970 matches
-
nevoie de oameni care să-și poată imagina ce-i mai rău, pentru că ce-i mai rău chiar s-a Întâmplat pe 11 septembrie și poate să se mai Întâmple. Dar, după cum spuneam, există o linie subțire Între precauție și paranoia și uneori am trecut peste ea. Europenilor și altora le place adesea să glumească pe seama optimismului și naivității americane - convingerea noastră smintită că fiece problemă are o soluție, că ziua de mâine poate fi mai bună decât cea de ieri
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2108_a_3433]
-
piercinguri (inele În buric, nas, buze). Simptomele insuficienței hepatice Sunt datorate faptului că ficatul nu mai poate procesa bilirubina, cu rol esențial În metabolizarea eritrocitelor Îmbătrânite. Cele mai frecvente forme de manifestare sunt: - greață, anorexie, slăbiciune musculară, oboseală, diaree, cefalee, paranoia, indispoziție generală; -formarea de echimoze și sângerarea prelungită a plăgilor; -evoluția bolii spre icter, ascită, hemoragii digestive iar În cazuri foarte grave ajungând la halucinații, delir, comă și deces. Tratamente naturiste Se folosesc specii de plante cu proprietăți hepatoprotectoare care
Tratat de medicină naturistă/volumul I: Bolile aparatului digestiv by Constantin Milică, Camelia Nicoleta Roman () [Corola-publishinghouse/Science/91766_a_92301]
-
o carte sfântă, cu o iconografie extinsă, caricaturală, Mao devenind persoana vie cu cele mai multe reprezentări, omniprezent, solar precum un zeu, simbolul Chinei moderne, care nu poate fi criticat fără a delegitima întreg comunismul chinez, deși trăia ca orice despot, în paranoia, abuz (înrăit consumator de opiu și fecioare), lux și sadism.310 Un loc de frunte între mitologiile politice ale secolului XX îl ocupă stalinismul, care a avut foarte mulți adepți chiar în Occident, unde nu se cunoșteau (ori se ignorau
by Gelu Teampău [Corola-publishinghouse/Science/1113_a_2621]
-
receptarea lui Mircea Eliade în Occident este încă o manifestare a "efectului Dracula", adică a perceperii periferiei ca un spațiu fascinant, dar periculos, continuă Miskolczy. Periferia este atractivă pentru centru, însă prompt respinsă atunci când se apropie prea tare și hrănește paranoia latentă, iar un cercetător care provine din această periferie nu are de ales și trebuie să joace după reguli diferite.385 Mit, imaginar, imagine În final, având în vedere scopul prezentei încercări, consider că sunt utile câteva considerații privind relațiile
by Gelu Teampău [Corola-publishinghouse/Science/1113_a_2621]
-
Fig. 2 Coperta primului număr al Action Comics, punctul de plecare al mitului "omului de oțel" Dacă în mod tradițional televiziunea și-a deprins publicul să perceapă autoritățile, instituțiile și practicile acestora într-o lumină favorabilă, seria X-Files induce o "paranoia de masă", care să stimuleze criticismul și scepticismul.505 Dincolo însă de mesajul ideatic (sau ideologic), programul oferă un excelent exemplu de estetică postmodernă, "formă pop de postmodernism", întrebuințând caracteristicile reprezentaționale și tropii tematici ai acestuia, într-o pastișă a
by Gelu Teampău [Corola-publishinghouse/Science/1113_a_2621]
-
acest tablou (titlurile mari funcționând la cota de avarie), deoarece publicul nu mai este dispus să preia reprezentări simpliste, maniheiste, ale conflictului.630 Dar frica de atacul nuclear mocnea în societatea americană, generând un sentiment de nesiguranță și chiar o paranoia difuză. Capacitatea umanității de a se autodistruge era mai înfricoșătoare decât orice simțise până atunci. În toată această febră ideologică, actorul cel mai important devine William Gaines, cel care preluând Educational Comics de la tatăl său decedat în 1947 (care nu
by Gelu Teampău [Corola-publishinghouse/Science/1113_a_2621]
-
secol sacrificată totalitarismului, nefiind considerată o metodă bună de "educație". Dar a fost la rândul ei acaparată de gigantica mașinărie propagandistică și întrebuințată ca atare. Lozincile și exemplele doctrinare parazitau chiar și creațiile destinate copiilor sub 10 ani915, într-o paranoia sistemică istovitoare.916 Nu este vorba aici de a face proces de intenție scenariștilor ori desenatorilor care au fost implicați în acest mecanism, ori de a evalua din punct de vedere estetic aceste producții. Miza este de a trage concluzii
by Gelu Teampău [Corola-publishinghouse/Science/1113_a_2621]
-
un fond arhetipal autohtonist, gata să se lase fecundat de sămânța comunistă. Manipularea operează la nivelul arhetipurilor și al reprezentărilor identitare dominante.", mai afirmă Cernat, identificând aliajul poezie religie patriotică cultul personalități în acea "sinteză neo-tribală delirantă" drept "expresie a paranoiei identitare întreținute de un regim al cărui naționalism izolaționist nu era decât un mod de a-și conjura complexul de legitimitate" . ibid., p. 244. 894 Ibid., p. 247. Mitul escatologic al eliberării primește temeiuri patriotice, ancestrale, adaugă Cernat. Nevoia firească
by Gelu Teampău [Corola-publishinghouse/Science/1113_a_2621]
-
teritorială a țării. Nu este clar dacă Ceaușescu chiar credea în această interpretare sau doar intenționa să mușamalizeze faptul că poporul român (timișorenii, bucureștenii etc.) se revoltase împotriva lui. Cum dictatorul era cuprins, în ultima fază a regimului său, de paranoia naționalismului furibund, cea vizată în mod aparte ca fiind intrigantă și spioană era Ungaria (de aici, una din formulele predilecte ale lui Ceaușescu care acuza „cercurile revanșarde, revizioniste” sau „iredentiste, șoviniste”, în timp ce Occidentul era catalogat ca fiind reprezentat în complot
[Corola-publishinghouse/Science/1928_a_3253]
-
1997; dar tot el susține, în Ceaușescu și Securitatea..., 1995, că teroriștii au existat, totuși, și au fost membri USLA sau ofițeri din Direcția a V-a a Securității). Alți autori (John Simpson, 1990) combină termeni precum „nebunie revoluționară” și „paranoia” pentru a explica psihoza - inculcată, consideră alte voci, pentru a deturna atenția opiniei publice de la anticomunismul radical vădit de protestatarii din stradă, acest anticomunism neconvenind echipei conduse de Ion Iliescu. Vladimir Tismăneanu (în Revoluția română văzută de ziariști americani și
[Corola-publishinghouse/Science/1928_a_3253]
-
Grafia maschează pronunția, căci hiatul din finala cuvintelor este evitat prin introducerea unui iot (alee [ale-ĭe]), ajungându-se la caracteristicile tiparului aici analizat. Împrumuturile mai recente nu se mai includ în acest tipar. În cazul unor împrumuturi precum: pagaie, papaia, paranoia, de altfel, puțin numeroase, DOOM2 recomandă, pentru primul, o formă invariabilă, iar pentru celelalte două, forma originară cu diftongul neadaptat -ĭa. Și, deși uzul înregistrează, și pentru ultimele două, o formă refăcută de singular în -ie (papaie, paranoie): Am cumpărat
[Corola-publishinghouse/Science/85017_a_85803]
-
pagaie, papaia, paranoia, de altfel, puțin numeroase, DOOM2 recomandă, pentru primul, o formă invariabilă, iar pentru celelalte două, forma originară cu diftongul neadaptat -ĭa. Și, deși uzul înregistrează, și pentru ultimele două, o formă refăcută de singular în -ie (papaie, paranoie): Am cumpărat o papaie, ce fac cu ea? (Culinar.ro Forum, 2004), mirosul de papaie verde (CineMagia, 2005), secureștii lui Ceaușescu nu urăsc. [...] Colectează informații și le sintetizează cu răceală. [...] sunt aduși la un soi de paranoie. Paranoie sau istețime
[Corola-publishinghouse/Science/85017_a_85803]
-
în -ie (papaie, paranoie): Am cumpărat o papaie, ce fac cu ea? (Culinar.ro Forum, 2004), mirosul de papaie verde (CineMagia, 2005), secureștii lui Ceaușescu nu urăsc. [...] Colectează informații și le sintetizează cu răceală. [...] sunt aduși la un soi de paranoie. Paranoie sau istețime. (Rlit, 31, 2008: 31), substantivele în discuție nu prezintă și pluralul "românizat"(*păpăi/*papai, *paranoi). Numărul mic de împrumuturi și, mai ales, absența împrumutului de dată foarte recentă și a celui englezesc sunt edificatoare pentru poziția "slabă
[Corola-publishinghouse/Science/85017_a_85803]
-
-ie (papaie, paranoie): Am cumpărat o papaie, ce fac cu ea? (Culinar.ro Forum, 2004), mirosul de papaie verde (CineMagia, 2005), secureștii lui Ceaușescu nu urăsc. [...] Colectează informații și le sintetizează cu răceală. [...] sunt aduși la un soi de paranoie. Paranoie sau istețime. (Rlit, 31, 2008: 31), substantivele în discuție nu prezintă și pluralul "românizat"(*păpăi/*papai, *paranoi). Numărul mic de împrumuturi și, mai ales, absența împrumutului de dată foarte recentă și a celui englezesc sunt edificatoare pentru poziția "slabă" în
[Corola-publishinghouse/Science/85017_a_85803]
-
Accentuările de personalitate determină modalități deficitare de relaționare cu sine, cu ceilalți și cu Dumnezeu, dezvăluind anumite mecanisme de apărare. Ele sunt recunoscute și clasificate de cercetarea psihologică după sindromul principal pe care îl prezintă persoana în cauză: anxietatea, depresia, paranoia, isteria, obsesia, narcisismul, dependența afectivă, agresivitatea pasivă, schizoidia și altele. Având un astfel de accent, sau tulburare, un asemenea penitent trăiește o relație eronată cu Dumnezeu. Acest fapt se manifestă atât în viața sa de zi cu zi, cât și
Procesul dialogic în sacramentul reconcilierii by Bogdan Emilian Balașcă () [Corola-publishinghouse/Science/101002_a_102294]
-
Efectele cocainei sînt de scurtă durată iar Îndată ce drogul părăsește creierul, consumatorul experimentează un “coke crash” ce include depresie, iritabilitate și fatigabilitate. Dozele mari de cocaină și/sau consumate pe o perioadă mai lungă de timp poate duce adesea la paranoia. Fumatul cocainei poate produce În timpul consumului un comportament agresiv paranoid particular. Alte cercetări subliniază faptul că accesul rapid al cocainei la creier produce distorsiuni În perceperea semnalelor sociale și o tendință particulară de angajare În comportamente violente. În cazul consumului
BULETIN DE PSIHIATRIE INTEGRATIVĂ 2003, an IX, volumul VIII, numărul 1 (15) by Ilona Troiceanu, Alexandru Vasiliu () [Corola-publishinghouse/Science/574_a_1466]
-
delirul, atunci când identificarea realizează, sub forma împlinirii prin halucinație, credința delirantă de a fi celălalt. Este vorba în aceste cazuri de toate patologiile dublului, în care celălalt, un „eu însumi” ideal (cu referință la Narcis), ocupă întregul spațiu. La limită, paranoia - și ne gândim aici la cazul expus de Freud în „Președintele Schreber” (1911/1979) - poate fi privită astfel din perspectiva „maladiilor identificării”. Acestea sunt așadar efectele distrugătoare a ceea ce s-ar putea numi „identificarea alienantă”. Identificare cu agresorultc "Identificare cu
[Corola-publishinghouse/Science/2070_a_3395]
-
pentru a negocia ostilitatea manifestată de autoritatea externă. În schimb, după A. Freud, această activitate defensivă devine patologică atunci când se înregistrează o „confuzie în sentimente” și se aplică nu relațiilor de ostilitate, ci relațiilor de iubire. Acesta poate fi cazul paranoiei, atunci când proiecția excesivă a unei dorințe față de persoana iubită se răstoarnă, devenind ură. La fel se întâmplă și cu delirurile paranoice, indiferent că vorbim despre niște pulsiuni amoroase heterosexuale sau homosexuale, care recurg la transformarea iubirii în contrariul ei (ură
[Corola-publishinghouse/Science/2070_a_3395]
-
ar datora faptului că „psihismul se comportă ca și cum ar fi proiectat excitația în exterior. Se înregistrează astfel o recanalizare spre lumea exterioară a excitației sexuale resimțite ca periculoasă”. Autobiografia președintelui Schreber îi dă lui Freud (1911/1979) ocazia să explice paranoia prin proiecția numită apărare primară. Faimoasa transformare a iubirii în ură - îl iubesc / îl urăsc - conducând la „el mă urăște” ține de proiecție. După Freud (1911/1979), „o percepție internă este reprimată și conținutul ei, înlocuind-o, suportă o anumită
[Corola-publishinghouse/Science/2070_a_3395]
-
unei angoase nu ar veni dintr-o moțiune pulsională, ci dintr-o percepție, și este deci îndreptățit să reacționeze împotriva acestui pericol exterior prin tentativa de fugă care este evitarea fobică.” Tendința proiectivă spre figurare în fobie, ca și în paranoia (ambele recurg la imaginar, cu toată bogăția, dar și cu toate pericolele sale) justifică apropierea de procesul de formare a viselor. Potrivit lui Freud (1917a/1968), „un vis este deci și o proiecție, exteriorizarea unui proces intern” permițând subiectului să își
[Corola-publishinghouse/Science/2070_a_3395]
-
diferite problematici se cristalizează anume în jurul unui exces sau al unei carențe a acestui mecanism. Dacă ne referim acum la clinica adultului, este lesne de înțeles de ce Freud a ales să descrie proiecția ca mecanism de apărare prin intermediul psihozei și paranoiei președintelui Schreber, aceasta în măsura în care intensitatea proiecției este realmente suficient de puternică încât să lase să transpară eșecul refulării. Putem remarca faptul că ura nu deține monopolul asupra proiecției, iubirea putându-i fi la fel de bine obiect, așa cum se întâmplă în cazul
[Corola-publishinghouse/Science/2070_a_3395]
-
În una dintre primele sale scrieri (1897/1979), Freud face aluzie la romanul familial: subiectul își fabrică un roman în care familia lui nu este adevărata sa familie, el fiind adoptat. Freud a văzut mai întâi în acest caz o paranoia, dar mai apoi și-a dat seama că era vorba de o fantasmă normală, formată sub presiunea complexului lui Oedip. El reia ulterior această temă într-un articol purtând titlul „Romanul familial al nevrozaților” (1909/1974). Copilul, decepționat de părinți
[Corola-publishinghouse/Science/2070_a_3395]
-
aeternus, a acestui copil etern care, fără asigurare, fără parapetul unui adevăr stabilit, trăiește zi de zi diferitele enigme ale existenței umane. Există pudoare și delicatețe în acest tragic trăit. Calificative care pot părea uimitoare, dar care traduc bine abandonarea paranoiei care a marcat marile ideologii politice specifice modernității. Într-adevăr, relația cu celălalt nu se mai construiește în funcție de un sistem teoretic sau altul. De aici, de facto, toleranța care predomină în ceea ce privește moravurile, modurile de a fi, modele vestimentare sau diferitele
by Michel Maffesoli [Corola-publishinghouse/Science/1042_a_2550]
-
pentru a descrie o astfel de stare de fapt, cu stigmatizarea așa-zisului "comunitarism" este o facilitate limitată, incapabilă să înțeleagă aspectul generos, creativ, eventual prospectiv, al modurilor de viață fondate pe un astfel de partaj al afectelor. Căci, relativizând paranoia modernității, care a prezentat valorile ei, elaborate într-un mic canton al lumii, ca fiind universale și intangibile, devenim capabili să percepem energia specifică ce animă creativitatea acestor mici "colegii" postmoderne. "Conventicule" sexuale, religioase, muzicale, sportive, culturale, sunt cu sutele
by Michel Maffesoli [Corola-publishinghouse/Science/1042_a_2550]
-
punctat. Nu plinul rațiunii, ci vidul simțurilor. Interstițiul permițând, tocmai pentru că este "vid", primirea celuilalt. Înlocuirea certitudinii (dogmatice) selective prin îndoială, sursă a oricărei toleranțe. Aceasta permite atenția, în elanul teoriei fizice a relativității, la forța specifică relativismului, contra marii paranoia a universalismului occidental. Acesta din urmă este cel care a servit ca justificare rațională și legitimare morală: logica economică occidentală cu consecințele devastatoare pe care le știm. Pentru că era sigur de îndreptățirea sa și de faptul că era vorba acolo
by Michel Maffesoli [Corola-publishinghouse/Science/1042_a_2550]