830 matches
-
atent, deși era cam pe lângă el, dar la cealaltă coadă. El depunea doar urina și apoi trecea, dincolo, la o altă coadă, să-i ia sânge. Nici nu-i zărise, de fapt, figura. O siluetă, doar, trupul ei, într-un pardesiu ieșit de mult din moda zilei. „Gheorghiu-Dej ’62“, zâmbi el, recunoscând modelul. Îi cumpărase și el unul Etelcăi, caricaturista, chiar din fabrică, cu intervenția lui Stelică. Era pe atunci adjunct de ministru. Dacă nu l-ar fi reclamat profesorul Dameneț
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2143_a_3468]
-
să facă, era în putere, bărbat bine. Dameneț locuia sub el și-l deranja la știință cu chefurile și zbenguiala lui. L-a și inundat de trei ori. Ca la vilă. La vreo zece ani după, Focan i-a cumpărat pardesiul caricaturistei, a primit și ea aprobare să plece în Israel. A plecat chiar pe 7 mai 1971, când Ceauscu anunța, la semicentenarul partidului comunist, că România intrase în etapa făuririi societății socialiste multilateral dezvoltate. Începuse din nou să le dea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2143_a_3468]
-
dar nu putu să identifice pe cineva anume. Toți tăceau, preocupați parcă numai de treptele pe care le mai aveau de urcat. La colțul scărilor, la etajul întâi, dinspre „Balneo-Fizeo-Trapie“, lângă telefon, un ins cu o pălărioară roșie, cu un pardesiu maron, cu guler de jder, îi făcu vesel semn cu o revistă ce-o avea în mâna înmănușată. „Stai că vin“, parcă i-ar fi spus insul acela. Îl privi nedumerit. Nu-l cunoștea. Acela împunse aerul cu revista spre
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2143_a_3468]
-
cei care au supt de la țâțele balaurițelor neînțărcate vreodată, toți cei azvârliți de mamele lor în mlaștinile de la răsturnarea lumii și crescuți doar de viperele nespuselor blesteme. În ușa apartamentului, unde stătuse nedescrisa femeie, mai apăruse un lungan într-un pardesiu gri, cu carouri gălbui, cu o eșarfă verde fluturându-i pe umeri. O șapcă de piele, neagră, soioasă, mai mult îi spânzura pe fruntea ascuțită. Părea atârnată de cele două cornițe sidefii, ițite printre pletele bogate, lățoase. Ținea în mâna
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2143_a_3468]
-
Un ins subțirel, cu o pelerină galbenă, cam ca acelea purtate de țiganii care mătură pe ploaie sau de vidanjorii de la Apa Nova, se așeză la primul rând de rame. La celelalte strapazane își făcu loc un lungan într-un pardesiu gri, cu carouri gălbui, cu o eșarfă verde fluturându-i pe umeri. O șapcă de piele, neagră, soioasă, mai mult îi spânzura pe fruntea ascuțită. Părea atârnată de cele două cornițe sidefii, ițite printre pletele bogate, lățoase. Ținea în mâna
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2143_a_3468]
-
al apelor coclite. Își săltă pălăria de paie de orez, model „Los Paraguayos“ în turneul din vara lui 1963 la Urlați, și făcu un semn spre zidul de trestii. Apăru mai întâi un ins cu o pălărioară roșie, cu un pardesiu maron, cu guler de jder. Avea în buzunar o revistă făcută sul. Se ștergea pe față cu o batistă mare, galbenă cu dungi verzi ținută în mâna stângă înmănușată. Celălalt, înalt, bine făcut, cu o umbrelă verde, cu mâner de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2143_a_3468]
-
și mai tare, un om bătrân. Umbra lui, și mai lungă, și mai subțire, se împânzea nefiresc la mișcările smucite și, câteodată, refuza să-l mai o glindească. Ion, a cărui înfățișare semăna cu a unui detectiv din romanele polițiste - pardesiul lung desfăcut (și purtat chiar și-n interior), pantofii de lac, eșarfa pe jumătate căzândă, costumul de tweed negru -, era stăpânul suprem al acestei moșii lăsate, Dumnezeu să-l ierte, de boierul Marin Brun, defunctul lui tată. Victor, fratele mic
Conacul dintre ploi. In: ANTOLOGIE:poezie by Cătălina-Elena Popa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/246_a_686]
-
striveau între pleoape cine știe ce amaruri sau bucurii, cu un zâmbet care îi lumina fața uimitor de frumoasă. Și, așa, cum stătea în ușă nedumerit, se pomeni cu ea în casă, purtând în brațe un pachet. “-Uite, ți-am adus un pardesiu, încercă-l!..” zise ea și i-l întinse. Era foarte frumos, de culoare gri-cenușiu, și îi venea perfect. Bucuria lui nu cunoscu margini. Ea, cu un zâmbet mulțumit care îi lumina fața, căpătând înfățișarea Vasilicăi, învăluită în ceață, fără să
PRECUM ÎN CER AŞA ŞI PE PĂMÂNT by Gheorghe TESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91553_a_92861]
-
de lapte. Asta era tot ce se găsea În frigider. Simțeam un fel de gol În stomac și nu mă Încerca, așa cum mă așteptasem, nici un fel de bucurie că eram În sfârșit liberă. mă descotorosisem de Jean-Claude ca de un pardesiu vechi, care ocupă spațiu degeaba În șifonier, dar pe care nu vrei să-l arunci imediat. El În schimb mă apărase la vreme rea, Îmi dăduse speranță și Încredere, atât cât putuse să-mi dea, iar acum, inutil, zăcea Într-
Şaman by Adina Dabija () [Corola-publishinghouse/Imaginative/858_a_1756]
-
de lapte. Asta era tot ce se găsea în frigider. Simțeam un fel de gol în stomac și nu mă încerca, așa cum mă așteptasem, nici un fel de bucurie că eram în sfârșit liberă. mă descotorosisem de Jean-Claude ca de un pardesiu vechi, care ocupă spațiu degeaba în șifonier, dar pe care nu vrei să-l arunci imediat. El în schimb mă apărase la vreme rea, îmi dăduse speranță și încredere, atât cât putuse să-mi dea, iar acum, inutil, zăcea într-
Şaman by Adina Dabija () [Corola-publishinghouse/Imaginative/858_a_1757]
-
o ezitare, ca și cum s-ar teme să nu se descopere pe el însuși înăuntru. nu știe de ce, dar îi vine să bată politicos la ușă. Vocea îi pufăie, nemulțumită, în creier. X intră. închide imediat ușa în spatele lui. își scoate pardesiul și pălăria, le agață în cuier. se șterge de sudoare, își schimbă cămașa. ezită să se apropie de fereastră. De la etajul șase se vede o prea mare parte din oraș. X preferă să se așeze la masa lui de lucru
Negustorul de începuturi de roman by Matei Vişniec () [Corola-publishinghouse/Imaginative/605_a_1341]
-
pentru un nou capitol, un personaj cunoscut și necunoscut în același timp - el însuși. După ce deschise ușa, se înlănțuiră mai multe gesturi automate : Corona fu depusă pe masa de scris, valiza cu obiecte personale în dulap. Bernard își scoase apoi pardesiul, intră în sala de baie, se spălă pe mîini, se privi puțin în oglindă. se șterse apoi îndelung pe mîini cu unul din acele prosoape pufoase pe care numai doamna Warnotte știa să le găsească în comerț. Următorul gest fu
Negustorul de începuturi de roman by Matei Vişniec () [Corola-publishinghouse/Imaginative/605_a_1341]
-
păru uluit cînd ne văzu. Dimpotrivă, ne aruncă o privire prietenoasă de parcă ne-ar fi așteptat : — sunteți de la Spiegel ? V-a trimis domnul Guță ? — Oui, se grăbi să spună Guy fără să fi înțeles sensul întrebării, dar scoțînd din interiorul pardesiului său un iPad pentru a face probabil fotografii de o mai bună calitate. Bătrînelul descărcă din roabă cele două sau trei cutii de carton și ne invită să-l urmăm. — Veniți să vedeți porcăria. Guy se uită la mine așteptînd
Negustorul de începuturi de roman by Matei Vişniec () [Corola-publishinghouse/Imaginative/605_a_1341]
-
Felix, striga un glas subțire,în panică. - Cine e? - Sunt eu, Aurica. Moare tata! Vino, te rog, repede jos... Felix sări zăpăcit din pat, își aruncă o haină pe el și-ntredeschise puțin ușa. Zări pe Aurica tremurând, cu un pardesiu aruncat peste cămașa de noapte. - Vino, te rog, că i-a venit rău, am trimis pe Marina după doctor! Felix începu să se-mbrace repede. Graba îl întîrzia și mai rău. Pe când își dibuia lucrurile, dădu de caietul lui Simion
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
rămas fără Dumnezeu, îmi scriu ucenicii și nu-mi dați scrisorile, asta e scandal, am să reclam împăratului Cezar, mi-ați furat mănușile, Cristos s-a făcut iarbă și-l mănâncă găinile (niște găini se vedeau în curte), unde e pardesiul meu?... - Eu ți-am furat banii, strigă Aglae, în culmea ciudei, eu? - Mamă, încercă Olimpia s-o potolească, nu te potrivi! - Lasă-mă în pace, dragă! Eu i-am furat banii? Banii i-airisipit cu stricatele, să mă ierte copii ăștia
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
doi lei pe zi, poate cu mult mai puțin. O pâine costa douăzeci și cinci de bani și o para, carnea vreo optzeci de bani. Nu i se dăduse niciodată bani de teatru, sau bani de buzunar, nu i se cumpărase nici un pardesiu. Hainele le luase cu banii împrumutați, însă pe poliță. Instrumentul chirurgical fusese inventat. De asemenea boala, doctoriile, doctorul, călătoria la Iași, batistele. Râse de cuvântul "încălzit" pe aprilie, fiindcă nu se mai făcea foc din martie, cu tot frigul. Dar
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
Prăbușește-i, tăicuțule, și frige-i pe moțîrcani! - Împărate, bea-le într-o linguriță inima târgului, cîntare-ar benga la ei! - I-a tras-o lui babeta de pe trotuar de nu mai avea aer... I-a pus-o lui cetățeanul cu pardesiu cărămiziu de-l spunea pe Tatăl Nostru direct la canal... - Ce zice? Ce zice? 21 CEI ȘAPTE REGI AI ORAȘULUI BUCUREȘTI deci sub fotoliile din față și deșuruba. Victoria Andrei dădea și dânsa ce-avea mai bun în ea: - "...Și
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
prăvălii: "La balon" a unuia Marin Bălună, pălărier care călca cravate, manșete artistice și gulere de domni, " La briciul vesel" sau "La minut", cum scria pe a doua firmă, frizerie de lux, tuns, ras și frezat, "La șicul elegant", croitorie, pardesie, paltoane, fracuri, nunti,-botezuri, "Tricolorul", ceaprazărie, șepci, uniforme pentru C.F.R., Poștă, vin și acasă, "La italianu", tocilărie, ascutim brice, foarfeci și lame de ras și "La vapor" cafea, zahăr, simigerie. Înspre peroanele gării, pe aceeași parte a ieșirii, se înălța
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
și bărbi și aruncă cuțitul la fix! Unde vrei te găurește! - Da-n tine nu dă? - De ce să dea? râdea al Măritei. Eu sânt de-ai lor! - Și n-au frică de vardiști? - N-au. Vreo trei și-au făcut pardesiu de scânduri de pe urma lor. Copiii nu prea înțelegeau limba păsărească a lui Oprică, dar tăceau din gură. Al Măritei se dezlegase la limbă: - Unuia-i zice Bozoncea, unuia Gheorghe. Șef peste toți e Bozon-cea. A mierlit un comisar și-a
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
unul. Când ieșim afară și-oi face pst! tu o ștergi la dreapta, eu la stânga. Ne găsim la " Doi păduchi", în Taica Lazăr. Zis și făcut. A ochit Nicu un fraier. Boier după înfățișare. Avea haine-n dungi și-un pardesiu scump. Într-o mână ținea un baston. - Să-ți ducem geamantanele, stăpîne? Se înființase ăl bătrân în fața lui, scoțîndu-și șapca din cap. - Ieftin, un pol până la trăsură, a adăugat și lunganul. Străinul n-a zis nu. Pungașii au pus mâna
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
două eșarfe preferate, una plisată, portocalie, alta de un vișiniu foarte frumos și rochia largă de plajă, practic transparentă, făcută după neckermann și furouri, între care cel cu dantelă neagră în care te-am văzut și pălării, și vulpi și pardesie și baticuri și museline și cozondraci. Procedeul enumerării ne duce cu gândul la interminabilele liste ale lui Rabelais, de o diversitate monotonă, dar și la veritabilul carnaval al obiectelor din poezia lui Dimov, de care am amintit deja. În acest
Pragul și Neantul. Încercări De Circumscriere A Morții [Corola-publishinghouse/Science/2135_a_3460]
-
o pensulă subțire. Altminteri, mai mult o să vatămi decât o să lecuiești. Ieși îngândurată, ferindu-se în ultima clipă din calea tărgilor purtate în fugă și a brancardierilor care cereau, în gura mare, să li se facă loc. Se strânse în pardesiu și se opri o clipă, în buza trotuarului. De aceea se bucură, văzându-l rezemat de mașină. Cosmina nu se pricepea la mașini, asta era însă din cale-afară de elegantă, părea nouă-nouță, cu luciul ei întunecat. Iacob o îmbrățișă, apoi
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
În jurul său se găseau mici pete de sânge coagulat, și un cetățean arăta cu piciorul un fel de pumnal cu plăselele de bronz foarte ornamentate, înfipt în spate, spre șale. În răsturnarea trupului, mânerul era acum înclinat în jos sub pardesiu, și sângele, prelins, îl înroșise în cea mai mare parte. Gulimănescu, în culmea emoției, alergă înapoi acasă, să anunțe pe doamna Bogdan. Sergenții nu mișcaseră într-adevăr trupul din locul său, în așteptarea autorității superioare, prin urmare nu știau cine
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
ne comunicați în ce chip am putea reintra în G. Călinescu posesia stiletului, care aparține unui muzeu de stat. Cu cele mai etc. Dinu Gaittany." Interogatorul lui Ion Munteanu (fragment): - Această scrisoare a fost găsită într-un buzunar al unui pardesiu al lui Vlădulescu și conține amănunte despre viața lui Dan Bogdan, într-un fel de portret moral. Te rog să te gândești bine când răspunzi, ca să nu pierdem vremea degeaba cu lucruri mărunte. Cunoști scrisul? - E al meu. - Ai făcut
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
da semne de oboseală. Ceea ce atrage atenția asupra îmbătrînirii unui individ este metamorfoza vestimentară. Femeile care se simt bătrâne renunță de bunăvoie la orice rezistență și-și fac o uniformă voluntară de senile. Bătrânii pun vată în urechi, ies cu pardesiu în mijlocul verii și-și compun o facies de valetudinari. Nu acesta era cazul lui Pomponescu. Luând ca bază o vârstă rezonabilă de maturitate, Pomponescu (evitînd juvenilizarea) păstra o ținută invariabilă, preferând de obicei haina neagră. Acum Pomponescu adoptase mici retușări
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]