3,306 matches
-
Luminița Marcu Ultima pagină a acestui prim număr șdin 1965ț are un titlu deosebit de interesant, „Vrăjitorul din Montparnasse”. Nu doar că este vorba despre Brâncuși, dar se vorbește astfel despre cartierul parizian în care a locuit. Articolul, semnat de Victor Torynopol și însoțit de niște schițe ale lui Brâncuși, este de fapt un fel de reportaj în Parisul marcat de prezența sculptorului. Deschiderea spre artiștii români din diaspora este evidentă și pare
Să ne cunoaștem trecutul by Luminița Marcu () [Corola-journal/Journalistic/4924_a_6249]
-
în ideile lui de stânga, fie de natură general intelectuală, Pascal Pia, care îi considera umanismul „demodat”. Părerea biografului actual este că algerianul de origine modestă, fiu al unei femei analfabete, n-a fost niciodată cu adevărat acceptat de elitele pariziene din Saint- Germain-des-Près, cartierul șic al intelectualității din epocă. Lenzini dresează o lungă listă de intelectuali, de la Edgar Morin la Alain Finkielkraut, atacați sistematic în timpul vieții de nulități invidioase, îndeosebi academice. Partea proastă, conchide Lenzini, este lipsa de substanță a
Meridiane () [Corola-journal/Journalistic/4923_a_6248]
-
eu câteva) pe care desigur că ei vi le-ar fi pus la dispoziție. Sau din scrisorile primite de Sorin. Este bine că ați folosit mărturii ale prietenilor, cunoscuților despre împrejurări din viața lui Sorin, cum este aceea din Jurnalul parizian al lui Eugen Simion. Mai există desigur și altele. În ce privește evenimentele nefericite din 1956, cu atâtea rele urmări pentru Sorin, cărora le-am fost martor, consider că, fără a fi intrat în amănunte pe care nu le dețineați, ceea ce relatați
O scrisoare (re)găsită by Gabriel Dimisianu () [Corola-journal/Journalistic/4951_a_6276]
-
natură teoretică: aceștia tratau recognoscibilul drept palpabil. (O parte din răspundere poartă și autorul însuși, care a încurajat, printr-o serie de declarații, o asemenea lectură detectivistică, reconstituind, pentru cei interesați, conjuncturile unui număr de scene de la începutul exilului său parizian. Până și strania maladie care dă titlul cărții e atestată clinic. Numai că, oricâte din cele scrise în Sindromul de panicăs-au întâmplat întocmai, convenția realistă, cu tot ce presupune ea, nu se susține.) Atunci? Recognoscibil există și în al treilea
Romanul ca și poemul by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/5983_a_7308]
-
evidențiat însemnătatea istorică a Comunei din Paris, rolul ei de „prima formă politică, istoricește vorbind, a dictaturii proletariatului, realizată în condițiile luptei împotriva burgheziei franceze, care pactizase cu inamicul". Cronicarul dezaprobă rostirea neangajată a tiradelor, îi impută dramaturgului că revolta parizienilor nu se desfășoară pe baricade și în bătaia puștii: „Solidaritatea cetățenească dintre muncitorii și artiștii Comunei s-a exprimat în jurul unor mese, într-o grădină de vară". E riscant să credem că poetul și-a luat în serios rolul de
Ștefan Aug. Doinaș și Ștefan Popa. Două semnături, același autor by George Neagoe () [Corola-journal/Journalistic/5986_a_7311]
-
de această publicație. Dacă n-ar fi avut ideea, încăpă- țânarea și puterea supraomenească de a face filmul Shoah, Claude Lanzmann ar fi rămas unul dintre numeroșii francezi talentați, spirituali, cultivați, expresivi, care dau culoare și chiar substanță vieții culturale pariziene fără a lăsa însă urme notabile. Shoah îl singularizează, îi răscumpără toate transgresiunile, îi asigură un loc special în istoria culturii. Ce este acest film care (e cel mai mic dintre meritele lui) a introdus în vocabularul contemporan un cuvânt
Sub semnul adorației by Felicia Antip () [Corola-journal/Journalistic/5939_a_7264]
-
că ea minte și în ceea ce privește derularea confruntării“, au precizat într-un comunicat avocații săi, Frédérique Baulieu și Henri Leclerc. În mai multe rânduri, jurnalista a afirmat că DSK a încercat să o violeze în timpul unei întrevederi profesionale dintr-un apartament parizian în februarie 2003, descriind o luptă care ar fi avut loc între ei. La rândul lui, Dominique Strauss-Kahn a vorbit despre 'o scenă imaginară'. Într-un interviu de pe postul TF1 de la 18 septembrie, DSK a afirmat că nu a comis
Confruntare: Tristane Banon spune că DSK nu a îndrăznit să o privească, politicianul o acuză pe ziaristă de minciună () [Corola-journal/Journalistic/59540_a_60865]
-
Vasile și Benjamin, al căror poveste este relatată de către Vasile, care se mai numește și Constantin, are 34 de ani și a sosit în Franța în 2007. Zidar de profesie, românul a reușit să-și facă o firmă în regiunea pariziană, iar în 2010 a obținut un titlu de sejur pentru zece ani. Tot în 2010, prietena lui, Georgiana, absolventă a facultății de Geografie, a plecat în Franța și s-a înscris la un master în turism, la Sorbona. Și Benjamin
Incredibila poveste a unor români, arestaţi la Paris pentru că aveau iPhone. Unul este masterand la Sorbona () [Corola-journal/Journalistic/59643_a_60968]
-
luna trecută a fost exonerat la New York de acuzațiile de agresiune sexuală. Un avion al Air France provenind de la New York, la bordul căruia se afla Dominique Strauss-Kahn, a aterizat în jurul orei locale 7.05 (8.05 ora României) pe aeroportul parizian Roissy. Un judecător din New York a închis la sfârșitul lunii august cazul de agresiune sexuală împotriva fostului director FMI Dominique Strauss-Kahn, după ce procurorii au pus sub semnul întrebării credibilitatea presupusei victime, camerista Nafissatou Diallo. După această decizie, DSK este liber
Dominique Strauss-Kahn s-a întors în Franţa () [Corola-journal/Journalistic/59738_a_61063]
-
Valls, a declarat pentru France-Info radio: "Aceste asasinate sunt intolerabile și sper că ancheta va face progrese rapide, însă haideți să-l lăsăm pe anchetatori să-și facă munca", a declarat el pentru Franta-Info radio. Brigada criminalistică a poliției judiciare pariziene a fost desemnată să se ocupe de anchetă. Una dintre cele trei victime este Fidan Dogan, în vârstă de 32 de ani, de la centrul de informații din Kurdistan, a declarat responsabilul acestui centru, Leon Edart. Potrivit sursei citate, celelalte două
Activiste kurde, asasinate la Paris by Elena Badea () [Corola-journal/Journalistic/57048_a_58373]
-
Roxana Sicoe-Tirea În toamna anului 2008, toate mijloacele de transport în comun din regiunea Versailles Saint-Quentin-en-Yvelines, în zona pariziană, au fost invadate de poezie. Călătorii erau invitați să se servească din biletele suspendate deasupra scaunelor. Acestea conțineau versuri și se adresau, ținând cont de spațiul în care fuseseră plasate, oamenilor din toate categoriile socio-profesionale. Mergând îndărăt pe firul evenimentului
Întâlniri sub semnul poeziei: interviu cu Jacques Fournier, directorul Casei Poeziei din Guyancourt by Roxana Sicoe-Tirea () [Corola-journal/Journalistic/5704_a_7029]
-
brusc la vale urlând ca un apucat. Gertrude Stein, fratele ei, prietena mea și cu mine am luat o trăsură și l-am condus pe Rousseau acasă la el. Cam o lună mai târziu, într-o după-amiază întunecoasă de iarnă pariziană, mă grăbeam spre casă când am simțit că cineva mă urmărește. Am mers din ce în ce mai repede, dar pașii se apropiau până ce am auzit în spate, mademoiselle, mademoiselle. Am întors capul. Era Rousseau. Vai mademoiselle, a zis el, nu-i bine să
Gertrude Stein - Autobiografia lui Alice B. Toklas () [Corola-journal/Journalistic/5731_a_7056]
-
muzeu din lume care a luat această decizie" este declarație șefului departamentului de multimedia al muzeului Luvru. Căminul celor mai mari opere de artă ale lumii,cel mai vizitat muzeu al mapamondului,cam așa ar fi descrierea succintă a muzeului parizian.Cei care se ocupă de acest proiect, speră să atragă un număr tot mai mare de vizitatori,combinând cele două stiluri:vechi cu nou.
Vizitatorii Luvrului vor fi ghidaţi prin console 3D () [Corola-journal/Journalistic/59019_a_60344]
-
explicat detaliat cum funcționează gruparea. Inițial, ei au lansat o anchetă asupra unui "simplu" furt de șampanie și ciocolată într-un magazin Lidl. Tânărul român, a cărui identitate este protejată, a declarat poliției că numeroase vehicule pleacă zilnic din regiunea pariziană, cu trei-patru persoane la bord, fiecare astfel de echipă având obiective și roluri "bine definite". O echipă fură benzină pentru alimentarea mașinilor grupării, altă echipă se ocupă de furtul îmbrăcăminții, alta de furtul de hrană, iar alte echipe fură bunuri
Autorităţile din Franţa s-au îngrozit când un hoţ român le-a povestit modul de operare () [Corola-journal/Journalistic/59051_a_60376]
-
im Lenbachhaus din Munchen a contribuit mai ales cu picturi compuse după 1897, în timpul perioadei petrecute de pictor la Murnau și Munchen. Muzeul Guggenheim, pânze din preajma primului război mondial precum și o selecție de lucrări grafice. Centrul Pompidou, creații din perioada pariziană de după 1933 și lucrări rămase în atelierul lui Kandinsky la moartea sa (1944) și donate statului francez. Într-o expoziție organizată cronologic, cei ce au coborât rampa muzeului în loc s-o urce au fost beneficiarii unui experiment interesant: un prim
Kandinsky la Muzeul Guggenheim by Edward Sava () [Corola-journal/Journalistic/6217_a_7542]
-
un prim contact cu lucrări târzii ale lui Kandinsky și opțiunea de a evita compararea lor cu picturile din prima parte a carierei artistului, mult mai apreciate de critică și public. Aceste picturi târzii, concepute în timpul întunecatei perioade a exilului parizian, dominate de referințe la forme biologice microscopice și la suprarealismul unor Miro sau Tanguy sunt poate mai variate și mai pline de ludic decât capodopere timpurii, marcate de entuziasmul descoperirii unor teritorii necunoscute. Percepția noastră este însă alta. Le vedem
Kandinsky la Muzeul Guggenheim by Edward Sava () [Corola-journal/Journalistic/6217_a_7542]
-
de variată, atât de ancorată în tradiție și în același timp atât de inovatoare, încât, oricât ar fi de numeroase manifestările dedicate artei sale, ele reușesc mereu să aducă la lumină noi puncte de vedere. În 2009, o mare manifestare pariziană - „Picasso et les maîtres"1 - punea alături lucrări de Picasso și creații ale unor pictori de la care acesta a învățat sau cu care a simțit nevoia să se „dueleze" peste timp, reinterpretându-le opera. În lista celor 27 de artiști reprezentați
Picasso și maeștrii picturii europene by Edward Sava () [Corola-journal/Journalistic/6051_a_7376]
-
perdelelor - și compoziție decât cea a lui Picasso. Este poate și o diferență de experiență. Cu toată precocitatea sa miraculoasă, Picasso nu avea decât 23 de ani în 1904 când a pictat „Femeie cu fierul de călcat". Dacă în expoziția pariziană pe care am menționat-o deja, „Absintul" (1875) lui Degas era comparat cu „Băutoarea de absint", (1901) aici curatorii au propus un alt tablou care este un răspuns direct la capodopera maestrului: portretul pictorului catalan Sebastià Junyer Vidal. O comparație
Picasso și maeștrii picturii europene by Edward Sava () [Corola-journal/Journalistic/6051_a_7376]
-
un răspuns direct la o parte mai puțin cunoscută a operei înaintașului său. Monotipurile cu subiecte erotice ale lui Degas, pe care Picasso însuși le-a colecționat cu asiduitate, reprezintă scene din viața de zi cu zi a unui bordel parizian, cu femei planturoase într-o lascivă așteptare. Schițele lui Picasso sunt aglomerate, nervoase, semn al extraordinarei sale vitalități. Printre personaje apare, inconfundabil, văzut de cele mai multe ori din profil, un Degas în chip de client sau vârstnic „voyeur". Să reprezinte oare
Picasso și maeștrii picturii europene by Edward Sava () [Corola-journal/Journalistic/6051_a_7376]
-
fratele mamei lui Urmuz, Dna Eliza doctor Ionescu-Buzău, născută Pașcani. Acest prim fiu al preotului bisericii Sf. Dumitru din Pașcani nu era un necunoscut în Parisul sfârșitului de secol. Numeroasele lui articole publicate în revistele de specialitate, și nu doar pariziene, erau semnate: dr. Cristien Pascani, professeur à l'Université de Paris-Sorbonne. În buna tradiție a profesoratului Sorbonei, acest cumnat al doctorului Ionescu-Buzău a fost francmason, demnitar al lojei pariziene „Les Admirateurs de l'Unvers", de orientare socialistă, condusă de Jean
Noi argumente pentru redeschiderea „cazului Urmuz” by Radu Cernătescu () [Corola-journal/Journalistic/6181_a_7506]
-
Numeroasele lui articole publicate în revistele de specialitate, și nu doar pariziene, erau semnate: dr. Cristien Pascani, professeur à l'Université de Paris-Sorbonne. În buna tradiție a profesoratului Sorbonei, acest cumnat al doctorului Ionescu-Buzău a fost francmason, demnitar al lojei pariziene „Les Admirateurs de l'Unvers", de orientare socialistă, condusă de Jean Guillemois du Chesnay, sieur de Rosidor. El apare menționat în presa vremii printre participanții la Congresul masonic internațional din 18896, grandioasa adunare masonică la care masoni din întreaga lume
Noi argumente pentru redeschiderea „cazului Urmuz” by Radu Cernătescu () [Corola-journal/Journalistic/6181_a_7506]
-
naștere o altă marcă franceză celebră în toată lumea. Scaunele bistro, unele dintre cele mai cunoscute obiecte de mobilier pentru exterior. Compania Fermob a ales să marcheze aniversarea a 125 de la lansarea modelului Bistro, dar și de la inaugurarea principalei atracții turisice pariziene, prin ridicarea unei replici a turnului Eiffel, construită în întregime din mobilier pentru exterior. Repica este contruită în apropierea originalului, fiind alcătuită din 324 de scaune roșii și măsoară aproape 15 metri. Aceasta urmează să fie dezasamblată pe 7 iulie
Francezii au mai construit un Turn Eiffel by Diana Herbei () [Corola-journal/Journalistic/62011_a_63336]
-
doare burta. Suntem aici de joi dimineața. Ni s-a spus că suntem pe lista de așteptare și că am putea să prindem un zbor dar fără să ne spună un orar precis. Este inadmisibil!", declară acest locuitor din regiunea pariziană care urmează să meargă la Casablanca, în Maroc, pentru căsătoria fratelui său. "Toată lumea aruncă responsabilitatea, compania, conducerea aeroportului. Ne-au pus pe drumuri toată ziua în aeroport fără să ia în considerare faptul că sunt însărcinată", protestează tânăra lui soție
Aeroportul Roissy din Paris, transformat în dormitor () [Corola-journal/Journalistic/61516_a_62841]
-
literar; puținele poezioare datînd din acești zece lungi ani au fost scrise în românește și trimise unor reviste din țară. Ce-o fi făcut Dimitrie Anghel în Franța, atunci cînd altor scriitori români le fusese de ajuns un singur an parizian pentru a le modifica viața? Nimic - în orice caz, nimic vizibil: s-a lăsat cu delicii absorbit de Paris, a contemplat Orașul-lumină timp de zece ani, petrecîndu-și cea mai mare parte a timpului la masa unei cafenele. S-a complăcut
„À la recherche du temps perdu” avant la lettre by Mihai Zamfir () [Corola-journal/Journalistic/6149_a_7474]
-
dar mai ales din Verlaine, apărute sub forma unui volum perfect articulat (cel dintîi de la noi), ne arată că maturizarea lentă a tînărului autodidact se realizase cu adevărat. Pe de altă parte, deceniul petrecut în străinătate n-a fost exclusiv parizian: călătoriile întreprinse în Italia, Spania, Germania etc. l-au familiarizat pe Anghel cu poezia și limba acestor țări; pe lîngă franceză, a învățat germana (vezi traducerile din Heine, Lenau ori Goethe), ca și italiana; numeroase prelucrări în stil popular pe
„À la recherche du temps perdu” avant la lettre by Mihai Zamfir () [Corola-journal/Journalistic/6149_a_7474]