2,654 matches
-
mă Întorc la originalul poeziei mele de un miliard de dolari, pot spune și eu „Numai Dumnezeu poate crea un copac“. Așa că ne Întoarcem din nou la Dumnezeu. Televiziunea și ce ne oferă ea pot fi echivalentul frumuseții Într-o parodie de prost-gust, dar adevărul adevărat este că lumea naturală va rămîne baza oricărei valori. Astfel Încît doar prin raportare la această lume naturală, sau „natură“ trebuie să ne măsurăm lumea noastră omenească. Sau, ca să mă exprim altfel, virtualitatea are un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2295_a_3620]
-
pentru că ne reconforta Înțelegerea - de-acum tacită, așa cum impune eticheta ironiei - că ne ocupam cu parodierea logicii altora. Dar În lungile pauze În care fiecare acumula probe pentru discuțiile În colectiv și având conștiința Împăcată că acumulam piese pentru o parodie de mozaic, creierul nostru se obișnuia să caute legături, legături, legături Între un lucru și oricare altul, iar pentru a o putea face În mod automat trebuia să capete niște obișnuințe. Cred că nu mai e nici o diferență, la un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2111_a_3436]
-
lor care pulsau, fuseseră o oglindă pentru ce și-ar fi dorit ca ele să adore. Puterea lui. Cunoștințele lui. Dezinvoltura lui În societate. Încrederea lui. Cuvintele lui spirituale. Toate calitățile unui bărbat superior celorlalți bărbați. Se prezentase ca o parodie a zeului masculin, mai aproape de eul lui de la televizor. Ei bine, să terminăm cu asta, măcar după program. Acasă, cu Marlena, avea pur și simplu să fie el Însuși. Probabil va trebui să Învețe În ce constă asta, ceea ce-l
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2218_a_3543]
-
Cine o fi autorul adevărat? Un om de talent și de spirit, desigur. Mai de talent, în orice caz, decât celălalt anonim, care, cu ocazia trecerii lui Missir în partidul conservator democrat al lui Take Ionescu, a schițat această malițioasă parodie, pe care am descoperit-o într-un ziar al timpului: Missiraș De la Iași Sau din Ieși... Cum de ieși? Dintre vechii junimiști Făcuși "țiști" La Tachiști. Așadar, ca încheiere: "răvașul" e apocrif. Dar ce importă? Dacă, precum am spus, valoarea
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1539_a_2837]
-
un dispozitiv protetic imersat într-un colaj cărnos. Iar „iubire“, un hibrid de date și calcule, placat pe un program de soft. Semnătura: ss indescifrabil Scrisoarea a III-a arăta jalnic, nu mai păstra nimic din gloria eminesciană, nici măcar din parodii. Dacă bunicu’ Vitalian ar fi citit-o, ar fi scos cravașa și i-ar fi tras o mamă de bătaie autorului. Suferința lui mă irita, era lașă și nedemnă, chiar dacă onestă. Pe de altă parte, dincolo de comentariile securistului, care grafiase
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
nu face decât să întărească în noi convingerea că mașina guvernamentală dispune de un arsenal din cele mai complecte și mai perfecționate pentru a încătușa voința alegătorului, pentru a nimici neatârnarea lui, pentru a face dintr-o alegere o adevărată parodie. Singur faptul că s-au fabricat o protestație iscălită de 28 de alegători în contra unei alegeri efectuate c-o majoritate de 24 contra 18 probează îndestul că administrația nu cruță nici un mijloc pentru a demoraliza pe alegători, pentru a deconsidera
Opere 11 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295589_a_296918]
-
să suplinească un rol de necesitate și ridiculizat prin înființarea teribilă de cardinal intrigant; Eufrosina Popescu coborîndu-se la un rol nedemn de talentul ei artistic; iar toate celelalte roluri jucate atât de improbabil, atât de absurd de parcă asistai la o parodie. Imaginați-vă că cel mai bine - cel puțin, cel mai aclamat de publicul serii - a fost Petre Velescu. Într-o piesă, unde ia parte un Millo, aplauzele sânt pentru P. Velescu! Ce piesă monstruoasă și ce interpretare absurdă trebuie să
Opere 11 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295589_a_296918]
-
evidente de stil. În jurul anului 1900, templul este transformat în Biserica Catolică "Sacré-Cœur". Am intrat odată în această biserică-templu și am fost izbit de mulțimea simbolurilor masonice presărate peste tot. Spațiul este mare, alb, înalt, dar totul dă impresia unei parodii sinistre a sentimentului religios. Greu de definit ceea ce am simțit, dar m-am gândit că doar niște oameni foarte "tari" în credință sau, la polul opus, niște nepăsători se pot ruga acolo, într-un spațiu atât de straniu. (Pasaj adăugat
Fals jurnal de căpşunar by Mirel Bănică [Corola-publishinghouse/Memoirs/1440_a_2682]
-
Ivănescu este singurul care l-a citit integral pe inegalabilul predecesor ce se considera, conform unei însemnări dintr-un manuscris al său, "buddist, deci creștin la puterea a zecea". Ștefan Lupașcu afirmă că Dumnezeu e afectivitate. La postmoderniști iubirea e parodie. Nu și la Cezar Ivănescu care accede la izvoarele primordiale ale gândirii omenirii. Afectivitatea simulată duce la sentimentalism, precum, de pildă, în Levantul cărtărescian. Cezar Ivănescu crede, ca altădată Chateaubriand (care vorbea de géniesmères), că matricializarea canonului literar nu se
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
zombificare / mancurtizare" și devenire nu întru ființă, ci devenire întru devenire printr-o simplă mișcare de preluare a măștilor ce "mânjesc marea cu valuri". Prin exilarea adevărului din artă, postmoderniștii izgonesc și arheitatea, aducând-o în stadiul de simulacru, de parodie, prin actul patricid al diferanței, iar autorul recunoaște echivocul situației, pentru că însuși Platon în Pharmakon dorea să distingă adevărul de minciună și binele de rău "căutând piatra filozofală, fără însă a putea să știm sigur care e opțiunea lui sau
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
distingă adevărul de minciună și binele de rău "căutând piatra filozofală, fără însă a putea să știm sigur care e opțiunea lui sau care a lui Socrate". Consecință a unei "ontologii a obstacolului" (Mihail Ralea), repetiția a fost înțeleasă ca parodie, iar însuși Lyotard se delimitează de această înțelegere care a "compromis" canonul făcând din literatură un "muzeu nelimitat de simulacre". Nici ipoteza "morții lui Dumnezeu" nu mai este necesară, iar această schimbare deschide calea spre transmodernitate. O altă țintă a
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
sub pseudonimul A. Mirea), Victor Vlad-Delamarina, Elena Văcărescu, G. Topîrceanu, Mihai Codreanu, Mihail Săulescu, Aron Cotruș (care debutează cu Noaptea, 11-12/1908), Nichifor Crainic, Lucian Blaga, V. Voiculescu. Se tipăresc și versuri de George Coșbuc, dar dintre cele destinate copiilor, parodia lui I.L. Caragiale după Bolintineanu, Pașa din Silistra, iar în numărul 5/1914 figurează o poezie inedită de Gh. Asachi, Viitorul. Între colaboratori: Maria Cunțan, Zaharia Bârsan, Ecaterina Pitiș, I. Borcia, I.U. Soricu, G. Rotică, Teodor Murășanu, Elena Farago
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287868_a_289197]
-
fără nici un motiv, numai așa... Și te arunca acolo În celulă... Când mă Întorc..., nu Îl mai găsesc pe inginer În celulă, și Îl găsesc pe un actor, unul Dan Demetrescu, de la teatrul Tănase. Ăsta săracul era acolo pentru o parodie la „Tatăl nostru”. „Tatăl nostru care ești În Kremlin, sfârșească-se numele tău...” și nu știu ce spunea acolo mai departe. Și Dănuț ăsta, săracu, când m-a văzut: „Domne, păi cu mata ce e pe aici, că mata ești tânăr. Ai fi de-
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1973_a_3298]
-
m-au arestat.” I-am spus cine sunt... „Aoleu, aici dacă ai Încăput, să știi că nu scapi nepedepsit.” Zice: „Pe mine m-a turnat un coleg de servici că la o țuică m-am apucat să-i spun o parodie la «Tatăl nostru», da’ să știi că-i grav”. Mai stau puțin și-ntr-o noapte Îl aduce pe unu’, Popescu Pasărea. Ăsta era un preot, legionar notoriu... Și ăsta făcuse Închisoare săracul, și Canalul, și-n timpul lui Antonescu... Pe
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1973_a_3298]
-
de la cel narativ la cel stilistic. Povestirea care împrumută titlul volumului este însă o adevărată nuvelă boccaccescă, unde o jupâniță de-a doua, ajutată de o dădacă inventivă, își înșeală fără pic de căință bărbatul, până ce îl lovește damblaua. O parodie a instabilității firii femeiești, în căutarea unui străin ales și de neam, care se dovedește a fi în cele din urmă doar un biet cântăreț ce dă bir cu fugiții, dezvoltă Săptămâna Tudoriței. În Piua lui Istrate Nan, un sătean
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289857_a_291186]
-
Roata cu șapte spițe”, GL, 1957, 23; I. D. Bălan, Un debut matur, „Tânărul scriitor”, 1957, 8; Savin Bratu, Cronici, II, București, 1958, 250-251; Mihai Ungheanu, „Hurmuzul jupâniței”, R, 1968, 5; Magdalena Popescu, „Hurmuzul jupâniței”, GL, 1968, 31; I. Neacșu, Virtuțile parodiei, ATN, 1968, 8; Monica Lazăr, „Hurmuzul jupâniței”, TR, 1968, 37; Sânziana Pop, „Hurmuzul jupâniței”, LCF, 1968, 41; Remus Luca, „Pentr-un hoț de împărat”, VR, 1969, 5; I. Negoițescu, Policromia realismului, CRC, 1971, 16; Al. Piru, Spețe revolute, RL, 1971
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289857_a_291186]
-
gâfâind. Se apropie să se uite și dânsul, iar apoi Își duse mâna la gură, cu un sughiț. - Dar sunt... - Sunt morți. Cum au spus oamenii dumitale. Zeci de vâslași, aliniați pe băncile lor, păreau să ia parte la o parodie macabră, aplecați peste rame parcă În sforțarea convulsivă a vâslitului. Alte siluete zăceau răsturnate spre pupa, În jurul timonei. Cadavrele erau umflate și acoperite de un lichid uleios, ca și când ar fi rămas mai multe zile expuse la soarele fierbinte. Privi În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1915_a_3240]
-
un vis și Îi venea greu să se orienteze. Apoi se răsuci, Întorcându-se spre Baptisteriu. Priorul Îl văzu Înaintând cu pașii săi târșâiți până sub ziduri, unde se opri, câteva momente, deschizându-și larg brațele. Rămase astfel nemișcat, dramatică parodie a răstignitului pe care Îl luase În derâdere În urmă cu o clipă. În sfârșit, lunecă Într-o parte, făcându-se nevăzut după cotitură, pe aceeași stradă pe unde dispăruse și Monerre. Dante se repezi În acea direcție, Încercând să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1915_a_3240]
-
ne uităm deplin sub zdreanța de purpură ce o pun ei pre profunda lor mizerie și să vedem cum faptele concrete izbesc în față acele abstracțiuni statistice ce ei le prezintă lumei și cum toată viața lor publică e o parodie. - Cele șasesprezece milioane de unguri cu care înșeală Europa sunt o minciună. Și cine nu-și aduce aminte cum au schimbat numele indivizilor din districte întregi, încît bieții locuitori nemțești nu știau în urmă cum îi cheamă. Astfel, cu aparența
Opere 09 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295587_a_296916]
-
această idee. Chwedalla are intențiunea de a merge cât de curând în persoană la Constantinopole, spre a grăbi treaba la fața locului. [27 august 1876] {EminescuOpIX 502} {EminescuOpIX 503} {EminescuOpIX 504} {EminescuOpIX 505} CREZUL BEȚIVILOR Nu-i lipsită de originalitate parodia crezului ce o publicăm mai la vale și care-i demnă de vestitul Leonat, a cărui vorbiri cu haz au făcut pe părinții noștri să râdă și să petreacă cu cea vreme. Cine din cei mai bătrâni nu cunoaște pe
Opere 09 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295587_a_296916]
-
și mulțumit de sine. Nu a stat mult, și am avut impresia că nu voia să-și petreacă serile în același loc unde eram și eu. Sau poate l-a deranjat ce-a făcut Dingbat în acea seară. Recitările și parodiile răgușite ale lui Dingbat, gâlgâitul de curcan și chirăielile lui obscene care făceau fetele să țipe de plăcere. Vreo câteva luni eu și Dingbat am fost amici la toartă. La petreceri mă prosteam pe lângă el, facând pe caraghiosul, mâna lui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1872_a_3197]
-
oase, putregaiuri forfotind și zăngănind hilare, la fiece pas. Alții se regăseau, însă, într-o stare fizică ceva mai bună, mai reavănă, adică mai puțin pronunțată, de degradare și de descompunere, ceea ce-i făcea relativ mai lesne de recunoscut. Mare parodie, mare exhumare, mare! Scoate banu', neamule! expiră Avocatul. Uite-l pe Cutare... Și pe Cutărică... Și pe-al lui Cutărescu! enumera Apostatul alert și transpirat, parcă voios. S-a scrântit la bilă, săracu', de spaimă! îl taxează Fratele. Uite-l
Apocalipsa după Sile by Dinu D. Nica [Corola-publishinghouse/Imaginative/889_a_2397]
-
și Barack Obama, candidați democrați la președinția Americii, încearcă să își atragă simpatizanții prin melodii cu lipici. Tu ești Obama visurilor mele M-am îndrăgostit de Obama este cel mai nou hit neoficial și neintenționat al campaniei electorale americane. O parodie R&B care face referire la Barack Obama, cel mai bine plasat candidat în cursa electorală pentru viitorul președinte al SUA, a apărut în urmă cu o săptămână și a atras deja mai mult de 1,5 milioane de vizitatori
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2169_a_3494]
-
alegătorii săi, în special cei tineri. În ceea ce privește melodia de campanie, printre nominalizați se numărau U2, Smash Mouth, Shania Twain și Dixie Chicks. Rezultatul a fost anunțat într-un alt clip publicitar, în care Hillary și Bill Clinton au realizat o parodie la ultimul episod din serialul Sopranos, nedifuzat la momentul respectiv. Până la urmă, alegătorii au optat pentru o a zecea piesă, propusă de ei și votată în masă: Celine Dion (în mod ironic, o canadiancă) - You and I. Un cântec foarte
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2169_a_3494]
-
de sens în interiorul mașinăriei sociale de producție de semne o reprezintă producția propriilor semne. Această concluzie se află la baza strategiilor subversive care, sub învelișul unor concepte precum culture jamming, ajung să fie utilizate sub forma aproprierii, a deturnării, a parodiei și a distanțării evenimentelor și campaniilor media. Culture jamming provine din termenul jamming, care se referă la zgomotele de bruiaj ale emițătorilor amatori ce interveneau cu obscenități în emisiunile radio. Culture jamming poate fi înțeles ca producerea de zgomote de
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2215_a_3540]