2,757 matches
-
asasinul,nu numai că este absolvit de orice vina ,dar este in continuare aclamat(de la crearea lumii și până astăzi au murit peste o sută de miliarde de oameni!). Execuția are loc într-o carieră de piatră, mică, pustie și părăsită pentru că ființa nu poate fi înjunghiată decât în lume. Ori, ce este altceva cosmosul decât o carieră de piatră? Miliarde de planete, de bolovani vagabonzi, de meteoriți și sateliți orbitează în jurul miliardelor de cuptoare de toate mărimile și culorile. În
Franz Kafka: Procesul. Recenzie, de Mirela Teodorescu by http://revistaderecenzii.ro/franz-kafka-procesul-recenzie-de-mirela-teodorescu/ [Corola-blog/BlogPost/339517_a_340846]
-
în trupul vlăguit și a gemut neîncetat până când clipa părăsirii a venit. El a plâns ca un introvertit neînțeles, pentru că glasul lui a fost înecat încă de la naștere în suferință: În haine negre, întunecate, / Eu plâng în parcul de mult părăsit ... / Și-a mea serenadă s-a rătăcit, / În note grele, și blestemate ... (Ecou de serenadă), maturitatea fiind cea care l-a făcut să conștientizeze că singurul leac al ocolirii suferinței era poezia și talentul cu care se născuse de a
ACTUL DE DEPEIZARE ÎN SCÂNTEILE GALBENE BACOVIENE de ŞTEFAN LUCIAN MUREŞANU în ediţia nr. 367 din 02 ianuarie 2012 by http://confluente.ro/Actul_de_depeizare_in_scanteile_galbene_bacoviene.html [Corola-blog/BlogPost/361734_a_363063]
-
cer, curată ca Sfânta, străjuită de mii de stele, paji în cinstea Măriei-Sale! Și adia vântul și foșneau plopii și cântau, cântau apele Dunării. Ajunseră, fără să știe când, la Templul lui Tezeu care strălucea-n lună ca un zid părăsit. Eminescu îi povesti toate întâmplările legate de el din antichitate: -Tezeu este eroul Aticii, el a răpit-o pe Elena de la curtea Preaputernicului Zeus... Au urmat apoi ani grei de război crunt... -Și Elena? -Elena era fiica lui Zeus, cea
EMINESCU ŞI VERONICA LA VIENA (CAP 5-6) de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 1208 din 22 aprilie 2014 by http://confluente.ro/Ion_ionescu_bucovu_1398148002.html [Corola-blog/BlogPost/347869_a_349198]
-
Mugurel Pușcaș Publicat în: Ediția nr. 1862 din 05 februarie 2016 Toate Articolele Autorului De ce te-ascunzi în citadelă? De ce ești circumspectă, oare? O iarnă-și arde în candelă Clipele reci, fremătătoare. Un stol de lilieci revine, Din vechi caverne părăsite, Dulci amintiri ning dinspre tine Clipe boeme, fericite. Caimac de ceață-i peste râuri, Zid de zăpadă peste urme, Te caut, umbră de desfrâuri... Coboară noaptea peste lume. Se-adună-ncet ciulini, în viață, Circumvoluții în canafuri, Sofisme-nlănțuite-n gheață, Cărți nedeschise-n
CITADELA de MUGUREL PUŞCAŞ în ediţia nr. 1862 din 05 februarie 2016 by http://confluente.ro/mugurel_puscas_1454705377.html [Corola-blog/BlogPost/363412_a_364741]
-
nu, știu că totul este rupt din cele trăite, nicicând potrivite de mintea mea nărăvașă. O bătaie fină în poarta gândului anunță solia fulgerului. Te ridici stingher din scaunul fără spătar, rotești privirea jumătate goală, jumătate plină de visele abia părăsite. Deschizi poarta, privești în cele patru puncte ale crucii în care, ai lăsat trădările, durerile, fricile, fericirile -jumătăți de infinit brodat cu licăriri de speranță, apoi întorci scaunul cu trei picioare și bați un cui în mijlocul spațiului în care așezi
PARANTEZĂ PLINĂ de ANNE MARIE BEJLIU în ediţia nr. 1114 din 18 ianuarie 2014 by http://confluente.ro/Paranteza_plina_anne_marie_bejliu_1390078190.html [Corola-blog/BlogPost/347519_a_348848]
-
în zare, / Ducând povara vântului în spate /Și fiecare pată de culoare /Pălește-n adierea frunzelor udate.” (E toamnă), precum și aici: ”Cum să cred că nu e toamnă,/ Când în pomi nu mai e poamă, /Iară florile-ofilite / Plâg, de frunze părăsite?” (Cum să cred că nu e toamnă?”). Trecând prin timp, descoperim un ”Ajun de zăpadă” în care se arată că ”E iarnă și natura plânge. Când plâng și țurțurii pe ram, / Prin lacrimile lor se scurge / Durerea -ngemănată an cu
GÂNDURI ÎNSUFLEȚITE SPRE ASFINȚIT de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 2106 din 06 octombrie 2016 by http://confluente.ro/marian_malciu_1475703204.html [Corola-blog/BlogPost/382477_a_383806]
-
Mihai Horga Hei, mlădițe de român Puse în pământ străin Grădinar nepriceput Pe nimica te-au vândut România-i revărsată Peste hotar exilată România-i pustiită De tineret e golită România-i alungată Aiurea-și caută soartă Și în case părăsite Alte neamuri sunt venite Cuminte, harnic popor Românul nu-i călător Dar, de-o vreme s-a sucit Nu are trai liniștit Are-un mare handicap Vai ! și-a luat lumea-n cap Îl paște din greu, urgia Se destramă
GRUPAJ LIRIC DEDICAT ZILEI OMAGIALE LUI MIHAI EMINESCU, DATĂ ÎN CARE SE ÎMPLINESC 166 DE ANI DE LA NAȘTEREA INEGALABILULUI POET NAȚIONAL de ALEXANDRU ENACHE în ediţia nr. 1843 din 17 ianuarie 2016 by http://confluente.ro/alexandru_enache_1453029217.html [Corola-blog/BlogPost/342953_a_344282]
-
la cele veșnice Blândul Păstor Duhovnicesc al bisericii noastre străbune și a poporului nostru românesc, majoritar ortodox!... Am văzut, în tot acel răstimp, foarte multă lume, și clericală și laică, plângându-l pe părintele lor, simțindu-se de acum încolo părăsiți și văduviți, dar convinși că Arhiereul Teoctist a plecat să se întâlnească cu Domnul și Mântuitorul nostru Iisus Hristos - Arhiereul Cel Veșnic - pe Care l-a slujit cu atâta dragoste și devotament întreaga sa viață!... Mai spun încă odată, că
NOUĂ ANI DE LA TRECEREA LA CELE VEŞNICE A PREAFERICITULUI PĂRINTE TEOCTIST ARĂPAŞU – PATRIARHUL BISERICII ORTODOXE ROMÂNE (1915 – 2007)… de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 2034 din 26 iulie 2016 by http://confluente.ro/stelian_gombos_1469514605.html [Corola-blog/BlogPost/380129_a_381458]
-
iubire... Aș vrea natura-mpodobită cu mantii albe de zăpadă, copii cu fața rumenită pe derdeluș pornind, grămadă. Iar mie mi-aș dori pădurea, cu liniștea-i neîntinată, să mă trezesc, mergând aiurea, în amintiri de altă dată. Într-o cabană părăsită să-mi pun, de așternut, odihna, să dormi cu mine fericită, la sânul tău să-mi caut tihna. Tăciuni în foc să-mi dea căldură, cu jarul meu să te topesc și singuri, depărtați de lume , să pot din nou
CELEI CE NU MAI ESTE de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 758 din 27 ianuarie 2013 by http://confluente.ro/Celei_ce_nu_mai_este_marian_malciu_1359287985.html [Corola-blog/BlogPost/364865_a_366194]
-
furiș își trimite chemarea, și-mbracă totul într-o negură deasă înfricoșătoare, rece și alunecoasă. Din turnul părăsit un oblon cere îndurare la vântul care bate din ce în ce mai tare, agățat într-o veche balama ruginită se tânguie la ferestra de mult părăsită. Luna s-a ascuns printre norii de vată nici un felinar lumina nu-și mai arată, un sentiment de frică totul înconjoară și transformă noaptea într-o taină bizară . Într-un ungher ascuns pe o stradă mărginașă un felinar luminează o
NOAPTEA... de MARIANA CIUREZU în ediţia nr. 2253 din 02 martie 2017 by http://confluente.ro/mariana_ciurezu_1488482740.html [Corola-blog/BlogPost/378276_a_379605]
-
aproape pustiu, lipsit de viață, obiceiurile frumoase s-au pierdut și poeta este cuprinsă de tristețe și atenționează cititorul să ia aminte, să îndrepte cele stricate pentru că această stare este, se pare, generalizată în țară: “Atâtea ulițe pustii,/ atâtea case părăsite,/ atâtea umbre deșirate triste,/ care și-au pierdut stăpânii.” Mai intens decât atât, Olguța Trifan își manifestă dragostea față de părinți și familie, în general, aspect care o onorează, dar și dragostea față de oameni și anotimpuri, de tot ceea ce o înconjoară
VERSURI IZVORÂTE DIN SUFLET de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 1266 din 19 iunie 2014 by http://confluente.ro/Marian_malciu_1403170060.html [Corola-blog/BlogPost/370446_a_371775]
-
trup perfect și doi ochi care promit Paradisul. Se îndreaptă încet către scaunul pe care stau, îi simt parfumul îmbătător, apropierea dulce, o văd cum își îndepărtează, încet-încet, hainele. Să o ții în brațe, să faci dragoste într-o încăpere părăsită, să uiți de tot ce te înconjoară. Tulburat, pierdut, am închis ochii pentru câteva momente, așteptându-i atingerea. Când i-am redeschis, Silvia nu se mai afla acolo. În schimb, acel emisar misterios al Întunericului despre care amintisem mai devreme
UCENICUL de MIHAI IUNIAN GÎNDU în ediţia nr. 2140 din 09 noiembrie 2016 by http://confluente.ro/mihai_iunian_gindu_1478648826.html [Corola-blog/BlogPost/350224_a_351553]
-
prezentat”. „Exact”, i-am răspuns. „Și să te închini. Andrei, tu ai fost ales să duci povestea mai departe. Acum știu asta și am deplină încredere în tine”. După ce ucenicul meu a părăsit încăperea, m-am simțit din nou singur. Părăsit. Și supus tentației. Dar mi-am amintit de cele ce i le spusesem chiar eu, am alungat gândurile negre și, preț de câteva momente, am adormit. Am visat că Andrei, Silvia și cu mine ne pregăteam pentru Paradis. În încăpere
UCENICUL de MIHAI IUNIAN GÎNDU în ediţia nr. 2140 din 09 noiembrie 2016 by http://confluente.ro/mihai_iunian_gindu_1478648826.html [Corola-blog/BlogPost/350224_a_351553]
-
PATEFONUL Autor: Ion Ionescu Bucovu Publicat în: Ediția nr. 594 din 16 august 2012 Toate Articolele Autorului PRINȚESA ȘI PATEFONUL Era prin anul 1946, primăvara, pe timpul foametei...O zi caldă de primăvară. Noi, copiii, ne jucam desculți prin curtea casei părăsită decurând. Ne mutasem în pomostul din partea tatei și aici casa rămăsese pustie. Din când în când veneam cu vacile prin grădină și ne jucam toată ziua prin acareturile părăsite. Într-o zi ne pomenim cu o căruță la poartă în
PRINŢESA ŞI PATEFONUL de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 594 din 16 august 2012 by http://confluente.ro/Printesa_si_patefonul_ion_ionescu_bucovu_1345109174.html [Corola-blog/BlogPost/355098_a_356427]
-
caldă de primăvară. Noi, copiii, ne jucam desculți prin curtea casei părăsită decurând. Ne mutasem în pomostul din partea tatei și aici casa rămăsese pustie. Din când în când veneam cu vacile prin grădină și ne jucam toată ziua prin acareturile părăsite. Într-o zi ne pomenim cu o căruță la poartă în care erau niște oameni străini. Strigară la mine: -Măi, băiatule, ia vino până în drum să discutăm ceva! Tu mă cunoști pe mine? -Nu vă cunosc! -Eu sunt primarul satului
PRINŢESA ŞI PATEFONUL de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 594 din 16 august 2012 by http://confluente.ro/Printesa_si_patefonul_ion_ionescu_bucovu_1345109174.html [Corola-blog/BlogPost/355098_a_356427]
-
este mai echilibrat și mai bine hrănit? Atunci când este în acel loc ascuns... Am găsit în singurătate locul și starea în care Dumnezeu a fost cu mine mai sigur ca oricând. Dar totodată, unde și cum pare un copil mai părăsit decât în pântec? Ce este în jurul lui? Un lichid prin care nu vede nimic. Plutește în derivă. Nu știe ce se petrece în jur. Nu știe câte cuvinte se spun despre el, câte se fac pentru el, câte se pregătesc
REZUMAT DOCUMENTAR de IOAN CIOBOTA în ediţia nr. 210 din 29 iulie 2011 by http://confluente.ro/Singuratatea_o_viata_pustie_rezumat_documentar.html [Corola-blog/BlogPost/367327_a_368656]
-
social de persoană singură, cum ar fi, de exemplu, o persoană necăsătorită, văduvă, divorțată sau care a ajuns singură datorită altor circumstanțe ale vieții. Același termen poate denumi și o stare sufletească lăuntrică, interioară, persoana în cauză simțindu-se abandonată, părăsită, izolată de viața socială, de oameni, de lumea din jur și chiar de Dumnezeu. De multe ori prin „singurătate” înțelegem „solitudine”, cu alte cuvinte retragerea voită a unei persoane din tumultul vieții pentru a petrece o vreme singură cu un
REZUMAT DOCUMENTAR de IOAN CIOBOTA în ediţia nr. 210 din 29 iulie 2011 by http://confluente.ro/Singuratatea_o_viata_pustie_rezumat_documentar.html [Corola-blog/BlogPost/367327_a_368656]
-
să fie mai bun, și noi mai buni și tu mai mulțumit!... Despre ai tăi, ce-aș putea să-ți spun? Nu i-am mai văzut din 2003, când ți-am călcat ultima oară casa, bănuiesc că sunt triști cu toții, părăsiți cumva de bruma de curaj pe care le-o cereai mereu, urmele, știi, nu se șterg ușor, încearcă probabil să meargă înainte (altfel cum, că viața e scurtă și tu știi bine asta!?). fiii tăi Gigi și Viorel te evocă
SCRISOARE CĂTRE ION (DOREL) ENACHE-ANDREIAŞI de GEORGE NICOLAE PODIŞOR în ediţia nr. 205 din 24 iulie 2011 by http://confluente.ro/Scrisoare_catre_ion_dorel_enache_andreiasi.html [Corola-blog/BlogPost/366859_a_368188]
-
vise, se rumenesc pe buze Cuvinte silabisite cu lacrimi în palmă, Pe margine de gand în dânsul unei muze Clipe se-ngână într-o lacrima de toamnă. Ești atât de aproape și singură-s mereu În toamna ruginie de verde părăsita, Sufletul meu plânge și râde dragul meu În zborul meu spre cer cu aripa rănită. Cu lacrima de dor, îmi spăl al meu suflet Pe pagini de timp cu albastră cerneală, Speranțe creionez în versuri cu al meu zâmbet Iubirea
INTR-O LACRIMĂ DE TOAMNĂ de VALENTINA GEAMBAȘU în ediţia nr. 1776 din 11 noiembrie 2015 by http://confluente.ro/valentina_geambasu_1447264800.html [Corola-blog/BlogPost/384724_a_386053]
-
recupereze, răstimp în care el și grupul lui să-și vadă de drumul spre libertate. Facere de bine..... O mamă face bine atunci când își naște pruncul. Durerile prin care trece le uită până și ea. Durerile bătrâneților, atunci când este uitată, părăsită sau și mai rău ; înjurată, bătută.... o mamă le suportă cu stoicism. Călăuza nu-i este mamă soldatului grănicer ; mama lui...! Eroul are prezență de spirit ! În port încărcătorul scorojit mai are o rezervă ! Călăuza nu are cunoștință asupra acestei
IX. ECOU RĂTĂCIT (INCURSIUNE ÎN ABSURD) de ADRIAN LIȚU în ediţia nr. 2097 din 27 septembrie 2016 by http://confluente.ro/adrian_litu_1474971512.html [Corola-blog/BlogPost/365289_a_366618]
-
bătut nebunește, eram aproape fericit, mi se părea că nimic nu mai contează. Dar plata a venit de-abia după aceea. Plimbările noastre în parc erau din ce în ce mai scurte, și când plecai mă simțeam exact ca în fața icon-ului de pe messenger, părăsit, uitat, trădat, nemairămânându-mi altceva de făcut decât să-mi contemplu propriul dezastru. Poate ți s-a întâmplat vreodată în viață, poate știi cum e... Incredibil, îmi venea să-mi smulg părul din cap, mi-a trecut prin minte, în
ÎNTOTDEAUNA MI-AM DORIT ADEVĂRATA TA DRAGOSTE de MIHAI IUNIAN GÎNDU în ediţia nr. 1709 din 05 septembrie 2015 by http://confluente.ro/mihai_iunian_gindu_1441471249.html [Corola-blog/BlogPost/350194_a_351523]
-
Cugetare > 156 UN GÂND SIMPLU Autor: Mihai Leonte Publicat în: Ediția nr. 2242 din 19 februarie 2017 Toate Articolele Autorului 156 UN GÂND SIMPLU Un gând în inima vrăjită, Ca o frunză-n miez de iarnă, În vreun copac rămâne părăsită, Oare asta ce înseamnă? Că încă îți păstrez în amintire, Undeva într-un mic colțișor, Galeșa și prima ta privire, Al dorului un prim fior. E singurul lucru de preț, Pe lângă miile de sărutări, Și dorul am să-l scriu
156 UN GÂND SIMPLU de MIHAI LEONTE în ediţia nr. 2242 din 19 februarie 2017 by http://confluente.ro/mihai_leonte_1487513099.html [Corola-blog/BlogPost/358997_a_360326]
-
secrete ale existenței acelei lumi. Probabil forțe mult mai evoluate ca ea îi interziceau acest lucru. Alteori, caleașca brăzda cerul nopții de la un orizont la altul și se oprea undeva într-un vârf de munte la un castel ce părea părăsit, dar unde locuia în liniște și pace Contele Dracula cu tânăra și frumoasa sa ducesă. Din când în când cei patru îl onorau cu câte o vizită pe cel mai tânăr din neam ca vârstă, dar veteran ca aspect fizic
XXXIII. BĂTRÂNUL DIN CARPAŢI (URMAȘUL LUI DRACULA) de ION NĂLBITORU în ediţia nr. 1624 din 12 iunie 2015 by http://confluente.ro/ion_nalbitoru_1434138909.html [Corola-blog/BlogPost/348533_a_349862]
-
clipei care a fost... Această temă o regăsin la artista haifaiană nu o dată, cu putrnice rezonanțe și minunat realizată. Altă dată, într-un tablou de 80 X 60 întâlneam aceeași temă la o altă fațadă de casă, tot fără locuitori, părăsită, având de asemenea zidul grunțuros și obosit de vreme. „Vreme vine, vreme trece/ Tu rămâi la toate rece” - dar uite că nu-i așa, nu-i cum vrem, poate Poetul, conștient de nemurirea sa, se îndemna astfel, frământat și el
CONCERTUL CULORILOR de RONI CĂCIULARU în ediţia nr. 123 din 03 mai 2011 by http://confluente.ro/Liana_saxone_horodi_concertul_culorilor.html [Corola-blog/BlogPost/342577_a_343906]
-
de drumuri. Plafonarea de la serviciu se repeta și în viața obișnuită, de familie. Reținuse un pasaj, citind o carte a lui Alexandru Paleologu: „(Nostalgia) E un elan al sufletului înapoi, un dor de întoarcere, către o veche iubire, un tărâm părăsit, o vârstă de aur. / (Melancolia) E un fel de amintire a prezentului, un dor de chiar clipa actuală, pe care o percepi ca și trecută fiindcă simți, fiindcă știi că piere irevocabil.” Pentru ea, sentimentul era de contopire a celor
SFÂRȘIT DE AUGUST de MIRELA STANCU în ediţia nr. 2067 din 28 august 2016 by http://confluente.ro/mirela_stancu_1472399089.html [Corola-blog/BlogPost/382343_a_383672]