578 matches
-
Avem, mă, ce ne trebuie? - Avem! - Sîntem cumnații lui Dumnezeu-piele goală? - Sîntem! Râdea Paraschiv, râdea Sandu. Ăsta era hazul lor. Vântul primăverii spulbera focul în toate părțile. Dinspre rampa gunoierilor cădea un miros greu de floare de salcâm, dulce și parșiv. Și-au tras ciolanele mai lângă flăcări. - Ar trebui să luăm Grivița asta de la un cap la un cap... spuse starostele. De mult pusese el geana pe negustori. - Să-i scuturăm nițel, adăugă și ăl bătrân. - Numai să iasă și
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
ea își aduse aminte de vorbele Aglaiei... Într-o vară, frizerul o întîlnise pe la pompă. Mergea, mergea, că-și lăsase prăvălia singură. Florica, înaltă, frumoasă, abia pășea peste Cuțarida. I se tăiaseră picioarele lui Tilică. - Bună dimineața, rostise. Muierea râsese parșiv: - Ce faci, domnu Tilică? - Ce să fac? Muncesc. Parcă dumneata nu știi? - Da de cântat, de ce nu mai cânți seara din mandolină? Că tot întind urechea s-auz, și dumneata, domnu Tilică, nimic... -Dă... Treceau vecinele pe lângă ei. Frizerul zisese
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
de mucegai, atârnau pe pereți covoare groase și fotografii vechi. Pe jos stăteau așternute niște cergi flocoase în care pașii se scufundau. Deasupra atârna o lampă aprinsă. Patul scund era plin de pisici, niște pisici boierești de Angora, leneșe și parșive, cu ochii galbeni, mari cât paralele. Într-un raft nevasta cârciumarului văzu câteva cărți groase pe copertele cărora puteau fi zărite capete de mort și numiri ciudate. Coana Marița le iscodi pe amândouă cu ochii scormonitori. Le descusu pentru ce
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
-l asociasem Înainte doar cu chiloții care mă jenau. Într-o după-amiază, am zărit-o În holul ringului, unde cel mai chipeș dintre instructori, un ticălos sclivisit gen Calhoun, o ținea de Încheietura mâinii și o interoga cu un rânjet parșiv, iar ea Îi ocolea privirea și Își răsucea ca un copil Încheietura mâinii În strânsoarea lui; În noaptea următoare, individul a fost Împușcat, prins cu lasoul, Îngropat de viu, Împușcat din nou, sugrumat, insultat Îngrozitor, ochit cu sânge rece, cruțat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2082_a_3407]
-
a liberat, l-au trimis telefonist în Osetia.“ Matvei aproba fiecare vorbă a mea. Apoi a mai cerut două ginuri. Le-am sorbit tăcuți, eu foindu-mă stingherit de privirea lui adâncă, gravă. A zâmbit, într-un târziu, cu sclipiri parșive. „Mă așteptam să fie așa. Voi, românii, când discutați cu noi, oricare ar fi subiectul tratativelor sau schimburilor de informații, oricum o dați, oricum o întoarceți, ajungeți tot la Chișinău. Vă proptiți de el, ca sarmaua în gâtul balenei.“ Am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
iertare și o cerșim chiar și după ce am făcut răul. Așa e pustia asta de suflet al nostru. Nu ai cum să înțelegi. Voi faceți mișto de toate și vă temeți să vă urmați sufletele. Aveți teamă în voi, supușenie parșivă. De-asta și sunteți așa cum sunteți, miștociști. Nu aveți suflete libere, nu-i spovedanie în voi“. Nu îmi ardea să filosofez cu Matvei pe marginea sufletului românesc la „Podgoria“. Nici nu mă gândisem până atunci la sufletul nostru. La suflet
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
larg, lăsându-i sânii aproape dezveliți, încât nu-mi dezlipeam ochii de pe silueta ei fremătătoare. Știu că Eftimiu mi-a vorbit ceva tot despre Moarte, era plictisit, poate chiar bolnav. Rostea rar cuvintele, parcă le mlădia voluptuos, cu r-uri parșive, insinuante, cu vocale răsunătoare, perverse și ele. Era ceva fascinant, oriental, în toată atmosfera salonului aceluia, dar eram atât de pierdut, încât nu reușesc să dau contur precis desenului de atunci. Știu că i-am povestit cum bibliotecara de la liceul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
în pământul din capătul unei poteci. N-aveau nici gard. — Ai auzit mașina? m-a întrebat. Instinctiv, cu o lașitate care m-a urmărit toată viața, am spus nu. De altfel, nu cred că-i lașitate. E tot felul nostru parșiv, strămoșesc de a-ți ascunde gândurile în fața celuilalt. De a nu avea încredere așa, din primul imbold, în altcineva. Am încercat mai târziu să mă dezbar de această perfidie. Nu am reușit deplin nici până acum. Tot sunt tentat să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
spărtura din gard și isprăvea ce lăsase neterminat primul futălău al țării. Nu l-a luat cu el când a plecat atunci în patruzeci?! Așa l-am sfătuit eu pe rege să nu cumva să atace Bulgaria“, încheia Trombă surâzând parșiv. „Dar își mai aduce careva aminte acu’? Cum scriu ăștia din ziua de azi istoria nici nu mă mir. Am însă marea satisfacție că mi-am făcut datoria. Te-ai prins?“. Și câte altele nu făcuse și desfăcuse, după spusele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
semnul unui deranjament, nu al inteligenței. Bețivii se sprijină de garduri. În semeni nu mai au încredere. Părinții de astăzi nu - și mai bat copiii decât când se află în legitimă apărare. Dă - mi Doamne, dușmani viguroși, nu niște căzături parșive. După ce se căsătorește băiatul, tatăl lui devine bigam. Trebuie să întrețină două femei. Văduvele sunt singurele femei care știu unde le sunt bărbații noaptea. Mulți șefi nu fac decât să stimuleze viciile supușilor. Frica ne transformă în insulițe. Singuri nu
Chef pe Titanic by Vasile Ghica () [Corola-publishinghouse/Imaginative/528_a_1305]
-
mai devreme, sau mai Istorisiri nesănătoase fericirii 163 târziu, el o să vină să mă lumineze! Chiar îl așteptam! Ei bine, am să mă droghez continuu până într atât, încât am să uit complet de toate mizeriile și împuțiciunile lumii acesteia parșive, căci prea am înghițit hârdaie întregi de lături din partea ei până acum, ceea ce a făcut din viața mea doar o caznă nenorocită! Cu sprijinul drogurilor, trebuie s-o scot eu la capăt cumva, și chiar îndrăznesc să fiu foarte încrezător
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1941]
-
aia de fitness, de-ai îmbârligat mințile cartierului, de unde știi tu, mă, depravat de poveste ce ești, de bordel, de putregaiul occidental de fitness, spune, mă, sămânță de mocirlă ce ești, cine ți-a băgat în tărtăcuța asta seacă și parșivă numai prăpăstii, de ce te-ai îmbârligat, năpârcă afurisită, cu toți zăbreliștii, cu toată ciuma străzii, de ce nu-ți faci limba vioaie și cu noi, dumnezeii și bisericile cui te-o lepădat pe lume ca să stăm noi drepți, ca prostănacii, în fața
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1577_a_2875]
-
rachiu. Eu iubesc cîinii, dar urăsc mîțele. Da, șefu', și noi la fel. Dom'le, o hrănești, o îngrijești, o ții la călduț în casă și dacă o tragi puțin de coadă, te mușcă și te zgîrie pînă dă sîngele. Parșivă lighioană. Cît despre șoareci... Pe cînd cîinele e altceva. Dacă îi provoci durere, te atenționează delicat, dar nu mușcă tare. Ce mai, șefu', cîinele este fidel și-și iubește stăpînul. Șeful este roșu la față și mută discuția spre om
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1511_a_2809]
-
gafă și o drega aproape imediat. La dumneavoastră, șefu'. Credeam că... Nu, șefu', răspund toți în cor. Refăcut după dispariția geloziei, Donciu reia ideea cu pisicile și cîinii. Un om cîine, de exemplu cum este Anton, șeful secției doi, e parșiv rău. Ce mai, mai parșiv nu se poate. Cîine, nu alta. Asta zic și eu. Știți ce a propus? Ce, șefu'? Să se unească secția unu și doi și el să fie șef. Nu se poate, nu credem. Este așa cum
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1511_a_2809]
-
imediat. La dumneavoastră, șefu'. Credeam că... Nu, șefu', răspund toți în cor. Refăcut după dispariția geloziei, Donciu reia ideea cu pisicile și cîinii. Un om cîine, de exemplu cum este Anton, șeful secției doi, e parșiv rău. Ce mai, mai parșiv nu se poate. Cîine, nu alta. Asta zic și eu. Știți ce a propus? Ce, șefu'? Să se unească secția unu și doi și el să fie șef. Nu se poate, nu credem. Este așa cum vă spun. A trimis propunerea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1511_a_2809]
-
Dar cine crezi, mă? Pe atunci noi vărsam sînge ca să apărăm puterea poporului. Colonelul Tincu nu știe că am fost în plutonul lui și cînd mai vorbim, nu clipește cînd îmi mărturisește: Eu sînt ofițer de carieră, nu făcut de parșivii de comuniști, la grămadă. Pînă acum am rezistat să nu-i zic ceva. Dar mă pregătesc să-i zic... Și al ei are un pic de aură Maria Ciobanu avea un singur băiat, student la Informatică și era tare mîndră
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1511_a_2809]
-
sau chiar într-un garaj?! Trebuie spus că voiajorul nostru vedea în orice om un potențial hoț. O fi cinstit, dar tentația este mare. Cine rezistă tentației în sărăcia asta din fostul lagăr socialist? Cum ungurii la frontieră erau extrem de parșivi, Gabriel a întors mașina și a apucat drumul Poloniei, spre Cernăuți. Avea aproape 800 km în plus, dar măcar scăpa de vameșii unguri. Polonezii erau chiar drăguți la vamă și priveau cu simpatie întoarcerea acasă a socialiștilor, înfometați de cioveele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1511_a_2809]
-
vine tata. Te rog să te duci la hotel, tot ți-au reținut camera și... ce-or să zică dacă va sta liberă? Acum și Cioroiul dorea să fie singur, așa că n-a mai oferit cadoul și a plecat. Ce parșiv, se strîmbă Lena a dezgust. Fidelitate tîrzie Miruna mai verifică o dată adresa pe care o memorase cu multe luni înainte de a suna la ușa din Strada Răbdării numărul 5. La acest număr era o casă veche, cu o portiță metalică
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1511_a_2809]
-
alta parte nu există. Fătuca asta, adică Rodica, era lucru fin de tot și doar cei cu o exagerată "dare de mînă" aveau acces la niște chestii pe care nu pot să le spun. Parșivu, spaima cuțitarilor, pistolarilor, ninjiștilor și parșivilor, a căzut lat, inert ca un tăbîltoc, în plasa drăcoaicei Rodica. Hai cu mine la Soare Apune, o ruga Ceaun cu o voce seacă, ieșită dintr-o gură uscată. Și mama? Doamne, s-o las pe mama singură, fără nimeni
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1511_a_2809]
-
și tu, ca să îți ia frica. Așa da. Rodica îi arde un ciomag, dar nu în cap. Se aude din nou o bolboroseală. Ce zice? întreabă mama. Mi-a zis "sărut mîna", răspunde Rodica încă aplecată cu urechea la gura Parșivului. Ei, în cazul ăsta... Mama fetei nu mai continuă fraza, dar era clar că devenise mai concesivă. Sînt un pic cam nesimțiți Ilarion Doagă era bătrîn, chiar mai bătrîn decît nucul de lîngă fîntînă. Își amintește cînd taică-su a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1511_a_2809]
-
a fi un accident. Adam n-avea înclinații spre sfințenie, spre perfecțiune. A fost de-ajuns o ispită banală ca să renunțe la o alternativă care ar fi dus, în timp, la perfecțiune, la desăvîrșire. Cea mai nocivă, mai distructivă, mai parșivă viețuitoare pe pămînt este omul. Are plăceri perverse și apucături de dominare. Este egoist, nepăsător la suferințele altora și uneori savurează durerea aproapelui. Profesorul alunecă încet spre o gîndire, care putea conduce la concluzia că omul este Satana. În fond
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1511_a_2809]
-
să le scuz felul de a fi și să-i compătimesc. Totuși, nu pot să accept bădăranul cultivat (cum mai găsești chiar la această pagină!) și bădăranul bogat. La omul cultivat bădărănia este îmbrăcată (după mintea lor!) în cele mai parșive mitocănii care se vor "spirituale", pe un piedestal construit de un enciclopedist. La omul bogat bădărănia este stimulată de "ban", element care îi asigură accesul chiar și în elita spirituală. Acest tip de bădăran este convins că cei care "îi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1511_a_2809]
-
Cu o unduire din șolduri, făcu să-i pice la picioare fusta veche. Mă copleși iluzia unor intimități. Dînd iar dovadă de perspicacitate, Patricia se înveselea. Cu capul plin de flăcări, am încercat s-o îmbrățișez, dar, cu o mlădiere parșivă, fata se eschivă din nou. Deși nu cumpăra nimic, Patricia îmi ceru părerea la fiecare stand din magazin. Răspundeam morocănos, deoarece treaba asta mă plictisea cumplit. Fata părea dezamăgită. Cu asprime, îmi porunci să vin la dînsa de dimineață. În
CARTIERUL SULAMITEI by MARCEL TANASACHI () [Corola-publishinghouse/Imaginative/513_a_701]
-
său A.P., postat alături, încâlcite atacuri șoptite, sacadate : — Iartă-mă, n-ar trebui tocmai acum... totuși mai ești supărat pe mine și pare un motiv serios. Vornicu-Japonezul roși, zâmbind strâmb, pe jumătate de gură. Supraveghetoarea ? Repeta, desigur, mereu același cuvânt, „parșiv“, „parșiv“, cuvântul exotic, ca un cod. Convulsiile arlechinului ? Dublu triplu multiplu salt peste cap și iar în picioare, drept, țeapăn, cu capul bine ras, rezistent. Pregătit să primească răspunsul care, în sfârșit, cobora până la dânsul : — Ți-am spus că nu
Cartea fiului by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/597_a_1348]
-
A.P., postat alături, încâlcite atacuri șoptite, sacadate : — Iartă-mă, n-ar trebui tocmai acum... totuși mai ești supărat pe mine și pare un motiv serios. Vornicu-Japonezul roși, zâmbind strâmb, pe jumătate de gură. Supraveghetoarea ? Repeta, desigur, mereu același cuvânt, „parșiv“, „parșiv“, cuvântul exotic, ca un cod. Convulsiile arlechinului ? Dublu triplu multiplu salt peste cap și iar în picioare, drept, țeapăn, cu capul bine ras, rezistent. Pregătit să primească răspunsul care, în sfârșit, cobora până la dânsul : — Ți-am spus că nu sunt
Cartea fiului by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/597_a_1348]