768 matches
-
iar în evul mediu era principalul drum de legătură dintre Transilvania și orașele muntene de la Dunărea de Jos. Pe teritoriul comunei Moieciu, în satul Peștera, săpăturile arheologice au scos la iveală urme de locuire din perioada paleolitică, mai precis din paleoliticul superior. Tot în raza comunei Moieciu, în satul Drumul Carului, săpăturile arheologice efectuate cu câțiva ani în urmă de către profesorul Stelian Coșuleț, au scos la iveală urmele unui castru roman care se pare că întregea sistemul de fortificații romane din
Comuna Moieciu, Brașov () [Corola-website/Science/300955_a_302284]
-
o veche vatră românească mai ales pentru că de acest teritoriu sunt legate evenimente istorice de importanță națională. Cercetări arheologice ale regretatului profesor Ghenuță Coman și ale altor muzeografi din cadrul Muzeului Județean Vaslui, au scos la iveală straturi succesive începând din paleolitic până în perioada de formare a poporului român. Deosebit de importante sunt punctele arheologice Moșeni pentru ceramica neolitică și marea așezare dacică din punctul Cetățuia Vladnic. Valea râului Strașnic este foarte bogată în atestări documentare în raport cu alte zone ale județului. Având în
Comuna Albești, Vaslui () [Corola-website/Science/301856_a_303185]
-
situația se prezenta astfel: Chiar dacă în anul 1967 au intrat în vigoare măsurile legislative privind creșterea natalității, populația a început să scadă mai ales din cauza migrației către centrele urbane: Cele mai vechi urme de civilizație de pe teritoriul comunei datează din paleolitic. În nord-estul comunei a fost descoperit un sit arheologic din paleoliticul superior, cu elemente de peste 20000 de ani. În partea de vest a satului Crețeștii de Sus și în nord-estul comunei s-au descoperit urme din perioada neoliticului, aparținând culturii
Comuna Crețești, Vaslui () [Corola-website/Science/301874_a_303203]
-
vigoare măsurile legislative privind creșterea natalității, populația a început să scadă mai ales din cauza migrației către centrele urbane: Cele mai vechi urme de civilizație de pe teritoriul comunei datează din paleolitic. În nord-estul comunei a fost descoperit un sit arheologic din paleoliticul superior, cu elemente de peste 20000 de ani. În partea de vest a satului Crețeștii de Sus și în nord-estul comunei s-au descoperit urme din perioada neoliticului, aparținând culturii "Cucuteni" (cca. 5500 î.e.n.). Prima atestare documentară a comunei datează din
Comuna Crețești, Vaslui () [Corola-website/Science/301874_a_303203]
-
fost desființate, fiind comasate respectiv cu satele Vidra și Șerbești. Patru obiective din comuna Vidra sunt incluse în lista monumentelor istorice din județul Vrancea ca monumente de interes local. Unul dintre ele este clasificat ca sit arheologic vestigiile așezării din paleoliticul superior, descoperite în centrul satului Tichiriș. Două sunt clasificate ca monumente de arhitectură, ambele în satul Vidra școala și spitalul comunal, construite la sfârșitul secolului al XIX-lea. Tot în satul Vidra se află și al patrulea obiectiv, clasificat ca
Comuna Vidra, Vrancea () [Corola-website/Science/301912_a_303241]
-
Popeni, Simila și Zorleni (reședința). Se află pe DE (drumul european) 581, care face legătura între municipiile Vaslui și Bârlad. Prima atestare documentară a satului datează din 28 martie 1594 însă, pe suprafața comunei, s-au descoperit unelte folosite în paleoliticului superior. Comuna Zorleni este așezată în subunitatea geografică Colinele Tutovei, parte a Podișului Central Moldovenesc. Se învecinează la nord cu comuna Banca, cu municipiul Bârlad și comuna Grivița la sud, comunele Epureni și Șuletea la est iar la vest cu
Comuna Zorleni, Vaslui () [Corola-website/Science/301922_a_303251]
-
din populație, apartenența etnică nu este cunoscută. Din punct de vedere confesional, majoritatea locuitorilor sunt ortodocși (93,12%). Pentru 5,36% din populație, nu este cunoscută apartenența confesională. Cercetările arheologice au descoperit urme de locuire pe teritoriul comunei datând din paleolitic. Astfel, în zona numită „valea bujorenilor” s-au descoperit așchii și o lamă de silex din paleoliticului superior iar în zona confluenței pârâului Simila cu râul Bârlad au fost descoperite fragmente din ceramică și unelte, specifice epocii neolitice. De asemenea
Comuna Zorleni, Vaslui () [Corola-website/Science/301922_a_303251]
-
12%). Pentru 5,36% din populație, nu este cunoscută apartenența confesională. Cercetările arheologice au descoperit urme de locuire pe teritoriul comunei datând din paleolitic. Astfel, în zona numită „valea bujorenilor” s-au descoperit așchii și o lamă de silex din paleoliticului superior iar în zona confluenței pârâului Simila cu râul Bârlad au fost descoperite fragmente din ceramică și unelte, specifice epocii neolitice. De asemenea, la nord de centrul comunei (pe valea Bârladului) s-au găsit urme de locuire din epoca bronzului
Comuna Zorleni, Vaslui () [Corola-website/Science/301922_a_303251]
-
mai - iunie. Temperatura medie anuală este de 8ș. În perioada verii, temperatura medie este de 18ș. Comună Fântânele apare târziu în documente, precum și satele care o alcătuiesc. Până în prezent pe teritoriul comunei nu au fost descoperite urme de așezări din paleolitic, neolitic sau epoca fierului. Mai demult, aceste terenuri au fost acoperite cu păduri de stejari, în sprijinul acestei afirmații stând mărturie arborii carbonizați care sunt scoși la suprafață de către apă Șiretului în timpul viiturilor. De asemenea, însăși poziția comunei în apropierea
Comuna Fântânele, Suceava () [Corola-website/Science/301952_a_303281]
-
contact cu Dealurile Lipovei, la o distanță de 29 km față de municipiul Arad. Urmele locuirii pe aceste meleaguri datează din cele mai vechi timpuri. În situl arheologic de la Zăbrani (Dealul Viilor) au fost puse în evidență două așezări datând din paleolitic și din epoca fierului. Prima atestare documentară a localității Zăbrani datează din 1080-1090. Formația de Pompieri din localitatea Zăbrani a fost înființată ca o nevoie a cetățenilor localității de a lupta împotriva dezastrelor provocate de incendii. În toamna anului 1878
Zăbrani, Arad () [Corola-website/Science/300313_a_301642]
-
de vedere administrativ, Luna de Sus aparține comunei Florești, din anul 1950, până la care era comună de sine stătătoare, având arondat și satul Stolna și pentru un timp și Vlaha. Pe teritoriul satului s-au descoperit unelte ce datează din paleoliticul superior: un răzuitor din silex și 2 topoare. După marea invazie tătară din 1241 localitatea a fost colonizată cu sași de către episcopul romano-catolic al Alba-Iuliei, stăpânul domeniului din care satul făcea parte. Pe teritoriul satului, zona Ordög Árok - Kistér în cadrul
Luna de Sus, Cluj () [Corola-website/Science/300336_a_301665]
-
orașele Craiova și Caracal, pe DE 70 sau DN 6, care-l traversează, împărțindu-l în două părți, aproape egale. Este o așezare veche. Descoperirile arheologice din punctele Modruz, Albota, Leu Mic dovedesc existența urmelor de viață materială începând din paleoliticul superior și până în zilele noastre. Denumirea satului, spune legenda, vine de la animalul LEU, ucis de săteni în vechea vatră a satului, valea Bisericii, din cauza stricăciunilor pe care le provoacă. Legenda spune că otomanii aduceau pentru intimidarea populațiilor cucerite asemenea animale
Comuna Leu, Dolj () [Corola-website/Science/300404_a_301733]
-
sunt incluse în lista monumentelor istorice din județul Giurgiu ca monumente de interes local. Trei dintre ele sunt situri arheologice: situl de la „Fundul Drăghiceanu”, la niște movile aflate nord-vest de satul Drăghiceanu, unde s-au găsit urme de așezări din paleoliticul superior (cultura Aurignacian), paleoliticul final și neoliticul timpuriu; situl de la Gârla Gogoșari, la sud-vest de satul Gogoșari, ce cuprinde o așezare și o necropolă medievale; și necropola din secolul al IV-lea e.n. de „la Gropi” (500 m vest de
Comuna Gogoșari, Giurgiu () [Corola-website/Science/300433_a_301762]
-
monumentelor istorice din județul Giurgiu ca monumente de interes local. Trei dintre ele sunt situri arheologice: situl de la „Fundul Drăghiceanu”, la niște movile aflate nord-vest de satul Drăghiceanu, unde s-au găsit urme de așezări din paleoliticul superior (cultura Aurignacian), paleoliticul final și neoliticul timpuriu; situl de la Gârla Gogoșari, la sud-vest de satul Gogoșari, ce cuprinde o așezare și o necropolă medievale; și necropola din secolul al IV-lea e.n. de „la Gropi” (500 m vest de Izvoru, lângă baltă). Celelalte
Comuna Gogoșari, Giurgiu () [Corola-website/Science/300433_a_301762]
-
La Aluniș, din această șosea se ramifică DJ401D, care duce la Dărăști-Ilfov, 1 Decembrie (unde se intersectează cu DN5), Copăceni și Vidra. Prima atestare documentară a localității datează din anul 1852, însă săpăturile arheologice au scos la iveală vestigii ale paleoliticului și neoliticului. În 1595, înaintea bătăliei de la Călugăreni, Mihai Viteazul și-a așezat tabăra la Măgurele. După luptele de la Călugăreni, turcii au prădat și satul Măgurele, locuitorii risipindu-se în pădurile din jur și în alte sate. La sfârșitul secolului
Măgurele () [Corola-website/Science/300502_a_301831]
-
a reînființat mânăstirea. Importanța și complexitatea monumentelor de la Târgșoru Vechi este lesne sesizabilă fie și numai din simpla lor trecere în revistă. Cele mai vechi urme de locuire sunt reprezentate de uneltele de silex care au aparținut comunităților aurignacianului din paleoliticul dezvoltat. Epoca pietrei șlefuite (neoliticul) este prezentă printr-o suprapunere de situri care aparțin culturilor Criș, Boian și Gumelnița, cu frumos decorata lor ceramică, dar și cu uneltele de piatră șlefuită. Epoca bronzului este acoperită de existența a trei dintre
Târgșoru Vechi, Prahova () [Corola-website/Science/299756_a_301085]
-
omului din preistorie întrucât, fără a fi vorba de o „teritorializare“ a grupurilor umane, avea loc o deplasare, o pendulare, circulară chiar, în limitele unui anumit teritoriu, sezonier, în funcție de anotimp și de animalul vânat; acest fenomen, încă evident la nivelul paleoliticului mijlociu, de exemplu, în Franța, ni-l prezintă pe om nu predilect nomad, ci mai corect, seminomad: în pofida deplasărilor sale, acestea se produceau, totuși, în limitele unui anumit teritoriu care poate fi chiar conturat. Pentru acest nivel de dezvoltare, persistența
Antropogeneză () [Corola-website/Science/299070_a_300399]
-
restrânsă (Etiopica, valea Omo și Hadar; Kenya, Koobi, Faro; Tanzania, Oldoway), între 1.800.000 - 900.000 este atestată o prezență generalizată a omului în întreaga Africă, Asia de Sud și, respectiv, Europa de Sud (Franța, Spania, Italia). Până la nivelul cronologic al paleoliticului superior, spațiul locuit se extinde și la nordul Europei (Olanda, Germania de Nord) și Extremul Estic al Siberiei. Cam în același interval de timp (aproximativ 32.700 î.Hr.), grupe umane, originale din Sud-Estul Asiei, ating Australia (Lacul Mungo - cel mai
Antropogeneză () [Corola-website/Science/299070_a_300399]
-
000 - 10.000 î.Hr. Către neolitic, mileniile VII - VI î.Hr., sunt populate insulele Creta, Cipru și Cicladele, în timp ce alte spații, precum Melanesia, Micronesia, Polinesia, sunt populate târziu, de către populații venite din continentul asiatic și aflate, deja, în stadiul neolitic. Cu paleoliticul superior se constată un fenomen care își va pune amprenta asupra evoluției ulterioare a umanității: dezvoltarea mai accentuată a unor zone în raport cu altele care au evoluat, tehnologic, cultural (inclusiv demografic) mai puțin rapid; fenomenul este vizibil, în ultimul sens, pentru
Antropogeneză () [Corola-website/Science/299070_a_300399]
-
recent populate care, datorită izolării lor geografice, vor cunoaște tendințe de marginalizare (Tasmania, Australia). Chiar la nivel continental, de exemplu, Europa, în raport cu Occidentul, deja în Europa Centrală, în spațiul carpato-danubiano-pontic, în Ucraina, sunt vizibile urme de încetinire cultural-tehnologică încă din paleoliticul mijlociu.
Antropogeneză () [Corola-website/Science/299070_a_300399]
-
000 de ani, și cel mai probabil sunt urmașii unui lup de talie mică. Câinele Dingo nu este nativ din Australia, ci a fost dus acolo de primii emigranți. Câinii au fost pentru prima oară domesticiți de oamenii cavernelor în Paleolitic. Cei mai înalți câini sunt Dog Germanii și Irish Wolfhound. Cel mai înalt Dog German cunoscut a atins înălțimea de 103 cm, iar cel mai înalt Irish Wolfhound a atins înălțimea de 100 cm. Cel mai greu și de asemenea
Câine () [Corola-website/Science/299193_a_300522]
-
care legenda spune că la umbra sa au poposit însuși domnitorul Moldovei Ștefan cel Mare și oștenii săi, probabil în anul 1476. Cadrul geografic al localității, condițiile deosebite de habitat au condus la continuitatea de locuire a acestor meleaguri, din paleolitic până în prezent, motivantă fiind nu numai continuitatea, dar și densitatea și dinamica de locuire. Această permanență de locuire este dovedită de izvoarele arheologice și în secolele VII-XII pe când sub numele de „câmp” se înfiripa obștea sătească medievală. Primii stăpâni ai
Cajvana () [Corola-website/Science/299254_a_300583]
-
Berbec). Relieful zonei orașului este marcat de dealurile Staniște (434 metri), Muncel (464 metri), Dumbrava (469 metri), Crăncești (464 metri), Bobeica (480 metri) și Borodea (44 metri), pe acestea găsindu-se și cele mai vechi urme ale omului preistoric în paleoliticul târziu, eneolitic, neolitic, epoca bronzului și epoca fierului. Aceste date demonstrează că o eventuală investiție în realizarea unor lucrări de canalizare nu ar găsi nici un impediment, fiind foarte ușor de realizat. Apa freatică pe platouri se găsește cantonată la adâncimi
Cajvana () [Corola-website/Science/299254_a_300583]
-
prelungi și suprafețe netezite, zonă care face trecerea de la dealurile sculptate pe formațiunile cristaline de la poalele Munților Cindrelului la Podișul Secașelor și lunca aluvionară a Secașului. Urmele arheologice descoperite pe teritoriul Apoldului de Jos atestă un fapt de necontestat: oamenii paleoliticului, ocupându-se cu vânătoarea, pescuitul și o agricultură primitivă, au trăit în Depresiunea Apold-Miercurea. Bogatul material arheologic recoltat prin cercetări științifice sistematice și descoperiri fortuite au completat cunoașterea vieții umane pe aceste meleaguri, dărnicia naturii contribuind din plin la procesul
Apoldu de Jos, Sibiu () [Corola-website/Science/299829_a_301158]
-
traiul urmând o continuitate elastică de populare a acestor teritorii care își are limită cronologică fixată la 40 de mii de ani înaintea lui Hristos. Drept mărturie a acestui fapt servesc rămășițele a celor circa 100 de așezări omenești din paleolitic și cea a bronzului depistate în urma cercetărilor arheologice începute la Florești în 1956. O importanță deosebită o au investigațiile reputatului arheolog V.Marchevici, care a reușit să localizeze integral etapele unui masiv areal cultural care este cunoscut în domeniile de
Florești () [Corola-website/Science/299864_a_301193]