3,617 matches
-
prietenul. Nu vroia. Îi propusese să o lase baltă. Dar el tot insista că sunt ultimii. Nu fuseseră ultimii. Din punctul lui Doru de vedere, Alex greșise. Alex... Cemizerabilă situație! Cu acest sentiment penibil de greață adormi, fără să-i pese dacă sau nu se mai trezește. Știuse că Voința le face pe toate. Se îndoia de prietenul lui mai mult decât de ea. Alex... Ce fusese cu el? Telefonul sună. După șase apeluri răspunse robotul: "Bună, sunt Doru. Nu putem
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1508_a_2806]
-
atenția că sunt un pic jenată să accept imediat, când poate ai oferit din politețe; și umor) O: Ești crudă. X : Sadică. O: Nu, crudă. Dacă vroiam să zic sadică, ziceam sadică. Crudă, adică a face ceva fără să-ți pese, să ai sentimente. Sadismul implică un anumit grad de plăcere, satisfacție. Dar pe tine nimic nu te satisface; pentru că nu știi ce vrei. Sadismul e o artă(P. S. ,Familia Bundy' e sadic). Tu umbli pe unde se nimerește, și faci
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1508_a_2806]
-
știam că ar fi cu mult mai plăcut ca în imaginațiile mele cele mai intime. El avea părul închis la culoare, tenul potrivit, statura atletică, era înalt, slăbuț, și respira de o noblețe personală, proprie. Până acum nu ți-a păsat, nu-i așa? N-am nevoie așa de târziu. Păstră o secundă de tăcere, un oftat acceptare a acestui fapt, un sincer regret, și spuse: Rămâi , te rog. Tonul cald, dar care păstra distanța, încât părea a nu mă lăsa
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1508_a_2806]
-
aceasta vorbirăm despre noi. De el, de mine. Și-mi spuse de moartea soției sale. Aflu că l-a înșelat, că el nu vroia să o piardă, că ea aștepta un copil, nu știa al cui era, însă nu-i păsa. Și ea a murit într-un accident de mașină. La sfârșit mă conduce acasă. Și ne sărutăm. Îmi mărturisește că se simte atras de mine, fascinat de mine. /2 Te conduc? Bine. Ce zici? Vrei să ne continuăm întâlnirea în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1508_a_2806]
-
atât de pătrunsă de acest necaz cum arăți tu. Dimpotrivă, era veselă când te-a chemat și ați discutat. — Voi n-o cunoașteți pe Georgeta? Puțin îi pasă, a ripostat Matei gândindu-se că nici de el nu i-a păsat, dacă l-a pus într-o asemenea încurcătură. Acum chiar că o ura. — Hai, băiatule din parc, mănâncă, l-a îndemnat Cecilia, că noi am servit deja grătarul. Urmează desertul. —Blândețea cuvintelor ei i-au alungat o parte a tristeții
Feţele iubirii by Victoria D. Popa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1166_a_2071]
-
cum era în România, sau poate nu-i cunoscuse adevărata față. Din puținul timp cât petrecuse cu el aici, își dădea seama că Robert era omul priorităților, omul care-și punea mai presus interesele în fiecare moment. Nu i-a păsat de Cecilia când avea de rezolvat problema stabilirii în Germania. Nu a mai căutat-o nici după ce se aranjase, prioritare fiind afacerile. Aceeași atitudine a avut-o și față de Gertrude, nevastă-sa. Nu l-a interesat că poate băiatul suferă
Feţele iubirii by Victoria D. Popa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1166_a_2071]
-
așteptat, în special de Matei, în timp ce peste capete lor creanga bradului sub care se aflau și-a scuturat zăpada la adierea unei boare line, binecuvântându-le iubirea. Erau plini de zăpadă pe păr, pe ochi, pe buze, dar nu le păsa de această răcoare, fiindcă ei erau îmbujorați de căldura sufletească simțindu-și inimile bătând în același ritm. S au sărutat și s-au sărutat parcă să recupereze timpul irosit fără acest minunat dar al firii. La un moment dat, Cecilia
Feţele iubirii by Victoria D. Popa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1166_a_2071]
-
mine. Apropiindu-se îi ia lănțișorul încheindu-l la spate, sărutând-o pe gât în timp ce ea se întoarce și-l îmbrățișează. Așezându-se pe un scaun, o saltă pe genunchii lui și stau de vorbă ore întregi fără să le pese de somn, ori de oboseală. Cel care a avut mai multe vești a fost Matei care i-a spus atâtea și atâtea despre ai ei, în special despre Elena, despre logodnici, despre planurile lor de căsătorie. La un moment dat
Feţele iubirii by Victoria D. Popa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1166_a_2071]
-
Nu este ușor să ai grijă de doi copii mici și mă-ngrozesc că nu mă vei mai iubi atât de mult ca până acum. —Vă iubesc la fel de mult pe toți trei. Dacă nu v-aș iubi nu mi-ar păsa că ei plâng, că pe tine te doare când îți vorbesc urât. Ce crezi că n-am observat că sufereai. De aceea am și plecat repede să pregătesc masa că, cu atâtea câte îmi veniseră pe limbă, nu te ai
Feţele iubirii by Victoria D. Popa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1166_a_2071]
-
cele din urmă, la concluzia că sinuciderea îi este mai apropiată sufletului său decât îi este Biserica; astfel, tot reflectând la acest lucru, se gândi să se omoare prin spânzurare. Alesese metoda asta de-a dreptul la întâmplare; nu-i păsa deloc cum va muri, ci îi păsa doar că va muri, și atât. Teribil îl mai încânta ideea. Iar, îndată ce macrabra decizie fu luată, neastâmpărul sufletesc i se potolise oarecum, căci se simțea slăbit din vâltoarea îndoielilor și a contradicțiilor
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1941]
-
îi este mai apropiată sufletului său decât îi este Biserica; astfel, tot reflectând la acest lucru, se gândi să se omoare prin spânzurare. Alesese metoda asta de-a dreptul la întâmplare; nu-i păsa deloc cum va muri, ci îi păsa doar că va muri, și atât. Teribil îl mai încânta ideea. Iar, îndată ce macrabra decizie fu luată, neastâmpărul sufletesc i se potolise oarecum, căci se simțea slăbit din vâltoarea îndoielilor și a contradicțiilor sale, care se mai domoliseră un dram
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1941]
-
pur caracteristic: - Și ce mai aștepți, draga mea, să încărunțești de tot? Dezrobește-te odată! Demisionează! Din inimă îți spun: să nu-ți pleci niciodată steagul! Luptă întotdeauna, luptă pentru tine, tu ești importantă! De altceva să nu-ți mai pese! Ei bine, nu se cunoaște prea bine ce s-a mai întâmplat cu Adriana mai departe. Tot ce-i știut este că și-a dat curând demisia de la Poștă. Totuși, la vreo două săptămâni de la acest eveniment neașteptat, Luiza a
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1941]
-
găsește în străfundurile cele mai întunecoase și mai umede. Să mă ia dracu’, dacă mă mai înțeleg vreun pic! De fapt, mă simt de parcă aș fi deja cu un picior în iad... Dar, la urma urmelor, cui i-o fi păsând? Absolut nimănui, știu, și cred că, da, aproape că nici mie. Într-adevăr, chiar nu mai vreau să-mi pese, căci parcă simt că... parcă simt că nu mai am nicio motivație. Da, nicio motivație nu mi-a mai rămas
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1941]
-
fapt, mă simt de parcă aș fi deja cu un picior în iad... Dar, la urma urmelor, cui i-o fi păsând? Absolut nimănui, știu, și cred că, da, aproape că nici mie. Într-adevăr, chiar nu mai vreau să-mi pese, căci parcă simt că... parcă simt că nu mai am nicio motivație. Da, nicio motivație nu mi-a mai rămas ca să fac contrariul, iar de asta sunt pe deplin sigur! Chiar, de multe ori, m-am și întrebat: oare ce
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1941]
-
cel mai prostesc lucru, pe care l-aș putea vreodată 186 Rareș Tiron face, pentru sănătatea mea. Însă, „draga și buna mea mamă”, află că, ceva mai demult, eu mi-am luat serios incredibilul îndemn de a nu-mi mai păsa deloc de mine însumi. Ei, îți vine să crezi una ca asta? Dar, prin felul acesta de abordare a lucrurilor, n-am făcut decât să-ți urmez îndeaproape exemplul. Cum? Păi, nu tu îmi tot spuneai că sănătatea trupului nu
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1941]
-
raită și pe acolo. Când ajunse în grădină, ce să vadă, calul vecinului a păscut în grădina stăpânului său. Și s-a supărat rău de tot cățelul, pentru că nestingherit calul păscuse atâta iarbă și acum dormea liniștit, fără să-i pese. După ce a lătrat până a răgușit și a privit calul care dormea fără să fie deranjat, a început sfada între ei: -Bine, măi Picioare Lungi, ce cauți aici? întrebă nervos pe cal. -Te rog, ghemotocule, să mă lași în pace
LA DEPĂNAREA FUSULUI by COSTANTIN Haralambie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1621_a_2949]
-
ajuns la Poarta pustiului, armata de șerpi a blocat poarta, așteptându-l pe Stup. De data aceasta câinele s-a făcut și mai mititel decât era, dar Căiță l-a încurajat din nou. -Mergi înainte liniștit, ca și cum nu ți-ar păsa de ei. Am eu grijă, n-avea teamă. Câțiva șerpi mai tineri au venit în întâmpinarea lui Stup, zgomotoși nevoie mare. Numai ce-a desfundat Căiță gura urciorului și când a început a turna pe jos, toți șerpii au rupt
LA DEPĂNAREA FUSULUI by COSTANTIN Haralambie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1621_a_2949]
-
-și petrece timpul liber și sunt mereu în căutarea diverselor ocazii, doar în favoarea lor, chiar dacă nu sunt doriți sau simpatizați. Uneori se introduc mai mult cu forța și totuși subtil pentru a se simți doar ei bine, fără să le pese de ceilalți, acestea sunt așa zise familii care urmăresc doar să profite și atunci aceste prietenii nu sunt trainice, pentru că mai devreme sau mai târziu se descoperă motivul prieteniei, și se simt frustrați caracterizând în fel și chip pe acei
LA DEPĂNAREA FUSULUI by COSTANTIN Haralambie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1621_a_2949]
-
cât mai bine cu putință. Persoanele aflate în Centrul mamă-copil cunosc toate etapele ce decurg din înțelesul dat grijii: atât ca agent purtător de grijă, cât și subiect căruia i se poartă de grijă. Astfel, știu ce înseamnă: „a-ți păsa de” (caring about), „a-ți asuma poziția altuia”; „a avea grijă de” (taking care of), adică să-ți asumi responsabilități pentru nevoile pe care le-ai identificat; a presta activitatea de îngrijire (care giving), care implică o activitate de satisfacere
[Corola-publishinghouse/Administrative/1978_a_3303]
-
care o duceau de azi pe mâine pe străzi și prin piețe, cu centironul doldora de mici țevi de tablă: tuburile acelea unde Își țineau recomandările mototolite, memoriile fără răspuns și foile de serviciu inutile, de care nimănui nu-i păsa nici cât negru sub unghie. Așteptând cu toții prilejul acela fericit care nu apărea niciodată. — De aceea am venit, Diego. Cineva are nevoie de tine. — De mine sau de spada mea? Își răsucea mustața cu strâmbătura aceea a lui care Îi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1860_a_3185]
-
proiectilelor pe care le-ar fi invidiat-o și cei mai buni țintași ai corpurilor noastre de infanterie los tercios, numite așa („treimi“) pentru că erau formate din sulițași, archebuzieri și muschetari. M-am ridicat alarmat. De soarta vizitiului puțin Îmi păsa, Însă vehiculul acela purta În el ceva care, În etapa aceea a tinerei mele vieți, era cea mai prețioasă Încărcătură din câte se puteau Închipui. Pe deasupra, eram fiul lui Lope Balboa, mort eroic În războaiele regelui, domnul nostru. Așa că n-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1860_a_3185]
-
cuvântul meu că ordinele sunt să te aduc viu, dacă nu te opui. C-oi mai ieși tu de-acolo de unde te duc, asta-i altă poveste... Dar atunci n-ai să mai fii problema mea. Dacă nu le-ar păsa de tămbălău, mi-ar fi făcut felul chiar aici. Alatriste Își duse arătătorul mâinii drepte la grumaz, imitând mișcarea unui cuțit. Te-au trimis fiindcă vor proceduri legale... Arestat, interogat, pare-se că eliberat apoi, după care i se pierd
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1860_a_3185]
-
bine că, dacă Justiția le-ar fi găsit asupra mea, m-ar fi condamnat la ani grei de galere, fără ca vârsta-mi fragedă să fie considerată o circumstanță atenuantă. Însă, pe cuvântul meu de basc, În momentul acela puțin Îmi păsa. Așa că, precum de atâtea ori Îl văzusem făcând pe căpitan, am verificat pe pipăite cremenea, care era la locul ei, și am tras cocoșul, Încercând să-i atenuez țăcănitul cu capa. Apoi am strecurat pistolul Între pieptar și cămașă, l-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1860_a_3185]
-
și bucurii și tristeți, ca în orice viață. N-aș putea să trăiesc fără ea, Doamne, lasă-mi-o, repeta ea ca un automat. Voia ca fata ei să trăiască, știa că o va iubi oricum, chiar retardată, nu-i păsa ce vor spune ceilalți, o interesa doar ca Mădălina să nu sufere. Mădălina dormi trei zile, mă rog, a dormit și a fost inconștientă, într-o lume în pe care Arm o cunoștea de când cu accidentul ei, o lume din
KARMA. NOPŢI DE MĂTASE by DANIEL DRAGOMIRESCU MARIA ARDELEANU-APŞAN () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1614_a_2969]
-
de Camelica nu-și mai încăpea în piele de fericire că pusese mâna pe un așa bărbat. Se lăuda colegelor de studio, fără să își dea seama că nu trezea doar simpatii și bune gânduri în legătură cu ea, dar nu-i păsa ori se prefăcea că nu observă. Principiul era: cu cât mai multă invidie și scandal, cu atât mai multă notorietate publică. Părinții ei pregăteau de zor o nuntă ca-n povești, cu tot tacâmul, mai bine zis masa de nuntă
KARMA. NOPŢI DE MĂTASE by DANIEL DRAGOMIRESCU MARIA ARDELEANU-APŞAN () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1614_a_2969]