1,620 matches
-
multe povești pe tema prinsului păstrăvilor. Se lăudau băieții adesea: eu am prins atâta pește de mare, eu am prins unul și mai și. Ca să fii pescar de păstrăvi mai aveai încă o grijă, anume aceea să nu te prindă pădurarul. Putea să-ți împuște o amendă sau o bătaie, de să te sature! Unii chiar au pățit treaba asta. Aveau, însă, pădurarii, griji mai mari decât asta, nu se uitau ei chiar la orice copil aflat pe râu la pescuit
PĂSTRĂVUL MEU de VIOREL DARIE în ediţia nr. 1273 din 26 iunie 2014 [Corola-blog/BlogPost/371070_a_372399]
-
mai și. Ca să fii pescar de păstrăvi mai aveai încă o grijă, anume aceea să nu te prindă pădurarul. Putea să-ți împuște o amendă sau o bătaie, de să te sature! Unii chiar au pățit treaba asta. Aveau, însă, pădurarii, griji mai mari decât asta, nu se uitau ei chiar la orice copil aflat pe râu la pescuit. Mai rău era să te prindă părinții că stai la râu și pierzi vremea, că nu vii repede acasă, unde te așteptau
PĂSTRĂVUL MEU de VIOREL DARIE în ediţia nr. 1273 din 26 iunie 2014 [Corola-blog/BlogPost/371070_a_372399]
-
nu făceau gât, deoarece ei prelucrau uriașele cantități de marfă primită și o revindeau cu prețuri de o sută de ori mai mari, problema era privită și la ei ca un mare succes economic. Interesant fenomen! Mai ales că și pădurarii noștri, profitând din plin de defrișări, furau pe rupte. Numai că poporul, sătul de atâta grijă părintească și prosperitate economică l-a rugat ceva mai ferm pe Marele Tovarăș, dar și pe Marea Tovarășă să se ducă puțin în fața Celui
INTELIGENTUL TITIŞOR de MIHAI BATOG BUJENIŢĂ în ediţia nr. 1273 din 26 iunie 2014 [Corola-blog/BlogPost/371044_a_372373]
-
nenorocită. - Orbețule!!!... a-nceput să se jelească și i s-a încolăcit de picioare. Ce-ai făcut, amărâtule!?... Pușcăria te mănâncă... Doamne, Doamne!... om fără minte, ce ești. Andrei a tresărit ca dintr-un somn profund, și văzând pe Costică pădurarul cum îl privea cu ochii deschiși, implorându-i milă, a scăpat pușca din mână, apoi a zis deznădăjduit. - Acum... ce mai pot face? Hai mai repede, grăbește-te! Roagă-te lui Dumnezeu... Făți cruce. Ai terminat cu! Dacă tot am
ULTIMA SPOVEDANIE (PARTEA A DOUA) de MARIN VOICAN GHIOROIU în ediţia nr. 959 din 16 august 2013 [Corola-blog/BlogPost/344726_a_346055]
-
căci venise pe seară o furtună mare după care a nins trei zile la rând...Erau niște nori alburii pe cer, învolburați care prevesteau ploaie și furtună...Eu eram la Canton, la tata. Vreau să vă spun că tata este pădurar la pădurea Academiei...Marine, zice el... -Care el?- sări unul dintre pușcăriași, atras de frumoasa poveste. -Tatăl meu...<Marine, zice, vezi că eu mă duc la Ocol cu situațiile, ai grijă de animale că mă-ta e bolnavă în pat
DUBLĂ CRIMĂ CU PREMEDITARE de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 679 din 09 noiembrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/345861_a_347190]
-
totuși o întrebare puse stăpânire pe el: de unde apăruse această femeie să-i tulbure existența lui. Mai petrecuse o dramă de care-și aminti cu duioșie, era într-o vacanță la Ipotești și cunoscuse o copilă din sat, fata Alupului, pădurarul, cu care stătuse o vară împreună; se întâlneau la umbra unui vechi salcâm... Pe toamnă, înainte de a pleca la școală, trebuia să se întâlnească cu ea, dar a căzut ca un trăznet vestea că fata pădurarului a murit... Rămăsese cu
EMINESCU ŞI VERONICA LA VIENA (CAP 7-8) de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 1209 din 23 aprilie 2014 [Corola-blog/BlogPost/347891_a_349220]
-
din sat, fata Alupului, pădurarul, cu care stătuse o vară împreună; se întâlneau la umbra unui vechi salcâm... Pe toamnă, înainte de a pleca la școală, trebuia să se întâlnească cu ea, dar a căzut ca un trăznet vestea că fata pădurarului a murit... Rămăsese cu imaginea ei pusă-n cosciug, îmbrăcată-n rochie de mireasă, era așa de frumoasă moartă!... După deziluzia pe care-o avusese cu moartea acelei copile de la Ipotești, Mihai își făcuse plan de călugărie și-i jurase
EMINESCU ŞI VERONICA LA VIENA (CAP 7-8) de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 1209 din 23 aprilie 2014 [Corola-blog/BlogPost/347891_a_349220]
-
Vezi: „Noi contribuții documentare la biografia lui Mihai Eminescu”) Contemporanii poetului au știut că Eminescu a avut un fiu natural pe nume Mihail Lăzăreanu, născut la 19 iunie 1877 a cărui mamă, Ileana de 25 de ani, era căsătorită cu pădurarul Ioan de 32 de ani. Peste ani, când Ilie Lăzăreanu, cum fusese declarat la naștere, împlinea vârsta de 50 de ani, a cerut Tribunalului Botoșani să-i rectifice identitatea, alăturându-i numele de Mihai, „fiul real al tatălui său”, renunțănd
A AVUT EMINESCU COPII? de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 1045 din 10 noiembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/347293_a_348622]
-
către țări exotice - Unii cu tot neamul, iar cei mai mulți cu amantele, Țara rămânând neguvernată, de râsul Europei și al Lumii. La întoarcere s-au prăbușit în munți, noaptea, într-o furtună de zăpadă, Visând că vor fi resuscitați de niște pădurari, de oamenii ignorați. Cum cei mulți trăgeau să moară printre fiare-ncarcerați, După ce câțiva dintre ei au trecut în lumea celor drepți, Se rugau Domnului, fără să-și mai facă cruce; Mâinile le erau rupte și picioarele la fel. Ăsta
O LOVITURĂ DE STAT de ION I. PĂRĂIANU în ediţia nr. 1275 din 28 iunie 2014 [Corola-blog/BlogPost/347480_a_348809]
-
nenorocită. - Orbețule!!!... a-nceput să se jelească și i s-a încolăcit de picioare. Ce-ai făcut, amărâtule!?... Pușcăria te mănâncă... Doamne, Doamne!... om fără minte, ce ești. Andrei a tresărit ca dintr-un somn profund, și văzând pe Costică pădurarul cum îl privea cu ochii deschiși, implorându-i milă, a scăpat pușca din mână, apoi a zis deznădăjduit. - Acum... ce mai pot face? Hai mai repede, grăbește-te! Roagă-te lui Dumnezeu... Fă-ți cruce. Ai terminat cu! Dacă tot
ULTIMA SPOVEDANIE (NUVELĂ DE DRAGOBETE) de MARIN VOICAN GHIOROIU în ediţia nr. 420 din 24 februarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/346838_a_348167]
-
-o ca un descreierat ce nu mai văzuse și altă femeie în ochii lui, decât pe Leana destrăbălata. Din toate cercetările pe care le-am făcut pe ascuns, fără să dau de bănuit cuiva, am aflat de la niște veleșteni că pădurarul Costică Pavelescu ar fi fost mobilizat pe loc (probabil plecase la Craiova cu niscaitreburi de-ale ocolului silvic, după afirmațiile brigadierului care-l așteptase în dimineața zilei câd nu mai apăruse) și a fost dus pe front în linia-ntâia
ULTIMA SPOVEDANIE (NUVELĂ DE DRAGOBETE) de MARIN VOICAN GHIOROIU în ediţia nr. 420 din 24 februarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/346838_a_348167]
-
mult să rezolve cazul, că nici până în ziua de azi adevărul a rămas îngropat, toți au crezut că se prăpădise în răzbel. În cătunul unde locuiesc eu, niciunul din cei care mai trăiesc nu-și mai aduc aminte de fostul pădurar, fiindcă după război veniseră alții străini, pe care sătenii nu-i prea aveau la inimă. Erau foarte răi, veneticii nu le mai dădeau voie să taie niciun lemn din pădurile care le aparținuseră, ba-i amendau când îi prindeau că
ULTIMA SPOVEDANIE (NUVELĂ DE DRAGOBETE) de MARIN VOICAN GHIOROIU în ediţia nr. 420 din 24 februarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/346838_a_348167]
-
tată; dar tu nu știi, nenorocito, cum mi-am trăit anii copilăriei, nici n-ai încercat vreodată să afli. - De ce m-ar mai interesa cum ai dus-o când erai mic?!... - Sigur că nu-ți păsa, fiindcă te hăndrăleai cu pădurarul Costică de la Velești, și nici habar nu aveai de mine care făcusem peste patruzeci de kilometri pe jos, prin vânt și burniță, numai să te văd; doar știi bine că orașul Craiova nu este peste deal? Mă gândeam că poate
ULTIMA SPOVEDANIE (NUVELĂ DE DRAGOBETE) de MARIN VOICAN GHIOROIU în ediţia nr. 420 din 24 februarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/346838_a_348167]
-
se face ziuă, merg la preot și mă spovedesc. Îi voi mărturisi totul: crima pe care am comis-o, lașitatea mea de-a trăi în păcat și fără demnitate...” O lumină molatecă i s-a aprins în fața ochilor, iar Costică pădurarul, pe care-l omorâse cu baioneta de la armă, l-a văzut în vatra acoperită de un fum înecăcios, cum se ridică din genunchi și întinde o mână tremurândă spre el, iar cu cealaltă își apăsa rana de la piept din care
ULTIMA SPOVEDANIE (NUVELĂ DE DRAGOBETE) de MARIN VOICAN GHIOROIU în ediţia nr. 420 din 24 februarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/346838_a_348167]
-
oribilă, pe care a comis-o soțul ei, Andrei: ”Sevastița, surioară, surioară!... numai tu poți să te rogi pentru mine în fața Domnului ca să-mi ierte păcatul...” Măicuța Sevastia i-a spus venerabilei starețe cum l-a omorât Andrei pe Costică pădurarul, și anii de chin petrecuți de Leana, care se temea și de umbra ei, ca să nu se dea de gol, ducând cu ea în mormânt tăinuirea unei crime oribile. - I-a mărturisit preotului păcatul, maică Sevastia? - Nu prea, venerabilă și
ULTIMA SPOVEDANIE (NUVELĂ DE DRAGOBETE) de MARIN VOICAN GHIOROIU în ediţia nr. 420 din 24 februarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/346838_a_348167]
-
noi, se zbate să-nvingă. Cărțile nu strigă Omule ! pleacă-ți privirea, deslușește slova veche, plină de înțelepciune și de har. Ascultă șoapta cărților, cărțile nu strigă, cărțile...vorbesc. Bradului Sub cetina codrului, cer iertare bradului , pentru sacrificiul lui, munca pădurarului. Transformat în coli de scris, neștiut și compromis, fără țepi și fără strai, bradul însuși prinde grai. Mi se tânguie amarnic, că din cât a fost de falnic, l-au tăiat, l-au sfărâmat, coli de scris au fabricat. Cum
GÂNDURI ŞI FLORI de FLORA MĂRGĂRIT STĂNESCU în ediţia nr. 209 din 28 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/348269_a_349598]
-
iubirea dintre inimă și lemn Vă poftim să luați aminte pomi și oameni la un loc: La-nceputul vremii noastre, jos la poala codrului În căsuța peste care dai de-apuci poteca-n sus A venit pe lume Oana - fata pădurarului - Dulce-n glas, la suflet bună și frumoasă de nespus... Într-o zi de primăvară, zâna cât un căpătâi Frumusețe crudă care n-a-ntâlnit încă băiat Se juca de-a fata mare când ascultă cea dintâi Gură care-i cere gura
VISUL STEJARULUI de MARIUS ROBU în ediţia nr. 1011 din 07 octombrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/348300_a_349629]
-
-mă-n brațe, strânge-mă necontenit Lasă-mă să gust această primă clipă de amor Bun rămas copilărie, visul meu bine-ai venit!... Și-au fugit în lumea largă, strâmtă doar pentru iubire Se făcea că este seară și că pădurarul plânge... La castel e zarvă mare, fete plâng de fericire Dintr-un deal răsare luna ca o lacrimă de sânge Pe cărări întortocheate din adâncul codrului Rătăcesc în toiul nopții doi fugari îndrăgostiți Luna - tronul de lumină din grădina cerului
VISUL STEJARULUI de MARIUS ROBU în ediţia nr. 1011 din 07 octombrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/348300_a_349629]
-
date pradă viselor Deschizând acele pleoape care s-au închis plângând Oana s-a gândit o clipă că e tot un vis bizar Și-ar fi vrut să se trezească lângă fiul craiului Sau măcar în pat, acasă, unde bietul pădurar De când și-a pierdut copila n-a dat vreme somnului - Crudă-i viața, crudă-i moartea dar mai crudă-i despărțirea Sufletului de perechea lui de cer orânduită Zise fata blestemându-și visele și rătăcirea Care i-au răpit din
VISUL STEJARULUI de MARIUS ROBU în ediţia nr. 1011 din 07 octombrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/348300_a_349629]
-
tatăl Numai fata, fata știe, fata simte, fata plânge Blestemând lângă tufanul care crește vântul bată-l Întărindu-se din lacrimi de copil spre-a nu se frânge. Soarele scădea-n amurguri, umbrele se tot lungeau Când la capătul puterii, pădurarul și-a găsit Puiul rătăcit în codru. Stele mute răsăreau Fata se ținea tăcută după tatăl istovit. A urmat o noapte neagră ca un iad în vechiul rai Răsărind bătrânul soare n-a mai înțeles nici el Nici a florilor
VISUL STEJARULUI de MARIUS ROBU în ediţia nr. 1011 din 07 octombrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/348300_a_349629]
-
zboare, visul nu mai vrea să vină De la streașina cu vrăbii ciripitul nu-i mai spune “Bună dimineața, Oana!”, tac și florile-n grădină Sufletul e mut și roșu ca un soare când apune Ce i s-a-ntâmplat copilei pădurarul n-a știut Și s-a stins întrebător cu tot codrul în privire Oana s-a luptat cu trupul, și cu sufletul pierdut, După șase săptămâni a plecat la mănăstire Și-a schimbat întâi veșmântul și-apoi numele de fată
VISUL STEJARULUI de MARIUS ROBU în ediţia nr. 1011 din 07 octombrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/348300_a_349629]
-
sau și mai rău, logaritmii în bază naturală. Așa se face că, ambii au ajuns oameni înstăriți cu slujbe sigure și aducătoare de frumoase venituri, chiar dacă se numeau foloase necuvenite. Unul era tehnician veterinar, iar celălalt brigadier silvic (se pronunță pădurar), ambii căsătoriți cu fete cuminți și frumoase din mediul rural și la vremea potrivită blagosloviți de partid și de stat (Dumnezeu avea alte îndatoriri) cu câte doi băieței, niște scumpi care la masa festivă aveau cam cinci-șase anișori, în jur
FARMECUL DE NEDESCRIS AL ŞTIINŢEI de MIHAI BATOG BUJENIŢĂ în ediţia nr. 944 din 01 august 2013 [Corola-blog/BlogPost/348407_a_349736]
-
de bostan sau răsărită la rațe, trei rănduri de apă,fasolea sa fie fiartă și adio zi, venea noaptea . Cea mai grea dintre sarcini era adusul lemnelor de la pădure.Pădurea era cam la 2 kilometri de casă,acolo era cantonul pădurarului un loc tare frumos.Lemnele le adunam de pe jos sau cu un cârlig apucai de crengile uscate până se rupeau.Uscătura cum îi spuneam noi adică sarcina o puneai în spate și așa toată vara nu mai cumpărau lemne. Când
COPIL DIN ALTE TIMPURI de ZAMFIRA ROTARU în ediţia nr. 2328 din 16 mai 2017 [Corola-blog/BlogPost/376852_a_378181]
-
acreala cărora ne strepezeam dinții. Dacă s-ar fi nimerit vreun urs prin acele rugării precis că ar fi întins-o de frică fiind alarmat de teama vandalilor care se apropiau. Rare ori părinții noștri mai conveneau din timp cu pădurarul care le indica de unde să poată tăia pentru toamnă salcâmii necesari întreținerii focurilor de sub cazanele de țuică iar când venea vremea îi însoțeam la locurile stabilite și ajutam la ștergerea oricăror urme ale locului unde a existat până atunci vreun
CINEGETICA de CONSTANTIN ŞTEFAN ŞELARU în ediţia nr. 1480 din 19 ianuarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/376888_a_378217]
-
Toader în jos. Da’ el nu se supără...La ce bun! Mereu zicea că nu un nume contează ci mai degrabă cum slujești acest nume. Eu sunt mereu „ mosul cel tânăr”, si râdea pe sub mustață. La pălăria lui verde de pădurar nu a renunțat nici acum, când de mult este la pensie. Îi este ciuda doar că nu mai poate merge așa de ușor și că- de voie ,de nevoie a trecut și la baston. Da’ nu renunță la drumuri. Și
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/377944_a_379273]