725 matches
-
îl deranjară, impietri și lăsă loc unui rictus amar. Toate privirile îl cuprinseră ca niște tentacule. Oamenii parcă așteptau ceva... și el înțelese că trebuie să-și lase jos, măcar pentru câteva minute, povară gândurilor. Le povesti cu glas molcom pățania fetei lui, apoi se simți mai ușurat și nădejdea începu să-și facă loc ușor-ușor în inima lui copleșită de durere. Închise ochii și, cu puțina speranță ce-i mai rămase ascunsă prin adâncul sufletului, lăsă totul în grija lui
Proz? by Elena Marin Alexe () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83384_a_84709]
-
de solidaritate cu cei din Piața Universității. Era ambasador la Paris în acea vreme. Cu Alecu Paleologu eram prietenă din copilărie, fusese în „banda“ surorii mele, zâmbi Ioana. L-am regăsit la Paris cu mare bucurie. Am mai avut o pățanie grozavă, asta a fost în Elveția, adăugă ea după un răstimp. Urma să deschid o expoziție la Lausanne și venisem cu vreo douăzeci de tablouri. La vamă am declarat că erau doar 114 IOANA CELIBIDACHE, O MĂTUȘĂ DE POVESTE niște
Ioana Celibidache : o mătuşă de poveste by Monica Pillat () [Corola-publishinghouse/Imaginative/585_a_974]
-
frigul și frica pe care le-am tras atunci. Parcă o văd pe mama cum o sărit să mă ia în brațe și să mă întrebe ce mi s-o întâmplat de am ajuns așa târziu...I-am povestit toată pățania mea, dar la întrebarea unde-i bidonul n-am putut să-i răspund...Știam doar că l-am purtat tot drumul... Poate că la întâlnirea cu câinele l-oi fi lăsat în troiene de bucurie că eram salvat... Dacă ar
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1620_a_2945]
-
acele culmi în nimb. Nu m-amăgește ceasul să număr nestemate, nici nu mă cheamă-n urmă furtuni și vrăji uitate. Vezi, orice amintire-i doar urma unor răni prin țări, prin ani primite, pe la răscruci și vămi. Nu aștepta pățanii să izvodesc, alese. Deșartă născocire e vorba ce se țese. Dar pe liman ce bine-i să stăm în necuvînt - și, fără de-amintire și ca de subt pământ, s-auzi, în ce tăcere cu zumzete de roi, frumusețea și
Poezii by Lucian Blaga [Corola-publishinghouse/Imaginative/295565_a_296894]
-
ploaie, am alcătuit slove nemuritoare cu care am scris această minunată poveste pe care voi ați aflat-o deja - căci trebuie să rețineți: apa circulă și eu - micuțul bulgăraș de apă, mă voi întoarce și vă voi spune o altă pățanie pe care o voi trăi pe acest pământ. Rotariu Ionuț - Petronel Școala Gimnazială Rediu Păianjenul S-a trezit dintr-o dată pe pământ, confuz, neîndemânatic, neștiindu-și rostul în lume. Avea opt ochi, opt picioare și era cât o gămălie de
Reflexii de lumină, inocenţă şi magie by Petronela Angheluţă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91757_a_92397]
-
un om ce ar fi putut altminteri să moară. A doua zi primește vestea că redactorul-șef este bine, își revine spectaculos, dar extrem de supărat pentru că, spune el, îi lipsesc din buzunarul de la piept niște hârtii. Hârtii de-o sută. PĂȚANIILE AUTORULUI Trăise cum știuse. Și știuse ce trăise. Ceea ce nu-l ajutase neapărat, ba deloc, să se împace cu viața de om activ al societății. Și iată că ajunsese, ca orice autor de romane care nu a reușit să scrie
Amintiri din casa scării by Laura Aprodu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1354_a_2721]
-
de chestiune, însă în materie militară noi n-avem nici o trecere. Și Pomponescu dădu solicitantului o carte de vizită cu o recomandare, spre a-i înlesni accesul la Ministerul de Război, aceasta din milă pentru Hagienuș. Dar totodată povesti amicilor pățania acestuia. Într-o zi Pomponescu se trezi la minister cu o tânără doamnă, foarte isteață, care intrase cu o notă de la madam Pomponescu. . - Cine sunteți? Întrebă ministrul. . - Sunt fiica domnului Hagienuș! Pomponescu se purtă amabil și-i sărută mâna la
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
despre copilăria și tinerețea sa din urbea sa natală Huși erau condimentate cu: isprăvile haiducului Pantelimon ce opera pe calea ferată îngustă (la acea datăă Huși - Crasna, aventurile galante ale soțului verișoare sale Mălinescu - șef al lampagiilor din urbe și pățania participanților la un bâlci, în marginea orașului, când într-o seară, din timpul celui de al II-lea război mondial, un avion de recunoaștere sovietic a lansat o bombă luminoasă, etc. Am avut șansa ca în anul 1955 să fac
In memoriam : Ion Gugiuman by Costin Clit, Constantin Vasluianu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1203_a_2104]
-
de cei care au fost la locul atacului (bineînțeles, cu permisiunea lor), indiferent de gravitatea afecțiunilor ulterioare. Desigur, cei cu afecțiuni mai ușoare și-au reluat mai repede viața de zi cu zi. Au și ei poveștile lor. Temerile și pățaniile lor. Fără îndoială, ziua de 20 martie a fost pentru toți oamenii implicați o experiență care-i va urmări toată viața. În plus, am avut sentimentul că pentru a înțelege mai bine atacul trebuie să avem imaginea adevărată a tuturor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2279_a_3604]
-
casa” ne a căzut pe căciuli și pe cojoace, pe mâini și pe picioare... Nimeni nu s-a supărat, nimeni n-a scâncit, căci pe plângăcioși n-am vrut să-i luăm cu noi. Toată lumea a râs cu poftă de pățania noastră... Foarte interesante întâmplările povestite de voi, dragii mei! Ce ziceți, mai ascultăm și pe altcineva? Da! răspund în cor copiii. Toți ridică mîinile. Doar Sorina stă cu privirea plecată. Ochii calzi ai educatoarei au observat-o, iar privirea ei
Sorin şi Sorina : Povestiri by Alexandru Poamă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/372_a_1293]
-
ar plăcea să ai pe cineva lângă tine, de n-ar fi decât ca să-l iei drept martor: „Ai văzut ce mi se întâmplă?” Termenul de martor mă scufundă în perplexitate. Nimeni nu ar putea depune mărturie despre nefericita mea pățanie. Ieri, interlocutorul îmi vorbise despre deces când ai invitați, dar nu asta se întâmplase. Nu se afla în preajma mea nici un al treilea care să-mi ateste nevinovăția. Eram vinovatul ideal. Doar nu era totuși să mă instalez în această stare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1943_a_3268]
-
mai păstrat vechile legături, să încerci cu orice ocazie să le strici ploile, să le bagi strîmbe? Pînă la urmă Timișoara e singurul de care nu te poți plînge. El a intrat mai tîrziu în joc, după ce toată lumea uitase de pățania de la Baricadă, a revenit în prim-plan și fără să se consulte cu nimeni și-a înfipt afacerea exact în buricul tîrgului. Nu l-ai prins nicodată să te privească de sus, ți-a pus de fiecare dată separeul la
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2722]
-
fiecare pe partea sa, s-a și spart la un moment dat, ca un pahar prețios, prea prețios și fragil, turmentat de o atingere imprudentă. Două pagini din Anii de ucenicie ai lui August Prostul dau seamă despre această paradoxală pățanie, literară și ea, cum se cuvenea. Fervoarea și insolența volumului nu exprimau doar sarcasmul autoinculpării, ci și sarcasmul critic la adresa mediului În care și eu, și Radu, și atâția alții ne clătinam efemeritatea. Menționam Jurnalul unui „eminent scriitor” al cărui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2122_a_3447]
-
În care s-a produs”, proclama volumul lui Radu Petrescu o „Cartă a drepturilor scriitorului” nu avusese efect liniștitor, deși subtextul ei, În România socialistă a anului 1979, nu era chiar neglijabil. La data aceea nu știam Însă nimic despre pățania veninoasă. Anii de ucenicie ai lui August Prostul apăruse la finele lui 1979, când eram În prima mea aventură occidentală. Nu i-l putusem trimite lui Radu decât după Întoarcere, În ianuarie 1980. Aveam să primesc, ca de obicei, o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2122_a_3447]
-
risipit, de obicei, absent, obturat; căutat, totuși; ignorat, adesea; apăsător și poate strivitor, până la urmă. Dragostea Însăși Încearcă să descopere și să introducă În pâcla browniană a consumului de timp și În centrifuga deplasărilor imprevizibil intersectate prin care se perindă pățaniile omenești o ordine (a sentimentului, a așteptării, a interesului, a resentimentului, a eșecurilor, a dedublării). Ordonată din haos și ordonând haosul, particularizarea existenței, „personalizarea” destinului uman, În sfârșit „privit” (asumat), Înseamnă tragedia sa reală, adică bravura eșecului (totdeauna penibil, cum
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2122_a_3447]
-
cărțile astea de danii și împărțeli, martor este luat fratele mezin al Maricăi, pe care-l saltă doamna în toate dregătoriile cu toate că are alt tată și alt nume. — Văcărescu, Iane Văcărescu? — A învățat finul meu, Constantin Voievod, a învățat de la pățania noastră cu testamentul mamii și dă tot ce are de dat în viață fiind, dă cu mâna lui. — Știu eu, neică Dinule? Cred că de frică și-a împărțit averea. Constandinul Stancăi este stăpânit mereu de un fel de spaimă
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
însă, în fetița aceasta și ceva grav, matur, căci suferința este o experiență prin care nimeni nu poate trece fără urmări..., dar asta era. Stând în preajma ei zi și noapte, Arm îi istorisea propria ei copilărie cu atâtea și atâtea pățanii înduioșătoare și pline de învățăminte, o mângâia și îi promitea solemn că avea s-o învețe și pe ea, cât de curând, să picteze icoane pe sticlă. Ba, dacă dorea, avea să-l inițieze în această taină și pe zburdalnicul
KARMA. NOPŢI DE MĂTASE by DANIEL DRAGOMIRESCU MARIA ARDELEANU-APŞAN () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1614_a_2969]
-
său și i-l vârâse plin de mândrie sub nas, ca să-i fie primul cititor. Pe pagina întâi titrase cu litere de-o șchioapă, de culoare albastră, un reportaj despre translarea conspirativă a unei biserici străvechi în dosul unor blocuri, pățanie la care asistase ca martor ocular, iar mai jos plasase un editorial despre societatea socialistă multilateral dezvoltată și libertatea presei, care era admirabilă și chiar sublimă, dar lipsea cu desăvârșire. Bunicul său făcuse ochii mari și parcursese cele opt pagini
KARMA. NOPŢI DE MĂTASE by DANIEL DRAGOMIRESCU MARIA ARDELEANU-APŞAN () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1614_a_2969]
-
și locuiau acolo. Ne-a sfătuit să nu mai mergem la furat struguri pentru că s-ar putea ca într-o zi nefastă să o pățim. Și așa am și făcut, ne-am lăsat de asemenea aventuri. Tocmai îi povesteam despre pățania aceasta. Costică a zâmbit, nu era o fire prea vorbăreață, și peste două zile a anunțat într-o recreație că toată clasa este invitată, cine dorește, să vină duminică (aceea care urma) la via părinților lui. În duminica respectivă, la
Toamna amintirilor : povest iri by Ioan Ilaş () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91664_a_93188]
-
o singură insignă În piept (pe care o primisem, culmea!, pentru orientare). Dar cealaltă insignă, pe care Carol Horning o etală cu atâta mândrie În prima zi de școală, Încă nu o aveam. Îmi era indiferent. La o adică, dacă pățania Rebeccăi Urbanus era un semn, poate că era mai sigur să rămân așa cum eram. Dacă mi se Întâmpla și mie ceva asemănător? M-am uitat În dulap și am aruncat tot ce aveam alb. Și n-am mai cântat deloc
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
dolari cauțiune, dar judecătorul mi-a dat drumul fără. Mi-a spus doar să mă Întorc pe 18 mai cu avocata mea. — Și cu Fitzgerald și Robinson ce s-a Întâmplat? Întrebă Kitty, Încercând Încă să se obișnuiască cu ideea pățaniilor prin care trecuse prietena ei. — A, Irlandezul Netrebnic și Ursul Polar. M-am Întors la secția de poliție de pe West 54th Street să-mi ridic telefonul și geanta. Au rămas surprinși să vadă că m-au eliberat. Fitzgerald mi-a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2288_a_3613]
-
sale de șofer, acesta le inspiră curaj, trebuind să se adresase poliției dela Început. Întradevăr, cuvintele șoferului aveau să se adeverească În momentul când, Îi Întâmpină un maior exagerat de amabil, care pentru a „patra oară” fu nevoit să deruleze pățania. Maiorul Îl consolă, convingător: „Ați alergat În zadar...Apsolut toate cazurile, crime, sinucideri, otrăviri - trebuesc aduse imediat la cunoștiință organelor de poliție...!! Nu va mai fi necesar să vă duceți din nou la morgă! Puțină răbdare: Într’o jumătate de
Legea junglei by Dumitru Crac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1624_a_3102]
-
Întâmpină Îngrijorată. „Care-i situația, ai reușit...?” „Nimic, să-l i-a dracul de excroc...!!” „Ce-i de făcut...?” „Mă voi adresa procuraturei. Le arăt eu excrocilor de cine Își bat joc...!!” Fu nevoit să explice procurorului În amănunt toată pățania dela Început - a câta oară...? În timp ce omul legii Îl asculta cu atenție uneori dând din cap afirmativ, ca după aceea să repete necazul așternând pe hârtie optsprezece pagini, iar după ce procurorul le parcurse oarecum, să afirme Încurajându-l. „Dacă cele
Legea junglei by Dumitru Crac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1624_a_3102]
-
miliției se afla la subsolul clădirii. Îl lăsă pe nebun să abuzeze cât dorește de parada lui oratorică părăsind curtea miliției, făurind În imaginația sa cele mai teribile schinjuiri dacă vreo dată s-ar ivi ocazia...! Povestind Șefului de Șantier pățania, acesta Îl privi Într-un anumit fel. Îi oferi un scaun, dând la iveală o reclamație făcută În numele lui Tony Pavone și adreasată direct guvernului. Motivele erau Înșirate impecabil, dactilografiată fără ștersături iar Tony Pavone după ce o studie cu atenție
Legea junglei by Dumitru Crac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1624_a_3102]
-
șantier, observând-l pe brigadier ezitând să-i ceară un mic ajutor, Îl privi direct În fundul ochilor. „Dacă vă pot fi cu ceva de folos, cu multă plăcere...!” De emoție, lui Tony Pavone Îi dădură lacrimile. Pe scurt, povesti maistrului pățania, Îndrumându-l cu cine să i-a legătura la grupul de șantiere, Întrezărind o supremă speranță de viață, de supraviețuire...! Cele două zile până ce maistrul avea să-i aducă vești dela Atena și dela șefii lui se scurse cu o
Legea junglei by Dumitru Crac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1624_a_3102]