35,668 matches
-
nu se uitau la mine, poate nici nu mă observaseră, dar dintr-o dată am avut impresia că se vor năpusti cu toții asu- pră-mi și mă vor sufoca. le vedeam colții țîșnind de sub dinții frumoși și inofensivi, ghearele ieșind din pantofi, părul de pe spate zburlindu-li-se prin costume. 12 aprilie. la exact un an de cînd am început să-l observ, pot mărturisi că n-are nimic din ceea ce l-ar putea compromite în fața celorlalți. o mîncare adecvată și din cînd
CONFORT 2 Îmbunătațit by Ioan Es. Pop și Lucian Vasilescu () [Corola-journal/Imaginative/12681_a_14006]
-
A Toată noaptea au pieptănat-o: nașa Lena, verișoara Pulheria, mătușa Zizi și tanti Sofica. îi împletesc părul. Părul ei este negru, la soare se înroșește. Se înroșesc și cele cîteva fire albe. Cîteva. Poți să le numeri pe degete. Ea nu mai doarme de mult. Cîte una mai ațipea cu pieptenii în mînă, ea o trezea. "Nu
Mireasa cu șosete roșii (fragment) by A () [Corola-journal/Imaginative/12856_a_14181]
-
A Toată noaptea au pieptănat-o: nașa Lena, verișoara Pulheria, mătușa Zizi și tanti Sofica. îi împletesc părul. Părul ei este negru, la soare se înroșește. Se înroșesc și cele cîteva fire albe. Cîteva. Poți să le numeri pe degete. Ea nu mai doarme de mult. Cîte una mai ațipea cu pieptenii în mînă, ea o trezea. "Nu pierdeți
Mireasa cu șosete roșii (fragment) by A () [Corola-journal/Imaginative/12856_a_14181]
-
pierdeți vremea! Știți bine că, la fiecare 5 minute trebuie să mai isprăviți de împletit o buclă. Și ceasurile și voi ați fost numărate ca, pînă în zori, cînd va veni mirele ca un miel, să am gata dantela din păr. Pe mire mi l-am ales după ce am petrecut trei zile și trei nopți nemișcată pe o pajiște, înconjurată de oi." Mireasa cu șosete roșii povestește: " Și tatăl mirelui m-a întrebat: Știi tu cine a fost Platon? Și a
Mireasa cu șosete roșii (fragment) by A () [Corola-journal/Imaginative/12856_a_14181]
-
rămas surprinsă..." Ce șosete roșii, ce miel!... zice mireasa. Acum cîteva zile iar mi-a ieșit în cale vlăjganul cu aerele lui de mort. E atît de deștept că se face frumos. în contrast cu vocea mormăită, cînd rîde, pare un adolescent. Părul ondulat îi stă tot timpul ca unui copil care abia s-a trezit din somn. Indiferent ce mișcări face, parcă nu-și folosește niciodată vîrfurile degetelor. Ca și cum ar fi paralizate. Ca și cum degetele i-ar fi mai lungi decît are el
Mireasa cu șosete roșii (fragment) by A () [Corola-journal/Imaginative/12856_a_14181]
-
scumpete, că tu ești mireasa." Și mireasa povestește: "Poate că eram foarte tristă, poate că mergeam privind în jos, cu mîinile la spate, cînd, deodată lumea a început să mă simpatizeze. Aveam succes. Fetițele nu-și mai scoteau mîinile din părul meu, băiețeii îmi ofereau gumă de mestecat. Ceilalți întrebau de mine în stînga și-n dreapta. Și eu le răspundeam: Am o pisică soare și o pisică lună. E simplu de tot." Mătușa Zizi a murit de-un an dar
Mireasa cu șosete roșii (fragment) by A () [Corola-journal/Imaginative/12856_a_14181]
-
pe limbă zile ploioase pînă la poartă cîțiva porumbei călători bulgări de pămînt printre degete seara la köln decorul își face loc decorul mușcă retina căptușită cu catifea din care lipsește inelul în luna aprilie aveam iluzii un șomoiog de păr pe rin un soare blond și armata de cavalerie îl chema heinrich pe bunicul meu cînd lumina pleca ei uite că mă încăpățînez să nu arunc portretul lui Bismark la coș și nici poza charlottei cu mustață ce amar e
Poezie by Nora Iuga () [Corola-journal/Imaginative/12977_a_14302]
-
cu verișoara marișca numărîndu-mi firele albe auzi locomotiva pufăie prin circumvoluții vine boyle mariote din kamciatka dacă mai scriu un singur rînd ineva cade își rupe piciorul domnu, domnu, e a dumneavoastră unghia asta? exersează conduita eșecului vîră firul de păr prin urechea acului fă peruci la sachsenhausen era de lucru nu glumă en ten tina saura ca tina perciunații la 5 poponarii la 8 marxiștii la 3 manglitorii la coadă îți povestesc de holocaust jucînd șotron călărind o rață de
Poezie by Nora Iuga () [Corola-journal/Imaginative/12977_a_14302]
-
-n față îți vine să te sinucizi dinainte! Fiindcă niciodată nu le vei putea citi cu adevărat! * Celesta Tenzi! Este bizar că i-am uitat definitiv numele de familie, fiindcă celelalte două sînt prenumele ei! V-am mai spus, avea părul blond, cîrlionțat, nu lung, în genul “retro” al vechilor vedete de cinema. Într-o după amiază mă întorceam de la spital. Din sens contrar venea autobuzul Fălticeni-Probota. Era pe la cinci. Mergeam trist, sfîșiat de lumină. Mi-am ridicat capul și am
Am ridicat mîna a recunoaștere, a recunoștință. Asta a fost totul. by Emil Brumaru () [Corola-journal/Imaginative/13022_a_14347]
-
mal în apa rece și limpede înverzită și ea repede de picioarele lui și ele prea tinere sub care-i strivea într-un dans nici azi înțeles era verde crud un verde închis de la tălpi pînă la creștet cu toate că atunci părul lui de copil avea culoarea aurului ca al mamei sale cînd l-a născut II ascuns în lanul de cînepă din grădina casei copilăriei chema roiul de viespi și privea cerul albastru culcat pe spate în răcoarea cînepii vedea mai
Poezie by Octavian Doclin () [Corola-journal/Imaginative/13085_a_14410]
-
greierii șlefuiau insomnia acelui fugar. Fără urmă Nimeni. La gura peșterii doar fumul - dormind. Aproape de sat Imortele pîlpîie-n gura falezei - mîncare dumnezeiască. Marină I Pe fața bătrînei ca-n scorburi de apă se joacă pescărușii. II Un animal marin cu părul despletit a ieșit s-adulmece fumul de pește. III Deasupra valurilor țărmu-și întinde palma fierbinte ca orice binecuvîntare. Vară tîrzie Foșnind prin porumb fără umbre ochiul gol al după-amiezii. Octombrie Vaierul ploii - culcușul de frunze - un melc dospindu-și tristețea
Poezie by Corina Anghel () [Corola-journal/Imaginative/13167_a_14492]
-
în peșteri, omoară o sută de urși, desenează zimbri și pui de bizoni. Nu ajunge! Și mai trec o mie de ani și încă o mie până ce o descoperă pe ea stând pe talpa lumii, împletind ciorapi din ceața amurgului. Părul îi cade pe umeri, degetele sunt amorțite de apropierea fulgerului. O să plouă. Se va adăposti sub streașina unui cireș de pe care tocmai s-a ridicat un înger. Apoi va picta toată pajiștea cu flori: Grădina va avea, în sfârșit, părul
Poezie by Vasile Igna () [Corola-journal/Imaginative/13110_a_14435]
-
Părul îi cade pe umeri, degetele sunt amorțite de apropierea fulgerului. O să plouă. Se va adăposti sub streașina unui cireș de pe care tocmai s-a ridicat un înger. Apoi va picta toată pajiștea cu flori: Grădina va avea, în sfârșit, părul plin de Albăstrele și dediței. Un greier va răsuci o cosiță dintr-un fuior de funigel. Seara doar se va înălța la cer, spre a avea de unde să coboare atunci când va simți că se apropie visele. Negre, roz, albe, goale
Poezie by Vasile Igna () [Corola-journal/Imaginative/13110_a_14435]
-
coborâre în abis a sevelor. Ziuă, ziuă din nou, lumina învârte morișca uzată a timpului pe zidul alb se decupează umbrele nopții firișoare diafane de sânge coboară spre inelul gleznei. În zadar. Dincolo de perete cineva se preface că nu există, părul albește, ochi-s cuprinși de albeață mâna înmănușată prinde cuibul de viespi de la periferiile vârstei. Midnight Uneori e de ajuns să-i aud respirația spre a fi sigur că trage după ea desișurile nopții, că înoată încă printre smârcurile ei
Poezie by Vasile Igna () [Corola-journal/Imaginative/13110_a_14435]
-
cu gard de piatră,/ Să nu se molipsească pământul rămas viu/ În libertate./ Crucile de lemn după câțiva ani/ Se lasă într-o parte și mor apoi și ele (...)/ Locul mormântului se șterge -// O iarbă sârmoasă se îndeasă pretutindeni/ Ca părul pe capul feciorilor în nopțile de iarnă;/ Când e plin cimitirul ochi de la un cap/ În celălalt se reia totul de la început:/ Groapa bunicului meu, peste groapa străbunicului meu,/ Tatăl meu, peste bunicul meu/ Și tot așa vechiul primar/ Peste
Ioan Alexandru, în câteva poeme by Ilie Constantin () [Corola-journal/Imaginative/13115_a_14440]
-
rigid și captiv. Nimic nu e mai departe de mine decât stâlpul de care stau lipit, dârdâind. Îmi ies aburi din mâini și din țeastă. Fac pași cu creierul. La rădăcina nervilor scriu: - Așteaptă-mă, tu, chiar departe, iubito cu păr arămiu... Poem de dragoste Nu se stingea țigara pe jumătate îngropată-n nisip, de parcă o mare întreagă trecând peste solzii jarului treaz, noapte de noapte, nu ar mai fi putut să îl stingă - se opintea doar în el, și ai
Poezie by Claudiu Komartin () [Corola-journal/Imaginative/13221_a_14546]
-
-i mulțumesc pentru carte. Constatăm că, deși pregătim mereu și ne promitem solemn prin scrisori, n-am mai stat de vorbă că lumea de prin 1974, adică de pe cînd, la DXXX, întinși în șezlonguri, în spatele casei unde locuiam, sub niște peri, tăceam cîte trei ceasuri împreună! Cuvintele picurau rar, la intervale mari, uneori cădea cîte-o pară în iarbă, o mîncăm dacă putea fi culeasa fără să ne ridicăm din șezlonguri, daca nu, așteptăm altă mai apropiată, măi mălăiața, ghidați de adevărul
De la o vîrstă preferi ca proștii să tacă by Emil Brumaru () [Corola-journal/Imaginative/13258_a_14583]
-
Andrew tot nu se mișca. “Hai, nu vii?...”, șopti ea din nou, cu un surâs fermecător. Atunci Andrew se scutură, mai prinse curaj și puse un genunchi în pat. “Nu te grăbi, avem tot timpul din lume”, șopti Petricia, aranjându-și părul lung pe perna trandafirie. „Stai lângă mine”. Andrew se întinse lângă ea, așa îmbrăcat cum era. Bineînțeles că proximitatea corpului ei de pictorial îi dădu fiori. Numai părul greu îi emana mii de feromoni, ce să mai vorbim de restul
După-amiază cu o nimfomană () [Corola-journal/Imaginative/13420_a_14745]
-
pat. “Nu te grăbi, avem tot timpul din lume”, șopti Petricia, aranjându-și părul lung pe perna trandafirie. „Stai lângă mine”. Andrew se întinse lângă ea, așa îmbrăcat cum era. Bineînțeles că proximitatea corpului ei de pictorial îi dădu fiori. Numai părul greu îi emana mii de feromoni, ce să mai vorbim de restul... Degetele ei catifelate i se cuibăriră în palmă, între trupurile lor care nu se atingeau, și rămaseră așa o bună bucată de timp. Încet-încet, strigătele chefliilor din alte
După-amiază cu o nimfomană () [Corola-journal/Imaginative/13420_a_14745]
-
iată și un animal poesc: Era lung de aproape un metru, dar n-avea decît 15 cm lățime. Avea patru picioare foarte scurte, iar labele înarmate cu gheare strălucitoare, lungi și stacojii, ca de coral. Trupul era acoperit cu un păr lins și mătăsos, alb ca zăpada, iar coada ascuțită ca la șobolani și lungă de vreo jumătate de metru. Capul semăna cu al unei pisici, în afară de urechi, care atîrnau ca la cîine. Colții aveau culoare stacojie strălucitoare ca și ghearele
Ea mi-a promis că-mi va păstra scrisorile într-un sutien uriaș by Emil Brumaru () [Corola-journal/Imaginative/13737_a_15062]
-
și cruzimile noii puteri, putea mușca cu toți dinții din viață fără să-și pună prea multe întrebări. Dansam enorm pe atunci, Dumnezeu știe de ce. Primate intermediare între omul alienat al trecutului capitalist și omul nou al viitorului comunist, cu părul pieptănat cu creastă de cocoș, purtând cămăși cu gulerul înalt, pantaloni strâmți și pantofi cu talpa triplă, ne bâțâiam nepăsători la sfârșit de săptămână pe ritmuri sud și nord-americane în subsolul facultăților, în cluburile uzinelor și șantierelor, pe pistele de
O proză de Constantin Stoiciu by Constantin Stoicu () [Corola-journal/Imaginative/13439_a_14764]
-
treia zi, a îmbrăcat o fustă și un alt taior. Lejeritatea și eleganța ei mă fascinau și m-am hotărât s-o urmăresc până în ziua în care avea să îmbrace toate lucrurile Lisei. O tânără femeie cu ochi negri și păr roșcat tăiat scurt și adunat cuminte într-o coadă minusculă. Fruntea înaltă, gura bine conturată, șolduri înguste, picioare lungi suite pe tocuri înalte. Și rochiile, fustele, taioarele, bluzele, fularele și lenjeria Lisei acoperindu-i trupul a cărui aromă îmi era
O proză de Constantin Stoiciu by Constantin Stoicu () [Corola-journal/Imaginative/13439_a_14764]
-
sentimentală mai puțin temperată, la care am putea adăuga și persistența abstracției inegal asimilate în concretul jocului imagistic: “Mă privesc în lac, / O broască îmi sare în ureche, / o broască îmi iese din gură, / o broască mi se înfășoară în păr / și râsul meu e un orăcăit de apă / posedată de lună” - dar, ceva mai jos: “Îngenunchez în mlaștină, / căutându-mă în începuturi / și dincolo de ele”... Inteligent și subtil-complicat rămâne exercițiul imagistic și în Captivitatea cercului (1970), unde “ideea” e acoperită
Note despre poezia Norei Iuga by Ion Pop () [Corola-journal/Imaginative/13548_a_14873]
-
prima se hrănește cu energiile Craiului, iar cel de-al doilea i le redă purificându-l. Lumea Vechiului Testament o regăsim și în imaginea finală a femeii: "Vrednică de marea sa străbună Iudita, Rașelica nu-și pierduse firea, își desprinsese părul din mâinile calde încă ale mortului, se îmbrăcase cu îngrijire și netulburată se dusese la comisarul de poliție să ceară să ia măsuri pentru ridicarea leșului"8, dar din punctul nostru de vedere comparația cu figura Iuditei, în contrast cu cea a
Flacăra rece a unei flori negre by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Imaginative/13716_a_15041]
-
săruta palma. Departe, perdeaua de la fereastră se prăvăli galeș. Suspină dintr-un soi de turbare sastisită și își lăsă capul pe spate să ajungă pînă la magma călduță a mării. Un potop de lacrimi și toate îi jucau lui în păr... Satie îl făcu să expire. Curenț mici îi învîrtejeau buclele într-un ciclon ud. Aurul lor strălucea ademenitor unduios; lung și mult ca o maree luminoasă în bezna nopți. Și i se păru că cineva, fin pe potriva pianului, îi aflase
Capitis Deminutio by Angela Marinescu () [Corola-journal/Imaginative/13799_a_15124]