8,329 matches
-
implicate a rămas de altfel de neșters. Dacă e să vorbim de anii ’60, celebru a rămas astfel chitaristul Alexandru Arion (de la „Sincron”, apoi „Capitol”), astăzi rezident în Grecia, care construia boxe de difuzoare, la început folosind cutii de transportat pălării de pe vremea bunicilor. Apoi existau tot felul de lutieri care sculptau (sau modificau) la comandă corpuri, grifuri (gâturi) de chitare, pe care Sandu și Corneliu „Bibi” Ionescu (basist la „Sfinx”) montau doze electromagnetice confecționate după rețete proprii, folosind magneți de la
D?ale chitarelor electrice by Doru IONESCU () [Corola-journal/Journalistic/84033_a_85358]
-
împrejurare care îmi revine în memorie chiar acum. Ea arată imensa admirație pe care o avea tata pentru Beethoven. Îmi aduc limpede aminte de călătoria noastră la Bonn. Mi-l amintesc cum a pătruns solemn în casă, și-a scos pălăria și apoi, pe vârful picioarelor a pășit primul în încăperea scundă, tăcut și desprins de noi, care rămăsesem în urmă. L-am lăsat să și încerce singur marea emoție. El s-a dus drept la masca mortuară a lui Beethoven
Muzicieni rom?ni ?n texte ?i documente (XVIII) Fondul Cella Delavrancea by Viorel Cosma () [Corola-journal/Journalistic/84196_a_85521]
-
solicitudine renunță la scotocit. De altfel toți sunt cu multă bunăvoință față de artiștii călători. După ce trecem granița, o doamnă mai în vârstă, care se afla în compartimentul meu, îmi declară râzând că toate acele și agrafele ce le are în pălărie sunt cu briliante adevărate! Poliția graniței nu s-a uitat bine la pălăria doamnei. De altfel doamna era o princesă, după cum îmi dezvăluie mai târziu. Seara coboară într-o stație mare, iar eu rămân singură deocamdată. Nu trece mult și
Amintiri(III) by Aurelia Cionca () [Corola-journal/Journalistic/83673_a_84998]
-
călători. După ce trecem granița, o doamnă mai în vârstă, care se afla în compartimentul meu, îmi declară râzând că toate acele și agrafele ce le are în pălărie sunt cu briliante adevărate! Poliția graniței nu s-a uitat bine la pălăria doamnei. De altfel doamna era o princesă, după cum îmi dezvăluie mai târziu. Seara coboară într-o stație mare, iar eu rămân singură deocamdată. Nu trece mult și se suie un individ care imediat îmi inspiră grije. Și adevărat că nu
Amintiri(III) by Aurelia Cionca () [Corola-journal/Journalistic/83673_a_84998]
-
fund se strânseseră nepoatele noastre și era cât pe-aci să se întâmple o nenorocire. Una din ele, Silvia, zări o pușcă de-a fratelui meu Ovidius, care era răzimată de un perete și ridicându-o la ochi trase prin pălăria de pae a fratelului meu, Romulus atârnată de un dulap și o gpuri și pe aceasta. Ar fi fost o scenă ilariantă fiind vorba de o veche pălărie, de care noi întotdeauna făceam haz văzând pe fratele meu că tot
Amintiri(III) by Aurelia Cionca () [Corola-journal/Journalistic/83673_a_84998]
-
era răzimată de un perete și ridicându-o la ochi trase prin pălăria de pae a fratelului meu, Romulus atârnată de un dulap și o gpuri și pe aceasta. Ar fi fost o scenă ilariantă fiind vorba de o veche pălărie, de care noi întotdeauna făceam haz văzând pe fratele meu că tot o puneape cap de câte ori pleca într-o excursie prin împrejurimi. Însă în halul în care ajunsese după împușcătură nu s-ar fi putut întrebuința, așa că “rogojina”, cum o
Amintiri(III) by Aurelia Cionca () [Corola-journal/Journalistic/83673_a_84998]
-
fiind vedetele autohtone de mai sus, a surprins prezența în... recital a unui “no name” 100%, Randy Roberts (el spune că-i american, dar bănuim că mai degrabă e italian!). Chiar dacă anonimul s-a străduit să facă față (jos pălăria în fața orchestrei!), prestigiul festivalului de la Brăila este de-acum prea mare pentru a mai face asemenea concesii... amicale. Au fost trei zile de muzică ușoară de mare calitate, în care compozitorii noștri din toate generațiile și-au dovedit viabilitatea creației
Supremația profesionalismului by Ana Maria SZABO () [Corola-journal/Journalistic/84247_a_85572]
-
odinioară când eram o nelipsită invitată a teatrului în cauză, dar și din mare curiozitate profesională, am avut în fine prilejul să repet gestul atât de rar făcut în cariera mea de critic și anume, metaforic vorbind, să-mi scot pălăria în fața unui concept coregrafic la debut. Pentru că, pe parcursul derulării lui am asistat, fără nici o urmă de îndoială, la conturarea unei mari artiste. Ea, coregrafa, a făcut posibil, ceva greu de imaginat - dat fiind faptul că Anotimpurile lui Vivaldi au fost
La Sibiu, Eleganța unei creații by Doina MOGA () [Corola-journal/Journalistic/84265_a_85590]
-
fabulos al aventurii, așa cum, spre exemplu, un Jules Verne reușea magistral s-o facă. În ultimul film al seriei (deocamdată), Lucas și Spielberg au păstrat stilul care a înscris în efigie personajul, din al cărui blazon face parte cu necesitate pălăria adusă de cîteva ori cu ironie în prim-plan. Într-una din primele secvențe ale filmului, pălăria rostogolită pe caldarîm și umbra "cruciatului" proiectată pe capota mașinii constituie insignele atașate apariției in flesh and bones a acestuia care punctează ironic
Indiana Jones - ultimul cruciat by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/8433_a_9758]
-
al seriei (deocamdată), Lucas și Spielberg au păstrat stilul care a înscris în efigie personajul, din al cărui blazon face parte cu necesitate pălăria adusă de cîteva ori cu ironie în prim-plan. Într-una din primele secvențe ale filmului, pălăria rostogolită pe caldarîm și umbra "cruciatului" proiectată pe capota mașinii constituie insignele atașate apariției in flesh and bones a acestuia care punctează ironic într-o replică îngrijorat-nostalgică: "We were younger." Aceeași pălărie se rostogolește în final venită de nicăieri la
Indiana Jones - ultimul cruciat by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/8433_a_9758]
-
plan. Într-una din primele secvențe ale filmului, pălăria rostogolită pe caldarîm și umbra "cruciatului" proiectată pe capota mașinii constituie insignele atașate apariției in flesh and bones a acestuia care punctează ironic într-o replică îngrijorat-nostalgică: "We were younger." Aceeași pălărie se rostogolește în final venită de nicăieri la picioarele fiului acestuia, Mutt Williams, ca încredințare testamentară a tradiției eroizante a aventurii. O marcă subtilă a celui de-al patrulea film al seriei venit la aproape două decenii după "Ultima Cruciadă
Indiana Jones - ultimul cruciat by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/8433_a_9758]
-
l-au ridicat sub bărbie "plecase step outside" mi-au spus - uite, îți povestesc, îți povestesc? Aș fi vrut să aflu ce m-a învățat moartea ta fără să plătesc taina cu tine - tu să fi rămas eternă zâmbind sub pălăria ta albastră Toamnă Gornaciul a sunat din corn: Octombrie-e-e-e! și surugii vineți legănând penele au străbătut casa călări crupele fierbinți dansau în oglinzi cu vișini tescuite-n călimări răscoleau covoare cu flori de lână sub copite de fum - noi ieșeam
Poemul și scrisoarea by Constanța Buzea () [Corola-journal/Journalistic/7775_a_9100]
-
de țărmul de aramă casa și o împingem în larg să navigheze cu obloanele lăsate înainte de-și pune lucrurile ciorapi de lână și își începe-n cămară surghiunul în somn adânc, cu capul dat pe spate, între curtenii cu pălării de hârtie, Măria Sa, Negru'mpărat - Magiunul. Deodată aurie lumină venind din stânga orașului poleind acoperișuri și pomi subțiați de toamnă poate e o veste de la tine poate nu m-ai uitat poate moartea e o altă țară din care o să-mi
Poemul și scrisoarea by Constanța Buzea () [Corola-journal/Journalistic/7775_a_9100]
-
a-și lăsa urma în simțămintele creaturilor prin nostalgii echivoce care se joacă "de-a infinitul vicios" și modelează anecdote poporane: "Pe cînd umbla Dumnezeu pe pămînt - acum e zece / și cincisprezece în ordinea absurdă a lucrurilor - / El purta o pălărie neagră și însoțit era / de stările extatice ale îngerilor atunci cînd împărtășea / tinerii căsătoriți cu miere sălbatică: // istoria lumii se scria pe frunze" (Ordinea lucrurilor). De un discredit mai grav are parte un alt motiv sacrosanct, cel al patriei. Exasperat
O poezie mizerabilistă by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/7785_a_9110]
-
arată pe liderul american ieșind pe una dintre ușile navei și coborând pe ceea ce pare a fi o rampă. Scaunul cu rotile nu se vede foarte clar, fiind acoperit de o linie de marinari - posibil în mod voit - dar celebra pălărie albă a lui Roosevelt, care era probabil mai înalt decât toți cei care îl escortau, poate fi văzută strălucind din spatele mateloților. Pentru mine, importanța istorică a acestui clip este aceea că ne amintește cum un președinte a luptat în al
F.D Roosevelt, filmuleț cu dizabilitatea necunoscută publicului by Iordachescu Ionut () [Corola-journal/Journalistic/77900_a_79225]
-
prin lege. Singurul mijloc de a-i adormi vigilența ar fi fost, poate, talismanul botanic : "cei vechi socoteau că pentru vînători fiecare zi din săptămînă își are floarea ei bună. Alta și alta. Dacă se nimerește să o pună la pălărie pe cea bună, numaidecît va avea noroc și va dobîndi vînat." (Ionel Pop) Că nu-i nicidecum o vorbă în vînt ne convinge următoarea listă : ,1. Duminică: buruiana bună a Măsălariței (Hyoscyamus niger) 2. Luni: Iarbă-dulce (Polypodium vulgare) 3. Marți
Epistolă către Odobescu (X) by Ștefan Cazimir () [Corola-journal/Journalistic/7791_a_9116]
-
ei, așa cum o știu din fotografii: mărunțică, delicată, zâmbitoare. Atmosfera îmi amintește de aceea dintr-o familie tradițională, de la țară, în care rolurile și îndatoririle sunt limpede stabilite și însușite de toată lumea. Leonard Cohen, ca și Robert Kory, își păstrează pălăriile pe cap și în timpul mesei. Lorca se mișcă sprintenă de la un grup la altul, iese din încăpere, revine: e liantul acestei lumi în care tatăl ei reprezintă punctul fix. Se aduce un tort. Stau la masă alături de cântăreț și când
Oare chiar l-am întâlnit pe Cohen? by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/8003_a_9328]
-
de plastic, bem în cinstea lui. Trecuseră aproape două ore, dar nu-mi aduc aminte cum s-au scurs și ce am vorbit. Îi văd doar luminițele din ochi, zâmbetul de om bun. Cineva are inspirația să-l fotografieze cu pălăria la piept, la ieșire, când mă decid în sfârșit să plec, iar el, conducându-mă până la poartă, mă salută în chip de bun rămas. Chiar dacă aparatul nu e de mâna întâi, luminițele din ochi s-au imprimat exact așa cum sunt
Oare chiar l-am întâlnit pe Cohen? by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/8003_a_9328]
-
de Sânziana Pop, referitoare la Zaharia Stancu, care încerca - la propriu! - să fugă de moarte, cu trei zile înainte de eveniment. Tînăra prozatoare îl vizitează acasă cu scopul de a-i lua un interviu. Neglijent înveșmîntat, în vestă și papuci, cu pălăria pusă de-a-ndoaselea, părintele Desculțului ocolește casa de mai multe ori, cu o mișcare aparent fără rost: "gîfîind de efort, cu privirea ațintită înainte, a trecut fără să mă bage în seamă, luînd-o iarăși după colțul din dreapta al casei. Domnule Stancu
Un cimitir vesel by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/8010_a_9335]
-
în dulciuri. Mama și cu mine am urcat și am tot urcat până când orașul a rămas departe la poale și am ajuns la piatra memorială din vârf. Vântul era atât de puternic aici mereu, că mama trebuia să-și prindă pălăria cu și mai multe agrafe. De obicei, purta batic, însă nu și duminica. Ne așezam pe postament și ea îi mulțumea Domnului că am reușit să urcăm. Apoi începea să filozofeze despre lume, despre prostia popoarelor și despre mânia inevitabilă
Portocalele nu-s singurele fructe by Vali Florescu () [Corola-journal/Journalistic/8020_a_9345]
-
pentru istoria românilor. "Se mută depozitul. Muzeul Literaturii Române dispare. Puteau fi depozitate și într-un butoi. Muzeul se închide, el nu va mai fi deschis pentru public. Pe praful ăsta cultural era măcar pentru elevi, mai vedeau un manuscris, pălăria lui Rebreanu. Eu aș deschide o investigație în legătură cu retrocedarea acestei case", a spus jurnalistul Ion Cristoiu. "Având experiența indiferenței românești acest muzeu nu se mai deschide niciodată.Trebuie să lansăm noi în perioada prezidențialelor un om care să vorbească despre
Ion Cristoiu, despre scrisoarea fiicei lui Lucian Blaga: O mare pierdere pentru istorie by Anca Murgoci () [Corola-journal/Journalistic/81540_a_82865]
-
pentru istoria românilor. "Se mută depozitul. Muzeul Literaturii Române dispare. Puteau fi depozitate și într-un butoi. Muzeul se închide, el nu va mai fi deschis pentru public. Pe praful ăsta cultural era măcar pentru elevi, mai vedeau un manuscris, pălăria lui Rebreanu. Eu aș deschide o investigație în legătură cu retrocedarea acestei case", a spus jurnalistul Ion Cristoiu. "Având experiența indiferenței românești acest muzeu nu se mai deschide niciodată.Trebuie să lansăm noi în perioada prezidențialelor un om care să vorbească despre
Ion Cristoiu, despre scrisoarea fiicei lui Lucian Blaga: O mare pierdere pentru istorie by Anca Murgoci () [Corola-journal/Journalistic/81539_a_82864]
-
Cristian Teodorescu Portofel, zis și Mînă Ușoară, era un domn în cele mai multe privințe. Ce costume, pe el și ce pălării! Pantofi cu ghetre cenușii, mănuși de piele fină și un baston negru, elegant, cu care își măsura pașii. Chelnerul Ionică îl cunoștea din Orient Express unde fusese percheziționat sub bănuiala de furt din buzunare. Ca un domn ce era, n-
Ceasul de buzunar by Cristian Teodorescu () [Corola-journal/Journalistic/8156_a_9481]
-
specială de a vedea lucrurile... G.L. Cât timp a durat interesul lui Cioran pentru limba engleză, pentru literatura engleză? S.B. Destul de mult.Tot timpul, în fond. Venea la cursuri cu mine și toată lumea îl remarcase, pentru că era singurul care purta pălărie, într-un moment în care nimeni nu purta pălărie în Franța. Avea de asemenea un pardesiu minunat, dintr-o stofă groasă, în timp ce francezii nu sunt niciodată îmbrăcați cum trebuie când e vorba să se apere de vremea rea. Toți, în
Interviu inedit cu Simone Boué „Nu cred deloc că-i scăpa frumusețea lumii“ by Gabriel Liiceanu () [Corola-journal/Journalistic/7043_a_8368]
-
durat interesul lui Cioran pentru limba engleză, pentru literatura engleză? S.B. Destul de mult.Tot timpul, în fond. Venea la cursuri cu mine și toată lumea îl remarcase, pentru că era singurul care purta pălărie, într-un moment în care nimeni nu purta pălărie în Franța. Avea de asemenea un pardesiu minunat, dintr-o stofă groasă, în timp ce francezii nu sunt niciodată îmbrăcați cum trebuie când e vorba să se apere de vremea rea. Toți, în sala de curs, luau notițe febril. Cioran se instala
Interviu inedit cu Simone Boué „Nu cred deloc că-i scăpa frumusețea lumii“ by Gabriel Liiceanu () [Corola-journal/Journalistic/7043_a_8368]