866 matches
-
și dăruite”. De aceea, orice sacrament îl pune pe om în legătură și în continuitate cu Cristos și cu Biserica. În acțiunea sa concretă, Biserica afirmă existența unui număr limitat de șapte sacramente, momente clare prin care se concretizează roadele pătimirii și învierii lui Cristos. În celebrarea acestora, se recunoaște apropierea mântuitoare a lui Dumnezeu de fragilitatea omului. Această oportunitate i se oferă omului în mod constant în toate momentele și fazele existenței sale, pentru ca, astfel, să aibă oricând posibilitatea și
Procesul dialogic în sacramentul reconcilierii by Bogdan Emilian Balașcă () [Corola-publishinghouse/Science/101002_a_102294]
-
rând femeile și deasupra lor mamele, scuturi vii ale existenței și veșnicirii prin copii, esențialele boccele de speranță ale peregrinărilor deloc victorioase. Și abia acum, în momentul când ar trebui să încep cu adevărat să scriu rând cu rând și pătimire cu pătimire Vieți între două refugii, abia acum simt apăsarea obligației de a încheia din respect și dragoste pentru Mama Noastră Stela această carte. Mă uit împrejur la copiii pribegiți de sărăcie pe meridianele Europei, la familiile ștampilate de vameși
VIEŢI ÎNTRE DOUĂ REFUGII CARTEA PĂRINŢILOR. In: Vieți între două refugii by Aurel Brumă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/565_a_753]
-
și deasupra lor mamele, scuturi vii ale existenței și veșnicirii prin copii, esențialele boccele de speranță ale peregrinărilor deloc victorioase. Și abia acum, în momentul când ar trebui să încep cu adevărat să scriu rând cu rând și pătimire cu pătimire Vieți între două refugii, abia acum simt apăsarea obligației de a încheia din respect și dragoste pentru Mama Noastră Stela această carte. Mă uit împrejur la copiii pribegiți de sărăcie pe meridianele Europei, la familiile ștampilate de vameși cu toate
VIEŢI ÎNTRE DOUĂ REFUGII CARTEA PĂRINŢILOR. In: Vieți între două refugii by Aurel Brumă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/565_a_753]
-
plecase în Moldova si o dusese destul de bine cu mosafirii, cum zicea ea, și chiar făcuse afaceri bune. Primise pe Lică și pe Sia cu plăcere și se arătase așa ele drăguță, îneît numai ei singure Lică îi povestise toată pătimirea lui, fără ca duduia Mari să arate vreo mirare sau nemulțumire. La înapoierea regimentului, Lică, deși era neliniștit, se dusese la sediu și ceruse reangajarea provizorie. Frica îl trimetea în chiar vizuina lupului, dar și prudența. Acolo, în preajma pericolului, se putea
Concert din muzică de Bach by Hortensia Papadat-Bengescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295607_a_296936]
-
muzică. Alte vibrațiuni puneau în mișcare pe domnul profesor. Atunci cinci Sia crezuse că e chemată de Lică, în așteptarea ei nerăbdătoare, se arătase tirană și maltratase pe Rim cu vorbe necugetate și cu atitudini disprețuitoare. Rim înălțase psalmi de pătimire. în dreapta lui cuminție socotea' pe Sia drept oaie rătăcită. Avea însă lungi socotințe cu sine despre ce era de făcut. Aflase despre scrisoarea trimisă de Lică fetei. Era, oare, bine să încerce un demers pe lângă acel tată așa de scump
Concert din muzică de Bach by Hortensia Papadat-Bengescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295607_a_296936]
-
fiind singura ei grație, Lina căpătase o mutră încă i uricioasă: pământie, cu ochii tumefiați fără de plâns, îmbătrînită. Era circulația rea a sângelui, autointoxicarea! Odată ce apucase să vorbească răstit, părea că așa-i fusese vorba de când lumea; arțagul era hrana pătimirii ei. N-o părăsea însă grija că trebuie să facă ceva! Se chibzuise să cheme într-o zi fata și să-i spună marele secret al nașterii ei. Atunci va pleca ea singură de-acolo, ceea ce Lina prefera din cauza lui
Concert din muzică de Bach by Hortensia Papadat-Bengescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295607_a_296936]
-
plângi cu cei ce plâng. Căci acesta este semnul curăniei. Fii bolnav cu cei bolnavi. Plângi cu cei păcătoși. Bucură-te cu cei ce se pocăiesc. Fii prieten cu toți oamenii, dar fii singur în cugetul tău. Fii părtaș la pătimirea tuturor, dar cu trupul tău fii departe de toate: Nu mustra pe cineva și nu osândi nici chiar pe cei foarte răi în viețuirea lor. Întinde haina ta peste cel ce a greșit și acoperă-l. Și dacă nu poți
Bucurii sfinte în glasuri din cetate by Ierodiacon Hrisostom Filipescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/462_a_1113]
-
este adevăratul Mesia vestit de Dumnezeu și de profeții săi, chemat, in-vocat dintotdeauna de poporul lui Israel, după cum ne este a-mintit, printr-o frumoasă sinteză, de către Ioan Paul II: „Un [...] fapt semnificativ este că, intrând în Ierusalim în ajunul pătimirii sale, Isus împlinește, așa cum spun evangheliștii Matei (Mt 21,5) și Ioan (In 12,15), profeția lui Zaharia, în care își găsește expresie tradiția «regelui mesianic»: «Veselește-te mult, fiică a Sionului! Strigă de bucurie, fiică a Ierusalimului! Iată, Regele
Măgarul lui Cristos : preotul, slujitor din iubire by Michele Giulio Masciarelli () [Corola-publishinghouse/Science/100994_a_102286]
-
lui David» (cfr. Mt 21,1-10). În ciuda indignării fariseilor, Isus acceptă aclamația mesianică a celor «mici» (cfr. Mt 21,16; Lc 19,40), știind prea bine că orice dubiu asupra titlului de Mesia va fi risipit de glorificarea sa prin pătimire”. 4. Preotul și măgarul de la Paști 1. Ca și măgarul, preotul este un purtător al lui Cristos. Acum, considerația noastră asupra simbolului măgar-preot devine elocventă în cel mai înalt grad și severă în același timp. Am spus că Isus vrea
Măgarul lui Cristos : preotul, slujitor din iubire by Michele Giulio Masciarelli () [Corola-publishinghouse/Science/100994_a_102286]
-
Făr-a ști m-au blestemat. În mormânt chiar de va merge Trupul meu cel muritor, Sufletul meu pentru tine El va fi răsplătitor. Lumea dar este făcută Spre pierzarea omenirei, M-am născut și eu într-însa Ca să fiu rob pătimirei. Eu m-am înșelat pre sinemi Zicând c-oi fi norocit. În sfârșit am cunoscut-o - Dar ce folos am cunoscut? 15 Ah noroc, noroace, Lasă-mă în pace, Nu mai pot trăi; A ta răutate Sufletul nu poate A
Opere 06 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295584_a_296913]
-
nu se mai fi-nvrednicit Lumea să mai fi văzut, Să petreacă-n isihie Cu deplină bucurie, Ziua, noaptea se muncește 423 {EminescuOpVI 424} Și se tot tiranisește. Toți cei ce trăiți în lume Luați pildă de la mine: Starea cea de pătimire Ce mi-au fost foarte împrotivire, Să nu mai fie altul în lume Nenorocos ca și mine. Norocule blăstemate, Ce nelegiuite fapte Vezi întru ale mele urmări, Întru tot feliul de stări Îți bați joc de omenire. O, nedreaptă cumpănire
Opere 06 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295584_a_296913]
-
Restriștea mă-mpresoară Și nimeni mă-nsoțește, O inimă pătrunsă Ce bate tremurând. De rude, de prieteni, De toate sunt departe, Lipsit de orice bine Privesc anii cum trec Și număr niște zile Ce-mi pare că-mi sunt date În pătimire multă Amar să le petrec. Adese ori în lume Când obosit de toate Credeam că ș-aste chinuri Odată s-or sfârși, Dar mă-nșelam, eu însumi Și văz că ș-astă noapte Trecând mă amețește, Silindu-se a-mi
Opere 06 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295584_a_296913]
-
tip Sântana de Mureș-Cerneahov din secolul IV au fost identificate prea puține morminte care corespund ritualului creștin. Chiar și mai târziu se pot vedea numeroase morminte de incinerație care aparțin necreștinilor, coexistând în aceleași necropole cu morminte creștine. De altfel, Pătimirea Sfântului Sava Gotul (document din 374, aparținând Sfântului episcop Vasile cel Mare (330-379), autorul canonizării martirului), ne mărturisește că în zona Buzăului existau comunități amestecate, creștini și păgâni, care locuiau în aceiași localitate. Necropolele birituale se mențin și la sfârșitul
Elemente ale prezenţei paleocreştine în necropolele din Sciţia Minor (secolele IV-VI) by Sebastian Diacu () [Corola-publishinghouse/Science/100982_a_102274]
-
dar acum îl vedem și-l lăudăm pe cel așteptat de popoare cu ardoare și care, la sfârșitul timpurilor, va apărea în mărire. Și în Vinerea Sfântă, Biserica privește la cel Înviat, dar de această dată pe fondul întunecat al pătimirii și morții sale. De aceea, nu există Vinere Sfântă fără lumina pascală. La fel, în solemnitatea sărbătoririi Sfintei Maria Născătoare de Dumnezeu, precum și în sărbătorirea sfinților, în centru se găsește vestirea misterului pascal. Maria este strâns legată de opera de
Micul catehism pentru familie by Christoph Casetti () [Corola-publishinghouse/Science/100995_a_102287]
-
și pădure tânără, făpturi care îți spurcă izvoarele. Înfierează pe cei care au potopit vechii codri ai României spunând: „Iartă-mă, codre, că nu te-am apărat de lăcomia monștrilor de lângă noi.” în „Vai ție, omule” se referă la vremea pătimirii sub regimul comunist, amintind: „încă nai învățat să pui strajă gurii și cheie buzelor. Ziua de mâine vine singură, dar ziua demnității trebuie adusă... Încă n-ai învățat să te pleci până la pământ stăpânirilor”. „Și tu” e un sarcastic și
Călător... prin vâltoarea vremii : (călătoria continuă) , Vol. 4. : Din aproape, în tot mai aproape by Alexandru Mânăstireanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/563_a_1317]
-
nu șagă! Dar nu mai sunt”. Este o lume a necazurilor și nevoilor, un neam de oameni obidiți din tată-n fiu. Un popor trecut prin sabie și foc, rupt de la vatră și împrăștiat prin lume ca puzderia. Sunt drumurile pătimirilor, a mii și mii de oameni nevinovați ai Basarabiei, crucificați de teroarea roșie stalinistă, mai sălbatică decât fascismul” (pag.202). concluzionând, la sfârșitul primei părți a volumului se afirmă: „Nici chiar fasciștii totuși nu și-au nimicit în asemenea măsură
Călător... prin vâltoarea vremii : (călătoria continuă) , Vol. 4. : Din aproape, în tot mai aproape by Alexandru Mânăstireanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/563_a_1317]
-
domino fără puncte. Înăuntrul lor nu e frig, dimpotrivă, oamenii care lucrează acolo se asfixiază de căldură, fierb în propria lor sudoare, leșină, sunt ca niște cârpe muiate și stoarse de mâini violente. Dacă nu sunt toate cuvintele la fel, pătimirea e aceeași. Azi furgoneta e goală, Cipriano Algor nu mai aparține clubului de vânzători din inatacabilul motiv că produsele lui nu mai interesază, acum duce câteva desene pe scaunul de alături, acolo unde le-a lăsat Marta, și nu pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2116_a_3441]
-
era acela de „a sta cu el” (Mc 3,14) ca tovarăși intimi de viață. Din grupul femeilor care îl urmează pe Isus se evidențiază figura Mariei Magdalena care, după concepția unor studioși, ocupă indiscutabil primul loc și în evenimentele pătimirii și învierii. Pentru acest motiv, a fost numită de greci isapostolos (adică egală cu apostolii) și de latini apostola apostolorum, un loc privilegiat, pe care ea îl împărtășește cu Petru, primul dintre apostoli și beneficiar al primei apariții a celui
Etica creştină din perspectiva persoanei by Duma Bernadin () [Corola-publishinghouse/Science/100983_a_102275]
-
de tălmăcit - al dăruirii propriei vieți ce, adesea, se concretizează printr-o irosire a vieții. Un cuvânt ce ar trebui să ne însoțească, mai ales atunci când suntem nevoiți să acceptăm declinul și moartea, este răspunsul pe care Domnul, în ajunul pătimirii sale, i l-a dat lui Iuda, oarecum ca leac pentru trădarea sa: «De ce nu s-a vândut mireasma aceasta cu trei sute de dinari și să se dea săracilor?» (In 12,5). Risipa necesară, ca expresie a dăruirii exagerate a
Nu perfecţi, ci fericiţi : pentru ca profeţia vieţii consacrate să aibă sorţi de izbândă by Michael Davide Semeraro () [Corola-publishinghouse/Science/100999_a_102291]
-
fiecare zi!” (1Cor. 15,31). În interpretarea Sfântului Maxim Mărturisitorul, martiriul conștiinței are o profundă dimensiune doxologică: „Slăvește pe Dumnezeu în sine nu cel ce-L laudă pe Dumnezeu în cuvinte, ci cel ce rabdă, de dragul lui Dumnezeu, pentru virtute, pătimiri, dureri, osteneli”1. Funcționând după această logică a mărturisirii totale, cuprinzând „atâta nor de mărturii” (Evr. 12,1), tradiția apostolică nu avea cum să nu câștige pentru generațiile următoare de creștini o deplină autoritate teologică. Interpretarea Scripturilor trebuia făcută în
[Corola-publishinghouse/Science/1998_a_3323]
-
lui Hristos. În drumul către Emaus, Hristos S-a descoperit ucenicilor ca senior al teologiei în hermeneutica euharistică a Scripturii (Lc. 24,29-32). Lecția înțelegerii Revelației trece prin evenimentul pascal al morții și învierii. Darul înțelegerii Scripturilor nu vine fără pătimirea Crucii de către cel ales martor și păstrător al adevărului. „Fiecare fenomen se cere sub cruce” spunea marele dascăl al Bisericii, cuviosul Maxim Mărturisitorul 1. În greul întuneric de amiază care însoțește abandonul tuturor categoriilor inteligenței (cu tot ceea ce pare să
[Corola-publishinghouse/Science/1998_a_3323]
-
întâlnirea cu viața transcendentală a celuilalt, ci mistifică sensul adevărat al propriului sine. Asceza - în creștinism, cel puțin - țintește realizarea comuniunii cu celălalt, adică potolirea setei primordiale de alteritate cu adevăr, în loc de minciună, și cu realitate, în loc de himere. Asceza este pătimirea lăuntrică (în ceea ce Henry numește corpul subiectiv, invizibil sau transcendental) a nașterii noastre în Dumnezeu și începutul oricărei comuniuni posibile. Această comuniune întru Viață (numele ioaneic al lui Dumnezeu) este invizibilă, chiar atunci când se slujește de materialitatea vizibilă a cuvintelor
[Corola-publishinghouse/Science/1998_a_3323]
-
reciproce” a Vieții, adică la însăși nașterea Fiului de către Tatăl. În acest punct, Henry atinge un punct specific al teologiei mistice a lui Meister Eckhart - care urmează aici tradiția patristică 1 - ce vede nașterea adevăratului Sine al persoanei doar prin pătimirea lucrărilor dumnezeiești. Eliberarea de prizonieratul exteriorității alienante a lumii nu s-ar putea împlini fără integrarea omului în sânul unei mișcări mai vaste de flux și reflux, asemănătoare efluviilor Iubirii divine descrise de Sfântul Dionisie Areopagitul în Ierarhia cerească. Revelația
[Corola-publishinghouse/Science/1998_a_3323]
-
morții și a-i izbăvi de moartea lumii. Pentru că, așa cum am putut vedea, autoafectarea nu se poate petrece aici decât în intimitatea unui trup; „nașterea de Sus” nu se consumă printr-o adeziune intelectuală la un corp doctrinar, ci implică pătimirea celor întru care Fiul S-a înrudit cu Tatăl. Autoafectarea situată la nivel uman nu realizează decât asimptotic, deci heterogen, autoafectarea trinitară, dar ea implică cu necesitate un parcurs de factură pascală. Renașterea coincide cu Învierea - singurul act care restituie
[Corola-publishinghouse/Science/1998_a_3323]
-
și mai rău subiectul. În relația poezie - eros, un alt poet de Început, Barbu Paris Mumuleanu introduce (În prefața la volumul Rost de poezie adecă stihuri, 1820) un element nou: fantezia („acel năluc al minții”). Esența poeziei rămîne Însă tot pătimirea, iar pătimirea este cu precădere de natură sentimentală. „Mișcarea patimilor celor dinlăuntru” naște rostul poeziei. Fantezia este instrumentul care transformă patima sufletească În rostire lirică: „această faptă a poeziei nu iaște alt, decît o mișcare a simțirii, o patimă sufletească
Dimineața poeților. Eseu despre începuturile poeziei române by Eugen Simion () [Corola-publishinghouse/Science/1935_a_3260]