1,077 matches
-
parte a domniei lui Carol I. Schimbările de poziție din spectrul politic, o sociabilitate eludând adesea tiparul ideatic sau formarea intelectuală au fost, desigur, factori favorizanți În acest sens, atât În cazul lui Vasile Boerescu, cât și al multor altor pașoptiști ajunși În preajma puterii. Cazul său este totuși unul aparte, pentru că orice Înregimentare post factum este hazardată. Apropierea de liberalismul primei jumătăți a secolului al XIX-lea, de conservatorism și poate de un „bonapartism” asumat În mod aproape explicit de Pressa
IDENTITĂȚI DOCTRINARE ÎN PRIMA PARTE A DOMNIEI LUI CAROL I: CAZUL VASILE BOERESCU. In: Cultură, politică şi societate în timpul domniei lui Carol I : 130 de ani de la proclamarea Regatului României by SIMION-ALEXANDRU GAVRIŞ () [Corola-publishinghouse/Science/413_a_1275]
-
domnilor din cele două principate doar pe o durată de șapte ani. În felul acesta, expunând sumar lucrurile, a evoluat instituția domniei În prima parte a secolului XIX și până la Începutul acelei perioade pe care o numim Epoca Unirii. Generația pașoptistă, cea care a realizat unirea celor două principate, a fost preocupată de reformarea și modernizarea acestei importante instituții care era domnia. Ceea ce rămâne semnificativ Însă, din punctul nostru de vedere, este atitudinea unanimă a oamenilor politici români față de aducerea, pe
IDEEA „PRINȚULUI STRĂIN” ÎN DECENIUL PREMERGĂTOR INSTAURĂRII MONARHIEI CONSTITUȚIONALE (1856-1866). In: Cultură, politică şi societate în timpul domniei lui Carol I : 130 de ani de la proclamarea Regatului României by DUMITRU IVĂNESCU () [Corola-publishinghouse/Science/413_a_1247]
-
profilurile de autor, aici sunt reduse adesea la caracterizări sumare și arbitrare. În schimb, acum există un riguros scenariu (meta)narativ, care se articulează în jurul opozițiilor centru/periferie, rural/urban, sacru/profan. Astfel, după Desenarea hotarelor, cu referire la scriitorii pașoptiști, urmează Așezarea Centrului, capitol în care U. urmărește diversele imagini ale Bucureștiului, de la Nicolae Filimon la Eugen Barbu, cu staționări în romanele scrise de Cezar Petrescu și Camil Petrescu, de Hortensia Papadat-Bengescu, I. M. Sadoveanu și G. Călinescu. „Centrul” supraviețuiește
UNGUREANU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290347_a_291676]
-
schiță de roman având ca model nuvela Alexandru Lăpușneanul de C. Negruzzi. Autorul desprinde din letopisețul lui Miron Costin (cronicarul pe care l-a studiat și l-a editat mai târziu) un episod cu rezonanțe dramatice, exploatat în sensul ideologiei pașoptiste, meritorie dovedindu-se știința resuscitării romantice a atmosferei printr-un mozaic pitoresc. Acuratețea detaliilor, din nou concomitentă cu retorismul tendinței - umanitaristă, protestatară -, distinge, de asemenea, romanul Coliba Măriucăi („Foiletonul Zimbrului”), o replică românească la Coliba unchiului Tom de Harriet Beecher-Stowe
URECHIA-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290374_a_291703]
-
literatura „în sensul special”, restrâns, al cuvântului, deci ca artă, de cea în sens „general”, adică de totalitatea scrierilor, indiferent de natura lor. Literatura trebuie să fie în primul rând „frumoasă”. A doua trăsătură a ei, definită în directă descendență pașoptistă, este caracterul național ca sumă a ideilor specifice unui popor, spiritul său general. Totodată literatura este un produs individual, iar din determinarea mai mult sau mai puțin clară a individualității artistului provine originalitatea operei. Atunci când talentul și forța de creație
XENOPOL-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290679_a_292008]
-
la Lisabona (1997- 2001), fiind distins cu Ordinul Meritului în rang de Mare Ofițer (2000), cel mai important ordin civil portughez. Debutează la „Contemporanul” în 1962 cu un articol de critică literară, iar editorial cu antologia Gândirea românească în epoca pașoptistă (1830-1860) (I-II, 1968, în colaborare cu Paul Cornea); prima carte personală, Proza poetică românească în secolul al XIX-lea, la origine teză de doctorat, îi apare în 1971. Mai e prezent în „România literară”, unde va susține și rubricile
ZAMFIR. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290694_a_292023]
-
față a prozei, București, 1988; Din secolul romantic, București, 1989; Acasă, București, 1992; Experiența libertății, București, 1994; Discursul anilor ’90, București, 1997; Educație târzie, I-II, București, 1998-1999; Jurnal indirect, București, 2002; Fetița, Iași, 2003. Antologii: Gândirea românească în epoca pașoptistă (1830-1860), I-II, București, 1969 (în colaborare cu Paul Cornea); Palatul fermecat. Antologia poemului românesc în proză, pref. edit., București, 1984; Arte poetice. Romantismul, coordonator Angela Ion, introd. Romul Munteanu, București, 1982 (în colaborare); Al. Macedonski, Cartea de aur, pref.
ZAMFIR. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290694_a_292023]
-
Ion, introd. Romul Munteanu, București, 1982 (în colaborare); Al. Macedonski, Cartea de aur, pref. edit., București, 1986; Antologia poeziei portugheze, tr. Dan Caragea, pref. edit., București, 1990 (în colaborare cu Dan Caragea). Repere bibliografice: George Sorescu, „Gândirea românească în epoca pașoptistă (1830-1860)”, R, 1969, 8: Mihai Ungheanu, „Proza poetică românească în secolul al XIX-lea”, RL, 1971, 18; Dinu Flămând, „Proza poetică românească în secolul al XIX-lea”, LCF, 1971, 21; G. Gheorghiță, Eseuri și eseiști, R, 1971, 6; Emil Manu
ZAMFIR. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290694_a_292023]
-
societății apare condiționată de configurația socioistorică a societății românești și de zestrea teoretică care a stat la baza evaluărilor lor. Societatea românească a fost diagnosticată în chip unitar, pentru prima și, după unii, singura dată de către fondatorii sociologiei românești - generația pașoptistă, în programele revoluției de la 1848. La jumătatea secolului al XIX-lea principatele române erau etichetate, fără drept de apel, drept întârziate cu două sau trei secole față de Occidentul european, cu structuri sociale medievale și cu o mentalitate arhaică, premodernă. Elitele
O nouă provocare: dezvoltarea socială by Cătălin Zamfir [Corola-publishinghouse/Science/2099_a_3424]
-
în programele revoluției de la 1848. La jumătatea secolului al XIX-lea principatele române erau etichetate, fără drept de apel, drept întârziate cu două sau trei secole față de Occidentul european, cu structuri sociale medievale și cu o mentalitate arhaică, premodernă. Elitele pașoptiste au sesizat cu limpezime faptul că regimul juridic al proprietății funciare feudale, exprimând „nonsensul devălmășiei țărănești, care implica negarea însăși a dreptului lor (atât a «bonjuriștilor», cât și a boierimii mari) de viitori proprietari deplini” (Stahl, 1938, pp. 574-575), alături de
O nouă provocare: dezvoltarea socială by Cătălin Zamfir [Corola-publishinghouse/Science/2099_a_3424]
-
sociologi au fost sensibili la somația momentului și, în ciuda orientărilor lor teoretico-ideologice diferite, au adoptat, unitar, o strategie de dezvoltare definită ca proces de modernizare a tuturor structurilor sociale, economice și politice, „reglarea” dezvoltării demografice, impulsionarea avansului culturii naționale. Fondatorii pașoptiști ai sociologiei și urmașii lor au provocat cea mai spectaculoasă dezbatere asupra dezvoltării societății întârziate românești, cunoscută ca disputa asupra formelor fără fond. Dezvoltarea socială ca proces de modernizare: disputa asupra „formelor fără fond” Generația pașoptistă conferă conceptului de dezvoltare
O nouă provocare: dezvoltarea socială by Cătălin Zamfir [Corola-publishinghouse/Science/2099_a_3424]
-
avansului culturii naționale. Fondatorii pașoptiști ai sociologiei și urmașii lor au provocat cea mai spectaculoasă dezbatere asupra dezvoltării societății întârziate românești, cunoscută ca disputa asupra formelor fără fond. Dezvoltarea socială ca proces de modernizare: disputa asupra „formelor fără fond” Generația pașoptistă conferă conceptului de dezvoltare sensul de modernizare, adică de tranziție de la societatea tradițională premodernă la societatea capitalistă modernă prin crearea unei piețe capitaliste cu ajutorul capitalului străin și prin împrumut cultural (instituții, valori, comportamente) din țările avansate. Proiectul revoluționar pașoptist. Primul
O nouă provocare: dezvoltarea socială by Cătălin Zamfir [Corola-publishinghouse/Science/2099_a_3424]
-
adică de tranziție de la societatea tradițională premodernă la societatea capitalistă modernă prin crearea unei piețe capitaliste cu ajutorul capitalului străin și prin împrumut cultural (instituții, valori, comportamente) din țările avansate. Proiectul revoluționar pașoptist. Primul efort deliberat al întemeietorilor sociologiei românești - generația pașoptistă - de a edifica un model al dezvoltării societății românești ca proces de modernizare este cuprins în programul revoluției de la 1848 („Proclamația de la Islaz” și „Dorința partidei naționale din Moldova”), izvorât direct din principiile Revoluției Franceze. Acesta cuprindea revendicări care solicitau
O nouă provocare: dezvoltarea socială by Cătălin Zamfir [Corola-publishinghouse/Science/2099_a_3424]
-
nou-născuta” burghezie românească. Expresia condensată a acestor schimbări este dată de construcția mercantilismului în societatea românească. Cele mai spectaculoase transformări mercantiliste generate de programul pașoptist sunt Unirea Principatelor, Reforma Rurală, Constituția liberală, Independența de Stat, Regatul, Statul național unitar. Mișcările pașoptiste, scria cu pătrundere Ilie Bădescu (1988, p. 249) vor impune două idei fundamentale: ideea liberală și ideea democratică. Mecanismele schimbărilor sunt strâns legate de nevoile de expansiune ale capitalismului apusean, care îl împing spre piețele țărilor agricole aflate, la începutul
O nouă provocare: dezvoltarea socială by Cătălin Zamfir [Corola-publishinghouse/Science/2099_a_3424]
-
bază de forța socială: capitalul” (Zeletin, 1925/1991, p. 71); c) instituirea practicii cămătăriei, care, alături de capitalul comercial, a îndeplinit funcția de distrugere a economiei de subzistență și de ruinare a vechii clase a nobilimii. Sociologii care au urmat generației pașoptiste și îndeosebi cei ai epocii interbelice au avut de explorat o societate diferită, mult mai diferențiată, cu o plajă diversificată de urgențe - pe scurt, o societate mai problematică decât antecesorii lor. Societatea de la finele secolului al XIX-lea și prima
O nouă provocare: dezvoltarea socială by Cătălin Zamfir [Corola-publishinghouse/Science/2099_a_3424]
-
calmă, cuprinzătoare și riguroasă a căii parcurse pentru a imagina soluții de viitor. Ei aveau de răspuns la întrebări provocatoare care fie incriminau, fie susțineau eforturile pionierilor modernizării. Interogațiile cele mai frecvente priveau definirea căii de modernizare practicate de elita pașoptistă: poate fi considerată această modernizare ca o dezvoltare „normală”, adică de la fond (practici sociale, deprinderi, comportamente) spre forme (instituții, principii), sau o cale „artificială”, de la forme spre fond? Alte întrebări vizau identificarea și evaluarea noilor structuri și instituții moderne cu
O nouă provocare: dezvoltarea socială by Cătălin Zamfir [Corola-publishinghouse/Science/2099_a_3424]
-
Timișoara, 1996; Valahia de mucava, Timișoara, 1996; Decembrie, ora 10, București, 1997; Între hanger și sofa. Literatura în epoca veche românească, Timișoara, 1998; Tentația Orientului, Pitești, 1998; Apocalipsa 9, Pitești, 1999; Insula de vară, Iași, 1999; Personajul istoric în literatura pașoptistă, Brașov, 2000; Sorin Titel, Brașov, 2000; Prelegeri de literatură română. Epoca veche și modernă, Timișoara, 2001; Fals tratat de conviețuire (în colaborare cu Wisky Andras și Alexandru Vlad), Cluj-Napoca, 2002; Fahrplan für die Sixties (în colaborare cu Viorel Marineasa), Stuttgart
VIGHI. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290561_a_291890]
-
Mărturii. Eminescu - Veronica Micle (1967), Noi contribuții documentare la biografia lui Mihai Eminescu (1969), Întregiri documentare la biografia lui Eminescu (1983), Caleidoscop eminescian (1987), ori cercetări lărgind considerabil sfera tematică a preocupărilor, de pildă prin studiile despre mai mulți scriitori pașoptiști: Catalogul corespondenței lui Mihail Kogălniceanu (1960), Contribuții la biografia lui Bălcescu (1963), Câteva contribuții documentare la opera și biografia lui Costache Negruzzi („Limbă și literatură”, 1969), Întregiri la biografia lui I. Eliade Rădulescu (1972) ș.a. De asemenea, o parte semnificativă
POP-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288883_a_290212]
-
literare”, 1948), a cărui epopee este analizată sub raportul izvoarelor, ideologiei subiacente, temelor satirei, tehnicii, limbii. Culegerea Cercetări de literatură română (1944), care inaugura „Biblioteca «Studii literare»” a Universității din Cluj, colecție creată și coordonată de P., abordează masiv epoca pașoptistă, după ce aceasta făcuse obiectul unor cursuri: Literatura română în perioada lui Asachi și Heliade (1939-1940), Generația „Daciei literare” (1941-1942), Russo și Bălcescu (1942-1943) ș.a. Cartea reia introducerea la ediția Heliade, tot o reluare fiind studiul despre Dimitrie Bolintineanu, publicat inițial
POPOVICI-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288964_a_290293]
-
generația Junimii), Primele manifestări de teorie literară în cultura română etc. Istoria literară a secolului e continuată cu Romantismul românesc, curs ținut de profesorul clujean în ultimul său an de viață și publicat de Ioana Em. Petrescu în 1969. Epoca pașoptistă îi reținuse și până atunci atenția , totuși cursul prezintă o materie inedită. Sinteza se ocupă de primul romantism românesc (faza de până la 1848), caracterizat prin împletirea elementelor romantice cu cele preromantice (exegetul nu credea în existența la noi a unui
POPOVICI-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288964_a_290293]
-
susține demonstrația, autorul recurge la nume reputate, ca Roman Jakobson, Gérard Genette, Marc Angenot, Tzvetan Todorov ș.a. În căutarea valorii estetice și a literarității pamfletului se întreprinde un excurs prin toată literatura română, preferându-se, pentru exemplificări și comentarii, perioada pașoptistă și cea interbelică. Pamfletul ca discurs literar se impune ca o lucrare erudită, minuțios elaborată. SCRIERI: Marin Preda. Fascinația iubirii, București, 1996; Romulus Guga. Polifonia unei voci, Târgu Mureș, 1998; Pamfletul ca discurs literar, București, 1999; Laurențiu Fulga, Cluj-Napoca, 2001
MUNTEANU-5. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288289_a_289618]
-
sunt realizarea Unirii Principatelor și instaurarea unui regim democratic, apt să guverneze țara pe calea progresului. În jurul N. s-au strâns scriitorii legați printr-o atitudine politică asemănătoare: D. Bolintineanu, Cezar Bolliac, C. D. Aricescu și chiar I. Heliade-Rădulescu dintre pașoptiști, apoi Al. Depărățeanu, G. G. Meitani, Șt. Sihleanu, G. Baronzi, I. C. Fundescu și transilvăneanul At. M. Marienescu. Au mai publicat și francezii Antonin Roques, Ulysse de Marsillac, Ange Pechméja. Un colaborator statornic al gazetei a fost N. Filimon care, debutând
NAŢIONALUL. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288361_a_289690]
-
său Theodosie, apoi perioada fanariotă, a unui „Bizanț după Bizanț” (cu formula lui N. Iorga), numită de cercetătorul clujean și etapa unui balcanism „militant”, naționalist, deschisă mai înainte de umanistul Dimitrie Cantemir și continuată, într-o a treia etapă, de romanticii pașoptiști ai secolului al XIX-lea și în fine a patra etapă, în literatura veacului al XX-lea, vizibilă doar în plan estetic, nu și în planul mentalității generale, fiind vorba despre un tip de sensibilitate estetică, despre teme și motive
MUTHU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288336_a_289665]
-
Manole, Nastratin ș.a.), de dimensiunea istorică a creației literare (capitolul Spre o poetică a romanului istoric sud-est european), de laitmotive precum Bizanțul, roata, lumina, drumul ș.a. Cititorul e purtat cu grație prin literaturile sud-estului european, vechi și contemporane: Cantemir, Kavafis, pașoptiștii români, baladele populare, Eminescu, Ion Barbu, Kazantzakis, Ștefan Bănulescu ș.a. Alchimia mileniului, poate cea mai valoroasă carte a sa, și Călcâiul lui Delacroix (1996) sunt consacrate cercetării comparatiste de tip iconologic, urmărind pasionanta relație dintre cuvânt și imagine. În afară de un
MUTHU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288336_a_289665]
-
a lungul anilor, începând cu Poezii fugitive (1846), publică o puzderie de opuri cuprinzând versuri lirice și epice, impresii de călătorie, nuvele, romane, tragedii, melodrame, vodeviluri ș.a. E o literatură de fundal, ilustrând, și dincolo de limita cronologică, tendințe ale epocii pașoptiste. Autorul, care scria în 1845 la „Vestitorul românesc”, iar în 1848 la „Pruncul român”, și-a exprimat, fără orgoliu, doar credința exaltată în puterea literaturii de a modela sentimente patriotice. De la poezia erotică - compuneri naive cu unele motive exotice - P.
PELIMON. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288750_a_290079]