597 matches
-
Era vorba de un vagabond care folosea exclusiv citate din Shakespeare. Nu făcea decât să cerșească, să lenevească și să mai ciupească și el câte ceva, dar în tot acest timp vorbea din Shakespeare. Mi-e greu să vă explic ce pacoste mai era și vagabondul ăsta. Oricum, până și eu am reușit să-mi dau seama că dialogul ei, atât de direct, era foarte alert, și că tocmai de aceea era plătită. Fielding spusese că Doris e o prințesă evreică. Fără
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
-
le pot alunga din cap. Aidoma vampirilor, trebuie să le inviți înăuntru. Dar, de cum au intrat, de îndată ce le-ai oferit un loc în cap, par a fi hotărâte să nu te mai părăsească. Nu lăsa să-ți intre în cap pacostele astea. Să nu le lași să intre în tine, orice-ar fi. * Și totuși, cum rămâne cu Caduta? Dacă, și ține cont de asta, crezi că s-a purtat ciudat, ar fi trebuit să mă vezi pe mine. Am avut
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
-
Au apărut la scurtă vreme după cele trei bătăi ale orologiului, tocând în popasul lor, prelung, mai mult de un sfert din verdele semănăturilor. Din acela al pomilor; iarba. În speranța că vor abate, cât de cât, hoarda ce picase, pacoste, asupra locului, târgoveții au aprins, de-a lungul drumeagurilor dintre brazde și livezi, mormane de gunoi. Cât cuprindea ochiul, fum; un strat gros și leneș parcă înlocuise cerul. Bătrânii dădeau semne de asfixie; au fost duși departe, pe dealuri; unii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1901_a_3226]
-
și căprioare.Umbla, cu mașina de teren, zi, și, mai ales, noapte, după de din astea. Avea destul succes. Găsise și debușeu, pentru distribuirea cărnii, pieilor și coarnelor. La Constanța. Cu o mână dădea marfa, cu alta lua banii. Mare pacoste pe lume, și lăcomia! E mai cumplită, lăcomia, mi se pare, decât orice altceva. Toate iau mers, până în urmă cu câteva zile, șnur. În zorii acelei zile, fatale, pentru el, jupuia, la Malul Roșu, pe marginea pârâiașului, un cerb. Nu
Blândeţea by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/672_a_1240]
-
dintre guvernanți, dintre potentații vremii, nu o vede, și nu-i aude gâfâielile, oftaturile care-i însoțesc, aproape stinșii pași. Ea, ce ar putea să facă, alceva, decât, să îndure și să sufere,în continuare, cât va mai putea, această pacoste de viață. Ar putea, totuși, să facă ceva. S-a gândit; ar putea, de pildă, să blesteme; dar, a meditat, și a conchis: blestemul, pentru mine, e ceva sfânt. Or, la ce să-mi spurc blestemul meu sfânt, alăturându-l
Blândeţea by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/672_a_1240]
-
și să-ți dau și dumneata jumătate. În felul acesta, nici unul dintre noi nu ar mai avea un surtuc întreg și am suferi în aceeași măsură de frig”. Întradevăr, dacă se gândesc lucrurile în acest mod, desigur socialismul pare o pacoste pe capul bieților oameni, care prin muncă își fac și ei să zicem un surtuc, dar vine comisarul comunist și haț, o jumătate de surtuc și-l dau amărâtului de peste drum. Dar nu așa a fost. În socialism erau puși
Apocalipsa după nea Grigore by Ioan Mititelu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/325_a_572]
-
fulminanta viață a președintelui nostru, căruia majoritatea îi doresc un mare viitor, folosind o sintagmă edificatoare în acest sens, care sună așa: „Nu i-ar mai muri mulți înainte”. Înduioșătoare urare pentru iubitul nostru președinte, nu-i așa?... Nimic despre pacostea noastră, totul despre guvern Cine spunea, că guvernul acesta atât de grijuliu cu banii celor care-l iubesc, nu se gândește și la cealaltă parte din populația României? Ca să nu se spună că guvernarea a devenit pentru unii mumă, iar
Apocalipsa după nea Grigore by Ioan Mititelu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/325_a_572]
-
vie, fata asta avea o fire arțăgoasă, nu s-ar fi putut nicidecum Înțelege cu ea. Închise În urma lui și se Întoarse, căutînd-o cu privirea. Nu mai văzu decît farurile din spate ale mașinuței Méhari care se Îndepărta pe drum. - Pacoste de bretonă! tună el ridicîndu-și valiza pe rotile aruncată din portbagaj și zăcînd acum Într-o băltoacă. Evident, ploaia Începuse iarăși să cadă. - Nesuferită regiune! Rafalele se tînguiau pierzîndu-se printre monoliții sitului, acum sinistru de pustiu. Furios, lipăind fără voia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
cu descifrarea acelei hărți ale cărei coordonate îl induceau mereu în eroare, aducîndu-i aminte de celebrul dicton pe care nu reușise încă să-l dezlege, deși își făcuse din asta un scop în viață. Cunoaște-te pe tine însuți, ce pacoste, oare cît va mai dura pînă cînd va putea să spună misiune îndeplinită? N-a fost mare lucru, joacă de copii, chestie de perseverență, nici vorbă de predestinare, ar fi putut s-o facă oricine, dacă n-ar fi fost
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2723]
-
pe platoul pătrat din mijlocul unității. Ai naibii comuniști, își spune luînd-o la picior spre postul lui Santinelă, care moțăie în picioare. Parcă a trecut o veșnicie, dom’ Regizor, se dezmorțește, își întinde oasele, cît o fi ceasul? Vai ce pacoste, își spune, vîrîndu-și adînc mîinile în buzunare, simțind grenadele la locul lor. Ascultă, Santinelă, începe să prindă puțin curaj, la o adică crezi c-ai fi în stare să-i pui pistolul la tîmplă, să preiei comanda unității și să
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2723]
-
o să fie așa? îmi garantați că în ce vă privește nu v-ați gîndit să trădați nici unul dintre voi, nici măcar pentru o secundă, nici măcar cît e negru sub unghie? Jur pe ce am mai sfînt, dom’ Roja, răspunde Gulie, mare pacoste mai sînteți, se gîndește, greu o mai scoate omul la capăt cu dumneavoastră! Coborînd din taximetrul care îl purtase de-a lungul și de-a latul Bucureștiului mai bine de două ore, Roja îi mulțumește șoferului lăsîndu i un bacșiș
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2723]
-
am cam prins cu pantalonii în vine, spuse Timișoara. Tocmai de aceea mi-am zis că aș fi cel mai mare prost dacă n-aș profita de ocazie, zise Poștașul, și cu un drum să scap pe toată lumea de o pacoste ca asta. Adevărul e că tuturor li s-a cam făcut lehamite de el, că în afară de caricaturile alea de Gulie, Tîrnăcop și Dendé, care-l urmează încă peste tot, nimeni nu mai vrea să audă de el. — Totuși sfatul meu
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2723]
-
bisericuța lui, n-o salvase el de la dezastru? Era dreptul lui, toți îl știau ca un adevărat opozant al Dictaturii, puteam să trăiesc numai din amintiri, Roja. Pe Angelina s-o lase deoparte, așa le era înțelegerea. Bate palma Părințele. Pacoste ce ești. N-ar trebui să fii așa nedumerit. Ia-o și fă ce vrei cu ea. O spui așa de parcă ar fi vorba de un obiect. O să-ți duc dorul, Părințele, dă-mi ceva ca amintire, patrafirul ăsta mi-
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2723]
-
arăta cum să-mi dau cu kohl în jurul ochilor și cu o pudră verde pe pleoape. - Nu doar că te face mai frumoasă, dar ține și țânțarii departe de tine. Așnan m-a învățat de asemenea ce e plictiseala, o pacoste înfiorătoare care se abate asupra femeilor care locuiesc în palate. Într-o după-amiază chiar am plâns din cauza monotoniei, stăteam nemișcată în timp ce Așnan dormea. Singurul lucru cu care îmi puteam ocupa mintea era întrebarea dacă Shalem știe sau nu că eu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2312_a_3637]
-
dacă toată lumea ar gândi ca tine și ca el, rasa umană s-ar sfârși, spune Minnie. Cred că riscul nu-i prea mare să se Întâmple așa ceva, zice Burgess zâmbind. — Te iubesc, Burgess, spune Minnie. Surzenia asta a mea, mare pacoste. Dacă n-o pun la socoteală, pot să mă consider un om norocos. Ce zici, n-ar fi mai bine să mai curăț odată cuțitul ăla? Deodată, ușa bucătăriei se dă de perete și dl Henry James jr. intră ca
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]
-
să deschidă subiectul ăsta în conversațiile cu David, bărbatul se referise la starea lui Jake folosind termenul „fază trecătoare“. Conform Dicționarului Explicativ Oxford, faza este „o perioadă de schimbare sau de dezvoltare“, dar, din câte văzuse Fiona, Jake era o pacoste plină de nazuri de cel puțin doi ani. —Adolescența, a murmurat ea doar pentru sine. Perioada dintre copilărie și viața de adult. Puștiul nu fusese așa de la început. Când Fiona se cunoscuse cu David, în urmă cu patru ani, Jake
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1906_a_3231]
-
soțului ei. în mod inconștient, împinse leagănul prea tare. — Domnule Vultur, îi reproșă Irina, te rog eu frumos, ai grijă! Domnule Vultur! Decență în public sau respingerea intimității de noaptea trecută? — îmi pare rău, spuse el. Azi vecina era o pacoste și pentru Elfrida. Era iar un sentiment ciudat și iarăși, ca și în cazul Irinei, nu reușea să-și dea seama ce anume îl producea. Sau poate că evita să o facă, așa cum își izgonise și gelozia de noaptea trecută
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1986_a_3311]
-
cuplu bine legat Eu știu de dânsa ce îl leagă Și am să și arăt, firește: Ea tot ce nu-i aprobă, neagă Și ce-i aprobă i-ntărește. Iubitei N-am știut să te dezmierd Ca pe-o dulce pacoste; Asta-i: oamenii se pierd Din prea multă dragoste!G.L.U.P.I. Iubirea duce la căsătorie Răbdarea-i gust și e emblemă Și, mai cu seamă-un fel de pact, Să poți rămâne pe problemă Și până la, și după act
VASILE DARIE by VASILE DARIE () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83946_a_85271]
-
-ți miroasă toată noaptea. Ce idee de speriat... Își Închise nasturii bluzei, urmărindu-mă cu oarecare curiozitate și poate comparîndu-mă cu Frank. Păși Îndărăt și se lovi de cealaltă valiză. — Dumnezeule mare, cîte de-astea sînt aici? Cred că ești pacostea aeroporturilor. Cum naiba te-ai apucat de literatură de călătorie? Poșeta ei zăcea pe podea, cu tot conținutul Împrăștiat pe lîngă noptieră. Ea Îngenunche și Începu să-și pună la loc cheile mașinii, pașaportul și carnetul de rețete. La picioarele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1875_a_3200]
-
clandestin nu tulbură pacea. Nu-s turiști, nu există drumeți sau vînzători ambulanți, doar foarte puțini vizitatori - locuitorii de-aici au Înțeles că e foarte folositor să știi să te descurci fără ajutorul prietenilor. Cinstit vorbind, prietenii pot fi o pacoste - trebuie descuiate porțile și ușile de la intrare, trebuie deconectate sistemele de alarmă, și e chestia că vine cineva și-ți respiră aerul. Nemaivorbind că vine și-ți aduce amintiri pline de neliniște ale lumii de-afară. Residencia Costasol nu-i
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1875_a_3200]
-
dacă fusesem sau nu ironic. — E nevoie să mergem pînă acolo? Deși s-ar putea să ai dreptate. — GÎndește-te, David. Ne-ar putea ajuta să sculăm oamenii din toropeala asta Îngrozitoare. — De ce vrei să-i sculăm? Ar putea deveni o pacoste pe capul nostru, cine știe pentru ce ciudățenii i-ar apuca entuziasmul. O să-i spun lui Elizabeth. (Arătă spre limuzina lungă care tocmai intra pe porțile clubului sportiv, eclipsînd strălucirea soarelui cu carapacea ei lăcuită.) Ce dichisită arată azi, de-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1875_a_3200]
-
cu milă. Așezase farfuria pe scări și se ridicase în picioare. Dădea să plece, când Eleonor se grăbi, dar era o grabă de divă care mărșăluiește sub blițuri. — Eleonor, vino, mâță afurisită! Se oprise și miorlăia alintat, flexându-și picioarele. — Vino, pacoste blestemată! Era ghiftuită sau își bătea joc de el. Urcă prima treaptă, apoi pe următoarea, leneșă, cu o grijă încetinită, ca într-o imagine în reluare. Peștele mirosea ademenitor, îmbăiat în ulei și în mirodeniile care mai fuseseră în conservă
Omar cel orb by Daniela Zeca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/607_a_1328]
-
inimă. Am chemat nevasta, era o femeie tare cumsecade, nu s-a supărat. Amândouă -lam în-mormîntat. Da mă luai cu vorba și nu te întrebai, coană Lino, care ți-e supărarea? Pentru ea vorbi Aglaia: 326 - Ce să fie, cu pacostea de bărbat. De la o vreme nu-și mai vede de casă. Parcă-l mănâncă ceva... Ghicitoarea își căută cărțile, le risipi pe pat, suflă .deasupra lor și spuse pe șoptite, amestecîndu-le: 4- Douăzeci și patru de frați, Așa bine să dați, '-* Cum
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
împlinite. Dar din nou nu. Imediat după reîntâlnire urmase un scurt val de bucurie, după care însă începuseră să iasă la suprafață resentimentele și dușmăniile și, la finele primei luni petrecute împreună, copila noastră inteligentă, energică și glumeață devenise o pacoste în toată regula. Uși trântite; solicitări politicoase întâmpinate cu o batjocură acră; țipete răzvrătite care răsunau de la etajul al doilea; mormăieli preschimbate în bosumflări, bosumflări evoluând în adevărate furtuni, furtuni înecate în lacrimi; formule precum „nu“, „proasto“, „taci din gură
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2244_a_3569]
-
cu presupusul, doar știa metoda șefilor: cine propune ăla rezolvă. E mai bine să faci economie de vorbe. Dar își promise să treacă mai întâi pe-acasă, și-abia apoi să meargă pe la toți nebunii Capitalei. Haimanaua asta era o pacoste. De când îl adusese Petre, ieri, le mergea tuturor prost, parcă era o piază rea. — Cine te-a schimbat? întrebă Costache. — L-am trimis pe Ilie, că are o birjă iute. Da’ după mine ar ajunge și două picioare, nu-i
Viața începe vineri by Ioana Pârvulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/586_a_1309]