829 matches
-
Între fulger și tunet. — OK, spuse Emma visătoare. Da, vin... Sasha ambală și mașina intră pe șosea. În timp ce Emma, zâmbind, băga mâna În geantă pentru a Închide În sfârșit infernalul telefon care o ținea ancorată de viața ei, trecură pe lângă pancarta albă pe care scria: LA REVEDERE ROMA. Oh it’s such a perfect day I’m glad I spent it with you Oh such a perfect day You just keep me hanging on You just keep me hanging on Just
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
-
pe treabă. Când termină, era aproape noapte. În seara târzie, coborî să-și caute valizele. Pe drum Întâlni mai multe persoane: cupluri, persoane singure; destule femei singure, În jur de patruzeci de ani. Din loc În loc, prinse de arbori, erau pancarte pe care scria „RESPECT RECIPROC”; se apropie de una din ele. Sub inscripție, o cutie plină ochi cu prezervative. Dedesubt, o pubelă albă din plastic. Bruno o deschise apăsând pedala, apoi lumină cu lanterna: erau mai ales cutii de bere
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2052_a_3377]
-
zi. Și fix Într‑un an ai s‑o vezi moartă.” „Nu mai spune! răspunde soțul uimit, ăsta‑i procedeul?” „O dată pe zi, cel puțin. În ritmul ăsta Într‑un an o dai gata...” Pe urmă apare pe scenă o pancartă. Ții minte cum era? Un ușier cu o tichie rotundă și două rânduri de nasturi de metal aducea pe scenă un trepied cu o pancartă. Pe care scria cu litere mari: „Cincizeci și una de săptămâni mai târziu”. Și pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2144_a_3469]
-
În ritmul ăsta Într‑un an o dai gata...” Pe urmă apare pe scenă o pancartă. Ții minte cum era? Un ușier cu o tichie rotundă și două rânduri de nasturi de metal aducea pe scenă un trepied cu o pancartă. Pe care scria cu litere mari: „Cincizeci și una de săptămâni mai târziu”. Și pe urmă Își fac apariția În scenă soțul Într‑un scaun cu rotile, Împins de soție. El arată complet vlăguit. Înfofolit În pături ca un invalid
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2144_a_3469]
-
prieteni mei apropiați. Prin mine citise faimoasa carte a lui Abe, asistase la prelegerile lui publice și participase la unele dintre seminariile noastre reunite. Aprecia mult părerile și glumele lui Ravelstein. Când conferenția la universitate, Ravelstein, având În spate o pancartă mare pe care scria „Fumatul interzis”, Își aprindea o țigară cu bricheta Dunhill și declara: - Celor care pleacă pentru că detestă fumatul mai mult decât iubesc ideile nu li se va simți lipsa. Rostea aceste cuvinte cu atâta comică seriozitate și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2144_a_3469]
-
alții, și Lucrețiu Pătrășcanu, Focan a vrut să refacă tabloul, dând portretului trăsăturile acestuia. Pătrășcanu era tot în fața unei ferestre, prin care se zărea de data aceasta o pădure de blocuri, fabrici și un fel de macarale de care atârnau pancarte cu citate din discursul lui Nicolae Ceaușescu la acea Plenară. De partea cealaltă a ferestrei, dând să-l cuprindă pe Pătrășcanu ca un fel de mantie ocrotitoare, drăgăstoasă, fâlfâia un mare steag roșu, cu stema Partidului Comunist Român, așa cum fusese
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2143_a_3468]
-
mod regulat și se formau cozi în fiecare seară. Consiliul încerca deja să pună la punct un transfer în West End. Găsiseră deja un teatru; problema era jonglatul cu programele actorilor implicați. Pereții exterior ai teatrului Cross erau tapetați cu pancarte care lăudau rolul Oberon jucat de Hugo („Indubitabil. Nu apuc să văd o prestație mai bună în viața asta.“ - The Sunday Times), Titania lui Helen („Regina neînduplecată se topește ca un reactor nuclear“ - Time Out), Puck al lui Marie, precum și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2065_a_3390]
-
indienilor de pe pășuni. Nu le va plăcea să fie acuzați că îi ucid în continuare pe indienii de dincolo de frontiere. S-a încheiat războiul din Vietnam. Împotriva cui va mai protesta acum toată acea „minoritate zgomotoasă“ care a transformat plimbarea pancartelor într-un fel de sport național...? — Ce contează motivul? interveni preotul. Vor să ajungă la o înțelegere. Nu asta căutăm? — Ba da. Dar mă mâhnește faptul că acordul nu vine dintr-o adevărată înțelegere a problemei, ci dintr-un politicianism
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2109_a_3434]
-
celor din Buggycisers 1, un grup de mame cu aspect stresat și cu cearcăne negre sub ochi, care se strângeau în fiecare dimineață pentru o serie de exerciții violente, realizate fără să lase din mână mânerele cărucioarelor. „Buggycise“ scria pe pancarta portabilă care stătea postată lângă grup. „Recâștigați-vă rapid silueta de dinainte de naștere.“ Alice presupunea că acele cărucioare de poveste erau adevărate Maserati în domeniul lor: erau acoperite cu kilometri de materiale de camuflaj în gri și kaki, erau pline
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2086_a_3411]
-
150158. Stema personală a lui Fascioli, săbii albe încrucișate pe un fundal roșu, apare atât pe coperta registrului [Figură 16], cât și în pictură Stibbert unde este reprezentată pe un scut în scenă arestării [Figură 4] și pe o mică pancartă în curtea interioară de la Bargello [Figură 9]. Registrul nu menționează cazul Rinaldeschi (probabil pentru că de el s-au ocupat Cei Opt), și sugerează că în majoritatea timpului Fascioli s-a ocupat de cazuri civile. Doar o singură dată în timpul mandatului
Sacrilegiu și răscumpărare în Florența renascentistă by William J. Connell, Giles Constable [Corola-publishinghouse/Science/1047_a_2555]
-
un party burlesc organizat În ultimul weekend din săptămâna de dinaintea nunții erau ștampilați pe față cu ruj de toate culorile, oferit de trecătoa- rele miloase În cinstea „Înmormântării“ dulcii vieți de celibatar În brațele viitoarei soții. De gât purtau atârnate pancarte colorate care anunțau : „Futur mari !“. — Spre dimineață vor ateriza prin vreun club de striptease sau În brațele cine știe cărei dulcinee plătite de prieteni, ne-a explicat André, amicul lui roberto, cu care acesta colindase barurile din Amsterdam la Întoarcerea dintr-o
Şaman by Adina Dabija () [Corola-publishinghouse/Imaginative/858_a_1756]
-
printr-un party burlesc organizat în ultimul weekend din săptămâna de dinaintea nunții erau ștampilați pe față cu ruj de toate culorile, oferit de trecătoarele miloase în cinstea „înmormântării“ dulcii vieți de celibatar în brațele viitoarei soții. De gât purtau atârnate pancarte colorate care anunțau : „Futur mari !“. — Spre dimineață vor ateriza prin vreun club de striptease sau în brațele cine știe cărei dulcinee plătite de prieteni, ne-a explicat André, amicul lui roberto, cu care acesta colindase barurile din Amsterdam la întoarcerea dintr-o
Şaman by Adina Dabija () [Corola-publishinghouse/Imaginative/858_a_1757]
-
englezii pentru a descrie adulația hoardelor de admiratori, a fanilor în delir pentru cîte un cîntăreț îndrăgit sau entuziasmul miilor de spectatori de la stadion care se ridică pe dată ca un singur om cînd echipa lor marchează un gol, agitînd pancarte și drapeluri. Tot nebunie e numită și mișcarea tumultuoasă a maselor ce se-nghesuie să vadă trecînd cîte-o celebritate sau care se aruncă asupra cîte unui individ pentru a-l linșa, fără a ști dacă e sau nu vinovat. Sau
Epoca maselor: tratat istoric asupra psihologiei maselor by Serge Moscovici () [Corola-publishinghouse/Science/1426_a_2668]
-
p. 37). Ecouri studențeștitc "Ecouri studențești" La câteva zile după revolta muncitorilor brașoveni, au apărut și foarte puținele - dar vehementele - solidarizări ale studenților cu protestatarii. Cel dintâi este Cătălin Bia, student la Horticultură, care se așază în fața cantinei cu o pancartă pe care scrie: „Muncitorii arestați nu trebuie să moară!”. Acestuia i se alătură încă doi colegi (Lucian Silaghi și Horia Șerban), dar Securitatea este alertată imediat și cei trei sunt arestați în fața colegilor lor. Securitatea devenise de altfel prudentă dinainte de
Decembrie ’89. Deconstrucția unei revoluții by Ruxandra Cesereanu () [Corola-publishinghouse/Science/1928_a_3253]
-
început să scandeze „Timișoara” și „Jos Ceaușescu!”, huiduindu-l pe dictator în timpul discursului său și provocând spaima celorlalți participanți la miting care, temându-se de represiune și de supravegherea Securității, au fugit producând învălmășeală și dezordine (aruncând portretele, drapelele și pancartele cu lozinci pro-Ceaușescu). Alte voci consideră că a fost vorba de câțiva oameni disparați care au început să-l huiduie individual pe Ceaușescu: protestul lor spontan ar fi fost propagat de megafoanele aflate în apropiere, devenite astfel instrumente de propagare
Decembrie ’89. Deconstrucția unei revoluții by Ruxandra Cesereanu () [Corola-publishinghouse/Science/1928_a_3253]
-
vizibilă, fără să se știe în mod concret cine a speculat faptul respectiv. Am amintit deja cazul unor ofițeri căzuți în revoluție în urma unor erori tactice: cadavrele acestora au fost utilizate cu miză diversionistă, pe unele dintre ele fiind puse pancarte pe care scria „terorist” (lăsate să zacă în stradă, asemenea cadavre au fost profanate și mutilate în fel și chip). În unele cazuri, asemenea cadavre au aparținut unor membri USLA chemați în ajutorul revoluției și uciși din greșeală (sau nu
Decembrie ’89. Deconstrucția unei revoluții by Ruxandra Cesereanu () [Corola-publishinghouse/Science/1928_a_3253]
-
regulile de procedură, punând Consultările în fața unui fapt împlinit printr-un act unilateral. Numirea unui vicepreședinte permanent al Consultărilor putea să sugereze, în subtext, că el însuși, Tötterman, urma să fie președintele permanent al lucrărilor. Instantaneu, ambasadorul Lipatti a ridicat pancarta "Roumanie" și a anunțat "point of order", ceea ce însemna că delegația română cerea cuvântul. Tötterman a privit câteva clipe către locul unde se afla delegația română și a ezitat, părând că nu știe ce să facă; de undeva din spatele său
[Corola-publishinghouse/Science/1527_a_2825]
-
în sală: "nu îi da cuvântul !". Ca urmare, Tötterman a bătut în masă cu ciocanul de lemn, aflat la îndemâna președintelui de ședință, și a anunțat închiderea lucrărilor până a doua zi dimineața. În tot acest răstimp, Lipatti a ținut sus pancarta cu denumirea țării. Sala era plină de ziariști presa avea acces la deschiderea Consultărilor astfel că știrea despre incident, inclusiv fotografia diplomatului român cu pancarta deasupra capului, a fost transmisă imediat de către marile agenții de presă. Un timp, delegații au
[Corola-publishinghouse/Science/1527_a_2825]
-
închiderea lucrărilor până a doua zi dimineața. În tot acest răstimp, Lipatti a ținut sus pancarta cu denumirea țării. Sala era plină de ziariști presa avea acces la deschiderea Consultărilor astfel că știrea despre incident, inclusiv fotografia diplomatului român cu pancarta deasupra capului, a fost transmisă imediat de către marile agenții de presă. Un timp, delegații au zăbovit în foaier la o cupă de șampanie, făcând cunoștință unii cu alții și schimbând impresii despre deschidere. Când am ajuns la ambasadă, am aflat
[Corola-publishinghouse/Science/1527_a_2825]
-
un bătrânel dintre aceia care înlemnesc nedezlipiți pe metereze, notează câți elevi fumează în părculețul de vizavi, ca să scrie anonime la școala din cartier, sau veghează ca nimeni să nu parcheze pe locul altuia sau, Doamne ferește, pe locul unde e pancarta pe care scrie, ca o poruncă dumnezeiască, „Parcatul interzis“. Avea ochii neastâmpărați și mijiți, să poată vedea ascuțit, și, în plus, două smocuri de păr, burzuluite deasupra urechilor, încât adevăratele urechi păreau doar niște cerceluși ai urechilor de măgar pe
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
zgomot de tingiri răscolite în grabă. Ceea ce sugera că, măcar dinspre partea bătrânului, dialogul se încheiase, dar nu și argumentele. Maca salută spre fereastră un interlocutor nevăzut, își încălecă motocicleta și ambală motorul. Peste străduță se lăsă din nou liniștea. Pancartele cu tot felul de interdicții își reînstăpâniră autoritatea, ca și cerurile de la etajul al doilea. Magul frunzelor arăta ca un soi de abur, dacă frunzele ar fi ars mocnit. Vălătuci mai groși, rotunjiți spre vârf, acolo unde erau umerii, și
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
-și șteargă pe ele degetele unsuroase de la cârnați. Unii beau țuică din țoiuri, alții bere, îndepărtându-și cu mâneca spuma rămasă pe obrajii nerași. Erau și dintre cei care beau și una, și alta, amestecate, ei se îmbătau primii. Lângă pancarta pe care scria „Fumatul interzis“, un bărbat în picioare vorbea mai tare decât ceilalți, gesticulând și arătând, din când în când, spre un interlocutor imaginar. — ăsta trebuie să fie șeful de sindicat, râse Maca. Acolo tac mâlc, în fața șefilor, aici
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
La loz știi din prima. La loterie trebuie să aștepți până duminică, atunci când e tragerea. Și trebuie să-mi dați și numerele, să le trec aici. — De ce să mai așteptăm ? întrebă străinul, arătând lozurile. Jenică înghiți în sec. În spatele lui, pancarta anunța, ca de obicei, ultima zi. — Vedeți ? arătă străinul. Nu mai e vreme... Asta e doar așa, de decor, spuse Jenică. M-au silit s-o las pe perete, era pe inventar. Eu le-am zis s-o scoatem de
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
Jenică. O să trebuiască să mergeți la centru, dar poate că nici ei... N-aș fi crezut... Străinul se uită pătrunzător la el, apoi la ceea ce stătea scris deasupra capului său, privitor la actualitatea ultimei zile. — Ar trebui să dai jos pancarta aia, spuse, cu o voce care mai degrabă se simțea decât se auzea. — Am s-o dau. Îmi face numai necazuri. Fiecare înțelege din ea altceva... — Dar noi știm, nu-i așa ? Jenică nu știa la ce anume ar fi
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
imbold ce-l copleși. Se întoarse îndărătul tejghelei și înhăță mapa cu lozuri. Scotoci dedesubt după săculețul cu celelalte, îi rupse sigiliul și răsturnă lozurile pe podea. Se gândi o clipă, înșfăcă și castronul cu numerele de loterie, privi spre pancarta Sfântului Ioan Teologul și izbucni într-un râs căruia numai veselia îi lipsea, de parcă ar fi vrut să răcnească și să geamă deodată. Ridică deasupra capului castronul, lăsă bănuții să-i curgă pe creștetul pleșuv, pe umeri, pe brațe, veseli
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]