8,430 matches
-
réconfigurations politiques sont autant de con-traintes qui ont obligé le management des compagnies à créer des flexi-stratégies innovantes pour surclasser la concurrence, réduire les coûts, faire augmenter la cote du marché et le profit. Dans ce contexte, est activé le paradigme du remar-quage (rebranding) des domaines de la connaissance et, implicitement, des affaires. Ces dernières années, le phénomène est devenu plus évident et le concept de marque d'employeur est entré dans le langage et la pratique des spécialistes (ceux des ressources
Brandingul de angajator by Mihaela Alexandra Ionescu [Corola-publishinghouse/Administrative/900_a_2408]
-
unei tensiuni de mirabilă adversitate față de real. Un soi de asceză luciferică, artificiul poate fi socotit o compensare față de incapacitatea de a accede la originarul obsedant, de-a mai realiza unitatea primordială. Sclipitor șirag de "cioburi fragmente firimituri", surogat al paradigmelor, acesta reverberează în suita de eforturi ce "fură identitatea", precum un har al unui "înger invers". Un artificiu habitual, livrescul: "cărțile și trupurile care lucrează ca niște dălți la alura noastră post-umană / iubirea care ne descarcă de întrebări și cărțile
Între natură și artificiu (II) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/7199_a_8524]
-
sa a ajuns să facă parte din viața cotidiană, numele său reprezintă, în plan artistic, un etalon unanim recunoscut și imposibil de egalat, Leonard Cohen nu intră decât foarte rar - și atunci, în urma activării unor stimuli veniți din afară - în paradigmele culturale elaborate de autori români. În mod paradoxal, deși consumul nostru cultural este, în proporție covârșitoare, orientat spre produse de proveniență internațională - să ne gândim fără ipocrizie, la filmele și piesele de teatru pe care le vedem, muzica pe care
Cui prodest? by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/8702_a_10027]
-
definitorie pentru acest spirit sintetic." S-o admitem neezitant, avem postulat în rândurile citate un concept credibil și convingător. Unul în stare să concureze cu succes tatonantele până acum încadrări intertextuale care s-au dovedit funcționale mai cu seamă în paradigmele autonomiste și care s-au pretat popularizării în chip neașteptat de rapid. Fiindcă, dacă reducționismele binare de tipul referențial / textual au putut crea școli axate pe un fragmentarism delirant, această metatranzitivitate se instituie dacă nu ca o formă de consens
Pornind de la prefață by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/8722_a_10047]
-
era, prin raportare la literatura noastră postbelică de până la el), iar reprezentații săi s-au bucurat multă vreme de apelativul de "tineri scriitori". Chiar dacă între timp au apărut alte generații de scriitori, grație rupturii pe care au produs-o în paradigma noastră literară din anii comunismului, poeții și prozatorii lansați în deceniul nouă al secolului trecut au încă o prospețime perfect compatibilă cu atributul "tânăr". Biologia însă funcționează după alte reguli decât literatura. Părul unora s-a mai albit și/sau
Între două lumi by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/8678_a_10003]
-
fi convins, o parte din tiparele de abordare pe care le-am întâlnit în Palimpseste m-au fascinat de la distanță. Nu cred în supralicitările ermetice ale acestei nuvele, nici în șansele reale ale grilei - pure - structuraliste. Iar aceasta pentru că ambele paradigme, coborâte fie și cu un semiton, pot aluneca extrem de ușor în panta exhibițiilor didactice. Scoase din contextul lor funciarmente erudit, multe dintre căutările de aici devin - rezumativ și simplificator - surse fertile și populare de comentarii pentru liceu. Ceea ce ar fi
Ce rămâne din iubirile noastre by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/8747_a_10072]
-
celor ale lui Rene Guenon, sau îmi alimentam nihilismul citind xeroxuri după opera lui Cioran, procurate pe sub mână de la un prieten în vârstă. Îți închipui ce combinație exploziv-sinucigașă este aceasta, Guenon-Cioran? E un paradox în ceea ce spui, gândindu-mă la paradigma radical anticreștină a scrierilor lui Cioran și proza ta, aparent atașată valorilor creștine fundamentale. Am fost de tânăr atașat de proza fantastică a lui Mircea Eliade și, pe lângă autorii deja amintiți, proza acestuia a însemnat enorm pentru deschiderea mea spre
Dan Stanca - "Adevărata miză a cărților mele este erosul, nu logosul" by Ion Zubașcu () [Corola-journal/Journalistic/8705_a_10030]
-
contemporan. Numai că, prin asemenea încadrări exterioare, nu poți surprinde nimic din stofa omului pe care îl ai în vedere. De aceea, îmi vine să spun că Mircea Platon e o dovadă că dracului universalist îi e teamă de tămîia paradigmei naționale. Sau, mai precis, că Mircea Platon este un exemplu grăitor a ceea ce înseamnă neputința ideologiilor de a deforma oamenii. Firește, mă gîndesc la cea pe care am îndurat-o și o îndurăm încă: comunismul și apoi, în forme travestite
Un autor de viitor by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/8775_a_10100]
-
animalele, iar accidentele vor fi nenumărate, mulți oameni își vor pierde slujba. Să salutăm internetul cu Simfonia a noua ! Cei care cunosc istoria diferitelor mutații tehnologice știu că aceste reacții negative sunt inevitabile. Le-am discutat în mod detaliat în Paradigme universale și în alte părți. Dăm dovada de o imensă inerție, lucrurile noi ne sperie, chiar și atunci când ni se par promițătoare. Internetul este azi una dintre cele mai convingătoare manifestări ale globalizării cunoașterii și comunicării. Oameni de pretutindeni au
Internetul între două extreme by Solomon Marcus () [Corola-journal/Journalistic/9784_a_11109]
-
Omul, când nu înțelege, e contra!", observa Gr. C. Moisil). Memoria omenirii se mută pe calculator între timp, procesul de transfer pe internet al marilor biblioteci ale lumii continuă. Publicațiile pe internet sunt tot mai numeroase. Așa cum am argumentat în Paradigme universale, planeta noastră nu va putea satisface nevoile crescânde de hârtie și va fi necesar ca o parte tot mai mare a memoriei omenirii să fie transferată pe suport electronic (iar ulterior, probabil, pe alte suporturi oferite de știință și
Internetul între două extreme by Solomon Marcus () [Corola-journal/Journalistic/9784_a_11109]
-
jurnalismul de tip România Mare); ele îi dau însă autorului articolului și ocazia să-și atribuie prestigiu științific, prin aluzia vagă la dispute filosofice onomasiologice și mai ales prin citarea detaliată a dicționarelor. Autorul textului se plasează astfel în interiorul unei paradigme de discurs căreia îi contrazice permanent regulile. Șubrezenia textului e dată de faptul că interpretările subiective, insinuările, atribuirile de intenții se bazează pe aparente date obiective, pro-venind din interpretarea aberantă a practicilor curente ale lumii culturale și științifice. Prima acuzație
Pseudo-argumentare by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/9817_a_11142]
-
puține luni înaintea revoluției din Ungaria. Cu toate acestea, regimul comunist indigen nu simțea nevoia nici unei relaxări în zona culturii, apăsînd cu ferocitate asupra normelor ideologice, "strîngînd șurubul", cum se zicea, cu un rictus amar, în epocă, pînă la refuz. Paradigma sovietică e afirmată ritos, chiar de către președintele de onoare al Uniunii Scriitorilor, Mihail Sadoveanu. Pe un ton paternal, autorul lui Mitrea Cocor le pretinde participanților să realizeze "cu recunoștință că literatura noastră de după statornicirea statului român democratic purcede de la literatura
Un peisaj de moloz și bălării by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/9836_a_11161]
-
unui univers care, avînd un început, nu poate să aibă un sfîrșit. Lumea a apărut din nimic și nu va mai dispărea niciodată. În clipa asta, puterea noastră de înțelegere nu mai face față. Nu numai că am ieșit din paradigma creștină, budistă sau din orice alt tipar religios doriți, nu numai că am ieșit din orice paradigmă materialist-ateistă în virtutea căreia, dacă începutul trage după sine sfîrșitul, e mai confortabil să respingem și începutul și sfîrșitul, dar chiar am ieșit din
Antinomia lumii by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/9840_a_11165]
-
și nu va mai dispărea niciodată. În clipa asta, puterea noastră de înțelegere nu mai face față. Nu numai că am ieșit din paradigma creștină, budistă sau din orice alt tipar religios doriți, nu numai că am ieșit din orice paradigmă materialist-ateistă în virtutea căreia, dacă începutul trage după sine sfîrșitul, e mai confortabil să respingem și începutul și sfîrșitul, dar chiar am ieșit din tiparul intuitiv al înțelegerii umane. Să ne amintim acum că ipoteza unui univers care a început printr-
Antinomia lumii by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/9840_a_11165]
-
post colindă/ Și un ins cu un ciomag,/ Somnoroși și plini de-arțag/ Pe la porți, cu gînd să prindă/ Drag cu drag!" în același sens al comportamentului benign, parodistul se lasă deseori furat de tonalitatea "serioasă", sentimenta-lizantă ori meditativă a paradigmei pe care o continuă cu nota simpatetică proprie. Exemplu: Odaia bunicului, prilej de incursiune în lirica lui Ion Pillat: "Pe Argeș în sus nimic nu s-a clintit și iată/ Casa bătrînească în care-a stat bunicul,/ Casa amintirii, pridvor
Poeţi din Nord (II) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/9903_a_11228]
-
Daniel Cristea-Enache Există voci critice, unele cu autoritate, care ironizează segmentarea decenală a generațiilor noastre de scriitori, cu argumentul (serios) că o paradigmă literară nu se schimbă din zece în zece ani, cu o mecanică periodicitate. Susținătorii punctului de vedere contrar arată că, totuși, de vreme ce putem descoperi diferențe semnificative, de adâncime, între "șaizeciști", "optzeciști" și "nouăzeciști" ("șaptezeciștii" fiind o generație intermediară, iar "milenariștii
Un schimb de priviri by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/9941_a_11266]
-
altminteri într-o manieră nu totdeauna scutită de prolixitate, anunțau o cruditate de limbaj pe care d-sa abia o atingea... Nu putem omite numirea cauzelor acestui exhibiționism "de masă": refularea îndelungată a discursului sub egida totalitară, ca și o paradigmă occidentală "libertină", preluată cu sete, cu dorința subiacentă a unei "recuperări". Dar să constituie oare obscenitatea o stație terminus a expresiei, inclusiv a celei literare? Să capitulăm necondiționat în fața revărsării imundiciilor cu subtext obsesional am zice, de n-ar fi
Despre pornografie (II) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/9942_a_11267]
-
programatice puneau preț exclusiv pe program". Și, ca în orice orientare estetică, conceptualismul sonor nu a fost absolvit de unele excese ori accente caricaturale: "operă distrusă" (John Cage), "meaningless work" (Walter De Maria), "estetica lăzii de gunoi" (Rauchenberg). Indiferent de paradigma prin care se exprimă, muzicile conceptuale apelează la un set (remarcabil în planul cantității) de reactivi vizuali (pe care Logothetis îi numește "signaux d^action"), reactivi care se recunosc în ultimă instanță în acele semne percepute ca forme ce stimulează
Când accesoriile devin principii by Liviu Dănceanu () [Corola-journal/Journalistic/9949_a_11274]
-
a respins și minimalizat grav pe Țepeneag, în articolul citat drept comentariu pertinent (58-59). De ce nu observă Daiana Felecan că și Ov. S. Crohmălniceanu, pornind de la Freud, nu poate ajunge decât la visul suprarealist, și nu la matricea, legea, canonul, paradigma visului abstract, inventat și nu transcris? (p. 79) Ea nu-l contrazice nici pe N. Oprea, atunci când acesta observă că Zadarnică e arta fugii glisează dinspre real spre ireal "nu neapărat după precepte onirice" (p. 73). Fiindcă mă refer acum
Onirismul văzut azi by Marian Victor Buciu () [Corola-journal/Journalistic/9970_a_11295]
-
epicizată a sa e cea de ins cufundat în bibliotecă, de studios desprins din curgerea vremelniciei, cu alura borgesiană: "Canterbury, 7 decembrie 1107. Știu/ vei citi cuvintele acestea/ mult prea tîrziu, prietene.// Azi-noapte ca în toate/ nopțile am căutat iarăși// Paradigma Eternă a Bibliotecii" (Din jurnalul lui Anselmus). Evadat din timp, poetul își permite un cocteil de timpuri istorice, delicios precum o sfidare a timpului ce-l circumscrie: "Epoca Miceniană abia se sfîrșise/ începea barbaria/ peste munți treceau// tot mai multe
Reveria conceptelor by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/9992_a_11317]
-
dinafară despre El/ Și dinăuntru doar flăcările mistuitoare îl pot numi / Focul devastator care macină totul / Ca să poată birui. Ceea ce rămîne/ În urma focului e al lui. (...) Inepuizabile-s legile lui / Precum ale morții nemișcătoare. Armele / Lui sînt catacombele" (Ce știm?) .Paradigma unor atari stihuri e desigur Blaga. Un Blaga tratat într-o cheie frustă, ușor recognoscibil și-n cîteva motive fundamentale, reluate explicit: "Se trage clopotul de început / Și se vorbește întîia neștiință / Descoperit stă universul orb / Întors cu spatele către
Un poet crepuscular by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/8960_a_10285]
-
carte este să surprindă l'air du temps din poezia românească a perioadei curpinse între sfârșitul celui de-al doilea război mondial și începutul deceniului nouă al secolului XX (poezia optzecistă a adus, în viziunea lui, o schimbare radicală de paradigmă și, de aceea, nu face obiectul acestui studiu). Foarte interesantă este metoda de lucru a eseistului. El nu încearcă să radiografieze peisajul literar din perspectivă cronologică, precum în istoriile literare, nici în funcție de specificitatea regiunilor istorice, ca în geografiile literare. Nici măcar
Ce rămâne din poezia postbelică? by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/9031_a_10356]
-
un tipar de care vorbitorii ei nu se pot desprinde decît cu prețul renunțării la ea. Asta înseamnă că gîndirea unui om este determinată de limba pe care o vorbește, trecerea de la o limbă la alta cerînd o schimbare a paradigmei lexicale din care i se hrănește gîndirea. Drama este că, dacă gîndirea e amprentată de limbă, atunci fiecare popor gîndește în alt fel. Ba mai mult, dacă un om părăsește o limbă în favoarea alteia, gîndirea i se va modifica. Ipoteza
Despre imaginație by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/9094_a_10419]
-
toată complexa problemă a romanticului care refuză mitologicalele în favoarea inspirației personale" e reductibilă la o pereche de elemente "extrem de simple" și anume precizarea locului și orei în care se petrece contemplarea peisajului precum și notificarea stării afective corespunzătoare. Intervine "inversarea unei paradigme", fenomenul fiind examinat de Jauss, în Schiță pentru o teorie și o istorie a experienței estetice. După aisthesisul medieval, stăpînit de o așa-numită "paradigmă a invizibilului", ruptă de lumea fizică, de factură alegorizantă, urmează o deschidere către peisaj, ca
Nicolae Manolescu față cu poeții romantici (II) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/9100_a_10425]
-
orei în care se petrece contemplarea peisajului precum și notificarea stării afective corespunzătoare. Intervine "inversarea unei paradigme", fenomenul fiind examinat de Jauss, în Schiță pentru o teorie și o istorie a experienței estetice. După aisthesisul medieval, stăpînit de o așa-numită "paradigmă a invizibilului", ruptă de lumea fizică, de factură alegorizantă, urmează o deschidere către peisaj, ca simptom al renunțării individului de-a se refugia în sine: "De la Petrarca la Rousseau se înfăptuiește o treptată eliberare a percepției omului de acest canon
Nicolae Manolescu față cu poeții romantici (II) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/9100_a_10425]