1,126 matches
-
vise de glorie nu mai rămânea nimic? Nimic altceva decât o zdreanță în care să învelesc afurisita mea memorie care, ruptă în bucăți, îmi amintea totuși mereu cine eram în realitate? Ba, riscam, poate, să mă văd tratat ca un păduche. Dumnezeule mare, eu! Arhivarul avea să mă cheme, probabil, într-o zi, să-mi comunice că nu mai puteam pleca fără învoire în cătun. Trebuia să cioplesc pietre funerare și atât, să devin un veritabil vierme de mătase. M-am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
-
declarat Parisul epuizat, cu locurile lui ascunse populate doar de turiști și spirite burgheze. Wakefield și-a sorbit ultimul espresso supraevaluat la o tejghea din Gara de Nord, rememorînd blestemul lui Baudelaire Împotriva plictiselii: „Din obișnuință, cultivăm remușcarea, așa cum cerșetorii Își hrănesc păduchii“. Funcționari de birou mișunau În jur, grăbindu-se spre casă, spre jumătățile lor nemulțumite. Auzi o americancă plîngîndu-se unei prietene de soțul ei francez: — Nici nu mi-ar păsa că fute tot ce prinde dacă ar avea mai mult bun
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2295_a_3620]
-
inimă de rece ce e apa, n-ai ce face. Eu mi le spăl când cred eu că se adună. Contează să fii curat, contează pentru tine, nu pentru majurul de pe hol, sau mai știu eu... Am avut pe Jilava păduchi, de la nouăzeci de inși, toți jegoși. Cum am scăpat? Le-am luat toate, le-am fiert într-o oală la reșou. Unii stau cu păduchii, îi suportă, stă cu ei, pe ei, exact ca aristocrații ăia prin Anglia, frumoși șic
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2286_a_3611]
-
pentru tine, nu pentru majurul de pe hol, sau mai știu eu... Am avut pe Jilava păduchi, de la nouăzeci de inși, toți jegoși. Cum am scăpat? Le-am luat toate, le-am fiert într-o oală la reșou. Unii stau cu păduchii, îi suportă, stă cu ei, pe ei, exact ca aristocrații ăia prin Anglia, frumoși șic, de n-aveai treabă, și în peruci se scărpinau cu ace din alea... dar nu păduchi de cap, aici e de corp, de te sperii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2286_a_3611]
-
fiert într-o oală la reșou. Unii stau cu păduchii, îi suportă, stă cu ei, pe ei, exact ca aristocrații ăia prin Anglia, frumoși șic, de n-aveai treabă, și în peruci se scărpinau cu ace din alea... dar nu păduchi de cap, aici e de corp, de te sperii. Gândaci nu avem, că vine cu dezinsecția, dar, depinde, fiecare cum gospodărește casa. Dau o mătură după masă și spălat pe jos. Trăiesc acolo, cine să vină să-mi facă curat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2286_a_3611]
-
că „totul depinde de utilizarea cuvîntului vulgar în context, de unitatea pe care o face cu alte cuvinte și de faptul dacă el corespunde unui fond sufletesc sau nu”. Pe de altă parte, consideră (la Arghezi, de pildă) „purecii și păduchii” ca fiind „cuvinte inestetice prin ele însele”, făcîndu-l pînă și pe comprehensivul Perpessicius să aprecieze - malițios - că pe această bază ar trebui respinsă o mare parte a literaturii universale... În spirit clasic, Emilian îi ia apărarea lui Paul Valéry (apărător
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
sforăie. Gaston a stins lumina și s-a învelit cu o pătură. Era cam murdară și mirosea urât. Bătrânul uscățiv de lângă el nu s-a mișcat deloc în somn. Gaston a simțit ceva pe picioare și apoi o mâncărime. Erau păduchi, probabil. Cine naiba era omul acesta? se întrebă Gaston. O fi vreunul dintre pustnicii văzuți prin picturile orientale? Când s-a trezit Gaston, bătrânul era deja în picioare și aprinsese focul în cameră. Era îmbrăcat tot cu puloverul roșu, de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2300_a_3625]
-
reci, glasul preotului suna cavernos și trist. Oamenilor le place să se înduioșeze de nefericirile altora, ca să se arate simțitori, dar asta se întîmplă totdeauna după moartea celor plânși. În viață, Torquato Tasso a fost lăsat să se umple de păduchi. ― Nici pe Giordano Bruno nu l-ai întîlnit? Și el a fost un rătăcitor. ― L-am văzut doar în vis, într-o noapte. Mă aflam undeva la o moară. Eram un fel de ajutor de morar. Goleam făina din saci
Apărarea lui Galilei by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295601_a_296930]
-
pentru mine, am fost dus la Maschere, închisoarea cu chipuri grotești sculptate în piatră, care păreau să te batjocorească. Patru zile am stat în cavernele acelea săpate-n stânca de deasupra râului Natisone, dormind pe paiele putrede prin care mișunau păduchi și pureci, printre excremente, fără să mă spăl. Împărțeam menajeria cu un om care zgâria încontinuu gratiile cuștii, bolborosind cuvinte de neînțeles. În starea asta m-a găsit tatăl meu când a venit să-mi aducă banii, ca pe un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
piei de miel, o masă cu o lampă sub singura fereastră a încăperii și o laviță. Am încercat patul. Numai scânduri acoperite de o pânză de cânepă. - Nu există saltea de paie, am constatat. - Nu există saltea, nu există nici păduchi, mi-a dat Rotari replica. Pe jos era un pachet. - Lucrurile tale, sosite de la Cividale, m-a informat. L-am desfăcut. Conținea haine de-ale mele. Erau mototolite, așa că le-am întins pe masă, netezindu-le cu mâinile. - Mai e
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
unde se frigeau la proțap o jumătate de duzină de iepuri sălbatici. - Doar ăia au mai rămas. - Buni și ăia, și adu-ne o carafă de apă și oțet. De dormit, nu-ți face griji, o să stăm aici, departe de păduchii tăi, a decis Gundo. Când ni s-au alăturat și cei doi soldați, albinosul ne-a adus iepurii, ațoși și fără sare. N-am avut de ales și i-am mâncat cum erau, dregându-i cu apă și oțet, și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
astfel, pe când papa Ioan Paul II se arăta alb, tremurător și Îndepărtat În fața marelui altar, printre coloanele răsucite ca niște lumânări, Kevin se cuibărise Într-adevăr pe scăfârlia lui San Pietro și Îl scărpina În cap, de parcă ar fi avut păduchi. Sora se Înfuriase, iar un soldat din Garda Elvețiană, Îmbrăcat ca de carnaval, Îl trăsese jos. Kevin se alesese și cu una după cap. De ce-ai făcut asta? Îl Întrebase Camilla privind urma roșie a celor cinci degete care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
-
A trecut atâta vreme. Iar eu sunt o altă persoană. S-a terminat. Sunt liberă. Chestia cu pensia alimentară..., Încercă Antonio. Trebuie să-ți dau o grămadă de bani. Banii - cuvântul magic pentru fiica Olimpiei. Baba aceea ar jupui un păduche pentru a-i vinde pielea. Bani, bani, bani, copiii noștri au devenit o valută - târfă mincinoasă, te Împușc În cap de Îndată ce te așezi În mașina asta. — Antonio, eu nu vreau să vorbesc cu tine despre bani, Îi răspunse Emma obosită
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
-
Niște rahați plini de coșuri cărora le put picioarele și respirația. Toți În afară de Jonas, probabil. Ei bine, dacă nu voia să vină și Kevin, cu atât mai bine. Valentina Își dorise Întotdeauna să petreacă un week-end singură cu tati. Fără păduchele acela printre picioare, ar fi putut să iasă ca doi adulți. Ar fi mers la cină Într-unul din acele restaurante cu lumânări care Își făceau publicitate În revista Trovaroma și În care mama spunea râzând că bărbații o duc
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
-
Vrei să mă uit în gâtul tău? Vrei să curăț cartofi? Vrei să aduc apă? Vrei să-ți spăl bocancii? Spune, ce vrei? Vrei să facem lucrul ăla grețos? Vrei să ne umplem de greață? Vrei să te caut de păduchi? Vrei să te scarpin pe burtă? Spune... Spune ce vrei... MACABEUS (Icnește ușor; tace.) PARASCHIV: Nu spui? MACABEUS: Nu... PARASCHIV: Te apasă la inimă? MACABEUS: Nu... PARASCHIV: Te simți ușor? Te simți ca o pasăre? Parcă n-ai avea nevoie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2068_a_3393]
-
noi, pe scara asta, noi avem uneală, așa să știți! Ne înțelegem toți vecinii, ne ajutăm, nu umblăm așa, ca don’șoara, cu vorbe proaste! Zic eu că de ce să nu le deie copilul să-l crească? Doară n-au păduchi! Sunt oameni de treabă, îi cunosc de doisprezece ani de zile, mă înțelegeți? Eu sunt tâmplar de meserie, eu cunosc omul cum cunosc lemnul, după cum șade și tace. Și rar mai dă Dumnezeu, vă spun eu, om așa bun ca
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2351_a_3676]
-
C-am auzit c-a făcut Trei feți logofeți. Unu a murit, Unu a pierit, Unu-n munte s-a suit. Tiri, tiri tangarana, Încălecai pă pistricioara, Mă dusei la musca mare. Musca mare treiera Și-a mai mică vântura, Păduchele premetea, Puricele măsura. ─ Ieși, Voichiță, La portiță, Că te cheamă Talion, Talion fecior de domn, Cu tichie de frânghie, Cu pană de ciocârlie.” ─ Tiri tiri tangarana? se miră Pascal cu voce tare. ─ Chiu-hiu! îi răspunde dintr-un colț o pasăre
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2351_a_3676]
-
învelit și care cu siguranță era șeful de echipă. Aveți un contract. Nu puteți pleca. — Du-te dracului, cu contract cu tot! Contractul specifica faptul că vom avea protecție militară, și ia uită-te la ăștia: Trei soldați plini de păduchi, care n-au nici uniformă. — Ia ascultă! Fără insulte, că acuma îți trag una cu patul puștii. — Are toate motivele! interveni alt muncitor. Toată ziua dormind la umbră cu puștile neîncărcate. Grozavă apărare împotriva yubani-lor! Nici eu nu vreau s-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2109_a_3434]
-
ce-i fuseseră vârâte în ochi, își înghiți cu grijă înjurătura și, recăpătîndu-și controlul, își lăbărță pișicher către străin mușchii feței și îl arse c-un zâmbet. - Dar de ce să nu te duc, pițipoancă mică?! Ce, banii lui matale are păduchi? ...Păi, la mine în mașină, printr-o ușă urci, iar prin cealaltă (cînd o fi să cobori), obligat o să-ți recunoști dormitorul... Că, sărăcuța de tine, poate nu știi... Dar fiindcă ai fost pițipoancă de treabă, pe-acolo, pe unde
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
necunoscutul îi identifică șoferului, la capătul păroaselor sale canale nazale, și cei doi viermi argintii, reprezentând stigmate ale stricăciunii și provenind din ținuturile Roș, Meșec și Tubal. - ...Dar de ce să nu te duc, pițipoancă mică?!... Ce, banii lui matale are păduchi? inspiră, pentru a doua oară, deșteptîndu-se șoferul, după ce străinul i se instalase silențios pe bancheta din spate, iar automobilul demarase spre București, scuturând Aeroportul Internațional Otopeni în buruienișul din spate. Păi ce, să nu te duc?... De oftică că tu
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
cu cărămidă pisată mărunt, pregătit anume pentru asta. Îl trântea în noroi, la picioare și se apuca să strige: - Apropie-te, neamule! Praf pentru pureci! Omoară lighioanele, nu te mai scarpini! Ce te uiți, nea Ioane? E bun și pentru păduchii de lemn! Cumpără, vere Marine, să dormi liniștit. Ia praful de pureci! Ascultau lelițele, se uitau la pungași. Parcă n-ar fi fost de-ai lor. Paraschiv era pestriț și gălbejit, doar ochii i se vedeau de sub căciulă, verzi ca
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
prazul. Celălalt, îndesat și isteț, dădea drumul prafului printre degete, îl freca mărunțel, mărunțel de podul palmei și striga iar: - Hai, cuscre Ilie, cumpără praful de pureci "Lux", doi lei cornetu, neam de neamu mă-ti n-a scăpat de păduchi! Apropie-te, neamule, ia praful! Vindecă râia și gălbeaza! Omoară căpușa în găoacea ei?Nu te zgu", cumetre! Răgușea. Țăranii, neîncrezători. Le-ar fi trebuit praful străinului, că-i sugeau lighioanele, dar de unde să știe ei că e bun? În
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
erau! Cei doi se înțeleseseră fără multe vorbe: - Gheorghe, punem ochii pe vreun barosan și-i luăm geamantanele. Tu unul, eu unul. Când ieșim afară și-oi face pst! tu o ștergi la dreapta, eu la stânga. Ne găsim la " Doi păduchi", în Taica Lazăr. Zis și făcut. A ochit Nicu un fraier. Boier după înfățișare. Avea haine-n dungi și-un pardesiu scump. Într-o mână ținea un baston. - Să-ți ducem geamantanele, stăpîne? Se înființase ăl bătrân în fața lui, scoțîndu-și
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
se confesează). „Curțile sugrumate”, „casele infirme”, „minore(le) Încă blonde (ce) curățau mașinile de gătit și mîinile lor se umpleau de tuci, ca o premergere a nopții”, „borfași de rînd, cerșetori și prostituate”, „telali ofticoși, mîncați de rugina lentă a păduchilor”, „căruțele cu zdrențe, cu toate rămășițele civilizației”, „bordeiele pline de Înecăciunea udă a funeraliilor În solitudine”, prietenii din „judecătoriile de ocoale”, cu „respirația scrisă dinainte pe cadranele de ceasornic”, care „Încuiau În dosarele voluminoase cheia unei existențe ca o ușă
A scrie si a fi. Ilarie Voronca si metamorfozele poeziei by Ion Pop () [Corola-publishinghouse/Science/2021_a_3346]
-
-mi smulge denunțuri pe care ar fi trebuit să le născocesc, așa cum au făcut-o atâția. Adevărul e cu totul altul. Și care e acela? Am să-l spun lui Dumnezeu când mă va primi. Voi nu meritați, sunteți niște păduchi ce veți fi spulberați numai ce se va stârni vântul Învierii. Atunci când Tommeso începea să-și presare răspunsurile cu amenințări apocaliptice, Tribunalul își întrerupea ședințele, amându-le. În impetuozitatea cu care dominicanul rostea acel efluviu înnăbușitoare. Puțini, cu toate trădările și
by Dante Maffìa [Corola-publishinghouse/Science/1046_a_2554]