807 matches
-
L până la final, Panzer III a fost dotat cu scuturi laterale de protecție în jurul șasiului și turelei. Cu toate acestea, din cauza dotării tancului mediu Panzer IV cu tunul de înaltă velocitate de 7,5 cm și a îmbunătățirii blindajului acestuia, Panzer III a fost folosit ca tanc de sprijin, în special după bătălia de la Kursk. Panzer IV și Panzer V Panther au devenit tancurile de luptă principale ale armatei germane, în dauna lui Panzer III, a cărui producție a încetat în
Panzer III () [Corola-website/Science/319736_a_321065]
-
și turelei. Cu toate acestea, din cauza dotării tancului mediu Panzer IV cu tunul de înaltă velocitate de 7,5 cm și a îmbunătățirii blindajului acestuia, Panzer III a fost folosit ca tanc de sprijin, în special după bătălia de la Kursk. Panzer IV și Panzer V Panther au devenit tancurile de luptă principale ale armatei germane, în dauna lui Panzer III, a cărui producție a încetat în 1943. Panzer III a fost proiectat foarte bine, în sensul că avea o turelă de
Panzer III () [Corola-website/Science/319736_a_321065]
-
toate acestea, din cauza dotării tancului mediu Panzer IV cu tunul de înaltă velocitate de 7,5 cm și a îmbunătățirii blindajului acestuia, Panzer III a fost folosit ca tanc de sprijin, în special după bătălia de la Kursk. Panzer IV și Panzer V Panther au devenit tancurile de luptă principale ale armatei germane, în dauna lui Panzer III, a cărui producție a încetat în 1943. Panzer III a fost proiectat foarte bine, în sensul că avea o turelă de 3 persoane (ochitor
Panzer III () [Corola-website/Science/319736_a_321065]
-
5 cm și a îmbunătățirii blindajului acestuia, Panzer III a fost folosit ca tanc de sprijin, în special după bătălia de la Kursk. Panzer IV și Panzer V Panther au devenit tancurile de luptă principale ale armatei germane, în dauna lui Panzer III, a cărui producție a încetat în 1943. Panzer III a fost proiectat foarte bine, în sensul că avea o turelă de 3 persoane (ochitor, încărcător și comandant). Astfel, comandantul tancului era liber să se ocupe de dirijarea tancului și
Panzer III () [Corola-website/Science/319736_a_321065]
-
a fost folosit ca tanc de sprijin, în special după bătălia de la Kursk. Panzer IV și Panzer V Panther au devenit tancurile de luptă principale ale armatei germane, în dauna lui Panzer III, a cărui producție a încetat în 1943. Panzer III a fost proiectat foarte bine, în sensul că avea o turelă de 3 persoane (ochitor, încărcător și comandant). Astfel, comandantul tancului era liber să se ocupe de dirijarea tancului și de menținerea unei tactici de luptă. Deși alte tancuri
Panzer III () [Corola-website/Science/319736_a_321065]
-
o turelă de 3 persoane (ochitor, încărcător și comandant). Astfel, comandantul tancului era liber să se ocupe de dirijarea tancului și de menținerea unei tactici de luptă. Deși alte tancuri medii aveau o turelă proiectată asemănător, majoritatea tancurilor contemporane cu Panzer III aveau o turelă care nu putea acomoda 3 persoane. Avantajul unui comandant în tanc s-a dovedit a fi esențial în tactica germană de folosire a diviziilor blindate Panzer. Astfel, Panzer III era în realitate pe câmpul de luptă
Panzer III () [Corola-website/Science/319736_a_321065]
-
medii aveau o turelă proiectată asemănător, majoritatea tancurilor contemporane cu Panzer III aveau o turelă care nu putea acomoda 3 persoane. Avantajul unui comandant în tanc s-a dovedit a fi esențial în tactica germană de folosire a diviziilor blindate Panzer. Astfel, Panzer III era în realitate pe câmpul de luptă mult superior unor tancuri mai bine dotate, care aveau însă 2 tanchiști în turelă, sau chiar unul singur, cum era cazul modelului francez Somua S-35. Șasiul folosit la producția
Panzer III () [Corola-website/Science/319736_a_321065]
-
o turelă proiectată asemănător, majoritatea tancurilor contemporane cu Panzer III aveau o turelă care nu putea acomoda 3 persoane. Avantajul unui comandant în tanc s-a dovedit a fi esențial în tactica germană de folosire a diviziilor blindate Panzer. Astfel, Panzer III era în realitate pe câmpul de luptă mult superior unor tancuri mai bine dotate, care aveau însă 2 tanchiști în turelă, sau chiar unul singur, cum era cazul modelului francez Somua S-35. Șasiul folosit la producția Panzer III
Panzer III () [Corola-website/Science/319736_a_321065]
-
Astfel, Panzer III era în realitate pe câmpul de luptă mult superior unor tancuri mai bine dotate, care aveau însă 2 tanchiști în turelă, sau chiar unul singur, cum era cazul modelului francez Somua S-35. Șasiul folosit la producția Panzer III era excelent proiectat, fiind folosit la construcția tunului de asalt Sturmgeschütz III, care s-a dovedit a fi și unul dintre cele mai bune autotunuri din cel de-al Doilea Război Mondial. 12 tancuri Panzer III au fost livrate
Panzer III () [Corola-website/Science/319736_a_321065]
-
Șasiul folosit la producția Panzer III era excelent proiectat, fiind folosit la construcția tunului de asalt Sturmgeschütz III, care s-a dovedit a fi și unul dintre cele mai bune autotunuri din cel de-al Doilea Război Mondial. 12 tancuri Panzer III au fost livrate Armatei Române în toamna anului 1942. Acestea erau modelul Ausf. N, fiind vopsite în culoarea kaki. Tancurile erau denumite oficial T3 (sau T-III) de către armată și au fost inscripționate atât cu crucea germană, cât și
Panzer III () [Corola-website/Science/319736_a_321065]
-
(abreviat "StuG III") a fost un tun autopropulsat utilizat de armata germană în timpul celui de-al Doilea Război Mondial. Construit pe sașiul țancului mediu Panzer III, StuG III a fost vehiculul blindat cu cea mai mare producție din Germania nazistă. Deosebirea dintre Panzer III și StuG III este ca, primul era un tanc cu turela, în timp ce StuG III era un tun de asalt, cu un
Sturmgeschütz III () [Corola-website/Science/319747_a_321076]
-
III") a fost un tun autopropulsat utilizat de armata germană în timpul celui de-al Doilea Război Mondial. Construit pe sașiul țancului mediu Panzer III, StuG III a fost vehiculul blindat cu cea mai mare producție din Germania nazistă. Deosebirea dintre Panzer III și StuG III este ca, primul era un tanc cu turela, în timp ce StuG III era un tun de asalt, cu un câmp de tragere orizontal limitat la 25°. Deși a fost proiectat inițial că tun de asalt, menit a
Sturmgeschütz III () [Corola-website/Science/319747_a_321076]
-
Deși a fost proiectat inițial că tun de asalt, menit a sprijini infanteria, StuG III a fost îmbunătățit pe durata producției și a fost folosit pe scară largă că vânător de tancuri. Vehiculul blindat era mai ieftin decât tancul mediu Panzer III și avea o siluetă mai joasă decât acesta. a apărut ca urmare a experienței armatei germane din timpul Primului Război Mondial, când s-a descoperit faptul că, în timpul ofensivelor de pe Frontul de Vest, infanteria nu avea puterea de foc necesară pentru
Sturmgeschütz III () [Corola-website/Science/319747_a_321076]
-
asalturile infanteriei. Tunul montat urma să poată fi mișcat transversal la un unghi de minim 25°. Suprastructura trebuia să fie închisă, iar înălțimea vehiculului să nu fie prea mare. Pentru relizarea proiectului, Daimler-Benz a folosit sașiul și componentele nou-proiectatului tanc Panzer III. Prototipurile urmau să fie construite de către firma Alkett. Cinci astfel de vehicule de luptă, denumite Ausf. 0 (Producția 0), au fost produse în 1937. Ele aveau la baza sașiul modelului de tanc Panzer III Ausf.B (Producția B), fiind
Sturmgeschütz III () [Corola-website/Science/319747_a_321076]
-
folosit sașiul și componentele nou-proiectatului tanc Panzer III. Prototipurile urmau să fie construite de către firma Alkett. Cinci astfel de vehicule de luptă, denumite Ausf. 0 (Producția 0), au fost produse în 1937. Ele aveau la baza sașiul modelului de tanc Panzer III Ausf.B (Producția B), fiind echipate cu un tun scurt de 75 mm StuK (Stürmkanone) 37 L/24. Cele 5 blindate au fost denumite oficial "Sturmgeschütz Ausführung A" (Tun de asalt Seria A). Deși StuG III era considerat a
Sturmgeschütz III () [Corola-website/Science/319747_a_321076]
-
oficial "Sturmgeschütz Ausführung A" (Tun de asalt Seria A). Deși StuG III era considerat a fi o armă de artilerie mobilă, nu era încă foarte clar ce ramură a Ministerului de Război (Wehrmachtului) va primi noul echipament. Diviziile de tancuri (Panzer) și cele de infanterie nu aveau resursele necesare formării noilor batalioane specializate. S-a luat în final decizia că artileria să se ocupe de noile arme și de pregătirea unei doctrine specifice de implementare. Inițial, rolul tunurilor de asalt era
Sturmgeschütz III () [Corola-website/Science/319747_a_321076]
-
StuK 40 L/43. În toamna anului 1942, tunul de 75 mm StuK 40 L/48 a fost ales pentru înarmarea carelor de luptă. Cand StuG IV a intrat în producție la sfârșitul anului 1943, StuG bazate pe sașiul țancului Panzer III au primit numeralul român III în denumire pentru a fi evidențiate de cele construite pe sașiul țancului Panzer IV. Începând cu modelul StuG III Ausf. G, o mitralieră MG 34 putea fi montată pe un scut amplasat pe suprastructura
Sturmgeschütz III () [Corola-website/Science/319747_a_321076]
-
pentru înarmarea carelor de luptă. Cand StuG IV a intrat în producție la sfârșitul anului 1943, StuG bazate pe sașiul țancului Panzer III au primit numeralul român III în denumire pentru a fi evidențiate de cele construite pe sașiul țancului Panzer IV. Începând cu modelul StuG III Ausf. G, o mitralieră MG 34 putea fi montată pe un scut amplasat pe suprastructura, pentru protecție suplimentară contra infanteriei în decembrie 1942. Câteva modele au fost echipate astfel retroactiv. Unele variante produse spre
Sturmgeschütz III () [Corola-website/Science/319747_a_321076]
-
Schurzen" (plăci laterale distanțate de blindaj). Pastă antimagnetica (denumită Zimmerit) a fost aplicată din septembrie 1943 până în septembrie 1944. Carele de luptă din seria Sturmgeschütz III erau mai usor de fabricat și mai ieftine decât tancurile contemporane lor. Astfel, un Panzer III Ausf.M costă 103,163 de mărci germane, în timp ce un StuG III costă 82,500 de mărci germane. Acest lucru se datora simplificării producției și fiindcă se renunța la turela. În tot acest timp există avantajul montării unui tun
Sturmgeschütz III () [Corola-website/Science/319747_a_321076]
-
tunuri de asalt încă erau în inventarul armatei. Nici un exemplar din această livrare nu a prins sfârșitul războiului. În 1947, 31 de autotunuri TAs erau în inventarul armatei române. Majoritatea erau StuG III, existând însă și un număr mic de Panzer IV/70 (V), denumite oficial TAs T4. Aceste StuG III proveneau din stocurile de captura ale Armatei Roșii, precum și din repararea unor unități scoase din lupta în timpul războiului. Autotunurile au fost folosite până în 1950, când au fost înlocuite cu ȘU-76
Sturmgeschütz III () [Corola-website/Science/319747_a_321076]
-
Sturm-Infanteriegeschütz 33B". 12 Vehicule au fost folosite la Stalingrad până când au fost distruse sau capturate. În noiembrie 1943, fabrica Alkett a fost bombardata și producția a scăzut semnificativ. Din acest motiv, Krupp a prezentat planuri pentru transformarea sașiului folosit de Panzer IV în vehicule StuG. Din ianuarie 1944, noul vehicul a intrat în producție. Acesta a fost numit oficial Sturmgeschütz IV. Armata Roșie a transformat tancuri Panzer III și StuG III în vânătorul de tancuri ȘU-76i. Acestea erau complet diferite de
Sturmgeschütz III () [Corola-website/Science/319747_a_321076]
-
scăzut semnificativ. Din acest motiv, Krupp a prezentat planuri pentru transformarea sașiului folosit de Panzer IV în vehicule StuG. Din ianuarie 1944, noul vehicul a intrat în producție. Acesta a fost numit oficial Sturmgeschütz IV. Armata Roșie a transformat tancuri Panzer III și StuG III în vânătorul de tancuri ȘU-76i. Acestea erau complet diferite de ȘU-76 și erau echipate cu un tun anticar de 76.2 mm S-1. În total, 1200 de vehicule au fost transformate.
Sturmgeschütz III () [Corola-website/Science/319747_a_321076]
-
43 L/71. Șasiul acestui tanc a stat la baza vânătorului de tancuri Jagdtiger, cel mai greu vehicul de luptă folosit în timpul celui de-al Doilea Război Mondial. a fost distribuit batalioanelor de tancuri grele ale armatei germane ("Schwere Heeres Panzer Abteilung", abreviat s.H.Pz.Abt) și Waffen-SS (s.SS.Pz.Abt). A fost folosit pentru prima dată în luptă de către batalionul s.H.Pz.Abt. 503 pe data de 11 iulie 1944; pe Frontul de Est prima unitate care a fost dotată cu
Tiger II () [Corola-website/Science/319740_a_321069]
-
filtrare al aerului pentru a proteja echipajul de gazele toxice; nici una din aceste îmbunătățiri propuse nu a trecut de faza de propunere sau nu au intrat în producție înainte de sfârșitul războiului. Înafară de studii, antrenament, și cinci tancuri atașate diviziei Panzer Lehr, Tiger II era disponibil doar batalioanelor de tancuri grele ("schwere Panzer Abteilung") ale armatei Germaniei nazistă , ori "Waffen-SS". Un batalion standard ("Abteilung") e compus din 45 de tancuri: Unități care au folosit tancurile Tiger II: Au fost două probleme
Tiger II () [Corola-website/Science/319740_a_321069]
-
aceste îmbunătățiri propuse nu a trecut de faza de propunere sau nu au intrat în producție înainte de sfârșitul războiului. Înafară de studii, antrenament, și cinci tancuri atașate diviziei Panzer Lehr, Tiger II era disponibil doar batalioanelor de tancuri grele ("schwere Panzer Abteilung") ale armatei Germaniei nazistă , ori "Waffen-SS". Un batalion standard ("Abteilung") e compus din 45 de tancuri: Unități care au folosit tancurile Tiger II: Au fost două probleme mecanice majore care afectau eficiența tancului Tiger II, scurgeri la sigilii și
Tiger II () [Corola-website/Science/319740_a_321069]