880 matches
-
În jurul său se găseau mici pete de sânge coagulat, și un cetățean arăta cu piciorul un fel de pumnal cu plăselele de bronz foarte ornamentate, înfipt în spate, spre șale. În răsturnarea trupului, mânerul era acum înclinat în jos sub pardesiu, și sângele, prelins, îl înroșise în cea mai mare parte. Gulimănescu, în culmea emoției, alergă înapoi acasă, să anunțe pe doamna Bogdan. Sergenții nu mișcaseră într-adevăr trupul din locul său, în așteptarea autorității superioare, prin urmare nu știau cine
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
ne comunicați în ce chip am putea reintra în G. Călinescu posesia stiletului, care aparține unui muzeu de stat. Cu cele mai etc. Dinu Gaittany." Interogatorul lui Ion Munteanu (fragment): - Această scrisoare a fost găsită într-un buzunar al unui pardesiu al lui Vlădulescu și conține amănunte despre viața lui Dan Bogdan, într-un fel de portret moral. Te rog să te gândești bine când răspunzi, ca să nu pierdem vremea degeaba cu lucruri mărunte. Cunoști scrisul? - E al meu. - Ai făcut
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
da semne de oboseală. Ceea ce atrage atenția asupra îmbătrînirii unui individ este metamorfoza vestimentară. Femeile care se simt bătrâne renunță de bunăvoie la orice rezistență și-și fac o uniformă voluntară de senile. Bătrânii pun vată în urechi, ies cu pardesiu în mijlocul verii și-și compun o facies de valetudinari. Nu acesta era cazul lui Pomponescu. Luând ca bază o vârstă rezonabilă de maturitate, Pomponescu (evitînd juvenilizarea) păstra o ținută invariabilă, preferând de obicei haina neagră. Acum Pomponescu adoptase mici retușări
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
are ceva babilonic sau american. Arhitecții ăștiamoderni!... Însă impune, se simțea nevoie de un astfel de locaș. . - Asta și este intenția, tanti, de a da impresia de grandios,explică Hangerliu strivind pe furiș o sămânță de floareasoarelui, găsită în buzunarul pardesiului. . - Trebuie să vorbim cu primarul. Locașul ar fi bun pentru operele noastre. Putem face unele daruri în interior. . Trei tineri care priviră într-o zi biserica neterminată aparțineau Mișcării. În esență, vorbiră cam următoarele: . - Ar fi singura biserică din București
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
și apoi opt lovituri de o intensă rezonanță, însoțite de iradiații sonice, se rostogoliră în odaie. Ioanide se ridică în picioare palid: "Tudorel nu mai există". Spre a evita în plină turburare prezența oricând posibilă a Elvirei, arhitectul își luă pardesiul și pălăria și ieși pe stradă. Mergând așa fără țel, avu nenorocul de a se izbi față în față cu bătrânul Oprescu, care uitase complet incidentul în care arhitectul îi declarase că nu este el. - Ce mai faci, măi Ioanide
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
auzeai șoptindu-se. "Uite-i, nenorociții!" Ăștia erau, deci, securiștii? Stăpânii necondiționați ai lumii? Izvoarele albastre ale teroarei? Cîte-un microbuz sosea tăcut și-i lăsa din loc în loc, de-a lungul străzii: băieți proaspăt tunși, bine rași, în costume și pardesie de recuzită, evident nu ale lor, costume din materiale ultramarine, verzi fosforescente, asemeni celor foarte ieftine de la Romarta, prea scurte sau prea lungi pentru ei. Cravate hilar nepotrivite la culoarea hainei. Căutau, chipurile, să se piardă-n mulțime, dar se
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
-
ar fi dat în vileag că nora își spionează socrul! Și totuși, într-o după-amiază de primăvară, m-am postat pe o străduță laterală și am așteptat să se arate, îmbrăcat de sus până jos în negru, cu pălărie și pardesiu. Era răcoare și umezeală, pentru că plouase, și el se mișca într-un fel - cum să spun? - așa cum nu se mai vede în ziua de azi. Da, măsurat - dar nu țeapăn - și nu mergea așa, în doru’ lelii, dar, în același
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2294_a_3619]
-
închipuie că numai el deține soluția potrivită. —Mă cac pe conducerea ta corectă! și Hackler luă un teanc de acte de pe masă, îl azvârli înspre perete și trânti ușa. W. rămase o clipă încremenit, pe urmă se ridică, își luă pardesiul și pălăria de la garderobă și se îndreptă spre ușă. Nu mai putea rămâne nici un minut în plus. Dar înainte să fi ajuns la ușă, aceasta se deschise și Hackler apăru în cadrul ei. S-a terminat, spuse. Îți strângi până la prânz
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2294_a_3619]
-
ai decât. Eu m-am consultat de mult cu privire la asta: va trebui să te judeci de-o să ți se urască, chiar mai mult decât ai putea plăti - și acum ia-ți catrafusele și cară-te. Și W. plecă, traversă în pardesiu și cu pălăria pe cap piațeta din fața clădirii, se așeză în mașina lui, care ar fi trebuit să-i redea siguranța, pe urmă își luă fața în palme. Tata ședea în fotoliu, în halatul lui vechi de casă, citea despre
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2294_a_3619]
-
fel de teatru, nu pricep nimic din fenomenul care este acest teatru și, pe zi ce trece, îmi e un dor adânc de ce-a fost Silvestru pentru mine, pentru noi. Mă gândesc uneori la el și-l văd în pardesiul lui crem, cu pălăria pusă șugubăț pe o parte, cu servieta lui de piele și cu modul în care îmi spunea „sărutări de mâini la cocoană”, nevestele erau pentru el cocoane, era un fel de boier de modă veche și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2164_a_3489]
-
lumea cu noi, simțeam că ne prăbușim în orice moment. Intră Beligan, încep vorbele, dar eu îl vedeam că este preocupat de ceva, se apropie de mine și mă întreabă așa, la vedere: ― Ahile, nu știi care mi-a luat pardesiul, sper că nu l-ați lăsat la Rășinari. Lumea râdea, râdeam și noi, era o viață. Altă dată, la final de scenă, eram cu toții, Beligan în centru, cu fața la public, Hudac pe jos cu scutul în mână, Brancomir aerian ca o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2164_a_3489]
-
dăm ochii cu niște doamne, le spune Roja scuturîndu-și cizmele de praf, zdrăngănind grilajul de fier din fața intrării, hai și voi, că sînteți plini de pămînt, le ordonă. Curistul și Părințelul se încolonează în urma sa, încep să-și netezească mînecile pardesielor, să-și îndrepte gulerele cămășilor, să pocnească din călcîie, de parcă ar fi urmat să fie trecuți în revistă de un comandant. Să nu credeți că noi nu ne-am fi gîndit la asta, zice Curistul, urcînd cu mișcări sprintene treptele
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2722]
-
degrabă ghionturi. Nu încăpea îndoială că domnul Sanowsky și tata se cunoșteau bine. Soții Sanowsky locuiseră chiar în blocul nostru. N-aveam idee cum de veniseră ei în America, fiindcă Ion, fiul lor, nu era bolnav. Domnul Sanowsky purta un pardesiu lung până la genunchi și subțire, care arăta cam tocit, iar dedesubt se zărea un maiou alb, fără mâneci, întocmai ca acela purtat de tata când se bărbierea dimineața, în baie. Pardesiul era prea strâmt pentru burta lui mare. „În America
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2370_a_3695]
-
fiul lor, nu era bolnav. Domnul Sanowsky purta un pardesiu lung până la genunchi și subțire, care arăta cam tocit, iar dedesubt se zărea un maiou alb, fără mâneci, întocmai ca acela purtat de tata când se bărbierea dimineața, în baie. Pardesiul era prea strâmt pentru burta lui mare. „În America, așa umblăm îmbrăcați. Ca să nu ne buzunărească hoții”, a spus domnul Sanowsky, observând privirile noastre, și a izbucnit în râs, prin urmare fusese o glumă. „Ei, micuțule, how is life?” m-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2370_a_3695]
-
zonele calamitate, pentru asigurarea procesului neîntrerupt al vieții economice și sociale, al edificării socialismului În România. Și se edifică În continuare, fără sutele și sutele de morți tocați de dărâmături și cu numele suite În crucile cimitirelor. Un Ceaușescu cu pardesiu elegant bântuie prin orașele devastate. În vizită de lucru. Este Început de noiembrie. Câte o frunză se mai desprinde cu sunet metalic din vreun plop, așezându-se moartă pe caldarâm. Cum mort se așază și tatăl tău În brațele tale
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2020_a_3345]
-
să alung tentația și să las treaba asta pe seama profesioniștilor. Dar eram deja acolo, trebuia măcar să fac ceva... am deschis ușa dulapului. Buzunarele hainelor lui Lee scoteau la iveală șervețele mototolite, bonuri fiscale, câteva monede rătăcite. Am verificat cele două pardesie ce atârnau pe ușa dormitorului; nimic în buzunarele lor în afară de o pereche de mănuși din piele bej. în partea de jos a șifonierului n-am descoperit altceva decât perechi de pantofi împrăștiate, la fel cum pe rafturi erau numai haine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1980_a_3305]
-
un loc unde să se oprească. Asumându-mi riscul, am parcat mașina într-un loc de parcare gol și m-am ales cu o serie de înjurături de la un bărbat care așteptase să intre în același loc. în josul străzii zăream pardesiul din piele de cămilă al Laurei Archer intrând într-o clădire impresionantă. Am așteptat până când șoferul spurcat și-a epuizat repertoriul și am oprit motorul; apoi am încuiat mașina și am început să merg pe jos pentru a investiga următorul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1980_a_3305]
-
hamal, ca să nu mai zic de clienții plătitori, de-a dreptul nedumeriți. Și-apoi, el credea sincer în ceea ce oferea spre vânzare, or asta reprezenta pentru el un nou izvor de suferință, secătuindu-i energia. Când, după cină, își punea pardesiul și pălăria și pleca iar la lucru, nu-și mântuia doar propriul suflet - nu, pornea și pentru a-i aduce mântuirea și vreunul biet nenorocit aflat pe punctul de a-și anula polița de asigurare și, așadar, pe cale să pună
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1907_a_3232]
-
treacă-meargă, o mai înțeleg. Dar de aici și până la a fi izgonit de-acasă? Oare ce-am făcut? O să-mi pună un prânz la pachet, că așa e ea, cumsecade, dar pe urmă n-am decât s-o șterg, în pardesiu și galoși, și ce-o să se aleagă de mine - asta nu mai e treaba ei. Bine, fie, zic eu, dacă așa vrei tu! (Asta fiindcă am și eu o înclinație spre melodramă - nu degeaba fac parte din familia asta). Nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1907_a_3232]
-
mai ales că ești în timpul serviciului! Atunci... privește derutat prin ochelarii cu lentile groase și îl vede pe Marius: Beau cu domnul ofițer! Ura, să trăiască eroii noștri! Nici el nu bea domnule, îi spune sergentul, trăgându-l de mâneca pardesiul ros și destrămat pe la margini. Cu o comică încurcătură pe figură, bărbatul își dă pălăria mult spre ceafă și își scarpină fruntea. Păi cum, vine de la mănăstire? Nici acolo nu se întâmplă așa ceva. Pe sub cozorocul caschetei, Marius aruncă o scurtă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]
-
puturos de varză murată și bere trezită, câteva "fetițe" fumează cu gesturi plictisite în așteptarea clienților. Una dintre ele, nu pare să aibă mai mult de nouăsprezece ani, trimite din vârful buzelor rujate excesiv un țocăit sonor la adresa lui Marius. Sub pardesiul subțire, ros la poale, purtat descheiat, se vede o modestă rochie de stambă înflorată, mulată pe talie. Fardul țipător încearcă fără prea mare succes să ascundă paloarea unui obraz de ftizică. Pe fruntea teșită, se rotunjesc câțiva cârlionți anemici, firav
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]
-
ofițeri germani de diferite grade, mare majoritate dintre ei în companie galantă. Se văd și uniforme românești. O garderobieră cu totul ispititoare, ale cărei picioare lungi de baletistă abia sunt acoperite de fustița roșie, culege expert trenciul lui Marius și pardesiul Smarandei. În timp ce depășesc grupul unor ziariști români și germani, frânturi din discuția lor animată ajung la urechile lui Marius. "...îngrijorare și teamă. Mai pot fi opriți rușii?". ".....doar o retragere temporară pe una din pozițiile stabilite dinainte. Armele minune promise
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]
-
văduve și femei singure. Nu vreau să fiu una dintre ele. Îmi doresc să te am lângă mine viu, nu o fotografie pe care să o contemplu gândindu-mă la ce ar fi putut să fie. Respiră precipitat și prin pardesiul descheiat i se vede mișcarea ritmică a pieptului. Pentru prima dată dinspre ea Marius simte ceva rece, străin de tot ceea ce însemnaseră discuțiile lor de până atunci. Acest lucru îl întristează și îl sperie în aceeași măsură. Au ajuns pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]
-
cu privirea întreaga încăpere. Pe canapeaua joasă, cu aspect ponosit, din stânga ușii, sunt aruncate în dezordine câteva furouri, prosoape, ciorapi fumurii, pudriere, rujuri. Dulapul deschis lasă vederii lucrurile dinăuntru. O haină de ploaie verde, decolorată de vânt și ploaie, un pardesiu maro, ros pe la margini, câteva rochii din stambă înflorată, așezate pe umerașe din sârmă, iar pe raftul de jos două perechi de pantofi, dintre care una fără flecuri. Sub chiuveta murdară, se vede un lighean plin cu apă de culoare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]
-
cerul arăta și mai întunecat și ploaia parcă nu avea de gând să se mai oprească decât la judecata de apoi. Se simțea obosit și, înainte de toate, voia să se odihnească puțin. Intrând în holul apartamentului își aruncă de pe el pardesiul ud, apoi se așeză într-un fotoliu, fără să mai aprindă nici o lumină. Prin semiobscuritate lucrurile din casă păreau, în mod ciudat, să își amplifice dimensiunile, dându-i o senzație de apăsare. Era din cauza migrenei - sau poate... Pentru câteva clipe
KARMA. NOPŢI DE MĂTASE by DANIEL DRAGOMIRESCU MARIA ARDELEANU-APŞAN () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1614_a_2969]