828 matches
-
spunea G. Călinescu despre Urmuz, și nu-l putem vedea altfel pe Sorescu și-n viitor, decât caricaturizând tragicul și dând gravitate și importanță banalului. Poezia lui este "spectacol de inteligență".7 În primul volum, "Singur printre poeți", Marin Sorescu parodiază spiritual ceea ce este formal și exterior; ceea ce a devenit manieră în creația unui poet sau a unei generații, descoperind-o în partea ei facilă; formalismul, expresia directă cu orice risc, schematismul unei poezii de notație prost înțeleasă. Parodiază pe marii
[Corola-publishinghouse/Science/1533_a_2831]
-
Marin Sorescu parodiază spiritual ceea ce este formal și exterior; ceea ce a devenit manieră în creația unui poet sau a unei generații, descoperind-o în partea ei facilă; formalismul, expresia directă cu orice risc, schematismul unei poezii de notație prost înțeleasă. Parodiază pe marii poeți și satirizează și desființează ceea ce se situează în afara talentului. Iată-l identificându-se cu Arghezi: "Pândind păcatele femeii,/ O a văzut prin borta cheii" ("Mâhniri"). Același procedeu îl vom descoperi și in parodierea cântecelor de inimă albastră
[Corola-publishinghouse/Science/1533_a_2831]
-
tradiție o sesizează Marin Sorescu la câțiva poeți printre care și A. E. Baconsky, intuind în același timp tipul abisal, frământat de întrebări: "în mine-un scit se căuta pe sine,/ având drept torță marile neliniști". Pe Ion Horea îl parodiază pentru nota ostentativ pășunistă: "Chiar în minuta asta pe-al șesului porthart/ a mai căzut o nucă și-un turchestan s-a spart". Prin filtrul ironiei sunt trecuți Ion Gheorghe și A. Păunescu, Ion Crânguleanu și C. Abăluță, ultimul pentru
[Corola-publishinghouse/Science/1533_a_2831]
-
A. Păunescu, Ion Crânguleanu și C. Abăluță, ultimul pentru poezia degenerată în reportaj. Sesizează gratuitatea cripticului la N. Stănescu: "Unul, două.../ Unul două trei.../ Oh, P1, P2, P4, P7, P9/ Au îngenuncheat zamfirul celor patru lei" ("Ferestre la cub"). Sunt parodiați însă și marii poeți al literaturii universale: Lafontaine, Petrarca, Serghei Esenin, François Villon, Baudelaire. Marin Sorescu încearcă "Libertatea de-a trage cu pușca "; spirit iconoclast în descendența lui Geo Dumitrescu, caută să elibereze poezia de tot ce a devenit convenție
[Corola-publishinghouse/Science/1533_a_2831]
-
Mișcare"). Ipostaza lui Don Quijote o intuim și în poemul "Concurs", în care aflăm că cel care stăpânește cel mai bine legile avântului, deoarece poartă în sine geniul înălțării, primește "și cele mai multe pocnituri în cap". Și în "Tinerețea lui Don Quijote", Sorescu parodiază, gesticulează larg sau reținut, ironizează pornirile oamenilor, degradarea lor, alienarea, toate fixate, cum s-a spus pe "mituri întoarse". El îmbină elementele biblice și profane, livrești în chip laic ("Adam", "Pace", "Licar", "Vine"). Dumnezeu a observat "această creație deșănțată a
[Corola-publishinghouse/Science/1533_a_2831]
-
După cum s-a dovedit după aceea)". Poemul include însă un sentiment elegiac legat de nemulțumirea permanentă a individului pentru alegerea făcută, pentru că niciodată nu are certitudini: "Greșit, foarte greșit, cel din dreapta era/ adevăratul, marele drum cică". Poetul prin acest "cică" parodiază însuși condiția existențială în spatele căreia se ascunde elegia (starea faustică a omului): "Toiagul din mână mi-a îmbătrânit,/ Nu mai dau din el muguri/ Să stau la umbra lor/ Când m-apucă disperarea". Trimiterea pe care o face critica la
[Corola-publishinghouse/Science/1533_a_2831]
-
a comediilor rezidă în comicul absolut ce anulează diferența dintre tragic și comic prin transformarea existenței întro farsă fără ieșire și fără sfârșit, prin depersonalizarea individului, devenit comediant, cabotin, impostor, mască ce nu acoperă decât vidul interior. Împletirea comicului cu parodia, cu grotescul și cu absurdul, amestecul registrelor stilistice (de la limbajul colocvial la cel al dizertației ori al tratatului de morală, de la proza retorică la pledoaria avocățească, de la stilul procesuluiverbal la cel al repor tajului de senzație) sunt de asemenea embleme
Şi tu poţi lua 10 la BAC! Ghid complet pentru probele de limbă, comunicare şi literatură română by Mioriţa Baciu Got, Rodica Lungu, Ioana Dăneţiu () [Corola-publishinghouse/Science/1365_a_2893]
-
de adevăr și certitudini în care trăiesc, ci și lumea textului, plasată pe nisipurile mișcătoare ale cuvintelor care relativizează orice personaj, ambiguizează orice referent: „Nu cred că prin cuvinte se poate spune adevărul. Prin cuvinte, cel mult, minciuna poate fi parodiată și demascată“ (Mircea Nedelciu). 3. PROPUNERI DE SUBIECTE Variantele 1-10 Filiera teoretică - Profilul real; Filiera tehnologică; Filiera vocațională - Toate profilurile, cu excepția profilului pedagogic - VARIANTA 1 SUBIECTUL I (30 de puncte) Citește următorul text: Dănuț mai avea un an de școală
Şi tu poţi lua 10 la BAC! Ghid complet pentru probele de limbă, comunicare şi literatură română by Mioriţa Baciu Got, Rodica Lungu, Ioana Dăneţiu () [Corola-publishinghouse/Science/1365_a_2893]
-
la doamna Elena Deleanu în birou, la Teatrul "Giulești", să-i propun un spectacol. E un spectacol ciudat, de gaguri. Aprobă, glacial; mă fascinează mereu, la ea, turbanul de care nu se dezlipește. Și machiajul cam apăsat. Apoi, culmea, a parodiat-o pe Cleopatra Melidoneanu, interpretînd o romanță, la tv.! (Să nu crezi! Sobra manageră a Giuleștiului, parodiind o agreabilă solistă de operetă! Hm!...). Montarea mea nu iese, pînă la urmă, din motive... topografic/familiale (nu vreau să le dezvolt aici
[Corola-publishinghouse/Science/1463_a_2761]
-
ciudat, de gaguri. Aprobă, glacial; mă fascinează mereu, la ea, turbanul de care nu se dezlipește. Și machiajul cam apăsat. Apoi, culmea, a parodiat-o pe Cleopatra Melidoneanu, interpretînd o romanță, la tv.! (Să nu crezi! Sobra manageră a Giuleștiului, parodiind o agreabilă solistă de operetă! Hm!...). Montarea mea nu iese, pînă la urmă, din motive... topografic/familiale (nu vreau să le dezvolt aici, de rușine; dar recunosc că la 152 de spectacole terminate, am avut și trei... neisprăvite). Recunosc, m-
[Corola-publishinghouse/Science/1463_a_2761]
-
rămâi cu mersul tău"), fără a simți emoție sau bucurie. Din ultima strofă desprindem atitudinea contemplativă ("Stau întins și lung și zic") a poetului care se rezumă la o viziune exterioară a iubirii pe care o persiflează. Nichita Stănescu a parodiat, în acest text, poezia clasică, limbajul voit convențional al liricii galante, împrumutând ceva din ritmul și muzicalitatea de tip folcloric. Elemente neomoderniste: 1. Ambiguitatea se desprinde din confuzia aparentă între creație și femeie; starea de grație a creatorului este ambiguu
Dicţionar de scriitori canonici români by George Bădărău [Corola-publishinghouse/Science/1401_a_2643]
-
critică folosirea istoriei în legitimarea nedreptății prezentului, paraguayanul Augusto Roa Bastos ridiculizează documentarea istorică și explorează figură conducătorului José Gaspar din Franța că o metaforă la adresa dictaturii lui Stroessner, în Yo, el Supremo (1974 Eu, Supremul); în 1975, García Márquez parodia vorbăraia goală a conducătorilor în El Otono del Patriarca (Toamnă patriarhului). În ceea ce privește dispariția acestui fenomen de explozie literară latino-americană, se considera că a început să se producă la jumătatea anilor 1970, cănd represiunea militară a devenit insuportabila în multe din
[Corola-publishinghouse/Science/1473_a_2771]
-
tot despre om este vorba. Alungați omenescul și el va reveni în galop. "E ca și cum albina și-ar aminti, ca și cum leul s-ar înfuria, ca și cum rândunica s-ar pregăti, ca și cum cerbul s-ar speria" (Plutarh, Trei tratate pentru animale). Astfel parodiază Plutarh opinia comună, care se hrănește de bunăvoie din vechi teze filosofice și încearcă, aici, să explice comportamentele animale prin prisma antropomorfismului. În spatele acestei întregi serii de "ca și cum" se află, într-adevăr, omul modelul etern, referentul imposibil de evitat. Simțim
[Corola-publishinghouse/Science/1526_a_2824]
-
ale romanelor sale: boala și literatura/arta. Personajul creat, pseudo-contele vopsit în roșu pe picioare, purtând pe cap o pălărie cu ilustrate din Brazilia, ținând în permanență în mână un crin negru, pare desprins din tablourile lui Salvador Dali. Blecher parodiază aici și ,,ideea de literatură văzută ca hrană spirituală", contelele fiind cel care ,,mănâncă din aceeași pâine cu naratorul"10. Incursiunile pe care naratorul însuși la face în propriul text pentru a demasca identitatea contelui sunt în spiritul autenticității. De
[Corola-publishinghouse/Science/1448_a_2746]
-
frântă că ți-am dres-o este subintitulată "Parodii amicale". Acest din urmă element peritextual este un indice exact al modalității scripturale alese aici de Dumitru Spătaru; nu știu, însă, dacă acesta l-a și exonerat în fața unora dintre "amicii" parodiați în ultima secțiune a cărții, care nu cred că i-au primit fără să crâcnească reverența auctorială. În orice caz, genul parodic pe care îl cultivă de o vreme autorul Clondirului de mastică (prima?) îi șade foarte bine. Pentru că acest
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
și în ciuda faptului că era conștient de condiția umană sortită nefericirii și morții, rămânea nemișcat, într-un gest de abandon, oboseală și resemnare. Prin urmare unii crepusculari precum Marino Moretti au declarat că îl simt departe pe Leopardi și au parodiat versuri întregi din opera să: O, Leopardi, eu nu te-am iubit. Departe / erai, departe ești, dar te zăresc / și tu cu mâna ostenita înspre mine arăți. Cuvintele retranspun finalul cantului Silviei: c-o mâna / moartea mi-arăți din depărtări
Leopardi în secolul XX : cazul Quasimodo by Aurora Firţa [Corola-publishinghouse/Science/1445_a_2687]
-
din secolul al XVI-lea, S.Th. Botnaru Modernismul interbelic, George Bădărău Naratologia. Introducere în teoria narațiunii, Mieke Bal Neomodernismul românesc, George Bădărău N.V. Gogol sau Paradoxurile literaturii moderne, Marcel Petrișor O teorie a literaturii, Florica Bodiștean Ocheanul balcanic, Marius Nica Parodia literară. Șapte rescrieri românești, Livia Iacob Poetica în naratologia lui Lucian Blaga, Lăcrămioara Solomon Poetica genurilor literare, Florica Bodiștean Poetica sacrului, Mina-Maria Rusu Postmodernismul românesc, George Bădărău Povestea populară. O perspectivă socio-antropologică, Michel Valière Povestirile lui Alice Munro. De la Dance
Leopardi în secolul XX : cazul Quasimodo by Aurora Firţa [Corola-publishinghouse/Science/1445_a_2687]
-
imediată (titlu, subtitlu, prefață, postfață, note etc.); o metatextualitatea se regăsește în ceea ce este exprimat în mod curent prin comentariu; o hipertextualitatea reprezintă situația în care un text derivă din altul anterior, prin transformare simplă sau prin imitare (de exemplu, parodia sau pastișa); o arhitextualitatea traduce apartenența unui text la o anumită categorie generică. Un astfel de dispozitiv noțional a limpezit considerabil impresionismul critic în care fuseseră conturate până atunci (1982) conceptele importante din teoria textului. Totuși intertextul este definit de
[Corola-publishinghouse/Science/1575_a_2873]
-
programatic, dispozitivul lui Gérard Genette de generare taxinomică, încercând o diversificare a categoriilor acestuia (Bouillaguet: 1996, 9). Astfel, scrierea imitativă se referă la: o pastișa care imită un stil vs. pastișa care imită un gen literar; o citatul parodic vs. parodia integrală; o colajul realizat prin juxtapunere vs. colaj realizat prin inserție. Anne Claire Gignoux (2005) trasează câmpul intertextualității departajând: intertextualitatea în texte: o la nivel microstructural: citatul, referința și aluzia; o la nivel macrostructural: parodia, pastișa, plagiatul și punerea în
[Corola-publishinghouse/Science/1575_a_2873]
-
mari, au lăsat asemenea texte care se citesc cu plăcere, chiar în felul în care se citește o scriere ficțională, de un public foarte divers. Ca orice gen literar de succes, care a generat nenumărate poncife, și ele au fost parodiate: recent, un autor francez care s-a specializat în abordări neconvenționale ale problemelor lecturii, Pierre Bayard, a publicat o asemenea carte: Comment parles des lieux où l'on n'a pas été? (Les Editions de Minuit, 2012). Cartea urmează altora
[Corola-publishinghouse/Science/1560_a_2858]
-
temelor, a viziunii, a felului de a scrie, care duc la o adevărată dictatură a originalității) este și cea mai vulnerabilă, cea mai perisabilă trăsătură a sa, autorii acestei epoci de crepuscul se întorc asupra noutății devenite modă și o parodiază. Așa face de pildă Dickens, care vizitează în 1844 Italia și vede acolo altceva decât Goethe, cu șapte decenii înainte: lângă vestigiile monumentale ale Romei antice, călătorul postromantic vede o populație mizeră, mame care-și despăducheau copii în fața cocioabei, cerșetori
[Corola-publishinghouse/Science/1560_a_2858]
-
Romei antice, călătorul postromantic vede o populație mizeră, mame care-și despăducheau copii în fața cocioabei, cerșetori, briganzi. Cunoaștem foarte bine acest proces și din literatura noastră: după un debut furtunos romantic de inspirație pur livrescă, Filimon reneagă modelul inițial și parodiază sângeros tipul romantic făcându-l ridicol: Mitică Râmătorian din Nenorocirile unui slujnicar, amantul poetic al slujnicelor de mahala, îmbrăcat într-o manta de carbonaro și cu galoși de gumilastic în picioare. Parodia modei romantice a călătoriilor prin ținuturi pitorești, cu
[Corola-publishinghouse/Science/1560_a_2858]
-
de texte umoristice intitulate How to Write a Fashionable Novel, sau How to write a Romance, respectiv How to Write a Book of Travels care, sub aparența unor recomandări pentru autorii de duzină care scriau cu egală incompetență despre orice, parodiază obișnuitele descrieri de călătorii ale epocii pentru care, spune el, nu e nevoie să călătorești: "Ți se cere să scrii despre ceea ce n-ai văzut niciodată; dar dacă tu n-ai văzut, alții au văzut, și asta îți poate fi
[Corola-publishinghouse/Science/1560_a_2858]
-
Maingueneau, un discurs are sens "doar în interiorul unui univers de alte discursuri de-a lungul căruia își face loc. Pentru a interpreta cel mai mic enunț, trebuie să-l punem în relație cu alte tipuri de enunțuri, să-l comentăm, parodiem, cităm"258. Într-un mod similar, James Paul Gee, care introduce o diferențiere între discursuri (înțelese ca modalități concrete de folosire a limbajului, într-o ocazie particulară) și Discursuri (înțelese ca împletiri ale discursurilor cu elemente non-lingvistice în direcția construirii
Discursul filosofic postmodern: cazul Baudrillard by Camelia Grădinaru () [Corola-publishinghouse/Science/1408_a_2650]
-
universului postmodern se regăsesc în modalitatea de a scrie, în stilul, scriitura și retorica baudrillardiană, care i-au convins pe unii critici să apropie proiectul său de câteva concepte-cheie ale gândirii bahtiene: "delectându-se cu deconstrucția, răsturnarea și inversiunea, Baudrillard [...] parodiază regulile jocului, codurile, convențiile și ierarhiile modernității, indicându-le convenționalitatea, arbitrarietatea și frecventul lor caracter grotesc. Celebrând o "relativitate voioasă" (Bahtin via Nietzsche), Baudrillard desfide "ultima judecată" și anulează distincțiile ierarhice, în timp ce golește cele mai înalte valori ale modernității de
Discursul filosofic postmodern: cazul Baudrillard by Camelia Grădinaru () [Corola-publishinghouse/Science/1408_a_2650]