1,134 matches
-
nereguli financiar contabile, de genul celor evidențiate, în timp, de Rapoartele Curții de Conturi“? Ce înseamnă „prelungirea efectelor profund negative ale unor stări de lucruri“?!? Nu am de gând să continui comedia. Sigur că toată lumea știe ce se află îndărătul paravanului spoit hidos, ca la bâlci. Obsesia obsesiilor: Traian Băsescu. Pentru răfuiala cu un om, pentru ambițiile politicianismului dâm bovițean, pentru capriciile vinovățiilor răzbunătoare ale câtorva agenți (și agenții) de putere, majoritatea parlamentară a României e gata să dea la fiare
Ce mi se-ntâmplă: jurnal pieziş by Dan C. Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/580_a_1318]
-
al situației ei și prin pericol. Rim aflase de concurența deloială si fructuoasă odată cu febra de 40°. Grija, indignarea, mila, prudența se precumpăneau. Refuzul Linei îl aruncase pe primul plan, silindu-1 la demersuri penibile pentru demnitatea lui abia ocrotită de paravanul gemenilor, de care era silit să se folosească. Sia suferea dureri cumplite fără să se îmblînzeaseă, cu dinții strânși și vorbe urâte, gata de scrâșnit. Se uita câinos la gemeni, la R'im și chiar la biata duduia Mari. Moșica
Concert din muzică de Bach by Hortensia Papadat-Bengescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295607_a_296936]
-
de cîteva minute și ele nici nu-și dădeau seama. Profită de concentrarea lor ca să se apropie Încă puțin și să cerceteze pereții camerei, păreau de carton, se apropie și mai mult și văzu o cuvertură uriașă În chip de paravan și În spatele ei era Încă o cameră. Care-o fi fereastra școlăriței drăguțe foc?... Julius o căuta cu mai puțină teamă acum, nu e asta, nici asta, asta e fereastra copistului.... se apropie și mai mult de firma pe care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
risipește în albastrul cerului. Câtă bucurie există în viața asta. Și întotdeauna trece pe lângă noi. Câtă bucurie fără de sens. Își aude propria voce ieșind din el, un contrapunct frânt la acest cor matinal cloncănitor. —„Nimic să nu ne despartă, nici măcar paravanul cel mai fin, nesupus legii stelelor.“ — Ce e asta? întreabă ea. El se luptă să-și aducă aminte. —„Căci ce e lăuntrul, dacă nu un cer mai mare, săgetat de păsări și încărcat de vânturile întoarcerii acasă?“ O carte de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
i se pună întrebări. Avem nevoie de date pentru a vă identifica. Dacă nu vreți să cooperați, nu vă puteam ajuta. Cabinetul medical se afla într-o baracă la care se ajungea printr-o pasarelă. M-am dezbrăcat în spatele unui paravan și am fost examinat de un doctor tînăr și nepăsător, care fluiera printre dinți în timp ce scria rezultatele în fișă. Aveam un metru și 69 de centimetri și cîntăream 63 de kilograme și cinci sute de grame. Aveam ochi căprui, păr
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
îl făceau să zîmbească, dar multe pagini fuseseră distruse de cineva care le colorase cu un creion maro bont. începu să citească No Orchids și era la jumătatea romanului în seara aceea, cînd asistentele intrară în grabă și instalară niște paravane în jurul patului de lîngă el. Aduseră niște cilindri metalici și cărucioare cu echipament medical, apoi ieșiră spunînd: — Uite, o să-ți aducem un prieten, Sprîncenatule. Un asistent introduse o targă pe rotile și camera răsună de horcăieli. Silueta de pe targă era
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
Uite, o să-ți aducem un prieten, Sprîncenatule. Un asistent introduse o targă pe rotile și camera răsună de horcăieli. Silueta de pe targă era ascunsă de corpurilor a doi doctori care veneau pe margine, unul fiind doctorul lui Lanark. Intrară după paravane și targa fu luată. Lanark nu mai putu citi. Stătu întins și ascultă clinchetul instrumentelor, murmurul vocilor profesioniste și zgomotul horcăielilor adînci. îi aduseră obișnuita cană de ceai din fiecare seară și apoi luminile se stinseră. în afara unei veioze din spatele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
și targa fu luată. Lanark nu mai putu citi. Stătu întins și ascultă clinchetul instrumentelor, murmurul vocilor profesioniste și zgomotul horcăielilor adînci. îi aduseră obișnuita cană de ceai din fiecare seară și apoi luminile se stinseră. în afara unei veioze din spatele paravanelor, încăperea era scăldată în umbrele mișcătoare aruncate de ferestrele coridorului. Respirația se transformă în cîteva oftaturi repetate apoi deveni inaudibilă. Paravanele, căruciorul și instrumentele fură scoase și plecară toți în afară de doctorul cu ochelari fără rame, care veni lîngă patul lui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
adînci. îi aduseră obișnuita cană de ceai din fiecare seară și apoi luminile se stinseră. în afara unei veioze din spatele paravanelor, încăperea era scăldată în umbrele mișcătoare aruncate de ferestrele coridorului. Respirația se transformă în cîteva oftaturi repetate apoi deveni inaudibilă. Paravanele, căruciorul și instrumentele fură scoase și plecară toți în afară de doctorul cu ochelari fără rame, care veni lîngă patul lui Lanark și se lăsă greu pe margine, ștergîndu-și fruntea cu o petic de tifon. — Săman amărît, s-a vindecat de boala
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
pe care se vedeau cîteva stele și niște nori pufoși, sîngerii. Asistentele luară prosoape și ligheane și o spălară pe Rima în pat. Lanark își luă halatul, se dezbrăcă și se îmbăie în toaleta salonului. Cînd se întoarse, asistentele puneau paravane în jurul patului. — Lăsați o deschidere ca să putem vedea fereastra, vă rog, spuse el. Făcură cum le rugase, apoi una din ele îl bătu ușor pe obraz, iar cealaltă zise: — Distracție plăcută, Sprîncenatule, după care amîndouă își apăsară buzele cu degetele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
El reuși să se strecoare din pat și zise furios: — Ar fi mai bine să plec, ai mînca atunci! Spune asta, și-o s-o șterg pentru totdeauna! Ea își trase pătura peste cap. El se îmbrăcă în halat, ieși printre paravane și se plimbă fără țintă prin salon. în cele din urmă, se întoarse și rosti sobru: — Rima, îmi pare rău c-am urlat. Am fost egoist și brutal. Dar probabil că ai mînca, dacă n-aș fi eu aici. Ai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
invită bărbatul cel iute, ridicîndu-se și deschizînd ușa. Thaw se așeză pe canapeaua lipită de zidul coridorului, simțindu-se jignit. Se gîndi că oamenii dinăuntru erau capitaliști care pun ceva la cale. Etajul fabricii era împărțit în birouri separate prin paravane de sticlă care se sprijineau pe ziduri metalice. Sticla era vălurită, așa că nu vedeai prin ea decît umbre, iar ariditatea, răceala și metalicitatea locului imprimau o anume vibrație pașilor, mașinilor de scris care zăngăneau, telefoanelor care sunau și murmurului vocilor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
o galerie șerpuitoare, cu atît de multe pante neașteptate, că părea subterană. Atelierul din capăt era scăldat în lumina limpede și cenușie a dimineții, care venea dinspre ferestrele din acoperișul sprijinit pe grinzi. Printre șevalete înalte, statui de ghips și paravane contra curentului, cîteva fete se adunaseră la întîmplare într-un spațiu care semăna cu un luminiș din pădure, iar băieții stăteau pe scaune și conversau nonșalant doi cîte doi. Unii fumau, iar Thaw îi invidia, pentru că o țigară i-ar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
aranja fostul pat al domnului McDade îi zise: — Trebuie să te porți foarte bine azi, Duncan. O să ai un nou vecin. Un pastor. — Sper să nu fie vorbăreț. — A, o să fie vorbăreț. Pastorii sînt plătiți ca să fie vorbăreți. Femeia puse paravane în jurul patului și cineva cu o valiză trecu în spatele lor. Paravanele fură date la o parte și un ins mărunțel și cărunt, îmbrăcat în pijama, stătea sprijinit de pernă și primea în vizită doamne în vîrstă. Acestea vorbeau repede, cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
porți foarte bine azi, Duncan. O să ai un nou vecin. Un pastor. — Sper să nu fie vorbăreț. — A, o să fie vorbăreț. Pastorii sînt plătiți ca să fie vorbăreți. Femeia puse paravane în jurul patului și cineva cu o valiză trecu în spatele lor. Paravanele fură date la o parte și un ins mărunțel și cărunt, îmbrăcat în pijama, stătea sprijinit de pernă și primea în vizită doamne în vîrstă. Acestea vorbeau repede, cu glas scăzut, consolator, în timp ce pastorul le zîmbea și dădea din cap
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
Bineînțeles că dacă asta s-ar întîmpla în America și taică-tău ar fi bogat, te-am cocoloși trăgînd de tine pînă a-i mierli-o. Consideră-te norocos. Acum o să ne uităm la inima pastorului de la biserica parohială Cowlairs. Paravanele, vă rog. Thaw zăcea tremurînd de indignare. După ce profesorul plecă din salon, se luptă să se scoale, își puse halatul și ieși în grabă. Se trezi alergînd prin jur și bîiguind: „Bine, bine, o să plec. O să plec acum. O să chem
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
se pogoară nu durerea, ci o dulceață nimicitoare. CARTEA A PATRA CAPITOLUL 31. Nan Lanark deschise ochii și se uită gînditor prin salon. Fereastra era din nou acoperită de jaluzelele venețiene, și unul dintre paturile din colț era ascuns după paravane. Rima stătea lîngă el și mînca smochine dintr-o pungă de hîrtie cafenie. — A fost extrem de nemulțumitor. Pot respecta un om care se sinucide după a ce a ucis pe cineva îevident, trebuia să facă asta), dar nu un bărbat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
care se mișcau hotărît într-o anume direcție, în salon fu împinsă o targă printre mai mulți doctori și asistente. Munro mărșăluia în față; era urmat de tehnicieni care trăgeau după ei cilindri și un aparat. Se duseră cu toții după paravanele din colț și nu se auzi nimic, în afară de niște fraze șuierătoare spuse pe un ton scăzut, care păreau să vină dinspre coridoare. — ... conceputul concepînd în plină concepție... —......Milton cel lipsit de glorie, Cromwell cel fără de prihană...... — De ce lipsit de glorie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
Lanark privind-o fix. — Dar nu-ți pare bine că nu sînt ca tine? îl întrebă ea jignită. — Foarte bine. Atunci, demonstreaz-o, te rog. Auziră cum tehnicienii își iau aparatele și pleacă din salon. Mai rămăseseră doar cîțiva doctori în spatele paravanelor, și o soră veni la Rima și Lanark cu brațul încărcat de haine și două rucsacuri umflate. Doctorul Munro dorește să vă îmbrăcați în acest moment. Zice că în rucsacuri aveți mîncare pentru drum, și că puteți începe să mîncați
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
mai sta posomorîtă! Tu ești lumina și eu sînt umbra. Nu te bucuri că sîntem deosebiți? Ea făcu o grimasă și ieși spunînd: — E greu să strălucești fără să fii încurajat. Cînd reveni în salon, doctorii și asistentele plecaseră, iar paravanele fuseseră date la o parte, și Rima vorbea cu femeia întinsă în patul din colț. Veni lîngă ele, observînd un cap mic, chel și ridat ieșind din cuvertură. Mama stătea pe jumătate îngropată într-un morman de perne. Era puțină
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
în verde și stacojiu, primea cu grație o hîrtie de la conducătorul delegației pigmeilor. Munro își înșurubă măciulia și le făcu semn lui Lanark și Rima să-l urmeze în direcția opusă. Dincolo de holul din nord, coridorul era traversat de un paravan din fier forjat cu o înălțime de trei metri. Poarta din mijloc era păzită de un polițist care-l salută pe Munro cînd acesta trecu împreună cu ei. Coridorul deveni din ce în ce mai aglomerat. Șambelani în negru și argintiu conduceau grupuri mici de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
gheața râului a fost regăsită astăzi, 5 mai, prinsă de crengile copacului scufundat în dreptul locului denumit „la Dărâmătură“. De aceea nu mai continui cu al doilea cadavru, căruia nu i-am văzut decât piciorul, galben ca lămâia, ieșind de după un paravan, în sala de morgă a unui spital unde nimerisem tot din întâmplare.) ședeam din nou pe bancă, în Parcul Ioanid. Mă luptam să trag una din alta și nu era deloc ușor. N-aș putea spune sigur dacă mă ridicasem
Zenobia by Gellu Naum () [Corola-publishinghouse/Imaginative/614_a_1257]
-
spăl bine pe mâini și să mă dezinfectez, e primul lucru pe care-l fac. Ia loc, te rog. M-am uitat în jur cu destulă curiozitate. Un dulap, un pat acoperit cu mușama, un scaun, o masă și un paravan cu modele florale. Niște rafturi cu sticle și borcănașe colorate, verde-petrol și albastru și altele transparente, pline cu tot felul de prafuri și pastile. Pe raftul cel mai de sus, o sticlă ca un balon albastru, cu gât lung, înalt
Viața începe vineri by Ioana Pârvulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/586_a_1309]
-
-ntr-o lume, și-n a doua. L-am văzut încruntându-se. Ceva părea că-l nemulțumește. S-a uitat la mine bănuitor, cum se uită atâta lume la mine, de la un timp: Nu cumva vrei să mă folosești ca paravan - și a arătat spre cel înflorat din cabinet. Adică să-ți ascunzi vreo faptă rea sub scuza că ești bolnav psihic, că ai momente de rătăcire, că ai două personalități? Am citit și eu acum vreo zece ani - m-a
Viața începe vineri by Ioana Pârvulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/586_a_1309]
-
nesiguranța. Deschise ochii, pornită împotriva zilei ce avea să urmeze. Se ridică în capul oaselor și încercă să-și mai relaxeze fața încordată, în acest moment, vreo cinci-șase cameriste, care stăteau mai mult sau mai puțin la pândă în spatele unui paravan insonorizat, se repeziră spre ea, oferindu-i o băutură energizantă. Adaptară lumina solară și dormitorul cel mare se lumină pentru o nouă dimineață. Masaj, duș, machiaj, pieptănat, coafat - și mereu, în timp ce trecea prin toate aceste operații cotidiene, ea se gândea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85067_a_85854]