1,132 matches
-
maghiarizare? Cum putea fi controlat acet principiu? Pe deasupra, în această problemă, prim-ministrul avea cu totul și cu totul alte păreri decât un prefect de comitat sau un subofițer, care instruia recruți minoritari. Înțelegerea acestui "principiu" destul de larg este reflectată paradigmatic într-un transcris din 1 noiembrie 1941 al lui Inczédy- Joksmann Ödön către prefectul Clujului și al județului Cluj și către primarul marelui oraș. Semnala în respectiva hârtie, la solicitarea ministrului de interne, că, pentru purtarea culorilor naționale românești pe
[Corola-publishinghouse/Science/84996_a_85781]
-
psychotherapy.ro și adresați-vă persoanelor de contact menționate acolo. GLOSAR Definițiile prezentate în continuare sunt definiții de lucru ale unor constructe (unele corelative) și tehnici fundamentale pentru terapia cognitiv-comportamentală. De asemenea autorii menționați sunt cei care au avut contribuții paradigmatice la apariția și evoluția terapiei cognitiv-comportamentale. Detaliile și nuanțele se regăsesc în textul lucrării. I. CONSTRUCTE DE BAZĂ ALE TERAPIEI COGNITIV-COMPORTAMENTALE Cogniție - formă de prelucrare informațională (semantică, imagistică), poate fi conștientă sau inconștientă; se mai utilizează și termenii convingeri/credințe
[Corola-publishinghouse/Science/2125_a_3450]
-
antecedentelor și consecințelor sale. Hipnoză - proceduri utilizate pentru modificări complexe, afectiv-emoționale/subiective, cognitive, comportamentale și psihofiziologice/biologice cu ajutorul sugestiei. Mindfulness - procedură meditativă utilizată pentru modificări complexe, afectiv-emoționale/subiective, cognitive, comportamentale și psihofiziologice/biologice. III. AUTORI CARE AU STABILIT/STABILESC CADRUL PARADIGMATIC ȘI EVOLUȚIA TERAPIEI COGNITIV-COMPORTAMENTALE Aaron Beck (psihiatru) - fondatorul terapiei cognitive, cel mai bine investigată științific strategie (formă) de psihoterapie și cel mai bine reprezentată la nivel academic. David Burns (psihiatru) - autorul care a inițiat utilizarea terapiei cognitiv-comportamentale în forma terapiei
[Corola-publishinghouse/Science/2125_a_3450]
-
laxă, de vreme ce „metoda experimentală” este înlocuită de umanitarism și sentimentalism, mod structural al perspectivei din scrierile ei literare. În acest fel este filtrată și o influență venind dinspre literatura rusă, dinspre Turgheniev în special. În schițe, nuvele, piese de teatru, paradigmatice pentru tendința din revistele socialiste, prefigurând și câte ceva din sămănătorism și poporanism, mediul predilect rămâne cel țărănesc. Autoarea colectează sârguincios „documente omenești”, cum cerea școala lui Émile Zola: oameni roși de mizerie, boală și vicii, înrăiți, fără speranță, ducând un
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288345_a_289674]
-
ales în Testamentele celor doisprezece patriarhi apare foarte frecvent o expresie sinonimă: „duhul” sau „duhurile de amăgire”. Am putea întocmi un dosar de dimensiuni reduse cu privire la această problemă, abordând cele două variante, de singular și de plural. Un singur duh, paradigmatic, al rătăcirii. Acesta este înfățișat permanent în opoziție cu un alt duh, cel al adevărului, cum se întâmplă, de exemplu, în Regula comunității, III, 18‑IV, 26. În acest text, normativ pentru comunitatea din Qumran, se spune că Dumnezeu a
[Corola-publishinghouse/Science/2074_a_3399]
-
Dumnezeu voiește să te încerce astfel, așa cum a încercat odinioară pe Avraam cerându‑i‑l pe Isaac. Iar dacă, atunci când vei fi la tribunal, Dumnezeu va voi să te scape de acolo, dă slavă Lui” (II 37, 1‑5). Imaginea paradigmatică a Anticristului Ca și în monografia precedentă, Hipolit zugrăvește aici un Anticrist sub chipul unui tiran sângeros manipulat de forțe malefice. Atât comportamentul său, cât și trăsăturile sale de caracter se regăsesc la unii regi din vechime. Nabucodonosor se află
[Corola-publishinghouse/Science/2074_a_3399]
-
treia generație după sângeroasele persecuții a căror amintire începe să se estompeze. Creștinii nu mai au noțiunea exactă a coșmarului trăit de predecesorii lor și, de aici, poate, această tendință de a situa în viitor „catastrofa exemplară” (în sensul de „paradigmatică”). O anumită diferență calitativă între martiriul actual și martiriul eshatologic apare, după cum am văzut, și la Irineu și Hipolit, dar cu scopul bine determinat de a încuraja eventualii candidați să primească cununa lui Cristos. „Nu vă temeți, îi consolau ei
[Corola-publishinghouse/Science/2074_a_3399]
-
antipolitică PAGEREF Toc125451267 \h 164 HYPERLINK \l " Toc125451268" Succesiunea imperiilor PAGEREF Toc125451268 \h 165 HYPERLINK \l " Toc125451269" Roma ambivalentă: imagine a Anticristului și katechon PAGEREF Toc125451269 \h 167 HYPERLINK \l " Toc125451270" Persecuțiile PAGEREF Toc125451270 \h 169 HYPERLINK \l " Toc125451271" Imaginea paradigmatică a Anticristului PAGEREF Toc125451271 \h 171 HYPERLINK \l " Toc125451272" Venirea Anticristului PAGEREF Toc125451272 \h 173 HYPERLINK \l " Toc125451273" Rezumat și concluzii generale PAGEREF Toc125451273 \h 176 HYPERLINK \l " Toc125451274" Capitolul IV. HYPERLINK \l " Toc125451275" Anticristul vrăjitor și pseudoexeget la Origen
[Corola-publishinghouse/Science/2074_a_3399]
-
propun o structură cvadruplă domestic, interstatal și global. Însă abordarea de bază pe niveluri de analiză nu este singura soluție pentru sistematizarea literaturii dedicate cauzelor conflictelor, teoreticienii relațiilor internaționale având o tradiție bogată în mari dezbateri sau așa-numitele războaie paradigmatice între realism și liberalism, fiecare cu propria lui viziune asupra variabilelor cauzale ale războiului. Aici vom adopta ca punct de pornire pentru prezentarea cauzelor războiului schema devenită deja clasică în teoria relațiilor internaționale a lui Kenneth N. Waltz. În lucrarea
RELATII INTERNATIONALE by Daniel Biró, Stanislav Secrieru () [Corola-publishinghouse/Science/798_a_1528]
-
major în decizia lui Schramm de a refuza să se mai întoarcă la fostul său post" (17). Astfel de detalii nu pot reprezenta semne bune pentru studiul jurnalismului literar într-o academie dominată de metode social-științifice. Pentru a înțelege dovezile paradigmatice, este important să înțelegem că studiul comunicării de masă a pretins ca studiul și predarea jurnalismului să fie de sine stătătoare, însă jurnalismul academic s-a opus, în mare parte, acestei idei. Unul dintre motive este acela că studiul jurnalismului
[Corola-publishinghouse/Science/84971_a_85756]
-
Accentul behaviorist ce se baza pe dovezile empirice măsurabile au dominat acest studiu, în ciuda preferințelor din anii '70 pentru alte tipuri de abordări, mai ales cele de tip cultural (Carey, 177) și calitativ (Cooper, Potter și Dupagne 54). Această caracteristică paradigmatică poate fi observată într-un studiu care cuprindea 7 din cele 8 jurnale de comunicare de largă circulație, acceptate într-o proporție mai mică de 20%, și care continuau să folosească metode cantitative: "În perioada 1965-1989, majoritatea articolelor științifice publicate
[Corola-publishinghouse/Science/84971_a_85756]
-
când a observat că sensul figurat al limbajului "imită atributele care se presupun că ar caracteriza autenticitatea, când nu este decât o mască folosită de o conștiință învinsă pentru a-și ascunde propriul negativism" (12). Argumentul critic implică, evident, consecințele paradigmatice ale studiului jurnalismului literar, fie pentru doctoranzii programelor asociate eforturilor lui Bleyer și ale lui Schramm, fie pentru studenții la jurnalism, care l-au perceput ca pe o "știință" socială a studiului comunicării de masă. Printre cele mai remarcabile programe
[Corola-publishinghouse/Science/84971_a_85756]
-
care se deplasează de la un post de comandă dintr-un domeniu instituțional la un post de nivel similar într-un alt domeniu. În acest fel, ei stabilesc legături strânse între aceste domenii diferite (ibidem, pp. 288-289). Așa cum amintește Putnam, exemplul paradigmatic în această privință este acela al președintelui Eisenhower, care a trecut de la postul de șef de stat-major al armatei la președinția prestigioasei Universități Columbia (New York) și, de acolo, la funcția supremă în stat (Putnam, 1976, p. 110). S-a observat
[Corola-publishinghouse/Science/2356_a_3681]
-
artistică, față de folclornicii care încheiaseră pactul cu diavolul roșu adus de ocupația sovietică (ajurat cu bentițe tricolore apoi, precum cravatele pionierilor). El intuise înaintea lui Claude Karnoouh că folclorul fusese castrat. Astfel, faimosul Călușar (un dans local devenit "emblematic și paradigmatic al folclorului național" datorită mașinăriei folcloriste de partid) fusese epurat de semnificația arhaică, manifestă doar în cadrul unui "ritual prematrimonial de fertilitate și vindecare care îi preocupa, după Rusalii, pe tinerii din Muntenia"128. Abuz în două trepte: transformarea în spectacol
[Corola-publishinghouse/Science/1502_a_2800]
-
uman. Asumarea acestor oferte metafizice, deplina aderare la exigențele dobândirii lor constituie pasul ce inaugurează convertirea unei vieți individuale supuse mundaneității sociale în experiența trăirii mistice angajate ca viețuire întru sacru până la finalitatea hotărâtoare a morții. Aici intervine acea staționare paradigmatică a individualității în mijlocul fluxului social urmată de retragerea conexiunilor cu acesta. Omul ce își asumă chemarea Absolutului este profund atins, în acest context, de intensitatea maximă a unei dorințe nestăvilite, a unei sfâșieri ce-i retrage propria individualitate din peisajul
by Marius Cucu [Corola-publishinghouse/Science/1085_a_2593]
-
survenirii reculegerii. În circumscrierea sacră oferită de templu, reculegerea îmbracă forma mistică ca stare propedeutică care deschide posibilitatea conlucrării ce împletește pictura și sculptura religioasă, relicvele-mărturii, energia ascendentă a ritualului și proiectul arhitectural materializat prin forța de cuprindere unificatoare. Situarea paradigmatică a credinciosului în saltul spre verticalitatea mântuirii reprezintă o țintă-finalitate a conlucrării acestor componente definitorii templului? Cum se lasă surprinsă, aici, prezența zeului în prea-plinul dăruirii sale învăluitoare? Ce rol ocupă pe fondul între-zăririi revelatorii a transcendenței înstrăinarea mistică și
by Marius Cucu [Corola-publishinghouse/Science/1085_a_2593]
-
imanent. Opera de artă se așează în fața ființei umane fără a mai trimite către un alt palier existențial, o altă trăire sau acțiune căreia ea i se substituie ca mijloc, drept verigă intermediară. Aici creația stă, în survenirea expunerii sale paradigmatice, ca unitate vie de mijloc și scop, ca simbioză de începuturi și sfărșituri abisale ce se revarsă asemeni unui crepuscul de sine stătător. Opera dăruită iubitorului artei trimite doar spre propria dimensiune, spre universul către care proiectează și poartă deschizându
by Marius Cucu [Corola-publishinghouse/Science/1085_a_2593]
-
utilizare calculată și eficientă a lor prin încorporarea în mecanismul pragmaticului cotidian. Ele nu pot fi restrânse în perimetrul unui statut oferit de vulgul mundaneității efemere pentru că tocmai desprinderea, descătușarea de acest vulg este ceea ce răzbate dinspre prezența lor afișată paradigmatic către admiratorul impresionat în reculegerea sa cu valențe de crepuscul atemporal. Totuși, într-un mod secund și insignifiant, marile creații artistice sunt, adesea, evaluate, numite, numerotate, catalogate sau grupate într-o ordine ce ține însă, mai mult, de percepția decât
by Marius Cucu [Corola-publishinghouse/Science/1085_a_2593]
-
catalogate sau grupate într-o ordine ce ține însă, mai mult, de percepția decât de mesajul lor. Dincolo de această pecete a infuziilor temporale, ele sunt scop în și pentru sine nefiind mijloace prin care spiritul admiratorului se înalță ci deschideri paradigmatice unde acest spirit devine mijloc și componentă întru dialectica frumuseții. Astfel, reculegerea admiratorului indică, aici, starea în care el este sustras efemerității disoluțiilor nestăvilite fiind proiectat, la nivelul conștiinței, în circularitatea unei ordini superioare unde, regăsindu-și plenitudinea telurică, își
by Marius Cucu [Corola-publishinghouse/Science/1085_a_2593]
-
exclusă de implozia mistică a subiectivității, de proiecția întru sacrificiu și venerație a ego-ului credinciosului spre îmbrățișarea cu Divinitatea. Cel care oficiează ritualul este înveșmântat în enigma pendulării între două versiuni ontice, între două scenarii investite cu inter-corelare și împletire paradigmatică. Prima dintre aceste dimensiuni gravitează în jurul spațio-temporalului evoluției întru corporalitate. Cea de-a doua își are drept centru deschiderea spiritului întru sine, o deschidere a-logică prin absența începutului și sfârșitului ei, prin faptul că ea, ca deschidere crepusculară a
by Marius Cucu [Corola-publishinghouse/Science/1085_a_2593]
-
ce învăluie și poartă fundalurile adesea clar-obscure dețin o importanță fundamentală pentru trăirea mistică. Aici chipul sau acțiunea evocată survin dintr-un fond crepuscular ce se deschide și le permite ieșirea din ascunderea tainică spre susținerea credinței individuale. Astfel, surâsul paradigmatic al zeului, chipul sfântului mistuit în verticalitatea sacră a implorării sau fragmente ale vieților preschimbate întru sacrificiul proiecției spre transcendență apar în fereastra picturii ca degajări revelatorii ce irump profetic din întinderea veșnică a unui dincolo întemeietor. În spatele prim-planului
by Marius Cucu [Corola-publishinghouse/Science/1085_a_2593]
-
elementele ce și le asumă epifanic. Așadar, funcționalitatea relicvelor-mărturii în aria templului este împlinită atunci când sfințenia pe care ele o poartă determină spiritul credinciosului să-și aroge statutul de relicvă-mărturie supremă a Divinului, o relicvă-mărturie non-materială, conștientă de sine, așezată paradigmatic și supra-istoric între voluptatea tentației ucigătoare și copleșitoarea ascensiune spre mântuire. Locațiile în care se concentrează împlinirea ritualului, desfășurarea amplă și cromatică a scenelor picturale, postularea în propria soliditate a elementelor sculpturale, așezarea relicvelor-mărturii întru evidența ce se cere venerată
by Marius Cucu [Corola-publishinghouse/Science/1085_a_2593]
-
intenționat, ca celebrarea concretă a acestui sacrament să sublinieze, în funcție de context, mai mult una din ele, păstrându-le și pe celelalte, dar eventual într-un plan secundar. Din acest motiv, întreaga celebrare sacramentală îmbrățișează în mod mai accentuat o imagine paradigmatică, favorizând, în același timp, aprofundarea dimensiunii corespunzătoare acesteia. Înainte de a aplica mai mult un model sau altul, confesorii și penitenții trebuie să fie pe deplin conștienți că sacramentul reconcilierii este o liturgie, care conține o proclamare eficace a cuvântului lui
Procesul dialogic în sacramentul reconcilierii by Bogdan Emilian Balașcă () [Corola-publishinghouse/Science/101002_a_102294]
-
celebrat în așa fel încât să focalizeze atenția în mod exclusiv asupra lui Dumnezeu, care proclamă o veste bună”. Fidel acestei intenții, confesorul va căuta să rămână „semnul și instrumentul iubirii îndurătoare a lui Dumnezeu față de cel păcătos”. Acest raport paradigmatic este vizibil, în special, în modul de derulare a procesului dialogic din cadrul mărturisirii individuale, așa cum este prezentat atât în Forma A, cu Ritualul reconcilierii fiecărui penitent în parte, cât și în partea a treia a Formei B, cu Ritualul reconcilierii
Procesul dialogic în sacramentul reconcilierii by Bogdan Emilian Balașcă () [Corola-publishinghouse/Science/101002_a_102294]
-
o impresie calitativă internă de o anumită pondere. [...] Timpul nu se constituie decât în sinteza originară întemeiată pe repetiția clipelor" (ibidem). Angajamentul valorizării reciproce repetiție-diferență se verifică și în registrul mitului, într-o lumină care evidențiază rolul imaginației: Imitarea gesturilor paradigmatice ale zeilor, ale eroilor și ale strămoșilor mitici nu se traduce printr-o "veșnică repetiție a ceea ce este identic", printr-o completă imobilitate culturală. (...) Deși par sortite să paralizeze inițiativa omenească prin faptul că se înfățișează drept modele intangibile, miturile
[Corola-publishinghouse/Science/1575_a_2873]