simtă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
făcea culcuș, ascunzându-și capul subsuoară, iar dimineața, după ce Înălța un tril spre un soare ce se ridica pe cer, Își lua zborul plutind peste râuri, păduri, dealuri și câmpii. Apa rece de izvor Îi potolea setea, iar grâul și ovăzul dat În spic, dar și pietricelele culese de pe drum, foamea ce-i chinuia măruntaiele... Masterandul Oliver umblase mult timp să găsească locul unde Înfloresc crinii pe câmp. Nu găsise acest loc. În schimb dădu peste alte flori, cărora le smulse
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2337_a_3662]
-
oleacî, să îți aduc apî. N-a durat multă vreme și bietul cal a băut toată apa din găleată, fără să ridice botul din ea. ― Da’ însatat ai mai fost, dragule. Îți mai aduc o găleatî cu apî și niști ovăz, cî tari ai muncit tu azi!... Răspunsul calului a fost un nechezat gungurit, care putea să însemne: „Îți mulțumesc, bătrâne, pentru grijă, dar mai vreau apă”... Când moș Pavel l-a văzut pe murg ronțăind la boabele de ovăz din
Caietul crâsmarului by Vasile Iluca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/482_a_731]
-
niști ovăz, cî tari ai muncit tu azi!... Răspunsul calului a fost un nechezat gungurit, care putea să însemne: „Îți mulțumesc, bătrâne, pentru grijă, dar mai vreau apă”... Când moș Pavel l-a văzut pe murg ronțăind la boabele de ovăz din căușul pe care i l-a pus în față, a simțit că și pe el abia îl mai țin picioarele. A pus mâna pe gâtul calului. „Da’ tu ești asudat. Stai să-ț’ pun un țol pi spati”. A
Caietul crâsmarului by Vasile Iluca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/482_a_731]
-
coborât din șa, a luat calul de dârlogi și a prins să-i vorbească: „Tare mai ești ascultător! Pe unde nu m-ai purtat și nu te-ai supărat?! Când ne întoarcem, am să-ți dau o baniță învârfonată cu ovăz! Ca și cum ar fi înțeles vorbele lotrului, calul și-a lipit botul de umărul lui. Mergeau la pas. Când au ajuns la poarta țigăncii, aceasta era zăvorâtă și în jur... țipenie... I s-a răcit inima. „Să știi că Zaura mi-
Caietul crâsmarului by Vasile Iluca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/482_a_731]
-
am îndemnat: „Hai, băieților, că sunteți de ispravă. Ați tras la plug, ați tras la car, v-ați opintit la sanie, dar acuma o să urniți din loc dihania asta de tun. Hai, că la cazarmă am să vă dau tot ovăzul cailor de la acest tun”... Dacă ați fi fost acolo, v-ați fi minunat cât de frumos și lin au pornit plăvanii. Nu știu cum ar fi scos tunul din locaș caii, dar boii ne-au arătat că se poate ieși ușor. Chiar
Caietul crâsmarului by Vasile Iluca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/482_a_731]
-
trebuia să aibă grijă de ei. Am răspuns scurt: „Să trăiți, domnule căpitan! Nu știu”. „Dacă în această noapte omul și caii nu apar în cazarmă, mâine dimineață, împreună cu camaradul de lângă tine, duceți boii gospodarului, împreună cu doi saci plini cu ovăz și mulțumirile noastre pentru bunătatea lui. Apoi îl căutați pe dezertor... Acum băgați tunul la adăpost, dați boii în primire omului de la grajduri cu ordin ca mâine dimineață să arate ca nou născuți și apoi vă odihniți și voi. S-
Caietul crâsmarului by Vasile Iluca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/482_a_731]
-
să fie supărați pe perceptor. ― Acum, hai să mergem după „dezertor”. Cum a fost? ― Păi, cum să fie? Dimineață, uscați și hodiniți, am agățat boii cu tânjala la o căruță rătăcită pe lângă grajduri, am pus doi saci mari plini cu ovăz în coș și am plecat. Era un senin ca oglinda. Parcă o auzeam pe mama spunând: „Să știi că îi pare rău celui care a murit ieri”. Când soarele era cam spre amiază, am ajuns în poarta gospodarului. Ne-a
Caietul crâsmarului by Vasile Iluca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/482_a_731]
-
fără suflare. De dincolo de gard se auzea ronțăit de cal... <Doamne, Dumnezeule!!! E adevărat sau am vreo nălucire???> M-am apropiat și am privit pe deasupra... De nu mă țineam de ostrețe, cădeam ca un butuc. Cei doi cai ronțăiau la ovăz dintr-o covată, iar moș Gheorghe tocmai venise cu două găleți pline cu apă, pe care le-a pus dinaintea cailor... N-am fost în stare să scot nici o vorbă. Noroc că m-a zărit bătrânul... <Eiii! Da’ avem musafiri
Caietul crâsmarului by Vasile Iluca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/482_a_731]
-
fost concentrați, poți să aduci și copite de cal, că le primim - a răspuns Todiriță. ― Da’ ce gândeai să ne dai, jupâne? - a întrebat Dumitru. ― Eiii... Niște pastramă de oaie... ― Păi, asta ar cam semăna cu întrebarea ceea: „Calule, mănânci ovăz?” ― Și calul ce a răspuns? - a întrebat Todiriță. ― A nechezat și a bătut din copită... Parcă-l aud nechezând și îl văd pe surul meu, care ne așteaptă afară cu buza umflată, măi Todiriță. Până una-alta, ia să mă
Caietul crâsmarului by Vasile Iluca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/482_a_731]
-
Todiriță. ― A nechezat și a bătut din copită... Parcă-l aud nechezând și îl văd pe surul meu, care ne așteaptă afară cu buza umflată, măi Todiriță. Până una-alta, ia să mă duc să-i dau un pumn de ovăz. Pe urmă om gusta și noi din rachiu și din cine știe ce bunătăți ne-a mai da jupânul... Între timp, crâșmarul a adus niște pastramă, potrivit tăiată pe un fund de lemn și câte o cinzeacă cu rachiu: ― Poftiți și să
Caietul crâsmarului by Vasile Iluca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/482_a_731]
-
este pus la muncă și adus în stare de plâns. Țăranul năvălește cu argații săi asupra castelului, îi dă foc și cere apoi prințului elector pedepsirea vinovatului și înapoierea calului, dar pe care castelanul să-l hrănească el însuși cu ovăz și cu apă, până se va înzdrăveni ca înainte. Cererea lui este respinsă, și atunci fostul crescător atacă orașele și le dă foc, în căutarea castelanului. Până la urmă este atras într-o cursă: intervine Luther, care îl asigură că i
Imposibila întoarcere by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295610_a_296939]
-
doi felceri: „Băi, băieți, da’ calul ăla a băut și el ceva apă pe ziua de azi?”. Într-un rând, unul Îi răspunsese cu țâfnă: „A băut, cum să nu, dom’ Doctor, că-i era sete de la câtă lucernă și ovăz a crăpat În el ca spartu’!”. Pe Doctor, Însă, ascuțișul vorbelor nu-l Înțepase căci, grijuliu, Îl sfătuise pe felcer: „Mai ponderat cu hrana, nu-l lăsați să mănânce cât vrea el! Hrana În exces, știi și tu...”. Mai ales
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]