611 matches
-
iunie, inima a încetat să-i mai bată. Ca întotdeauna în cazul morții subite a unui suveran, s-a vorbit de otrăvire. Crima ar fi fost plănuită de Antipater, locotenentul lui Alexandru, și înfăptuită de fiul acestuia, Iolaus, care era paharnicul regelui. Băutura mortală ar fi fost apa înghețată luată din izvorul rîului Styx, din Arcadia. Apa era pusă într-o copită de măgar, de cal sau catâr, căci orice alt vas din lut, fier sau bronz ar fi crăpat din pricina
Alexandru cel Mare () [Corola-website/Science/299226_a_300555]
-
n. 18 mai 1822, Mamornița, azi Ucraina, d. 1 octombrie 1892, București) a fost un scriitor român bucovinean, membru titular (din 1868) al Academiei Române. Poetul Gheorghe (Iorgu) se trage dintr-o familie boierească din Hârșova, județul Vaslui. A fost fiul paharnicului Ioniță Sion și al Eufrosinei, născută Schina., care au avut 12 copii. Frații mamei sale, Eustațiu și Alecu Schina exercitau profesiunea de avocați în București. Unchiul său Eustațiu l-a înscris în școala de la Sfântul Sava din București Din aprilie
Gheorghe Sion () [Corola-website/Science/307159_a_308488]
-
(n. 6 ianuarie 1834, București - d. 14 martie 1857, București) a fost un poet romantic român. Tatăl său, Zamfirache Sihleanu, a fost paharnic și administrator al fostului județ Râmnicu Sărat. Mama se numea Maria, născută Popescu. Sora sa mai mare, Elena, s-a căsătorit cu Ion C. Grădișteanu. A copilărit în castelul și parcul construite de tatăl său pe moșia de la Sihla. Apoi
Alexandru Sihleanu () [Corola-website/Science/308706_a_310035]
-
eroica Albu din Golești, rudă domnului, a cărui piatră tombala de la Mănăstirea Vieroș relatează pe larg evenimentul. Voievodul muntean este obligat să se retragă la Târgul de Floci unde organizează contra-ofensiva; o armată condusă de Dragomir vornicul, Mitrea comisul, Bratu paharnicul și Ioan pârcălabul înfrânge cetele moldovene ale lui Ioan Vodă cel Cumplit și cuceresc Bucureștiul. Pretendentul adus pe tron este prins și executat, capul lui fiind țintuit pe poarta palatului domnesc. Scenă, nu tocmai plăcută, este relatata de Maciej Stryjkowsky
Alexandru al II-lea Mircea () [Corola-website/Science/308045_a_309374]
-
figurează și sub numele de Cornescu-Greceanu. Cel care întemeiază familia este logofătul Șerban Greceanu, fratele cronicarului care, în 1714, se căsătorește cu cea de a patra fiica a domnitorului Constantin Brâncoveanu, Ilinca. Aceasta, aflată la a doua căsătorie (prima cu paharnicul Scarlatache Mavrocordat în 1698 ), primește ca zestre moșia Cornești din județul Dâmbovița. Din această căsătorie rezultă un fiu, Ioniță Greceanu-Cornescu, despre care nu se cunosc prea multe amănunte, afară de faptul că a avut mai mulți copii, primul dintre aceștia fiind
Familia Cornescu () [Corola-website/Science/308239_a_309568]
-
hatmanul Balica era deja mort în 1586. Balica era descendent din marea familie a boierilor Buzești din Țara Românească, fiind fiul pitarului Gherghina Buzescu și al Mariei, fiica lui Petru Rareș, și rudă cu Movileștii. El a îndeplinit dregătoriile de paharnic (16 iulie 1576 - 4 iulie 1578) și de hatman (2 aprilie 1579 - 21 august 1581). Hatmanul Balica este menționat în cronica lui Grigore Ureche, alături de boierii Movilești, cu care a fugit din țară în timpul domniei lui Iancu Sasul (1579-1582): ""Multe
Mănăstirea Frumoasa din Iași () [Corola-website/Science/306552_a_307881]
-
Neagoe Basarab întărește Mânăstirii Cutlumuz de la Muntele Athos satele sale, hotărnicite de boieri. Mult mai sigură, ca dată de atestare documentară a satului Radomirești este anul 1606, mai 12, când la Târgoviște, domnitorul Radu Șerban - 1602-1611 (a doua domnie) - întărește paharnicului Badea stăpânirea asupra satelor: Stoicănești, Olt, Crăciunei, Olt, Radomirești și Călinești - pe Călmățui. Locuitorii acestor sate, moșneni fiind, adică oameni liberi, au venit de s-au vândut de bună voie paharnicului Badea.
Comuna Radomirești, Olt () [Corola-website/Science/302008_a_303337]
-
Târgoviște, domnitorul Radu Șerban - 1602-1611 (a doua domnie) - întărește paharnicului Badea stăpânirea asupra satelor: Stoicănești, Olt, Crăciunei, Olt, Radomirești și Călinești - pe Călmățui. Locuitorii acestor sate, moșneni fiind, adică oameni liberi, au venit de s-au vândut de bună voie paharnicului Badea.
Comuna Radomirești, Olt () [Corola-website/Science/302008_a_303337]
-
pașă de către sultan, iar sfetnicul său Manuc Mirzaian devine prim negustor și vistiernic al provinciei. Implicat în mijlocirea relațiilor economice dintre Rusciuc și București , Manuc primește în anul 1802 rangul boieresc de "serdar", iar în anul următor pe cel de "paharnic" din partea domnitorului Constantin Ipsilanti al Țării Românești (1802-1806). Încă în primăvara anului 1806, dându-și seama de apropierea unui război ruso-turc și temându-se că acesta i-ar dăuna mult afacerilor, Manuc s-a adresat lui Bolkunov, consulul Rusiei la
Manuc Bei () [Corola-website/Science/302608_a_303937]
-
pașă și comandant al oștirii turcești. Noul pașă îl însărcinează pe Manuc cu aprovizionarea armatei, plata salariilor, întreținerea cetăților dunărene și continuarea tratativelor cu rușii . După cum povestește Luca Kiriko, consulul rus din București, într-o scrisoare din 20 aprilie 1807 : "Paharnicul Manuc, din Muntenia, în timpul domniei lui Ipsilanti Vodă era întrebuințat cu izbândă de acest domnitor în toate împrejurările critice, ca mijlocitor devotat intereselor acestui principat, ocrotit de înalta curte împărătească a Rusiei, către serhaturile vecine ale Giurgiului, Rușciucului, Nicopolei și
Manuc Bei () [Corola-website/Science/302608_a_303937]
-
stomac, la fel ca Smaug. Anderson citează de asemenea romanele lui George MacDonald, "The Princess and the Goblin" și continuarea lui, "The Princess and Curdie", ca având influențe asupra apariției gnomilor răi, viziunea de la poalele muntelui sau comportamentul lui Galion, paharnicul lui Thranduil, care este similar cu cel al majordomului regelui din "The Princess and Curdie" prin faptul că amândurora le place să bea cele mai bune vinuri ale lorzilor lor respectivi. În 1955, Tolkien a admis într-o scrisoare de la
Hobbitul () [Corola-website/Science/302732_a_304061]
-
preotese și făcea parte dintr-o familie modestă. O legendă spune că mama sa l-a abandonat în apele fluviului Eufrat, unde a fost găsit și crescut de un grădinar. Zeița Inanna/ Iștar l-a îndrăgit și el a ajuns paharnicul regelui Ur-Zababa din Kiș la curtea căruia, mai târziu, a organizat o răscoală și pe care l-a detronat El devine rege în jurul anului 2371 î.H. și din acel moment începe o perioadă de cuceriri importante. El supune întreg
Sargon I () [Corola-website/Science/304670_a_305999]
-
(n. 14 octombrie 1777, Țigănești, Galați - d. 1849, Țigănești) a fost un scriitor român. Descendent dintr-o familie boierească fanariotă, a ocupat înalte funcții dregătorești în Moldova. Dacă paharnicul Sion scrie că neamul Konaki este de origine grecească, "dar preste 160 ani venit și încuscrit cu mai multe din familiile cele mari", Paul Păltănea a adus documente "care impun concluzia că familia Conachi coboară dintr-un neam de răzeși
Costache Conachi () [Corola-website/Science/304254_a_305583]
-
Mare. Potrivit cronicarului saxon Widukind de Corvey, la ospățul prilejuit de încoronare, Otto i-a avut ca servitori personali pe ducii de Franconia, Suabia, Bavaria și Lotharingia: Arnulf de Bavaria ca mareșal ("marescalc" "șeful peste grajduri"), Hermann de Suabia ca paharnic ( sau "buticularius"), Eberhard III de Franconia ca "senexscalc" "seneșal" ("servitor senior") și pe Gilbert de Lotharingia ca șambelan ("cămăraș, camerier, logofăt de taină"). Astfel, Otto și-a arătat, chiar de la începutul domniei, ambițiile de a fi succesorul lui Carol cel
Otto I al Sfântului Imperiu Roman () [Corola-website/Science/304412_a_305741]
-
germani și polonezi încearcă să-l convingă pe fiul său, prințul coregent Mihail I (Șerban Ionescu), să-și înlăture tatăl de la domnie. Ei îi au ca aliați pe Elisabeta (Ioana Pavelescu), soția prințului, și pe doi boieri din sfatul țării: paharnicul Ene Udoba (Silviu Stănculescu) și slugerul Ion Iercău (Corneliu Gîrbea). Solul german, preotul catolic Gerolamo (Ion Besoiu), îi spune Elisabetei să-l convingă pe Mihail să accepte să devină vasalul împăratului Sigismund dacă vrea să domnească pe tronul Țării Românești
Mircea (film) () [Corola-website/Science/312747_a_314076]
-
Ciurea a făcut un schimb de moșii cu Vasile Ciudin, dându-i jumătate din moșia Tâmpești pentru jumătate din moșia Bunești. Tudorache Ciurea a avansat în funcții, fiind întâlnit în 1801 cu rangul de clucer, în 1804 cu cel de paharnic, în 1814 cu cel de căminar. Satul se extinde la începutul secolului al XIX-lea. După ce în 1785 înglobase cătunul Cotești, în 1838 include și cătunul Stănigeni. În urma reorganizării ocoalelor, satul Tâmpești devine localitate componentă a Ocolului Șomuz. În urma reformei
Biserica Sfinții Voievozi - Grădini din Fălticeni () [Corola-website/Science/311916_a_313245]
-
este o mănăstire ortodoxă din România situată în comuna Sulița, județul Botoșani. Prima biserică a fost construită din lemn de către trei pustnici, în a doua jumătate a secolului al XVII-lea. După circa 30 ani, în anul 1684, paharnicul Constantin Balș a construit cea de a doua biserică de lemn, aproape de malul Jijiei. Biserica de zid a fost construită de către boierul Vasile Balș, în anul 1732, pe valea Cozancea. Schitul a fost închis de către comuniști în anul 1960, fiind
Mănăstirea Cozancea () [Corola-website/Science/312414_a_313743]
-
1647) în proprietatea fiului său, Vasile Ureche, care la rândul său a vândut această proprietate lui Pascu Lupașcu-Buhuș, căsătorit cu Safta, fiica vistiernicului Iordache Cantacuzino. Începând de atunci, moșia și conacul au devenit proprietatea boierilor cantacuzini. Printre proprietari amintim pe paharnicul C. Cantacuzino (pe la 1758), logofătul Iordache Cantacuzino (în perioada 1793-1816), vistiernicul Iordache Cantacuzino și apoi Mihalache Cantacuzino. În jurul anului 1835, Iordache III Cantacuzino-Pașcanu a construit un frumos palat pe ruinele curții boierești pe care o ridicase aici, pe la începutul secolului
Conacul Cantacuzino-Pașcanu de la Ceplenița () [Corola-website/Science/312431_a_313760]
-
Ialomița îi poartă numele. În anul 1859, Evanghelie Zappa din România a organizat pe străzile Atenei alergări și alte genuri de competiții sportive. În 1856, Meteleu-Lipănescu, cel mai vechi sat, din patru, al comunei Scutelnici, județul Buzău, trece din posesiunea paharnicului Constantin Lipănescu în stăpânirea lui Evanghelie Zappa. De numele moșierului se leagă și un un lucru mai puțin cunoscut: afacerea Zappa. Înainte de a deceda, moșierul a lăsat moștenite toată averea sa (inclusiv cea din România) vărului său, Constantin Zappa, și
Evanghelie Zappa () [Corola-website/Science/310920_a_312249]
-
luptelor din septembrie 1739 dintre Imperiul Otoman și Imperiul Țarist au jefuit mănăstirea de toate odoarele scumpe aflate aici. De asemenea, Eteria care a fost implicată în Revoluția din 1821 a produs prejudicii mănăstirii. În anul 1743, prin grija marelui paharnic Ștefan Ruset și a soției acestuia, Maria Sturdza, și cu cheltuiala monahului Macarie Hrisoverghi, s-a refăcut turnul porții, înălțându-se alte două niveluri de formă octogonală. Tot în secolul al XVIII-lea a fost adăugat un mic pridvor în fața
Mănăstirea Dobrovăț () [Corola-website/Science/309112_a_310441]
-
odată cu zidul de incintă al mănăstirii, având inițial doar un parter cu un gang de intrare și un etaj. El avea formă de patrulater neregulat. În colțuri era susținut de contraforturi dispuse la colțuri. În anul 1743, prin grija marelui paharnic Ștefan Ruset și a soției acestuia, Maria Sturdza, și cu cheltuiala monahului Macarie Hrisoverghi, s-a refăcut turnul porții, înălțându-se alte două nivele de formă octogonală. Cu această ocazie, pe fațada turnului s-a amplasat o placă cu următoarea
Mănăstirea Dobrovăț () [Corola-website/Science/309112_a_310441]
-
din Paris. Acesta provenea din familia diplomatului spaniol din timpul regelui Filip al II-lea, cardinalul Alonso de la Cueva Benarides, marchiz de Bedmar. Avea în proprietate un castel la Canillijos (Spania), iar sora sa era ducesa de Vinona. După cum scrie paharnicul Costandin Sion în “Arhondologia Moldovei”, "“de la hatmanul Constantinică rămâind numai o fată Luțica și foarte ră de muscă fiind, n-au găsit în toată Moldova, din toți feciorii de boieri unul ca să poată sătura. Au purces, au cutrierat toată Europa
Biserica Albă din Baia () [Corola-website/Science/308813_a_310142]
-
a construit o a doua casă domnească, la sud de biserică. Biserica a fost acoperită de postelnicul Iorga, iar clisiarnița și turnul de către vornicul D. Șoldan. Într-un document din 12 ianuarie 1664 se menționează că hatmanul Gheorghe Coci (fost paharnic) promisese ""să direagă trăpăzăria cia di peatră și maghernița și chelăriile și să o acopere"". El a reparat în 1646 numai trapezăria ""iară din lotru ci-au fostu stricat nemică n-au dires"", deși călugării ""au dodeit de multe ori
Mănăstirea Probota () [Corola-website/Science/309291_a_310620]
-
Proprietatea este des tulburată prin dese procese la divan de călugării de la mănăstirea Pantocrator ( în limba greacă: Παντοκράτορος), aflate pe Sfântul Munte Athos (a șaptea în ordinea ierarhică athonită). Apoi trece prin zester de la Gorgan la ginerele său, Gheorghe Catargiu paharnicul. De la 1650 la 1914 Cobîlea a stat neîntrerupt în stăpânirea neamului Catargi, având următorii stăpâni: Gh.Catargi vornic - 1680; Apostol Catargi postelnic - 1710; Pătrașco Catargi pitar - 1750; Ion Catargi stolnic - 1770; Petrache Catargi paharnic - 1800; GH. Catargi - 1860; Ion Catargi
Cobîlea, Șoldănești () [Corola-website/Science/305118_a_306447]
-
Gorgan la ginerele său, Gheorghe Catargiu paharnicul. De la 1650 la 1914 Cobîlea a stat neîntrerupt în stăpânirea neamului Catargi, având următorii stăpâni: Gh.Catargi vornic - 1680; Apostol Catargi postelnic - 1710; Pătrașco Catargi pitar - 1750; Ion Catargi stolnic - 1770; Petrache Catargi paharnic - 1800; GH. Catargi - 1860; Ion Catargi - 1896. În localitate sunt două biserici. Una din ele este identificată cu cele mai vechi monumente ale culturii religioase din Republica Moldova, care împreună cu Stejarul lui Ștefan cel Mare și Sfânt de o vârstă de
Cobîlea, Șoldănești () [Corola-website/Science/305118_a_306447]