711 matches
-
din Suseni. Nu le-am creat și nu mi-au creat probleme. M-am situat În fiecare an printre premianții clasei. Iubeam cărțile și școala mai mult ca pe orice. Și nu odată trimis cu bivolițele sau cu oile la păscut În Vizu, ascundeam câte o carte În sân și când consideram că nu mă vede nimeni, Începeam să citesc uitând de animale. Urmarea? N-o mai redau. Fapt este că, În aceste condiții, părinții au ajuns la concluzia că nu
MĂRTURISIRILE UNUI OCTOGENAR by PAUL IOAN () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1658_a_3007]
-
mai puțin profesorii de română, matematică și istorie. Am răspuns la toate și, probă practică urma să cânt ceva. Dar ce să cânt? Nu știam nici o melodie, adică ceva, ceva știam de la băieții mai mari, când mergeam cu vaca la păscut. Dar oare se cădea? Mă uit la tata. El ridică bastonul noduros, mi-aduc aminte de palmele încasate, și încep: Cât îi Țara Ungurească Nu-i ca fata românească Așa 'naltă și frumoasă și la corp e sănătoasă și-n
VIEŢI ÎNTRE DOUĂ REFUGII CARTEA PĂRINŢILOR by AUREL BRUMĂ () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91701_a_92398]
-
mei tot mai aveau de plătit o taxă de 9.000 de lei.O sumă de la care se poate începe Apocalipsa. Se apropia ziua plecării și îmi părea tot mai rău după calul care mă ducea și mă aducea de la păscut, după prieteni și joacă, după sora Constanța. În fine, acoperit de un cufăr cu de toate, urcam în vagonul de clasa a III-a. De aici eram răsturnat în clasa I-a A, a celor deștepți, așezat în bancă cu
VIEŢI ÎNTRE DOUĂ REFUGII CARTEA PĂRINŢILOR by AUREL BRUMĂ () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91701_a_92398]
-
Însă cu “umanism”. Prin ea, planta nu ucide, ci dă doar avertismente sau, dacă vreți, mesajul ca intrusul să-și ia tălpășița. Animalele, care luptă și ele, nu atât pentru un loc sub Soare, cât pentru terenul de vânătoare ori păscut, duc “umanismul” mai departe. Ele emit doar mesaje de avertizare, chiar și de atracție, de asemenea cu suport chimic, marcând teritoriul, respectiv emanând feromoni. Poate, ca să nu spun sigur, ar trebui să Învățăm de la acești parteneri de ecosferă ceea ce cu
Pro natura by Cristinel V. Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/91595_a_93258]
-
cap că nu era mâncare pentru cai. Și s-au făcut greșeli enorme. Cât a fost iarbă și otavă pe câmp caii mâncau fân ca faguru la Conovăț. După ce nu mai era nici un pai de fân i-a dat la păscut. Parcă armata era condusă de oameni nebuni, nu de oameni cuminți. Și au perit pe un cap bieții cai. Coloana avea 4 secții. Fiecare secție avea 600 de cai și 150 de căruțe. Îți mânca și capu, nu numai fânu
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1519_a_2817]
-
acel schelet uman. Apoi, încet-încet mi-am revenit, reamintindu-mi că acel schelet îmi fusese prezentat la ora de anatomie... Doi trei ani după această întâmplare de groază, într-o seară târziu, în timp ce mergeam spre casă cu boii tatei de la păscut, niște flăcăi zăpăciți m-au înspăimântat de moarte, urlând într-o oală de pământ ca lupii. Iarăși am fost paralizat de frică, dar mi-am revenit. Atunci am fost pus în fața unui potențial pericol și a fost leacul contra spaimei
CĂLĂTOR... PRIN VÂLTOAREA VREMII by ALEXANDRU MÂNĂSTIREANU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/560_a_1263]
-
natură să facă viața, cu enorma ei diferențiere, suportabilă. Dacă te afli într-un teritoriu în care toată lumea e vegetariană, buna cuviință îți spune că e preferabil să nu-ți bați joc de salate și să nu faci bancuri despre păscut. Nu că nu se poate, nu că e interzis, dar nu se cade, nu e frumos. Nu se cade să-ți pocnești părinții sau nevasta, nu se cade să arunci de colo colo geanta profesoarei tale, în timp ce ea încearcă, plângând
Despre frumuseţea uitată a vieţii by Andrei Pleşu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/578_a_1239]
-
că are măcar unul din băieți acasă... numai mamă să nu fii în asemenea momente! Pe șoseaua Tecuci-Bârlad, pe lângă satul meu, treceau mereu trupe și materiale pentru front”... Îmi reamintesc. Eram copil de vreo nouă ani, mergeam cu vitele la păscut pe imașul de la Pereschiv, iar convoaiele ne înspăimântau dar ne și distrau. Erau maiestoase mașinile cu tehnica lor de luptă, iar ostașii germani, pe lângă ai noștri, tuciurii, zdrențuroși și flămânzi, arătau îndestulare, citită pe fețele lor și în comportare. Erau
Alexandru Mănăstireanu : corespondenţă by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/629_a_1301]
-
-s-au stelele popcorn ceresc regele se-nclină și-ucide Rima din limba satului în care m-am născut m-a condus de la bun început la rege: făceam din „allein - wenig - König“ o rimă încă de când mergeam cu vacile la păscut în vale: „alleenig - wenig - Kenig“1. Rima și regele din jocul de șah al bunicului. Cunosc în dialect texte țesute pe carpete, rugăciuni, zicale despre vreme - toate rimate. Pe când eram copil, le luam în serios, iar mai târziu, ca adolescentă
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2149_a_3474]
-
crimele lui Hitler - chiar și cei care în timpul războiului mai erau copii ori pe jumătate copii sau nici nu se născuseră încă. Tot ca pe o insulă cunosc și valea verde de la marginea satului. Să fii singură cu vacile la păscut și să simți cum ținutul din jur devine mai vast decât poate s-o-ndure biata ta piele croită zgârcit - pentru că cerul și cu iarba s-au încurcat împreună. Să resimți frumusețea peisajului ca pe o amenințare, ca pe legănarea
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2149_a_3474]
-
asemenea activități, pe care le întreprinde cu cei din zonele de peste graniță, ci și, spre exemplu, atunci când face câțiva pași peste frontieră, ca să-și aducă grâne, fân, lemne pentru foc, ori făină de la moară sau atunci când își duce vitele la păscut sau când are alte necesități casnice, care au astfel de suferit. În aceste împrejurări vitrege, țăranii au căzut și încă mai cad, cu toate necesitățile lor, în păcatul contrabandei, și aceasta din neștiință, care e mereu inocentă, din necaz, care
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1474_a_2772]
-
stima, despre care nu mai insist, pentru că mă simt din ce în ce mai rău, ci închid ochii cu gândul de respect la munca dvs. atât de frumoasă și atât de prețuită de noi cititorii. Îmi amintesc când eram copil - copiii cu vitele la păscut ciopleau toată ziua bețișoare să facem câte o sută, să învățăm cu dânsele adunarea, scăderea sau înmulțirea, și ciopleam cuțitaș din lemn să ne curățim ghetuțele de noroi la școală. Când am venit la București și am intrat la școala
ADRIANA Cuvinte din iarna vie?ii by ION N. OPREA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83160_a_84485]
-
nu are cine te primi. Am avut o tinerețe tare zbuciumată, mai ales că am trecut prin război, secetă crâncenă, am crescut un copil singură, lipsită de toate, dar obișnuindu-mă de mică cu munca la deal, cu vitele la păscut, cu puțină știință de carte la început că orice peniță, carte sau caiet ne costa mulți bani și nu îi aveam, așa am învățat poezia, cântecele și lucrul de mână, țesutul, depănatul sculelor la vârtelniță, croșetând, tricotând, cosând fel de
ADRIANA Cuvinte din iarna vie?ii by ION N. OPREA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83160_a_84485]
-
rochițică de stambă, dar am lucrat cu mari eforturi, am ieșit la pensie din cel mai înalt minister. Am trăit în altă lume, mai bună, de omenie. De copilărie m-am bucurat mult. Ne duceam de copilași cu vitele la păscut, și în ziua de Paști. În comună erau lanțuri și scrânciob cu bărci, pe care le aduceau flăcăii satului cu două-trei săptămâni înainte și le montau meseriașii. Noi de pe deal, în zilele Paștelui, când auzeam că încep lăutarii să cânte
ADRIANA Cuvinte din iarna vie?ii by ION N. OPREA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83160_a_84485]
-
dor de satul meu Și de pădure tot la fel. Mai sunt și munțișori de piatră Ce cară lumea câteodată, Să facă cruce la mormânt Să scrie pe ea, cine sunt! Fă-mă toamnă iar copil Să duc vite la păscut; Și să cânt cum cântam eu, Cum striga omul din deal, Cântă neică, cântă mult, Să ne treacă de urât, Că de sapă-am terminat De mâncat noi n-am mâncat Am stat și te-am ascultat. Mai cântă și
ADRIANA Cuvinte din iarna vie?ii by ION N. OPREA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83160_a_84485]
-
în casă, în războiul de țesut sau croșeta, în perioada de iarnă. Paralel cu activitatea școlară aveam de executat, sub îndrumarea mamei, unele activități gospodărești, printre care erau : dădeam de mâncare la animale și le aduceam apă, le duceam la păscut sau la văcar ; tăiam lemne pentru pregătirea hranei și încălzirea ; curățam la animale, mergeam la arat și semănat, la munci pentru întreținerea culturilor și recoltarea acestora ; căram gunoiul de grajd în câmp, aduceam lemne din pădure etc. Cu toate greutățile
Amprentele unor timpuri by ?tefan Boboc ? Punge?teanu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/84040_a_85365]
-
încadrat într-o companie de mitraliere. Mi-aduc aminte perfect de ziua în care începea războiul la Prut. Era într-o duminică de vară însorită. M-am trezit mai târziu. De obicei, în zilele de sărbătoare mergea cu vitele la păscut, bunica dinspre mamă, lăsându-ne pe noi, copii, să dormim ceva în plus. Cum spuneam, m-am trezit ceva mai târziu, am îmbucat ceva și m-am dus în deal la vie. Aveam via pe dealul cu pantă lină din stânga
Amprentele unor timpuri by ?tefan Boboc ? Punge?teanu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/84040_a_85365]
-
cât îi ziulica de mare. Las-că-ți dau eu hârjoană. și jap! jap ! jap ! Începea să-și facă datoria mâna dreaptă a doamnei Averescu. Mulți dintre noi, de frica ei, ne luam trăistuța cu cărți, dimineața când plecam cu vitele la păscut. și, între două jocuri de oină, la umbra unei tufe de măcieș, să zicem, deschideam, de voie de nevoie, cartea și buchiseam nevoie-mare. Pentru că, vorba doamnei Averescu, învață, bă, boule, dacă nu vrei să rămâi la coada vacii! Nu de
Amprentele unor timpuri by ?tefan Boboc ? Punge?teanu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/84040_a_85365]
-
lui, Margheta, de fapt botezată Maria, mai mare ca mine cu nouă ani, îmi este de asemeni nepoată ! - Da, într-adevăr așa este! Dar să-ți povestesc despre el. Eram nedespărțiți la școală, nedespărțiți și pe islaz, cu vitele la păscut, dar și în zilele de sărbătoare când încingeam câte un joc de-a mijoarca, haiducii și vardiștii și altele. Ceea ce mă fascina la el era fluieratul. Fluieratul din gură. Când se apuca să fluiere, ziceai că le cântă din fluier
Amprentele unor timpuri by ?tefan Boboc ? Punge?teanu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/84040_a_85365]
-
zilele de sărbătoare când încingeam câte un joc de-a mijoarca, haiducii și vardiștii și altele. Ceea ce mă fascina la el era fluieratul. Fluieratul din gură. Când se apuca să fluiere, ziceai că le cântă din fluier. Pe miriști, la păscutul oilor sau după o hârjoană printre glugile de coceni sau șurile de paie, îl rugam să-mi fluiere. Îl ascultam extaziat. Fluiera atât de frumos!... Când rămâneam singuri încercam să fluier și eu. Nu ieșea nimic. Am fost și am
Amprentele unor timpuri by ?tefan Boboc ? Punge?teanu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/84040_a_85365]
-
-mi închid ochii când mi-o veni vremea. Puteam să-l contrazic? Apropo de oi. Era prin septembrie 1944. Rușii continuau să treacă spre Berlin. Cuda Berlin ? Numai Berlin vedeau în fața ochilor. Într-una din zile, eram cu oile la păscut pe imaș. În zona Dealului Morilor. O baterie de tunuri trasă de cai mărunți căzăcești, s-au oprit în preajma noastră. Rusnacii au lăsat caii la păscut și au început să privească cu jind spre mioarele noastre, care își vedeau liniștite
Amprentele unor timpuri by ?tefan Boboc ? Punge?teanu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/84040_a_85365]
-
Berlin ? Numai Berlin vedeau în fața ochilor. Într-una din zile, eram cu oile la păscut pe imaș. În zona Dealului Morilor. O baterie de tunuri trasă de cai mărunți căzăcești, s-au oprit în preajma noastră. Rusnacii au lăsat caii la păscut și au început să privească cu jind spre mioarele noastre, care își vedeau liniștite de treabă. Ideea le-a venit probabil pe loc rușilor. Unul dintre ei, un găligan de vreo doi metri, cu burdihanul strâns într-o rubașcă de
Amprentele unor timpuri by ?tefan Boboc ? Punge?teanu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/84040_a_85365]
-
îi spusese unchiului Scarlat să nu obosească cei doi cai fără rost că „muntenii” (cei veniți de la munte) nu vor cumpăra astfel de fructe. L-a trimis pe unchiul Scarlat să dea apă la cai și să-i ducă la păscut. Când s-a însurat, unchiul Scarlat avea atelier de cismărie, dar a dat faliment pentru că nu s-a ținut de treabă. A avut cinci copii când i-a murit soția. L-au ajuns zile grele. Istovit, supărat, fără chef de
A FOST O DATA........ by VICTOR MOISE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83162_a_84487]
-
neliniștit, se îngrijea să fie cineva lângă mămica, să fie pregătite cele de trebuință și apoi dispăra, își găsea de lucru mai departe de casă. Vara, se ducea singur la câmp, la vie, iar noaptea se ducea cu caii la păscut. M-am născut într-o miercuri, iar tata abia duminică s-a dus să declare la primărie nașterea mea. Întrebat când s-a născut pruncul, le-a spus adevărul, dar notarul a zis că pentru că n-a declarat la
A FOST O DATA........ by VICTOR MOISE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83162_a_84487]
-
profesor, dar mai departe, într-un alt sătuc, Prigorenii Mari. Copiii de acolo nu călătoriseră niciodată cu trenul, îl vedeau mărunt, ca pe o mini-jucărie, doar de pe dealul situat la trei kilometric de linie, unde se duceau cu oile la păscut. Când puteam, mă duceam și eu în Iași, călcând anevoie noroaiele sau nămeții. Iarna 1962-1963 era una foarte grea, cu temperaturi mult sub treizeci de grade și nămeți uriași. Într-o zi, mă întorceam de la Iași și mă pregăteam să
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1456_a_2754]