2,742 matches
-
pahar de vin, aleg să mor acuma, nu cu mine, cu tine mă îmbăt și am să mor de vinul cea rămas ca să deșire o lacrimă pierdută în amor, aleg să mor acuma la o masă dintr-o tavernă veche părăsită, pe-un așternut de piatră și mătasă și moartea să o am ca și iubită, aleg să mor acuma, eu și ea, pe ape să ne facă pat de flori și când pe cer apare prima stea noi să plutim
SĂ MOR ACUMA de STEJĂREL IONESCU în ediţia nr. 2105 din 05 octombrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/384351_a_385680]
-
-l, îl îmbrățișăm și ne sărutam în neștire, apoi el dispărea fără urmă, dintr-o dată...În al doilea vis același bărbat venea grăbit, o așeza în pat și apoi o privea goală și pleca, iar ea rămânea ca o fântână părăsită , golită de orice sentimente... -De ce povestești așa Diana? o întreba medicul Ana. -Dar cum, vă rog frumos? -În primul vis ești tu, povestești la persoană întâi, în al doilea vorbești despre tine la persoană a treia deși el, bărbatul
CONTINUARE de GIGI STANCIU în ediţia nr. 1648 din 06 iulie 2015 [Corola-blog/BlogPost/384416_a_385745]
-
mod atât de vizibil ca în cazul Părintelui Ilie. Imaginați-vă o tânără față bisericească, trimisă într-un loc gol, fără nici o altă resursă decât propria credință, să ridice o mănăstire. În nopțile mult prea lungi petrecute într-o casă părăsită, cu vântul obraznic, strecurându-se prin ușile și ferestrele fără închizători, obligându-l să își ridice picioarele pe un scaun șubred pentru a le feri de îngheț, sleit de puterile trupești, părintele Îl ruga pe Domnul, în disperare :”Doamne, fă
PĂRINTELE ILIE de MIHAELA ALEXANDRA RAŞCU în ediţia nr. 1413 din 13 noiembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/384427_a_385756]
-
se joace cu zăpadă”. Interogațiile mai grave din Singurătatea omului de zăpadă sunt întoarse în aceeași cheie ludic-ironică pentru a feri sufletul inocent al copilului de spaimele existențiale, dar nu și fără a-l responsabiliza asupra suferinței: „Stă în curte părăsit/ Și se-ntreabă: ce-am greșit? Astă noapte n-am dormit,/ Ce mai fac, sunt fericit?...” Primăvara se vestește printr-un emisar cunoscut - ghiocelul, „clopoțel pe cărare”, iar copiii o descoperă curioși: „Pe o creangă într-un pom/ S-a
DE ANA DOBRE de ION NĂLBITORU în ediţia nr. 1413 din 13 noiembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/384419_a_385748]
-
de drumuri. Plafonarea de la serviciu se repeta și în viața obișnuită, de familie. Reținuse un pasaj, citind o carte a lui Alexandru Paleologu: „(Nostalgia) E un elan al sufletului înapoi, un dor de întoarcere, către o veche iubire, un tărâm părăsit, o vârstă de aur. / (Melancolia) E un fel de amintire a prezentului, un dor de chiar clipa actuală, pe care o percepi ca și trecută fiindcă simți, fiindcă știi că piere irevocabil.” Pentru ea, sentimentul era de contopire a celor
SFÂRȘIT DE AUGUST de MIRELA STANCU în ediţia nr. 2067 din 28 august 2016 [Corola-blog/BlogPost/382343_a_383672]
-
în zare, / Ducând povara vântului în spate /Și fiecare pată de culoare /Pălește-n adierea frunzelor udate.” (E toamnă), precum și aici: ”Cum să cred că nu e toamnă,/ Când în pomi nu mai e poamă, /Iară florile-ofilite / Plâg, de frunze părăsite?” (Cum să cred că nu e toamnă?”). Trecând prin timp, descoperim un ”Ajun de zăpadă” în care se arată că ”E iarnă și natura plânge. Când plâng și țurțurii pe ram, / Prin lacrimile lor se scurge / Durerea -ngemănată an cu
GÂNDURI ÎNSUFLEȚITE SPRE ASFINȚIT de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 2106 din 06 octombrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/382477_a_383806]
-
salon intrau că două fantome albe , lungi și subțiri, diafane, două femei: Ana și Georgiana, se mișcau parcă plutind într-un vals delicat după o muzică numai de ele auzită. Diana, femeia din pat, deschidea ochii triști că două fântâni părăsite și le privea prin pâcla dată de medicamente. Parca ar fi alergat o mie de metri, așa ostenise. Uf, ce prost începe săptămâna, are de dat seama despre ce a făcut în anul precedent, oare mai e mult de scris
ROMANUL DIANEI de GIGI STANCIU în ediţia nr. 1388 din 19 octombrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/383759_a_385088]
-
moare dorul, decât, cu noi odată? Și poetul, oare, cât greu poartă-n suflet De slovele îi plâng cu deznădejdi sărmane Și sufletul îl arde de clocotiri vulcane? De ce este visul, când îl visez, albastru? Tristețea, de ce plânge în suflet părăsit? De ce iubirea-i foc ce se transformă-n vers, Iar dragostea e legea nescrisă-n Univers? Ființa-mi înflorește precum o gențiană Când trupu-mi îl atingi cu patimă nebună. De ce nu pot s-ascund clipa-ntr-un sertar Să nu
VĂZDUHUL MĂ-NVELEȘTE de DOINA THEISS în ediţia nr. 1855 din 29 ianuarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/383986_a_385315]
-
șevalet, o lume de basm și fantezie. Mama într-o altă lume, cu totul diferită de cea a soțului. O lume a cochetăriei, a eleganței, a snobismului și al mondenităților, la care musai trebuia să fie prezentă. Ramona se simțea părăsită de amândoi. Se zbătea într-o viață mediocră, fără perspective, fără farmec și fără nicio satisfacție. Se limita la ce putea și ea să-și ofere singură, atât cu ajutorul banilor primiți cu generozitate, mai ales din partea tatălui, cât și de
ROMAN , CAP. OPT de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1857 din 31 ianuarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/384074_a_385403]
-
și-a început viața sexuală așa de devreme și și-a împărțit plăcerea trupească cu generozitate tuturor celor pe care i-a plăcut sau cel puțin credea că-i plac. Gestul ingrat al lui Sorin a dezamăgit-o. Se simțea părăsită și dezorientată. Se limita doar la prietenia Angelei despre care nu garanta dacă este sinceră sau nu. Poate și prietenia ei se datorează tot generozității sale. Referință Bibliografică: PARFUM DE ORHIDEE - ROMAN , CAP. opt / Stan Virgil : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593
ROMAN , CAP. OPT de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1857 din 31 ianuarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/384074_a_385403]
-
Trenul se mișca în noapte, când alene de parcă era o mocăniță de munte, când alerga sprințar spre destinația finală. Undeva, prin nu știu ce gară, sensul de mers s-a schimbat, de parcă mecanicul de locomotivă a uitat ceva în ultima gară abia părăsită și ne întoarcem spre locul de plecare să-l caute. Am înțeles de la vrâncean că se schimbase traseul iar o parte dintre vagoane au pornit spre altă destinație. Pe la miezul nopții iar s-a schimbat locomotiva. În sfârșit, când zorile
SUB TEIUL LUI EMINESCU, A RĂSĂRIT IUBIREA. de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1195 din 09 aprilie 2014 [Corola-blog/BlogPost/383438_a_384767]
-
își duce viața de obicei în căsuță, mai ales vara, doar dacă este mai numeroasă le ocupă pe amândouă. Din centrul satului , pornește o străduță în dreapta, Padina, case frumoase de o parte și de alta, unele nelocuite, dar nu chiar părăsite, mai vine când și când câte cineva acolo. Sunt familii ce-și duc traiul ordonat și liniștit , cu sprijin în „vecinătate„ în momentele importante ale vieții, la bine și la greu, de parcă toată înțelepciunea lumii aici s-ar fi adunat
TRECEREA de FLORICA PATAN în ediţia nr. 2240 din 17 februarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/383496_a_384825]
-
fiicelor, mamei și bunicii sale, ceasuri, crucifixe, scaune deosebit de interesante ca și formă, biblioteci încărcate de numeroasele sale scrieri originale, tipărite la tipografia ,,Datina românească'' din Vălenii de Munte. În nenumărate rânduri, cu prilejul primului război mondial, când casa e părăsită, sau după cutremurul din septembrie 1940, când este grav avariată, Iorga și-a găsit alte locații la București sau Sinaia. În camera de lucru se află un birou mic de stejar pe care este așezată o călimară de marmură, documente
O CĂLĂTORIE DE STUDIU de GIGI STANCIU în ediţia nr. 1382 din 13 octombrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/383541_a_384870]
-
a ascuns întunecate povești de amor și a fost martora multor jurăminte de dragoste, deziluzii și despărțiri. Mai târziu, grele timpuri de jale i-au umbrit momentele de glorie, căci, uitată și abandonată, Casa cu lei a stat îndelung închisă, părăsită și goală, cu ușile și ferestrele ferecate, cu treptele scării de la intrare descompuse, cu interiorul devastat. Destinul Casei cu lei a fost unul schimbător și poate, prea umil. Dar cu toate acestea, temeliile i-au rămas întregi și ea a
ZEIȚA DE LA CASA CU LEI de CORINA DIAMANTA LUPU în ediţia nr. 1971 din 24 mai 2016 [Corola-blog/BlogPost/383566_a_384895]
-
fiicelor, mamei și bunicii sale, ceasuri, crucifixe, scaune deosebit de interesante ca și formă, biblioteci încărcate de numeroasele sale scrieri originale, tipărite la tipografia ,,Datina românească'' din Vălenii de Munte. În nenumărate rânduri, cu prilejul primului război mondial, când casa e părăsită, sau după cutremurul din septembrie 1940, când este grav avariată, Iorga și-a găsit alte locații, la București sau Sinaia. În camera de lucru se află un birou mic de stejar pe care este așezată o călimară de marmură, documente
ACTIVITATE INSTRUCTIV –EDUCATIVĂ EXTRAŞCOLARĂ VIZITĂ LA CASA MEMORIALĂ ,,NICOLAE IORGA de GIGI STANCIU în ediţia nr. 1383 din 14 octombrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/383542_a_384871]
-
asta în timp ce toamna îți aruncă frunze deshidratate în cana cu ceai de tei și gunoierul cară fluierînd, în tomberoane, romane prăfuite, nedeschise vreodată de nimeni. Se prea poate să umble liliecii apusului cu picioarele goale prin cenușa caldă a satelor părăsite, se prea poate ca șeful gării, după o sticlă de țuică, să-și închipuie femei rătăcite prin vagoane, dar revoluțiile adevărate se fac tot pe bază de listă, nimic nu te poate compromite în istorie mai mult decît un strănut
GAIA-MAŢU de DRAGOȘ NICULESCU în ediţia nr. 2236 din 13 februarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/382984_a_384313]
-
ne ninge ca de început, Poate că se-așează ca pentru-o zidire, Într-un vast imperiu, alb, curat și mut. O să ne tot poarte sănii îmblănite, Cai vor scoate aburi calzi printre nămeți, Și-or mai fi colibe, poate, părăsite, Pînă-n faptul unei albe dimineți. Sub covorul iernii, un oraș apatic Vom lăsa în urmă fără de regret, Ca pe-un zbor al spaimei, frînt și singuratic, Ca pe-o răstignire albă, de concret. O să-ți scriu pe-un bulgăr că
PROASPÃTA NINSOARE de DRAGOȘ NICULESCU în ediţia nr. 2192 din 31 decembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/383053_a_384382]
-
2235 din 12 februarie 2017 Toate Articolele Autorului Era pe vremea cînd, iubind singurătatea, mă dedicasem cultului propriei personalități, nestînjenind însă pe nimeni. Într-o zi am întîlnit o fată frumoasă și singură. Eram în timpul meu liber, eram în spatele abatorului părăsit, mai culegeam cîte un melc sau strîngeam rîme în cutituța de tablă pentru pescuit, mai căutam cîte o insignă veche, cîte o piatră cu urme de frunze, din cretacic. Fata se plimba și ea singură pe acolo, probabil nu-i
ÎN AFARA SOARELUI de DRAGOȘ NICULESCU în ediţia nr. 2235 din 12 februarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/383062_a_384391]
-
de tablă pentru pescuit, mai căutam cîte o insignă veche, cîte o piatră cu urme de frunze, din cretacic. Fata se plimba și ea singură pe acolo, probabil nu-i plăcea nici ei soarele, în zona aceea a orașului clădirea părăsită a fostului abator arunca o umbră prelungă și răcoroasă între anumite ore, foarte plăcută. Era într-o rochiță ușoară, deschisă, avea picioare frumoase, din cînd în cînd mai călca pe cîte o bucată de geam, se tot uita în jos
ÎN AFARA SOARELUI de DRAGOȘ NICULESCU în ediţia nr. 2235 din 12 februarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/383062_a_384391]
-
cât eram mai nebuni, cu atât îmi plăcea mai mult. Dar cel mai mult îmi plăcea tot pe canapeaua din biroul lui. Vuia întreprinderea...Nici nu ne-am dat seama că se prinsese toată întreprinderea de aventura noastră. „Fostele”, acum părăsite, nu suportau afrontul acesta jignitor. Mai ales, cu cine? „Cu searbăda, tăntăloaica de dactilografă?” „Șleampăta asta, cu un cur cât un cuptor țărănesc?” „S-a blegit directorașul nostru, fă! S-a prostit de tot!” „Mă, să recunoaștem că e dreptu
CAP. 2 de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 2211 din 19 ianuarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/383076_a_384405]
-
îngroziți ai țăranilor. A evitat prăbușirea prinzând lanțul candelabrului, pe care a coborât. În Bulgaria pentru că nu a putut descuia ușa unei biserici dezafectate a intrat pe fereastră, sărind peste șanțul de sub fereastră, iar la o biserică dintr-un sat părăsit aflat la oarecare distanță de oraș, pentru a nu pierde din timpul zilei, a rămas peste noapte într-o casă, în pofida protestelor însoțitorului. La miezul nopții, unul din cercetătorii institutului venit pentru a nu-l lăsa singur, l-a găsit
PROFESORUL SORIN ULLEA, ISTORIC AL ARTEI MEDIEVALE MOLDOVENEȘTI (I) de EMILIA ȚUŢUIANU în ediţia nr. 2337 din 25 mai 2017 [Corola-blog/BlogPost/383014_a_384343]
-
prea multă vreme Că, în zori fug de lumină. Vrăjitoarele descântă Să ia mana de la vite, Sau blesteamă de-nsoăimântă Fete, să nu se mărite. Ori fac vrăji de răutate, Alungând soartă ursită Cu trucuri în miez de noapte, La fântână părăsită. Însingurat să îi fie Destinul unei rivale, O fată cu invidie Plătește la vrăjitoare. Bântuie pe la răscruce, Dar și prin curți, sălbăticiuni. Pe vite să le mănânce, Acelor ce nu-s buni creștini. C-ar fi sortite anume Să facă
TRADIȚII CREȘTINE ȘI RITUALURI POPULARE DE SF. ANDREI de MARIA FILIPOIU în ediţia nr. 1793 din 28 noiembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/383098_a_384427]
-
la cele veșnice Blândul Păstor Duhovnicesc al bisericii noastre străbune și a poporului nostru românesc, majoritar ortodox!... Am văzut, în tot acel răstimp, foarte multă lume, și clericală și laică, plângându-l pe părintele lor, simțindu-se de acum încolo părăsiți și văduviți, dar convinși că Arhiereul Teoctist a plecat să se întâlnească cu Domnul și Mântuitorul nostru Iisus Hristos - Arhiereul Cel Veșnic - pe Care l-a slujit cu atâta dragoste și devotament întreaga sa viață!... Mai spun încă odată, că
Pro memoria: Nouă ani de la trecerea la cele veşnice a Preafericitului Părinte Teoctist Arăpaşu – Patriarhul Bisericii Ortodoxe Române (1915 – 2007)… [Corola-blog/BlogPost/92425_a_93717]
-
aflu încălcând bariera unei modestii (de pomină) a autorului, despre devenirea lui muzicală petrecută în Focșani-ul natal, prin studii de specialitate, teorie și la instrumente (chitară, drms.), dar, mai ales prin participarea directă la viața muzicală în varii formații, nicicând părăsită, chiar după venirea la București ori în peregrinări adeseori dureroase (la stația de radioficare a Șantierului național al tineretului - Canalul Dunăre-Marea Neagră, de pildă...), prin armată. Așadar, teorie complexă în cronică, producție radio-tv, cărți de autor, 7, (i s-ar
Casa de pariuri literare l-a câștigat pe cel …muzical! [Corola-blog/BlogPost/93083_a_94375]
-
Acasa > Impact > Relatare > MÂHNIREA CASELOR PĂRĂSITE (PARTEA A II-A) Autor: Dan Florița Seracin Publicat în: Ediția nr. 1677 din 04 august 2015 Toate Articolele Autorului MÂHNIREA CASELOR PĂRĂSITE (Partea a II-a) Părăsită e și casa bătrânului Hasenfuss, deși el n-a rămas în Germania
MÂHNIREA CASELOR PĂRĂSITE (PARTEA A II-A) de DAN FLORIŢA SERACIN în ediţia nr. 1677 din 04 august 2015 [Corola-blog/BlogPost/383135_a_384464]