2,791 matches
-
și în sensul că renunță la intriga arborescentă, la dezvoltarea rizomatică a conflictului și la accentuarea contrastelor. Regizorul mizează totul pe un personaj în jurul căruia gravitează toate celelalte, iese cu el din rețea pentru a conferi un centru pânzei de păianjen, iar acest fapt constituie o altă opțiune estetică menită să-l disocieze clar de Arriaga. Întorcându-ne la frumusețea minată de lacrima excesivă, nu poți ignora cadrajele minuțioase, mișcările discrete ale camerei, luminile care îmbracă personajele luxuriant și trist și
Frumos-îngrozitorul Iñárritu by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/5547_a_6872]
-
sinceri, cu ochișorii lor de pui de focă. Până și zmeii sau Muma Pădurii care pregătește otrăvuri, ba chiar balaurii cu n capete aveau ceva fragil, delicat, încât ai fi zis că adie sub ochii tăi ca niște pânze de păianjen.” (p. 151) Abandonată într-un cufăr laolaltă cu alte vechituri, cartea din poveste începe să degaje mirosuri insuportabile. Este repede vândută la un anticariat. Noroc că anticarului i se tociseră binișor simțurile. Iarăși noroc, o nepoată a acestuia, destul de șleampătă
O carte cu secret by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/5595_a_6920]
-
vizați de atenția pizmașă a prezidentului se trezesc și cu urmăritori în preajma propriei locuințe, cîte trei pe parcursul a două sute de metri, oameni din Radio care salută și deschid îndată telefoanele celulare, parcă spre a notifica amănuntul traseelor, pentru uzul vreunui păianjen ce petrece undeva, pîndind. O ființă de o mare onestitate profesională și de o rară putere sintetică, pusă în slujba celei mai riguroase informații, Teodora Stanciu, care a făcut din Revista literară Radio un crez de franchețe constructivă, s-a
Sub tropotul rinocerilor by Dan Hăulică () [Corola-journal/Journalistic/3297_a_4622]
-
de bună credință din PNL să se gândească bine nu numai la posturile lor de acum, ci și la ceea ce urmează pentru că la un moment dat riscă să fie prea târziu". Precizând că PNL se află "prins în pânza de păianjen a PSD" și întrebând, retoric: Cine de la liberali mai poate crede că PSD o să-l susțină pe Crin Antonescu președinte?", Adriean Videanu scrie că perioada în care alianța D.A. a guvernat a fost una dintre cele mai bune pentru România
Videanu, apel către PNL pentru reunificarea dreptei, ca în 2004 by Elena Badea () [Corola-journal/Journalistic/37973_a_39298]
-
Crișan Andreescu, crisan andreescu Adriean Videanu, într-o postare pe blog, încearcă să facă o analiză a relației din acest moment dintre PNL și PSD, arătând că în acest moment, partidul Brătienilor este prins în pânza de păianjen a PSD. "Dl. Antonescu se află în fața unei dileme: dacă se supără pe PSD, îi dă ocazia lui Victor Ponta să se victimizeze și să se poziționeze ca prezidențiabil. PSD atât așteaptă. Dacă rămane în continuare în această alianță, va
Videanu îl compară pe Ponta cu Petru Groza, în relația cu PNL by Crişan Andreescu () [Corola-journal/Journalistic/37948_a_39273]
-
de părere că perioada 2005-2006 în care partidele din alianța D.A. au guvernat țara împreună "a fost una dintre cele mai bune perioade din România". El face comparația cu USL și-i cere PNL-ului să "iasă din pânza de păianjen a PSD". "Colegii mei din PNL" Adriean Videanu scrie pentru "colegii mei din PNL" și încearcă să le amintească "de episodul Gheorghe Tătărescu din ’45-’47 și de compromisul lui inutil cu Petru Groza". El subliniază că PNL poate nu
Videanu dezvăluie "colegilor mei din PNL" coșmarul și visul lui Ponta by Covrig Roxana () [Corola-journal/Journalistic/37974_a_39299]
-
de ani (născut, deci, cândva prin deceniul al nouălea). Trăiește din ce publică (mai ales din eseuri) și seara, după câte un eveniment semnificativ, pune pe hârtie versuri ca acestea: „Colțul tavanului se îndoiaie/ peretele e un afiș dezlipit./ Niciun păianjen în vreo crăpătură,/ nici raze într-un soare pripit// Privesc, invizibil ca îngerii,/ cât sunt de fanat -/ în odaia întortocheată,/ în golul cu greu adunat// Cercetez deșertica monotonie -/ mi-au dispărut liniile sinuoase./ Mi s-a topit și ovalul elementar
Zăpezile de-acum by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/3110_a_4435]
-
tatăl lui care murea prostește la această vârstă, chiar în ziua aniversării sale, derapând la un viraj anunțat de trei semnalizări. Își spuse că nu mai avea decât câteva ore de trăit dar somnul îl învălui în pânza lui de păianjen. Adormind, visa deja că visează și că trece printr-un coșmar.
Michel Lambert Fisura by Constantin Abăluță () [Corola-journal/Journalistic/2883_a_4208]
-
lui Monsu Desiderio), cu trecerile imperceptibile dintr-un plan în celălalt, cu fantomaticele apariții ale unor personaje grotești prin amestecul de sexualitate reprimată, inocență și cruzime inconștientă. În centrul acesteia, dincolo de multiplele uși ale conștiinței desferecate treptat, se află imaginea păianjenului multicolor, care-l devoră într-un final pe Lulu (sustrăgându-l, de fapt, cu totul realității, căci, așa cum va afla Victor, Lulu va muri curând după tabăra de la Budila, într-un accident stupid). O altă imagine emblematică, sugestie vizuală a
Arhitecturi onirice by Andreea Răsuceanu () [Corola-journal/Journalistic/3344_a_4669]
-
în bucle, câteva șuvițe ajungând pe sânii micuți, nu se vedea expresia tipică, de pudoare ușor complice și oarecum încurajatoare, de rușine și plăcere feciorelnică (...). Fața nimfei exprima teroare și repulsie, ca și când ar fi privit un vierme, o năpârcă, un păianjen dezgustător (...)“. Dar nimic exterior nu este cauza acestei repulsii, căci „groaza și scârba se nășteau, evident, din coridoarele întortocheate ale amintirii“. Sub semnul repulsiei și spaimei stă, de altfel, întreaga mică lume de la Budila, unde, cum Victor își întâlnește încarnată
Arhitecturi onirice by Andreea Răsuceanu () [Corola-journal/Journalistic/3344_a_4669]
-
existența se întoarce la firescul și normalitatea nădăjduite: „Apartamentul din blocul vechi, construit între războaie. Râsul mereu fals, dar senzual, al Deliei. Și câinele, și nefericitul Dionisie Rădăuceanu. Și clubul de bridge. Și filmele prin satelit“. Teme precum cea a păianjenului devorator, care sălășluiește în adâncul minții umane, a autorului care scrie de fapt cartea lumii, a Bucureștiului ruinat, cu clădirile lui din piatră galbenă, sfărâmicioasă, supusă unei stranii, eterne eroziuni, spațiu al unei singurătăți absolute, unde se aude „vâjâitul timpului
Arhitecturi onirice by Andreea Răsuceanu () [Corola-journal/Journalistic/3344_a_4669]
-
avea ceva din toate; căci autorul monta în prozele lui spectacole ale deșertăciunii sociale imediate, și, ce e mai important, el surprindea prin fuziunile înșelătoare dintre poezie, dramaturgie și proză. Punctul culminant îl atinge atunci când vrea să publice romanul Ora păianjenului (1984). Opt referate negative amână apariția cărții - prea subversivă pentru epocă. Obscurul, astăzi, Mircea Sântimbreanu - pe atunci directorul Editurii Albatros -, are o idee salvatoare (de bună seamă verificată și cu alte ocazii). Anume, el propune scriitorului „să ucidă” eroul, câștigând
Despărțiri în game diferite by Marius Miheț () [Corola-journal/Journalistic/3011_a_4336]
-
prin confruntare: căci iată ce-i spune, de pildă, un alt francez, domnul de Broudelle: "Lumea asta te modifică. Te strică. În colonii i-am fi civilizat noi pe primitivi sau sălbatici. Aici, băștinașii ne înconjoară într-o pînză de păianjen, ne îneacă în viclenia și ignoranța lor... Totul este incert, neclar, perfid!" Consulul francez și doctorul Rosenfeld nu înțeleg nimic pentru că ei refuză să se integreze lumii în care au venit și care (o spune G. Ibrăileanu în Spiritul critic
Maria-Luiza Cristescu, prozatoarea by Ioan Holban () [Corola-journal/Imaginative/14975_a_16300]
-
la dispoziția mea, sub steaua mea, în mâinile mele, mai mult chiar decât în mâinile lui Dumnezeu, în care ea credea și eu nu credeam. Am început cu dăruire, cu obstinație, cu dibăcie vicleană să țes în jurul ei, ca un păianjen în jurul gâzei, o pânză a seducției, a persuasiunii, a înrobirii controlate, mătăsoase. Eram inspirat, ea mă inspira și aveam mutări de-a dreptul geniale pe această tablă de șah a transformării ei în sclava mea, doream s-o prefac într-
Stalin tocmai încetase din viață... by Gabriel Chifu () [Corola-journal/Imaginative/15029_a_16354]
-
prin deltele atomilor floare de lotus într-un sunet rotund îmi trimiteau șoimii în sihăstriile materiei se întorceau cu vitraliile unei particule divizate într-un perpetuum mobile scriam scormoneam la porțile unei scoici adormite în lîna de aur ochiul unui păianjen în inimă fanioane pe fraga febrei albastru bizantin cu embleme de sînge gravura unui ascet potire de slavă din care beau alchimii într-un cîmp de pirită cu focuri mîngîi sfera orbită torentul din cerc mătură totul în cale implozia
dincolo de porii hârtiei by Liviu Georgescu () [Corola-journal/Imaginative/15536_a_16861]
-
pe mașina de scris, îi anin belciugul, cu sentimentul neliniștitor că m-am zăvorât și eu înăuntru. Interior cu vază japoneză Liniște, vă rog. În camera aceasta singuratecă au spart o prețioasă vază de porțelan oriental fin ca pânza de păianjen, dând în ea cu pumnii și călcând-o în picioare. Sub ochii mei se petrece minunea: vaza își adună singură cioburile și le lipește unul câte unul (în liniște și concentrare) cu o substanță necunoscută, secretată de ea însăși. Superba
Aveam cântarea în nume by Mihai Cantuniari () [Corola-journal/Imaginative/16278_a_17603]
-
aglomerare de perle negre fluviu peste care nici o corabie nu se încumetă să treacă vâsle abandonate, țărmuri fără sfârșit poate fi Styxul dincolo de orizontul nebănuit numai că umbra-mi înjumătățește privirea câinii aleargă bezmetici să alunge fiarele umbrei, pânză de păianjeni leproși cresc în păduri lăstarii fantomelor și doar un inorog singur admiră perlele umbrei privindu-mă-n sângele umilinței. Măceșe Doar atât, niște crengi precum lăstarul adormit leneș pe umerii unei rândunici să rămână sub penele pământ ale ierburilor precum
Poezii by Dumitru Ion Dincă () [Corola-journal/Imaginative/2414_a_3739]
-
mai degrabă spre fragmentare și risipire, spre vis, iluzie și imaginar, pe care poeta tinde totuși să le grupeze sub blazonul unui sens: ,fragmente ce se destramă/ cerșind îndurarea întregului" (Puzzle); ,într-un întreg/ se adună miniaturile clipei" (Pânza de păianjen). Semnificația aceasta scapă însă mereu, de unde senzația de lax, de indeterminare, iar atingerea sa (privilegiu arareori experimentat) ține de zonele impalpabile ale spiritului, situate dincolo de formă, de febrilitatea gesticulației, de orice ostentație: ,Prea multă rostire/ vorbe sălbatice culori la care
Caligrafie de iarnă by Simona-Grazia Dima () [Corola-journal/Journalistic/11113_a_12438]
-
poate fi adus și exemplul concret al insectelor-spion - microdispozitive articulate, concepute cu scopul înregistrării, transmisiei sau distrugerii de informații confidențiale. Astfel de ,organisme" robotice (cum sînt cele construite de Mark Tilden în laboratoarele federale americane din Los Alamos: gîndaci, lăcuste, păianjeni) funcționează semi-autonom prin combinarea a două tehnologii: nervous-net și neuro-net. Prima ar determina coordonarea motorie a insectei (cu precădere, mișcarea picioarelor), cea de a doua, procesarea stimulilor exteriori (prin intermediul implantării unui sistem computerizat ,neuronal"), care ajută la diferențierea mișcării. Pe
Literatura și inteligența artificială by Ion Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/11173_a_12498]
-
fundamentaliștilor religioși: suprarealiștii trăiesc într-un univers de "corespondențe", după cum le-a numit și Baudelaire, de rezonanțe, sincronisme și coincidențe. Pentru un suprarealist, universul reprezintă o țesătură deasă de înțelesuri adânci și conectate semnificativ cu receptorul, asemenea unei pânze de păianjen care ar ieși și s-ar întinde din mâna lui Spiderman. Ceilalți oameni trăiesc și ei în acest univers, numai că cei mai mulți sunt sănătoși sau suficient de surzi pentru a se apăra singuri de prezența constantă și insidioasă a numeroaselor
Andrei Codrescu - Scandalul de a fi geniu by Rodica Grigore () [Corola-journal/Journalistic/11148_a_12473]
-
și bască" (Cântec în așteptarea recoltei). Titlurile înseși sunt de o sarcastică elocvență. Simbolistica sacră nu mai are forță de iradiere, precum în Paradis în destrămare a lui Lucian Blaga, unde porumbelul Sfântului Duh stinge cu pliscul ultimele lumini, iar păianjenii au umplut apa vie. Pe aceeași filieră expresionistă, și cu o notă mai puțin acută decât în elegiile unui rural ultragiat ca Ion Gheorghe, lumea modernă, tehnologizată, industriile bine înșurubate, citadina conservă de beton configurează un decor cvasi-apocaliptic. Este o
Elegii de când era mai tânăr by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/10661_a_11986]
-
Steaua. Erau anii '80. Cîți n-au renunțat, cîți n-au trădat, cîtă mîrșăvie nu s-a acoperit de omenești, de înțeles, justificări oneste. Însă puține crime vor fi avut parte de crescendo-ul de căință, de-o pînză de păianjen a întîmplărilor mai presus de voința vinovatului care te prinde, pe tine, judecător, făcîndu-te să murmuri ei, fie iertat!, ca pactul de circumstanță al lui Filip cu Steaua. E o copilărie, de bună seamă, însă, în deceniul compromisurilor, are exact
Orășelul copiilor by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/10782_a_12107]
-
rîul. Mirosea a icre și se umflase cu nuci, fiindcă în anul acela nucii rodiseră peste măsură că-și zdrobiseră crengile și umpluseră apele de sub ei cu roadele și frunzele lor. Pe rîu, agățat de fumul hornului roșu ca un păianjen de firul său, se afla o hardughie de han, iar în bătătura lui un pîlc de călători trăgînd cu pușca în apă. - Nu-l lăsa, nu-l lăsa să treacă! - țipa gîngav cineva. - Doamne, uite la el cum s-a
Milorad Pavic - Ultima iubire la Țarigrad by Mariana Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/11058_a_12383]
-
pentru tine, dar eu sunt logodit. Cele mai mici obiecte din bucătărie păreau să i se impună brusc atenției: timpul care se scurgea dintr-un ceasornic invizibil, vîna roșie a unui termometru, lumina care se prefira, ca o pînză de păianjen, prin ochiurile perdelei de dantelă, o lacrimă de apă suspendată la buza robinetului și încremenită acolo; toate s-au mpletit într-un zid, prea subțire, prea străveziu însă ca să poată stăvili vocea lui Clyde: - I-am trimis un inel din
Truman Capote O vară de răscruce by Antoaneta Ralian () [Corola-journal/Journalistic/10795_a_12120]
-
o să se mai Întoarcă. De data aceasta glumețul „Nea Nicu” na mai glumit. Condoleanțe celor Îndurerați. DRUM BUN, NICULE! ÎNTOARCEREA - ziaristei Steliana C. mi-a fost dor și m-am Întors acasă cerberul ca de o viață-n prag un păianjen zăvorâse ușa n-aveam călăuză niciun mag toți ai mei dormeau Într-o sculptură maica la războiul de țesut taica Înjura pe bătătură Vacă era dusă la păscut câteva poeme desuete se-ngânau prin timpul vertical lângă vechea mea masă
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/79_a_214]