2,828 matches
-
și a întors capul spre procuror, gata să l atragă în problema care l măcina. Acesta era total absorbit de spectacolul ce i se înfățișa pe trotuare în viteza mașinii. Polițistul a renunțat la intenție și a fixat din nou parbrizul. Ochii i se micșoraseră sub pleoapele întredeschise și urmăreau scene, figuri de oameni, câini trăgând puternic de lesă, lanuri de porumb, fotografii și hârtii, multe hârtii, legate în dosare ce se dezlegau și treceau dintr o mână în alta și
CHEMAREA DESTINULUI (5) de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 283 din 10 octombrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/356705_a_358034]
-
mai mică decât își imagina vreodată că poate reuși. Stătea ghemuită, cu genunchii aduși sub bărbie, tremurând de groază. Nu vedea nimic în jur. Decât gardul uriaș și un drumuleț de beton în coastă, atât cât putea fi văzut prin parbriz, în lumina slabă a lămpilor. Înainte de a porni motorul, bărbatul s‑a uitat la ea și i‑a vorbit batjocoritor, acoperindu‑i cu voce guturală scâncetele ce se transformau în țipete scurte: - Liniștește‑te, târfulițo! Am ajuns. A pornit motorul
CHEMAREA DESTINULUI (2) de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 280 din 07 octombrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/355583_a_356912]
-
Acasă > Poeme > Emoție > IUBIM CĂ PIETRELE Autor: Lilia Manole Publicat în: Ediția nr. 2109 din 09 octombrie 2016 Toate Articolele Autorului Geamăt de frunze, lacrimi pe parbriz, Toamna plânge iarăși peste ochii limpezi, Cerul ni se urca în cosciugul galben, Noi zburăm în toamnă, rupți de oameni. Firele luminilor, ce- au reunit plecarea, Scânteiază și - s mai adânci că marea, Toamna ne petrece cu alai de miere
IUBIM CA PIETRELE de LILIA MANOLE în ediţia nr. 2109 din 09 octombrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/369106_a_370435]
-
dintre parteneri. Cred că a meditat adânc până a scos-o pe-asta. Sau poate că experiența vieții te face întotdeauna filozof. Aș avea ceva de comentat ,dar curbele în loc îmi țin pentru moment cuvintele în gură și ochii la parbriz. Ne mai vedem de peisaj încă o oră încheiată. Nici el nu mai vorbește. Stă cu privirea piedută undeva, spre amintirile plăcute din timpurile în care Corneluța era numai a lui. Iar el era al tuturor... În sfârșit ,ajungem și
CÂND DRACULA ÎȘI VÂRĂ COADA de DAN GHEORGHILAȘ în ediţia nr. 1990 din 12 iunie 2016 [Corola-blog/BlogPost/370904_a_372233]
-
din instinct trag dreapta de volan,uitând că-n dreapta e doar un gol fără sfărșit. Plutim instantaneu prin aer și după câteva secunde, aterizăm forțat în panta înclinată ce ne conduce automat spre iadul nedorit. Aterizarea ne provoacă daune,parbrizul crapă în mii de locuri,ne izbim cu capul de capotă,simt sângele șiroaie ce-mi curge pe obraz,dar nu e cazul să abandonăm. Avem noroc că sunt copaci. Încerc să mă opresc într-unul ,dar nici volanul nu
CÂND DRACULA ÎȘI VÂRĂ COADA de DAN GHEORGHILAȘ în ediţia nr. 1990 din 12 iunie 2016 [Corola-blog/BlogPost/370904_a_372233]
-
uit atent și îmi dau seama că situația e complicată. Bradul a intrat mai mult spre partea lui și caroseria i-a astupat picioarele. - Stai liniștit,sunăm după ajutor. Scot telefonul de la cingătoare,dar a crăpat și el ca și parbrizul, în multe bucățele. De la airbag probabil. Lucrurile sunt adesea,foarte trecătoare.... - Telefonul tău merge ? Se vede că e în suferință. Nu se vaită ,însă e aproape leșinat. Își găsește telefonul în buzunarul de la piept,dar și el a trecut spre
CÂND DRACULA ÎȘI VÂRĂ COADA de DAN GHEORGHILAȘ în ediţia nr. 1990 din 12 iunie 2016 [Corola-blog/BlogPost/370904_a_372233]
-
nici măcar dacă o altă mașină ar fi urmat același traseu. Magda începu să se dezbrace. Am remarcat distrat că nu purta sutien. - Ei, haide, ce faci ? Nu te dezbraci ? întrebă ea, în timp ce lipi guma de mestecat scoasă din gură pe parbriz. Nu am prea mult timp la dispoziție ... Continuam să zâmbesc. - Sau ești dintr-aceia cărora le place să fie dezbrăcați ? - Cam așa ceva, am spus eu și am întins mâna către torpedoul mașinii. L-am deschis finuț și am scos cu
EXAGERAREA SENTIMENTELOR ÎN DRAGOSTE DĂUNEAZĂ GRAV SĂNĂTĂŢII (SAU CE NU-I BINE SĂ FACI ÎN AMOR) de LIVIU PIRTAC în ediţia nr. 2066 din 27 august 2016 [Corola-blog/BlogPost/370037_a_371366]
-
a constituit într-un veritabil medalion evocator al Dascălului, cu D mare, Doina Mărghitaș. Manifestarea s-a încheiat cu fotografii de grup, și conform dictonului popular “călătorului îi stă bine cu drumul “, am urcat în autoturisme, când noaptea ne spăla parbrizul cu degetele ei de ploaie, și mașinile înfășurând distanțele pe roți au rulat până când luminile Clujului ne-a cuprins ca o bucurie a lucrului bine făcut, dar și al întoarcerii acasă. Al.Florin Țene Referință Bibliografică: Doina Mărghita; întoarcere în
DOINA MĂRGHITA; ÎNTOARCERE ÎN AMINTIRI de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 1050 din 15 noiembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/362564_a_363893]
-
închisoare pentru un ticălos? --Dacă nu te pricepi să-l păcălești și tu, ori să-i furi mașina, șicanează-l până-l faci să plece dracu’ de unde-a venit. --Cum, domnu inginer,ce să-i fac? --Înțeapă-i caociucurile, sparge-i parbrizul, zgârie-i caroseria rupe-i conductele de frânare, să-și rupă gâtul într-un stâlp, dă-i foc. Hai, mă, că te pricepi și tu să-i faci rău! --Și...dacă mă prinde? Ăsta mă bate până mă omoară. --Aa
SRL AMARU-10 de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1637 din 25 iunie 2015 [Corola-blog/BlogPost/352839_a_354168]
-
Acasa > Poeme > Constiinta > FEREASTRĂ CĂTRE TINE Autor: Mihaela Oancea Publicat în: Ediția nr. 1102 din 06 ianuarie 2014 Toate Articolele Autorului Fereastră către tine Fereastra mea împinge cu umărul Întunericul așternut între pereții tăi; Dar bezna fermentează-alchimic Pe parbrizul sorții ce refuză A porni ștergătoarele. Te consumă! Acolo, timpul și-ascute coasa Secerând șoapte nenăscute Ori priviri risipite pe podea... N-ajung la tine! Iei pipa și inspiri adânc, Pereții se-ngustează, hibernează Atrofiați, închistați.... Fereastra mea-ți întinde
FEREASTRĂ CĂTRE TINE de MIHAELA OANCEA în ediţia nr. 1102 din 06 ianuarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/353756_a_355085]
-
structurile de Evidență a Populației, dar conținea prea puține date concrete. Cunoșteau că a fost condamnat în urmă cu trei ani, pentru săvârșirea infracțiunii de viol, dar a fost achitat la recurs, dovedindu-și nevinovăția... Comisarul Olaru privea lung prin parbriz, fără să vadă nimic. Era extrem de concentrat. „Cum adică, domnule, nevinovat? Când a violat nu a săvârșit „cu nevinovăție” fapta, ci cu intenție evidentă. Femeia în cauză a fost violată. Dacă el a fost găsit nevinovat, cine este autorul și
EPISODUL 5, CAP. II, ALERTĂ GENERALĂ, DIN CHEMAREA DESTINULUI de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 1639 din 27 iunie 2015 [Corola-blog/BlogPost/352989_a_354318]
-
și a întors capul spre procuror, gata să-l atragă în problema care-l măcina. Acesta era total absorbit de spectacolul ce i se înfățișa pe trotuare în viteza mașinii. Polițistul a renunțat la intenție și a fixat din nou parbrizul. Ochii i se micșoraseră sub pleoapele întredeschise și urmăreau scene, figuri de oameni, câini trăgând puternic de lesă, lanuri de porumb, fotografii și hârtii, multe hârtii, legate toate în dosare ce se dezlegau și treceau dintr-o mână în alta
EPISODUL 5, CAP. II, ALERTĂ GENERALĂ, DIN CHEMAREA DESTINULUI de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 1639 din 27 iunie 2015 [Corola-blog/BlogPost/352989_a_354318]
-
ISTORIC, REPORTAJ DE AL.FLORIN ȚENE Autor: Al Florin Țene Publicat în: Ediția nr. 2121 din 21 octombrie 2016 Toate Articolele Autorului La braț cu toamnă prin Maramureșul istoric În dimineața de 19 octombrie pe când laptele zorilor se prelingea pe parbrizul autocarului, o parte din membrii Centrului multifuncțional de servicii sociale integrate pentru vârstrnici nr. 2 din Cluj-Napoca, condus de doamna Maria Bobina și membrii cenaclului literar ”Radu Stâncă“ am plecat într-o excursie de documentare și informare de două zile
LA BRAȚ CU TOAMNA PRIN MARAMUREȘUL ISTORIC, REPORTAJ DE AL.FLORIN ȚENE de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 2121 din 21 octombrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/352742_a_354071]
-
Al naiba nesimțit! Tot el face pe nervosul... După ce că are o voce de te‑ngheață...bâr! Și privirea e la fel de rece”, a exclamat Amalia când a simțit că este examinată și i‑a văzut ochii în oglinda interioară de deasupra parbrizului. Începuse să se teamă, deși nu știa de ce. După câteva minute de mers, teama s‑a transformat în panică. A fost convinsă că acel ocol este o minciună și mergeau în altă direcție, cu rea intenție. S‑a uitat la
CHEMAREA DESTINULUI (22) de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 300 din 27 octombrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/356991_a_358320]
-
pământul ars de secetă. -Noroc! le ură și Dorel. Constantin și Aură ieșiră din sediul Poliției, privind cu îngrijorare în jur. -Să mergem la mașină! -Mergem! Ajunși în parcarea hotelului, Loganul roșu parcă îi aștepta. Găsiră sub un ștergător de parbriz un bilet. Practic era o foaie ruptă dintr-un caiet de muzică. Era un singur portativ cu toate notele muzicale dintr-un arpegiu, așezate într-o ordine, deocamdată, știuta numai de cel ce-l scrisese, inclusiv cheia de sol. Priveau
GEAMĂNUL DIN OGLINDĂ, ROMAN, A ŞAPTEA ZI de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 320 din 16 noiembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/357073_a_358402]
-
Haideți și cumpărați senzații de categoria grea, să devii cool, șmecher,megabeton. Dar buldozerul l-a nimerit drept în față și l-a înhățat fără cuvinte, dovezile îi atârnau de gât, de creier, cândva senin și rațional. I-a spart parbrizul din ochi, dar i-a lăsat ștergătorul de lacrimi să-și plângă toți anii tinereții, expuși la pericole cu nonșalanță. Doi ofițeri îmbrăcați regulamentar, i-au pus cătușe pe mâini, pe ochi, pe suflet și i-au spus: atenție copilărie
CONCURSUL DE SCHI de SUZANA DEAC în ediţia nr. 332 din 28 noiembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/357250_a_358579]
-
în oglinda retrovizoare a vieții În urmă doar fumul și gustul amar al benzinei Înainte doar orizontul restrâns la un punct Iar de o parte și de alta a benzii de asfalt Doar simpli copaci dispărând în pâlnia vitezei Dincolo de parbriz e doar asfaltul și cerul Păsări grăbite săgetând spre înalt Cedează trecerea la intersecția norilor cu visarea Motorul turuie nepăsător în cei patru timpi ai săi. Copilăria, adolescența, maturitatea și moartea. Privesc în oglinda retrovizoare a prezentului Pe bancheta din
PRIVESC ÎN OGLINDA RETROVIZOARE A VIEŢII de MIHAI CONDUR în ediţia nr. 534 din 17 iunie 2012 [Corola-blog/BlogPost/358313_a_359642]
-
doctorului, în timp ce acesta rămăsese cu mașina în pană vreo douăzeci de episoade incredibil de palpitante, pentru că la fiecare episod mai ieșea un adevăr la iveală referitor la autoturism, pentru că nici bujiile nu erau afumate, nici bobinele nu aveau întreruperi, nici parbrizul nu era zgîriat și, totuși, dacă mașina nu pornea și zăcea ca vaca în mijlocul drumului și o blestemau șoferii, iar ea dădea indiferentă din coadă, de vină era lipsa aceea acută de benzină, care s-a lămurit abia în ultimul
PARFUMUL PUSILOR DE PORTELAN 49-52 de IOAN LILĂ în ediţia nr. 532 din 15 iunie 2012 [Corola-blog/BlogPost/358310_a_359639]
-
Acasa > Stihuri > Anotimp > PETELE AMURGUL Autor: Ion Untaru Publicat în: Ediția nr. 502 din 16 mai 2012 Toate Articolele Autorului îmi vedeam adese zilele propice cum cădeau popice nucile culese orele inapte aminteau de-un iz șterse pe parbriz ultimele șoapte toamnele și burgul rar dintr-o butadă apucau să vadă petele amurgul Referință Bibliografică: petele amurgul / Ion Untaru : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 502, Anul II, 16 mai 2012. Drepturi de Autor: Copyright © 2012 Ion Untaru : Toate
PETELE AMURGUL de ION UNTARU în ediţia nr. 502 din 16 mai 2012 [Corola-blog/BlogPost/358466_a_359795]
-
își pierde gustul de mai e ziua umbrei și a întunericului timpul ne fură câte o zi din viața ca un cămătar versat uitarea șterge căpițele de fan fixate pe rețină cândva trece vremea unei lumini pământești cum șterge ploaia parbrizul mecanic și cu nepăsare crizanteme cu gust de amintiri mi-au adus-o pe mama din nou în brațe vocea ei că și pielea catifelata mă încălzesc în tăcere la rugăciunea lumânărilor ascult iarăși povestea în care eram fiica ei
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/357422_a_358751]
-
mormântul meu ... Citește mai mult Iarbă își pierde gustul de mâie ziua umbrei și a întunericului timpul ne fură câte o zi din viațăca un cămătar versatuitarea șterge căpițele de fânfixate pe rețină cândvatrece vremea unei lumini pământeșticum șterge ploaia parbrizul mecanicși cu nepăsare crizanteme cu gust de amintirimi-au adus-o pe mama din nou în brațevocea ei că și pielea catifelatămă încălzesc în tăcere la rugăciunea lumânărilor ascult iarăși povestea în care eram fiica eiochii mei caută proiecția unui film
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/357422_a_358751]
-
a amintit de coastele fracturate. -Ce faci bătrâne? -Să trăiești, cum îți merge? l-am întrebat când l-am recunoscut după voce. -Să nu mă mai întrebi! Trăiesc clipe de groază. Mi s-a stricat aparatul electric de ras, de pe parbrizul mașinii mi-a furat cineva ștergătoarele, dar asta n-ar fi fost nimic, închipuie-ți, nu-mi pot scoate inelul de pe deget și culmea nenorocirii mi s-a ars siguranța la priză. Nu mai pot! Sunt disperat, nu găsesc baterii
MULŢUMESC DE ÎNTREBARE de RODICA ELENA LUPU în ediţia nr. 356 din 22 decembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/358872_a_360201]
-
eu de tot. Cât o să am în mâini numai hârțoage? Ce, are impresia că eu nu pot reprezenta clientul în proces? O să-i arăt eu că pot! Uite-așa, numai de-al dracu’, na!” a luat Mișu hotărârea, privind încruntat parbrizul și oglinzile retrovizoare de exterior. Odată ajunși în centrul municipiului, aproape de locul în care s-au întâlnit cu o zi înainte, a oprit lângă bordură. Preț de câteva minute nu a scos nimeni o vorbă și nu s-au mișcat
de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 387 din 22 ianuarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/360333_a_361662]
-
aia de Iphon, spre scaunul din dreapta lui. Mișcările încete, dovedeau poate o oboseală a sa. În sfârșit își puse ochelarii de vedere. Semn că își terminase pregătirile. Citii o notiță dintr-un carnet care se afla pe undeva, prin apropierea parbrizului. E dreptul său! Eu îi urmăream mișcările căci, era unicul loc din parcare, care se părea că va fi eliberat în curând. Așteptam cu nerăbdare să aud pornirea motorului. Omul se aplecă din nou, dar spre scaunul din spate. Ținea
IPHON de PAUL LEIBOVICI în ediţia nr. 2243 din 20 februarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/359779_a_361108]
-
oarecare. Dacă se întâmpla să ai ghinion și să ajungi acasă după ora 17, cu pungi de cumpărături, sau cu un cărucior pentru copii, trebuia să faci sport extrem și să ridici respectivele obiecte deasupra capului ca să poți trece. În parbrizul autoturismului, care nu mai avea loc de oameni, puteai să citești un bilețel pe care era scris: „avem aprobare”. O vreme m-am gândit că poate nu ar strica să-mi fac dreptate singur și să-i rup ștergătoarele, să
„- O să plătești tu... paișpe milioane”. „- Domnule polițist, sunteți o canalie...” Această întâmplare absurdă a început când am reclamat că o mașină blochează intrarea în bloc () [Corola-blog/BlogPost/338877_a_340206]