538 matches
-
fixă ochii în tavanul avionului, își încruntă sprâncenele reamintindu-și și recită cu voce monotonă: „Pământul tribului crow se află exact în locul cel mai potrivit. are munți înzăpeziți și văi însorite, tot felul de clime și recolte bune. Când vara pârjolește pășunile, refugiul lui e în aerul curat, la poalele munților, cu râuri cristaline și iarbă nouă. Iar toamna, când caii sunt grași, putem coborî în vale să vânăm bizoni și castori. Iarna, găsim ocrotire în pădurile adânci sau pe valea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2109_a_3434]
-
decât miresme mi-a lăsat copilăria? Dar țin să repet: nu mă simt un dezrădăcinat. Probabil, Lisa e ultimul loc unde m-aș retrage, dacă aș crede în refugii. Am impresia că tună. M-am înșelat. Cerul e și azi pârjolit de secetă. Nu se vede nici un nor, iar frunzele oțetarilor par amorțite. 38. Când se prăbușeau nori amenințători, bolovănoși, de grindină, dinspre Olt, întunecînd cerul, se porneau să sune clopotele de la cele două biserici, implorîndu-l pe Dumnezeu să cruțe recoltele
Deșertul pentru totdeauna by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295604_a_296933]
-
cu dantelării de alpaca. În magazinul dorințelor nestăpânite și-n contextul vechilor orientări paradoxale, eu, prințul uitărilor din deșert și tu, împărăteasa așezării cuvintelor căutate și cântate am înșfăcat energia nebiruită; tu n-ai ezitat să-ți descoperi secțiunile intim pârjolite de aspirații inocente, năzuind împreună să ne atingem părțile nebronzate de pasiunea amintirilor... am sorbit lacomi în ciuda Împăratului Verde dintr-un pur imbold erotic, atracțiile vulgare dispărând în impulsuri omenești nevinovate, fibrilații cugetate și violente curățenii sufletești. Împărate... dă-mi
Adev?rul dintre noi by Aurel-Avram St?nescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83164_a_84489]
-
la realitate nu mai eram capabil, ca înainte, să ignor lumea din jurul meu și am descoperit că începea să mă atragă acest parc, care nu mi se păruse niciodată până atunci unul dintre cele mai frumoase ale Londrei. Iarba era pârjolită, straturile cu flori erau răvășite și decolorate de soare, și totuși culorile lor mă uluiau. Parcă le vedeam pentru prima dată. Sub cerul de un albastru palid imposibil, o groază de oameni făceau plajă la ora prânzului, supunându-se arșiței
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222]
-
zgribulit, spune uitându-se pe fereastră femeia care învârte în mămăligă. Curtea cât pumnul îi întoarce privirea cenușie. Peste tot, pretutindeni, dincolo de gard, pe uliță și dincolo de uliță, în tot orașul și dincolo și de oraș, pe câmpie, pământul e pârjolit de iarnă. Cum în acest ceas depărtat de soare nu crește nimic comestibil în sânul maicii noastre pământul, tot creștinul îl privește indiferent și-l tratează cu dispreț, zvârlindu-i în obraz orice nu-i face trebuință. Cizme vechi, moloz
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2351_a_3676]
-
progresează mai mult decît satisfăcĂtor. Azi e marți. Sunați-l joi. Joi la orice oră. Joi a venit iar furtuna din sud. Copacilor nu prea mai avea ce să le facă - decît să rupă crengile moarte de palmier și să pîrjolească mugurii de mango care scăpaseră cumva. Îngălbeni Însă frunzele plopilor și azvîrli praful și frunzele moarte În piscină. Suflă praful În casă și-l lăsĂ să se depună pe tablouri și printre paginile cărților. Vacile stăteau cu fundul În vînt
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2087_a_3412]
-
asemeni unor nori pictați în toate culorile curcubeului." Așa spune un celebru citat, care are multă dreptate. Și vara are un basm al ei, iar eu am aflat cum se înfiripă. Iată că a venit vara! Soarele fierbinte începe să pârjolească tot ce iese în calea lui, pe când păsărelele, dornice de căldură, ciripesc necontenit, iar glasul lor mirific răsună printre munții înalți și printre copacii animați doar de micuțele veverițe zburdalnice, pentru că vântul se odih nește. Chemată de splendoarea acestei zile
ANTOLOGIE:poezie by Jenica-Daiana Suciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/246_a_691]
-
regretatului Gil Crăescu, cerându-mi numărul de telefon al Marianei, din București. Zilnic sunt la curent cu desfășurarea sejurului de la Bușteni-Azuga. La noi, aici se înregistrează o adevărată caniculă care persistă și mă tem că dacă mai ține mult va pârjoli roadele pământului. Mariana e foarte bucuroasă că a scăpat din „cazanul de foc” al Bucureștilor și că pe 5 august curent va trece pe la mine dl. Cătălin Manole - reporter la Formula As. Am pregătit volumele 2 și 3 pentru cel
Călător... prin vâltoarea vremii : (călătoria continuă) , Vol. 4. : Din aproape, în tot mai aproape by Alexandru Mânăstireanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/563_a_1317]
-
nu sunt în stare să-i mulțumesc!! înainte de a părăsi Bârladul, Mariana dorește o întâlnire cu grupul de prieteni, dar în ziua respectivă - ghinion - încă de dimineață a venit o ploaie liniștită și abundentă care a săturat de apă pământul pârjolit de canicula din ultimele două săptămâni. Câteva zile în urmă simțind o durere reumatică în palma dreaptă, am spus că va ploua, confirmând prognoza meteorologică ce se făcuse. Cum toată lumea invitată dorea să iasă din apartamentele încinse de căldură și
Călător... prin vâltoarea vremii : (călătoria continuă) , Vol. 4. : Din aproape, în tot mai aproape by Alexandru Mânăstireanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/563_a_1317]
-
al greierilor”, protejat, parcă, de prezența ocrotitoare a fiicei, detașat de încordarea de până atunci. întâlnirile de suflet ale celor doi, tată și fiică, din fiecare an sunt evocate cu emoții puternice, provocate de dorurile atâtor despărțiri care le-au pârjolit inimile. Dragostea, împlinirile, speranțele îi fac pe cei doi să reziste până în luna august a următorului an, iar întrebarea „Poți să nu te simți mulțumit, fericit și mândru că ai un asemenea copil”? ne arată care este suportul unui om
Călător... prin vâltoarea vremii : (călătoria continuă) , Vol. 4. : Din aproape, în tot mai aproape by Alexandru Mânăstireanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/563_a_1317]
-
dragoste; are un aer de călugăriță pentita, ce se dăruie cu toată ființa Înfrigurată de ispășirea ce-o așteaptă; se zbuciumă, se zbate, se chinuie, ca și când ar fi În mare primejdie, pronunță cuvinte intermitente, ce nu trec dincolo de buzele Învinețite, pârjolite de febră. Ține ochii Închiși, e aproape moartă și, dacă n-aș simți troznetul cărnii tinere ca o pădure În furtună, aș crede că este, ca la Început, frigidă. (ieri) Sunt gelos, iată un lucru imposibil, dar nu Înțeleg de ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
se manifestă la fel cu ei ca și cu mine; că se dezbracă la fel de pudică. Poate că face dragoste la fel, ținându-și respirația În act, ca apoi să izbucnească În acel strigăt eliberator... poate că exală aceeași transpirație iute pârjolind cearșafurile. Mă intriga dacă, după act, cade În aceeași prostrație parțială vecină cu leșinul. Când merg pe stradă, pe străzile ei, Împreună cu ea, accelerez pasul și o iau Înainte fără s-o mai aștept. Mă răzbun. (luni) Azi o colegă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
spre iad a tatălui meu și efortul mamei de a lupta cu asta mi-au marcat copilăria. Precum un greier cu brațe lungi, mama încerca parcă să oprească o căruță care era gata să treacă peste familia ei. Arșița verii pârjolește cărarea. Sicriul e purtat într-o poziție înclinată, din cauză că oamenii au înălțimi diferite. Mama își închipuie cât de neconfortabil s-o fi simțind tata, zăcând înăuntru. Mergem în tăcere și ascultăm sunetul făcut de încălțările noastre rupte când lovesc țărâna
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2323_a_3648]
-
cer, ca o grămadă incertă. Să fi fost mâna arhitectului măcinată ca o bucată de carne, înainte de a prinde creionul? Întrebări pălind în lucirea deșertului, în timp ce vila se înalță, inertă și grea, crescută din sine însăși. Razele roșii ale înserării pârjolesc fațada masivă în loc s-o mângâie, iar cele două turnuri rotunde, având ferestre cu menouri, primesc, ca-n fiecare zi, încruntarea mânioasă de purpură a soarelui la apus. Cu siguranță Windcote, cu numele ei de mascaradă, trebuie să fi răsărit
[Corola-publishinghouse/Science/84939_a_85724]
-
cam patruzeci de ore în șir; ancheta s-a desfășurat fără întreruperi. În plus, pentru a-l face să recunoască că nu este nebun, ci doar vinovat și viclean, l-au supus la tot felul de chinuri fizice: l-au pârjolit la subsori, i-au înfipt așchii de lemn ascuțite sub unghii, i-au tăiat genele. El, pentru a nu-și pierde stăpânirea de sine, n-a încetat să acuze temnicerii și înverșunarea de a-l face cu orice preț să
by Dante Maffìa [Corola-publishinghouse/Science/1046_a_2554]
-
măsură. Μ Cu cât lăsăm ca principiile să ne guverneze mai mult viața, cu atât „Întâmplarea” va avea o mai mică putere asupra existenței noastre. Μ Dezvăluirea prin somn de către unii oameni a unui rău făcut dovedește prezența unui suflet pârjolit de mustrări În timpul zilei. Μ Ciudățenia firii unora Îi face să nu aibă mândria de a se abține să facă o nelegiuire, dar au În schimb orgoliul de a nu suporta situația unui acuzat care trebuie să fie supus umilinței
[Corola-publishinghouse/Science/2105_a_3430]
-
Niobe creștine, trist aidoma ei, cu sufletul întunecat, [urmează descrierea propriu-zisă] îmi părea în clipa aceea că valea are tonurile gîndurilor mele. În clipa aceea cîmpiile erau veștede, frunzele plopilor cădeau, iar cele care rămîneau aveau culoarea ruginei. Viile erau pîrjolite, vîrfurile copacilor aveau nuanțele grave ale acelui "cafeniu-închis" pe care îl întrebuințau odinioară regii la costumele lor și care acoperea purpura puterii sub maroniul amărăciunilor. Valea, în care mureau razele galbene ale unui soare călduț, mereu în armonie cu gîndurile
by Jean-Michel Adam, André Petitjean în colaborare cu F. Revaz [Corola-publishinghouse/Science/1084_a_2592]
-
dădea peste cap toată tradi- ția ivriților și scrierile religioase. Acest conflict a fost ,,rezolvat” de către farisei în timpul revoltei începută în anul 66 cînd i-au cam masacrat pe saducei de nu le-a mai rămas urma după ce romanii au pîrjolit Ierusalimul în anul 70. La începutul verii anului 66, fanaticii de la Qumran - fariseii zeloți - declanșează războiul împotriva neamului omenesc fiind prima conspirație de acest fel conce- pută și pusă în practică de către o grupare mînată cu sălbăticie de fanatism religios
ADEV?RURI ASCUNSE by CONSTANTIN OLARIU [Corola-publishinghouse/Science/83086_a_84411]
-
Petru și Saul au fost arestați de același rabin care dorea să-i ucidă pentru instigările lor la revoltă, dar au reușit să scape, ajungîndu-i moartea la Roma în anul 65, în urma incendierii orașului din iulie 64, cînd a fost pîrjolit mai bine de jumătate. Textele esene ne dovedesc fără putință de tăgadă adevărul că ivriții i-au cunoscut bine pe eseni și s-au înfruptat din înțelepciunea geților sau esenilor așa cum am arătat din compararea Cărții revelațiilor cu Apocalipsa lui
ADEV?RURI ASCUNSE by CONSTANTIN OLARIU [Corola-publishinghouse/Science/83086_a_84411]
-
unde își pregătea prozeliții, fanaticii mozaici, tot așa cum peste 1680 de ani, alt cuib al întunecaților, Cominfernul bolșevicilor cazari își pregătea sataniștii și îi ți-nea ață prin țările vecine dar nu numai, să pună de o revoluție care să pîrjolească tot pămîntul pentru că venise din nou Veacul Răzbunării Mozaicilor. Rolul lui Clement în fundamentarea iudeo-creștinismului a fost mare, fiind primul gînditor nemozaic ce continuă vechiul plan de mistificare și falsificare al lui Filon privind unificarea creștinismului iahwist/dogma fariseilor cu
ADEV?RURI ASCUNSE by CONSTANTIN OLARIU [Corola-publishinghouse/Science/83086_a_84411]
-
că practica creștină (prin credință, rugăciune și fapte bune) nu poate fi confundată cu practica Yoga și nici cu altă practică păgână.” Când scriu aceste rânduri, mă gândesc câtă asemănare poate fi între această realitate și seceta din natură, care pârjolește plantele și le usucă. Ce durere și nelămurită milă simți privind cum se ofilesc aceste plante, în dogoarea căldurii pentru că le lipsește apa. în locurile unde este apă neîntrerupt, covorul mătăsos al pajiștei crește și înflorește din plin. N-au
RUGĂCIUNEA, CALE SPRE DESĂVÂRŞIRE ŞI MÂNTUIRE by Ion CÂRCIULEANU () [Corola-publishinghouse/Science/91546_a_107349]
-
Pentru că urgia era mare, s-a adunat neamul geților din toate ținuturile și rău i-au hăcuit pe macedoneni cu toată fala și falanga lor. După ce și-au îndepărtat avutul și familiile de Istru, geții au aplicat tactica pămîn- tului pîrjolit să-i macine pe dușmani prin sete și foame. După înverșunarea luptelor au cugetat ei(erau oameni cu glagorie) că este mai bine o pace pentru macedoneni decît o șonțeală continuă. ,,Ieri am înmormîntat pe Raero care a fost lovit
ADEV?RURI ASCUNSE by CONSTANTIN OLARIU [Corola-publishinghouse/Science/83085_a_84410]
-
în țiglă, plăcinte și ulcioare cu vin vechi). În Nunta domniței Ruxanda domină același element euforic. Gonit din scaun, într-o poiană, măria-sa Vasilie-vodă bea o cupă de vin pe care i-o întinde nelipsitul paharnic. Iașul a fost pârjolit, dar ieșenii taie imperturbabili de Sfântul Ignat râmătorii. Mijlocul de a dezlega limba iscoadelor este vinul roș fiert într-o oală nouă, "adaos cu miere, cu scorțișoară și cuișoare". Un cerșetor povestește că i s-au dat de către cazaci să
Istoria literaturii române (Compendiu) by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Science/295570_a_296899]
-
Ghinuri și necaz Găsesc tot mîngîiere, Dulceață și plăcere.” Intrarea În foc este o decizie individuală. Plăcerea nu vine din afară, plăcerea este opera curajului de a te jerfi pe rug. Alecu este mîndru de hotărîrea lui de a se pîrjoli În eternitate: „Singur alerg de voie, În foc fără nevoie! .......................................... A ochilor tăi rază Îmi place să mă arză! În focu-ți cînd mă prigonesc, Atunci Îmi pare că trăiesc! Atunci mă știu cu viață, Altminteri sînt de gheață”... Îndrăgostitul urmează
[Corola-publishinghouse/Science/1935_a_3260]
-
etice. Cere virtute și prieteșug curat. Reclamă crezămînt și făgăduiește statornicie. Se culpabilizează și promite Îndreptarea: „Ce feli să urmez Să vă-ncredințez Și cum să mă Îndreptez?” În fine, acest discurs Îndrăgostit, străbătut de atîtea rîuri de lacrimi și pîrjolit de atîtea flăcări, are și un personaj ideal, altul decît cel care vorbește: personajul absent, obiect de adorație și de tortură. Acesta Întrunește, după Alecu Văcărescu, următoarele Însușiri: frumușele, Înțelepciune, vorbă, duh și isteciune. Concentrate, virtuțile modelului sînt două: frumusețea
[Corola-publishinghouse/Science/1935_a_3260]