521 matches
-
hă, hă! La râsul lui forțat, în neconcordanță cu aspectul de fiară al mutrei, cei din jur, așa-zișii suporteri - trec la aplauze furtunoase și scandează parcă patriotic: „Ura! Ura! Ura!” Vorbește frumos, micuțule - îl temperează ușor Titi, ca un păpușar care simte că una dintre sfori nu-l ascultă bineNu așa te-a educat mă ta? Să nu te iei de mama, dinozaure împuțit, ai auzit? - face Esesistu’ parcă nechezând. Titi, din nou, extrem de calm și destul de distrat, îi răspunde
Fascinantul corn de vânătoare by Nicolae Suciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1284_a_2205]
-
și totuși la distanță de ei. La ora unsprezece, scriitorul se Întorcea acasă și se așeza la computerul din fața ferestrei. Uneori, făcea câte o pauză și ieșea pe balcon, unde stătea cu coatele sprijinite pe balustrada de fier, ca un păpușar deasupra scenei. Pufăind din pipă, mai trăgea cu urechea la discuția unor bătrâne, mai urmărea cearta dintre doi șoferi care-și bușiseră mașinile sau flirtul unor tineri, Întorcându-se apoi la computer. La prânz mânca, iar pe urmă profita de
Câteva sfârşituri de lume by Georgescu Adrian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1315_a_2385]
-
amestec straniu de sarcasm și durere, exprimându și, adeseori aforistic, trăirile: Iată, florile tăiate mor, cele rupte se regenerează, prind rădăcini. Moartea e naturală, uciderea, nu; Taina e-n cele ce curg, pentru că are de la început convingerea că e un păpușar undeva care ne joacă zilele ca pe niște răni care se-nchid afară și se deschid înăuntru. O soluție la toate ar putea fi uitarea, fiindcă infernul înseamnă să nu uiți, dar poemele-confesiune ale lui Florin Dochia demonstrează contrariul: că
Aventura lecturii : poezie română contemporană by Mioara Bahna () [Corola-publishinghouse/Imaginative/367_a_1330]
-
întâlnire, statuile care cresc în oameni și oamenii cu chip de statui...“ Abia atunci Petrache privi cu băgare de seamă în jur. Înaintau aproape dezarticulat, trăgând greu un picior după altul, ajutându-se de mâini, ca trași de sforile unui păpușar nevăzut. Nu aveau măști, dar fețele lor încremeniseră, pentru fiecare, în forma unui singur cuvânt. Cortegiul urca încet, cu liniștea celor ce-și găsiseră calea. Suind pe cărăruie spre castel, epitaful și prapurii se vedeau din toate părțile. Cu atât
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
Era aceeași lumină blestemată care îl orbea mai tare decât întunericul. Gemu, dar ceea ce auzi fu sunetul spart al Vocii care râdea. — Cine ești ? îngăimă. — Nu sunt, răspunse Vocea. Nici tu nu mai ești... Glasul era nefiresc, meșteșugit, precum al păpușarului din spatele scenei. Bătrânul încercă să se ridice, dar picioarele nu-l ascultau, încheietura păpușarului rămânea imobilă. — Numele ! ceru Vocea. — Nu... gemu bătrânul, astupându-și urechile cu palmele. — Numele ! repetă Vocea cu un calm neîndurător. Și prenumele ! Zadarnic își astupase urechile
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
auzi fu sunetul spart al Vocii care râdea. — Cine ești ? îngăimă. — Nu sunt, răspunse Vocea. Nici tu nu mai ești... Glasul era nefiresc, meșteșugit, precum al păpușarului din spatele scenei. Bătrânul încercă să se ridice, dar picioarele nu-l ascultau, încheietura păpușarului rămânea imobilă. — Numele ! ceru Vocea. — Nu... gemu bătrânul, astupându-și urechile cu palmele. — Numele ! repetă Vocea cu un calm neîndurător. Și prenumele ! Zadarnic își astupase urechile, căci, de data asta, lumina era cea care vorbea, pâlpâind în ritmul silabelor. Nu
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
Ce ți-am spus ? șuieră Vocea. Întotdeauna am dreptate în ce vă privește pe voi, nemernicilor. Credeai că ai scăpat... Bătrânul privea înspăimântat către locul din care lumina cădea drept pe fața lui. Nu-și putea lua ochii de la ea. Păpușarul socoti că e prea puțin și își slăbi strânsoarea. Bătrânul simți atunci o putere nouă în picioare și se ridică, încercând să iasă din cercul de lumină. Lumina se stinse brusc și camera se cufundă într-un întuneric gros și
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
ligile și societățile cu profil cultural-artistic, înființate în condițiile legii, agenții economici particulari cu activități de natură celor prevăzute la lit. a), alte persoane fizice și juridice autorizate, inclusiv interpreții individuali sau grupurile de interpreți cu specificitate distinctă, constituite din păpușari, marionetiști, artiști de circ, isi procura biletele prin comenzi proprii de tipărire la societățile comerciale poligrafice. ... c) Pentru spectacole cinematografice, biletele de intrare se procura prin comenzi directe de tipărire la Regia Autonomă a Distribuirii și Exploatării Filmelor "România film
EUR-Lex () [Corola-website/Law/108993_a_110322]
-
atunci când privirea poetului coboară asupra prezentului. În astfel de momente, tristețea sa lucidă identifică, fără greș, spectacolul grotesc al unei lumi spoite, incapabile să își controleze isteriile și delirurile verbale, goale de sens: "țara păcatului/ la lumina isteriei/ animate de păpușarii diferit colorați/ o posibilă renaștere/ a spectacolului morții/ dominat de urletele interogării/ despre viață" (Țara păcatului...). Vocea concretului se aude, practic, în fiecare dintre cele mai recente cărți ale lui Doru Maximovici, pentru a reliefa o certitudine mai veche a
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
de a pune în lumină semnificația situațiilor și evenimentelor narate. Henrietta Stackpole din Portretul unei doamne și Maria Gostrey din Ambasadorii joacă rolul de ficelle. ¶Termenul înseamnă "fir" în franceză, ca și "truc" sau "sfoară" (cf. sforile cu care un păpușar își manevrează păpușile). ¶Booth 1983 [1976]; H. James 1972; Souvage 1965. ficțiune [fiction]. După Ricardou, ISTORIA în opoziție cu NARAȚIA sau DISCURSUL. ¶Ricardou 1967. figură [figure]. Entitatea sau seria de entități pe care se pune accent și care iese în
Dicţionar de naratologie by Gerald Prince [Corola-publishinghouse/Science/1400_a_2642]
-
și interpretează, în principiu, întregul). În comunicarea-teatru1, instanța locutorială este concretizată în fiecare dintre ipostazele implicate de actul artistic, de la dramaturg (autorul inițial al actului comunicativ artistic) sau narator (autorul textului epic aflat la originea unei dramatizări), până la regizor, actor/păpușar, luminist, mașinist, sufleur etc. Fiecare dintre ei comunică, la un moment dat, din ipostaza de locutor, în demersul comunicativ artistic; fiecare contribuie, prin rolul asumat, la realizarea spectacolului ca produs final destinat interlocutorului-public/spectator; pe de altă parte, în cadrul echipei
Comunicare: discurs, teatru. Delimitări teoretice şi deschideri aplicative by Angelica Hobjilă [Corola-publishinghouse/Science/921_a_2429]
-
unde ești în siguranță" etc. (Ciobotaru & Mihailovici, 2003, pp. 51-52), respectiv jocurile Strada cu surprize (copiii își imaginează că merg pe o stradă pe vreme de ploaie, ninsoare, ceață etc., întâmpinând diferite obstacole); Mâinile fermecate (copiii intră în rolul de păpușari și prezintă o piesă de teatru folosindu-se doar de propriile mâini, care devin astfel "păpuși" în spatele unui paravan) Ciobotaru & Mihailovici, 2002, pp. 19-20. Vezi, de asemenea, exemplele din Héril & Mégrier, 2009. 9 Vezi și Tudose, 2002, p. 39. 9
Comunicare: discurs, teatru. Delimitări teoretice şi deschideri aplicative by Angelica Hobjilă [Corola-publishinghouse/Science/921_a_2429]
-
în care m-am străduit din răsputeri să supraviețuiesc, dar negăsind nicio formă de supraviețuire. Un teritoriu în care am fost forțată să mă port ca o păpușă de lemn, mișcată de sfori după un orar bine alcătuit de un păpușar nevăzut, dar despre care aveam o bănuială cum că ar fi el însuși o altă păpușă de lemn. C'era una volta un pezzo di legno 9... În avion spre Sicilia, golurile de aer de la zece mii de metri nu-mi
[Corola-publishinghouse/Science/84984_a_85769]
-
dincoace de Cortina de fier ni se pare că acțiunea se petrece în mod evident în zona de influență sovietică, dacă nu chiar acasă la mama Rusie, dat fiind numele slav al personajului principal, Ivan Zamiatin, dar și porecla marelui păpușar, Vojd, sau cele evocatoare de mari scriitori ruși ale prietenilor de tinerețe ai lui Ivan Goncearov, Dosto, Turghi. Celor de "dincolo" însă le sună familiar ambianța, ierarhia, intrigile, lupta pentru putere și mult cultivata fraternitate din sînul unei mari societăți
[Corola-publishinghouse/Science/1552_a_2850]
-
elementul pur și prin urmare cel mai stabil. Chintesența este simbolul valorilor fundamentale ale vieții, în credința unora chiar secretul existenței. Nu își vor aduce aminte ceea ce îi înveți, ci ceea ce ești" spunea Jim Henson unul din cei mai vestiți păpușari ai lumii. Se simte" dacă un dascăl sau un colaborator este echilibrat, se simte dacă este agresiv, se simte dacă are un suflet mare și dacă este instruit și erudit dar se simte și dacă este ignorant. Ceea ce se simte
[Corola-publishinghouse/Science/1453_a_2751]
-
de altfel, fără jenă, și le plasează în, poftim, celebrul stabiliment de după pasarelă. Nu este de căutat, tot așa, o intrigă în canonică tăietură sofocliană, ci, de-andoaselea, o revărsare continuă de "replici", de pe urma cărora rămînem doar cu acoperita constatare că păpușarul acestor personaje este el însuși un personaj, dotat cu un ieșit din comun apetit metaforic (poate un pic nesupravegheat), dar oricum meritînd atenția unei critici literare încă reticente, dar care, sigur, va veni. Nu e la îndemîna oricărui condeier să
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
decât o noțiune, o singură idee. Înainte de a fi Adam, a fost cuvântul om . Dumnezeu a rostit cuvântul om și s-a gândit la om mai înainte. Deci, în acea clipă, omul era redus doar la un cuvânt. Ca un păpușar, Dumnezeu ne creează pe noi din cuvinte și ne învăluie în vânt. Văntul e și el, totuși, un cuvânt. Bineînțeles, odată ce nu am văzut aceste lucruri, pentru noi, totul se reduce la cuvinte. De aceea a zis Evanghelistul .La început
Compunerea şcolară by Luminiţa Săndulache () [Corola-publishinghouse/Science/652_a_1025]
-
seva lor de aici se înalță, ca să injecteze viață tipurilor, individualizându-le. Lipsindu-i aceste duble canale, Caragiale ar fi fost numai un portretist, de felul lui La Bruyère, nu un creator de oameni; sau ar fi rămas un abil păpușar de fantoșe, fără stare civilă și darul vorbirii"11. Semnificativă în acest sens este și poziția lui Șerban Cioculescu. Lansând ideea unui univers de modele reale pentru personajele din O noapte furtunoasă și O scrisoare pierdută și prelucrând rezultatele investigațiilor
by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
de distrugere din temelii a întregii șandramale politicianiste. Pe acest considerent, descoperim în Pamfil un personaj fără corespondent în dramaturgia caragialiană și în cea care are ca temă centrală politica. Eroul lui George Mihail Zamfirescu este un caz excepțional de "păpușar" în spectacolul politic pentru care scopul, nobil, idealist, "scuză mijloacele". Generos, demn, inteligent, ferm, capabil de iubire pură, neobosit și decis să-și ducă la bun sfârșit misiunea asumată cu spirit de sacrificiu, Pamfil este "răzbunătorul așteptat"79, neînfricat și
by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
un dansator, dacă vrea să progreseze, poate trage de aici multe învățăminte." Naratorului care îl întreabă despre mecanismul figurinelor cărora li se mișcă membrele, dansatorul îi explică faptul că orice mișcare își are centrul de gravități și că trebuie ca păpușarul să stăpânească acest punct din interiorul păpușii, pentru ca membrele "care nu sunt decât niște penduli, să acționeze fără altă intervenție, în mod mecanic, de la sine". Linia pe care trebuie să o descrie centrul de gravități, foarte simplă, după spusele lui
by MARIE-CLAUDE HUBERT [Corola-publishinghouse/Science/1110_a_2618]
-
nu este până la urmă altceva decât drumul descris de sufletul dansatorului și el se îndoia că mașinistul ar putea-o descoperi printr-un alt mijloc decât plasându-se în centrul de gravități al marionetei, ceea ce înseamnă un singur lucru: dansând." Păpușarul cunoaște deci, la perfecție, după părerea lui Kleist, toate secretele dansului. Dansatorul nu poate atinge perfecțiunea marionetei. Există mai multă grație într-un manechin mecanic, decât în edificiul corpului omenesc", afirmă în mod paradoxal dansatorul. În dorința-i de a
by MARIE-CLAUDE HUBERT [Corola-publishinghouse/Science/1110_a_2618]