1,998 matches
-
de apă pe față și coboară să se Întîlnească cu Maggie. Maggie simte un aer de sărbătoare, așa că se Îndreaptă direct către barul hotelului. Wakefield comandă un toddy fierbinte pentru el și o bere germană pentru Maggie. Ea Își pune paltonul pe spătarul scaunului, scoțînd la iveală un pulover ornat cu reni care par să alerge peste sînii ei. Wakefield nu se poate Împiedica să nu-i privească; Maggi Îl privește privindu-i. Noroc. La o masă din apropiere, bărbați În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2295_a_3620]
-
foarte sigur că ea va Întîrzia. Este surprins cînd apare la timp, o blondă subțirică, cu păr scurt, de o eleganță relaxată, cu blugi de firmă mulați pe coapse, cu un pulover de cașmir de culoarea bronzului și cu un palton Goodwill autentic. Cizmele căptușite cu blană sînt finlandeze, mănușile de piele neagră sînt italienești, iar căciula de blană de iepure, cu urechi - rusească. Wakefield și-o imaginează brusc dezbrăcată, țîțișoarele obraznice, pielea moale, masată cu uleiuri, părul pubian bine tuns
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2295_a_3620]
-
spuse că băiețelul a fost dus la spital. Soțul ei chemase salvarea și-l însoțise. Încă nu se întorsese, de aceea nu avea mai multe amănunte. Simona n-a mai așteptat. Așa cum era, căci nici nu apucase să-și scoată paltonul, alergă ca o nebună spre spital. Îl găsi pe Răducu bandajat la ambele mâini, într-un pat dintr-o rezervă, supravegheat de o soră medicală. Dormea. Probabil i se administrase o injecție pentru diminuarea durerilor și din când în când
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1550_a_2848]
-
îl mai am și-acum în nări. Invazia s-a oprit brusc în decembrie 1989. Era o duminică rece, uscată și, văzându-l pe marele nea’ Nicu (pe seama căruia spuneam cu toții bancuri în șoaptă) căzut într-o rână, plăpând, cu paltonul spart de gloanțe, mi-am dat seama că buldozerele încremeniseră și că excavatoarele n-aveau niciodată să-și mai ridice cupele. Părea oricum prea târziu. Trebuia să faci detectivistică printre blocuri ca să dai de biserici și case. Împreună cu Maria, umblam
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
-mi: „E mai bine așa“. Nu, nu era mai bine, auzeam dimineața ușa trântindu-se și tropăituri pe scări, iar când mă trezeam i se profila șapca gri la colțul străzii și sub ea fața transpirată, prinsă în mulțimea de paltoane. Seara îl găseam tot acolo. Oamenii așteptau răbdători, își aduseseră scaune și tabureți, unii mai inventivi stăteau pe câte-o cărămidă. Citeau Scânteia“ sau jucau table. Noaptea făceau cu schimbul, păzind plasele înșirate pe trotuar. Femeile tricotau, cuminți, soioase, cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
cu pungi și sacoșe policolore. Maria îmi făcea cu mâna de undeva de sus, de pe-o rampă plină de Heidegger și Cioran ca un catafalc suit într-un camion. Venise îmbrăcată din cap până în picioare în negru: într-un palton de velur, asortat la o căciulă rusească de blană. Mâna care mă tachina purta o mănușă subțire din catifea, în ton cu cizmele cu toc înalt. Pe degetul mijlociu, peste mănușă, avea alt inel, de-argint, cu-o piatră voluminoasă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
boule, asta-i meserie? Păi un zidar sau o casieră de la «Distrigaz» câștigă de două ori mai mult ca tine!“ Despre cum se terminau zilele, în cârciumă, la lumina lumănărilor, nu-și mai amintește nimeni. Picoteam pe mese, înfofoliți în paltoane sau canadiene, cu căciulile rusești pe cap, legate cu șnur sub bărbie. Beam bere gheață, ne ieșeau aburii din gură, parcă fumai când vorbeai. Sticlele se înghesuiau pe diagonale, le apucam stângaci, copilărește, cu mănușile gonflate, cu un singur deget
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
cu mănușa. Am pătruns într-o cameră lungă și îngustă. Pe mijloc, o masă cafenie își întindea burduful tăbliei dintr-un capăt într-altul. Două neoane chioare luminau mobilierul de recuzită: o scară proptită de perete, un cuier cu un palton (probabil al scriitorașului), vreo treizeci de scaune. Jurai că ai nimerit marți seara, la un cenaclu studențesc de pe Schitu Măgureanu. Dincolo de ușă, priveliștea cădea ca la teatru: scena, firul microfonului, cortina vișinie. Lipseau doar fețele congestionate de emoția lecturii. În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
terminase numărul. Mihnea m-a tras într-un colț, în spatele cuierului. Mi-a făcut semn să tac, se-auzea zgomot de pași venind dinspre scenă. A pregătit sacul, îl ținea desfăcut, cu-amândouă mâinile. Ne-am strâns prietenește, înghesuiți în spatele paltonului, eu respirându-i în ureche. Dacă ne-ai fi pus două pălării cu boruri, ai fi zis că jucăm în Brokeback Mountain. Pașii au trecut de ușă, au scârțâit pe parchet, apropiindu-se de cuier. Mi-am oprit respirația. Cel
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
fi zis că jucăm în Brokeback Mountain. Pașii au trecut de ușă, au scârțâit pe parchet, apropiindu-se de cuier. Mi-am oprit respirația. Cel mai mare scriitor român în viață ajunsese chiar lângă noi, se pregătea să-și ia paltonul. Cu-o mișcare expertă, Mihnea i-a tras sacul pe cap. V. Două secunde Derapajul nu mai putea fi controlat. Un hățiș de situații neprevăzute invadase planurile mele exacte: acum, suprapunerea arăta monstruos, din combinația de clipe trăite și imaginate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
bălaie, învelite-n ciorapi până la gât. Ne strângeam toți copiii în curtea blocului și rupeam paginile din „Sportul“ sau „Almanahul Flacăra“ (rar observai desfăcându-se câte-o pereche cărnoasă de sâni, și-atunci acoperită ca iarna, cu ditamai fularul sau paltonul). Eu aduceam un „Cinema“ de pe vremuri, de la bunică-mea, cu gâtul de lapte al Gretei Garbo și țâțele ciocolatii ale Josephinei Baker; nu prea contau, astea erau „băbătii“, „oboseli“, „mamaie“, nouă ne trebuia „prospătură“. Căutam cu precădere fotografiile estivale, în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
Mare și tramvaiul 21), iar pe doctorițe le căuta întotdeauna altcineva la ieșire: un soț devotat sau un amant perseverent, gata să se bucure de comoara de sub dresuri. Cât despre Claudia Cardinale, nu realizasem nici o afacere: acum purta riduri, un palton până la glezne și punguțe fleșcăite de botox. Și totuși, când mă așteptam mai puțin, una din poveștile de dragoste pe care le cloceam la intersecția imaginației mele cu lumea din jur s-a pus atât de bine în mișcare, încât
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
perechi de ochi forfoteau în același timp cu mine. Acțiunea păstra ritmul ei franjurat, leneș și alert, în funcție de epocă și priviri: fotografiile, documentele și fișierele computerului mă purtau în buzunarele poveștii, trecându-mă prin pliurile certificatelor de naștere sau ale paltonului bunicului Vitalian, însoțit de Mihnea, Cezar, Felicia, Maria, căpitanul Rusescu și toate celelalte umbre vii din jurul creierului meu. Am decis să-mi îndrept cercetările spre locul cel mai puțin probabil să-mi rezolve dilemele: Facultatea de Litere. Acolo - învățasem asta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
de poștaș. I-am lăsat pe puștani sărutându-se sub brațul protector al „Marelui Clasic“ și-am trecut prin pasaj spre facultate. În jur, statuile aruncau străluciri metalice, iluminate verzui de poluare și becurile cu halogen: Asachi, mustăcios și-n palton de fontă; Mihai Viteazul, cocoțat pe cal, cu fesul ăla strâmb ca un stup de-albine; Heliade-Rădulescu, fiert de eșapamente și neoanele Băncii Comerciale. Era o zonă frumoasă, de literatură și istorie adevărată. Am ocolit-o cu grijă și-am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
încă n-aveam de gând să mă prăbușesc, iar negriciosului îi purtam o simpatie vecină cu recunoștința pentru faptul că mă ajutase să vizitez constelațiile folosindu-se de-un calup de oase, și nu de sticla de bere îndesată-n palton. În fond, ne-am fi putut chiar împrieteni, el cu perciunii de depeșar și cercelul prins în ureche, eu cu baladele lui Jimmy Sommerville și jurnalul lui Cyrile Collard și, sub cearșaful de zăpadă al Bucureștilor, mai că ne-am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
cineva semnalul de alarmă. Dacă nimereai o integrală Enescu sau Gherase Dendrino, săreai prin tavan. Sala arăta pe jumătate goală, elevii aduși cu forța cu clasa aplaudau între părți, stârnind mirarea dirijorului. Ceilalți, cunoscătorii, picoteau în primele rânduri, împachetați în paltoane și haine țepoase de blană. Era prin ’88 sau ’89, dacă nu veneai cu vestă și izmene pe dedesubt, îți clănțăneau dinții. Doar Felicia părea să nu observe, elegantă, flou-flou, agățată onorabil de brațul meu. A doua oară, fusese mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
picioare. Nu mișcau brațele, doar mintea le țăcănea prin forfota mulțimii, în timp ce te examinau. Îi privisem fix în ochi, ca pe căței. Femeia mă ocolise, dar bărbatului i se păruse ceva suspect. Maria ieșea din discuție: fardată impecabil, într-un palton subțire, cu cizmulițe la modă, cu toc scurt și bot rotund. Eu, dimpotrivă: echipat ca acasă, cu adidași, o scurtă de fâș (se anunțaseră ploi la meteo) și, mai ales, o șepcuță de tenis pe cap. Modelul infracțional se contura
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
a început Maria verificarea. „Pat matrimonial pe suport din lemn de fag, veioze Ikea cu reglaj pe verticală, măsuță de plexiglas cu picioare nichelate, asortată la tubulatura noptierelor și-a dulapului. Ia să vedem și-n baie.“ Și-a aranjat paltonul sport pe umeraș în dulap, a încercat etajera cu degetul (nici un fir de praf), după care a apăsat comutatorul și-a băgat capul pe ușiță. Mi-o și imaginam analizând mediul, apoi combinând cremele ei minune, din zeci de cutiuțe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
nesimțite, cu capul gol. Frigul nu le descuraja, dimpotrivă, cu cât gerul părea mai aspru, cu-atât pielea era plimbată mai țanțoș pe străzi, curată și roz, ca un bebeluș. Doar când dădea zăpada, se mai schimbau lucrurile. Apăreau niște paltoane lungi și negre, fără guler, cu care măturai pe jos, iar cizmele de echitație erau înlocuite cu unele îmblănite, de care fuseseră prinși ciucuri norvegieni: te întâmpinau și-n București. Singura deosebire era că acolo săreau câinii, să-i apuce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
Tramvaiul trebuia să staționeze 40 de secunde. După încă 10 secunde, am observat alt vatman traversând strada, din direcția opusă celei în care plecase primul. Omul s-a urcat tacticos, a deschis cabina cu propria lui cheie, și-a așezat paltonul în cuier, chipiul pe cap și-a închis ușile. După care a răsucit maneta și 38-ul a pornit din stație, imperturbabil, la minut. Am simțit că iau foc. Precizia asta dementă, de ceasornic reglat acum 300 de ani la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
și-ar fi dat seama de asta. Așteptam fiecare să vadă ce pregătește celălalt. Inginerul Grosescu s-a ridicat brusc de la masă și, ferindu-se de paharul cu apă și lingurița curată, neatinsă, a pornit spre cuier. Și-a smuls paltonul (un maro încă mai spălăcit decât cel al sacoului și pantalonilor), l-a îmbrăcat și mi-a aruncat, din ușă: „Aveți Pif-ul până diseară. Îl puneți într-un plic sigilat, scrieți 172 pe spate și-l lăsați în cutia poștală
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
preface, de ochii lumii cel puțin, că admit principii conservatoare. În chipul acesta am văzut pe d. C. A. Rosetti devenind regalist înfocat din republican ce era și aruncând în apă tot bagajul său de idei politice. Numai din buzunarul paltonului mai spânzură petecul roșu al republicei desculților. Unii ne-au făcut întîmpinarea că dacă roșii, prin natura statului și a împrejurărilor, sunt siliți să admită principii conservatoare, de ce nu i-am susține, de vreme ce realizează ideile noastre. Dacă n-ar fi
Opere 12 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295590_a_296919]
-
-i bună!... Ce s-a întâmplat domnule profesor ... Măi Vasile: pezevenchii ăștia, din grupa 707 mi-au făcut o glumă... o glumă cu totul și cu totul nelalocul ei... Cum se poate una ca asta? Ce glumă? Mi-au schimbat paltonul meu nou, raiat, cumpărat la-nceputul acestei ierni și mi-au lăsat în loc, în cuier, vechitura, leanca asta, pătura asta uzată, haina asta de calic. Lectorul Ienceanu făcu ochii mari, se uită la profesor, zâmbi ușor ironic și cu o
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1522_a_2820]
-
convingător: Nu! Nu se poate! Îi cunosc bine pe băieți! Nu-i cred în stare de-o astfel de glumă!... Însă, din clipa în care profesorul a intrat la bănuială că cineva din grupa 707 i-a luat din cuier paltonul său nou, lăsându-i în schimb un raglan vechi, demodat, lumea din încăpere s-a împărțit în două tabere: una a acelora care se străduiau să-și expună răspunsurile de pe bilet și să obțină nota corespunzătoare, iar cea de-a
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1522_a_2820]
-
se aude nici un răspuns concret la întrebarea pusă. Măi, băieți, raglanul acesta n-a căzut din lună! Eu am intrat primul în sală, cu domnul Ienceanu și când ne-am pus hainele, cuierul era gol!... Dar, acum nu e nicăieri paltonul meu cel nou! Cum e posibil?... Toată lumea tace mâlc. Minutele se scurg în tăcere. Numai afară continuă să ningă liniștit. Și ziua e frumoasă. O zi de iarnă calmă și ademenitoare pentru o plimbare la munte, pe sub cetina brazilor, într-
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1522_a_2820]