2,639 matches
-
deși, așa cum a demonstrat-o și G. Ardeleanu, anumite clivaje au existat. A constat și faptul că înaintea publicării Jurnalului..., Steinhardt scrisese în mare parte numai eseistică, articole, recenzii, unele cu un pronunțat caracter memorialistic. Studiile în materie de drept, parodiile anilor ’30, romanul Călătoria unui fiu risipitor sau Eseul romanțat asupra neizbânzii erau parțial sau total necunoscute ori nepublicate. Au contat mult, pe lângă aceste aspecte, receptarea și încadrarea - simptomatice pentru euforia anilor ’90 - în valul de tip tsunami al memorialisticii
N. Steinhardt și genul eseistic by Adrian Mureșan () [Corola-journal/Journalistic/3787_a_5112]
-
Nicolae Prelipceanu Am fost și rămân pentru restabilirea drepturilor încălcate de regimul comunist. În speță cel la proprietate. Dar la noi, ca-n atâtea alte cazuri, se abuzează și de acest principiu. (Topîrceanu spunea într-o parodie că fiicele Evei din vremea lui „din merele oprite vor face marmeladă”.) Nu e un secret pentru nimeni că există o mafie imobiliară, care pune ochii pe anumite clădiri, dacă se poate de patrimoniu, sau, în orice caz, cât mai
Ministerul adevărului mutat la tribunal by Nicolae Prelipceanu () [Corola-journal/Journalistic/3644_a_4969]
-
se întâmplă în Șoapte și strigăte, Balada unui meșter zidar și a muierii lui mult smerite, rescriere, într-o cheie personală, a legendei despre Meșterul Manole, cu excese baroce materie prețioasă, cu discrete anacronisme pline de pitoresc, cu accente de parodie benignă, ce-i conferă poemului ceva din aerul naiv al unei icoane pe sticlă. Dar Mioara Cremene nu are doar nostalgia trecutului, o are de asemenea pe aceea a literaturii române, astfel încât volumul cuprinde și interesante transpuneri în limba franceză
Mioara Cremene la aniversară by Octavian Soviany () [Corola-journal/Journalistic/3166_a_4491]
-
fugit și de la Senat. Mai mult, Zgonea l-a caracterizat pe Antonescu drept instabil, cu gesturi impulsive și emoționale. Fanii lui Crin Antonescu și-au luat revanșa. Liberalii n-au rămas datori și au transformat filmulețul lui Zgonea într-o parodie.
Război pe YouTube între Zgonea și fanii lui Antonescu- VIDEO by Covrig Roxana () [Corola-journal/Journalistic/31725_a_33050]
-
de imagine. Nu va fi acreditat. Orice instituție are dreptul să-și aleagă jurnaliștii acreditați. Domnul Mircea Badea nu este jurnalist, prin urmare nu are de ce să-l acrediteze cineva. El are o emisiune de televiziune de umor și de parodie. Este un gest pur și simplu de imagine și de marketing. Puteau fi propuși și Romică Țociu și Cornel Palade, era același lucru", a declarat Alfred Bulai pentru . Întrebat cum explică atitudinea critică a lui Traian Băsescu vizavi de jurnaliști
Ce este dincolo de dorința lui Badea de a deveni jurnalist acreditat la Cotroceni. Bulai explică de ce scenariul nu va prinde contur by Anca Murgoci () [Corola-journal/Journalistic/31206_a_32531]
-
Andrei Moisoiu (Google) Românului îi place să facă haz de necaz, așa că scandalul înregistrărilor cu Mircea Băsescu nu a scăpat de umorul nostru negru. Pe internet a devenit viral o parodie făcută după poezia El-Zorab a lui George Coșbuc. La Mircea vine un țigan Cu lanț de aur și mersan: - Sunt Anghel al lui Șapte cai Crescut în puf, trai pe vătrai, Venii, nepotul să mi-l dai Prin apa din
ÎNREGISTRĂRI MIRCEA BĂSESCU. Vezi parodia care face înconjurul internetului din România by Andrei Moisoiu (Google) () [Corola-journal/Journalistic/29039_a_30364]
-
loc s-a clasat tocmai Ulysses, iar pe locul al doilea tronează Mândrie și prejudecată, a mult mai lizibilei (și încântătoarei) Jane Austen. (Cineva care a zărit zilele trecute deasupra teancului de cărți de pe podeaua camerei mele de lucru o parodie macabră a aventurilor domnului Darcy și ale domnișoarei Bennet, Pride and Prejudice and Zombies, m-a întrebat dacă „zombies sunt chiar zombies”. I-am confirmat, adăugând că noi toți, cei care mai citim, suntem tot un fel de cadavre vii
Cărți de vacanță by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/3343_a_4668]
-
repercute/ La infinit macabrul acestei scene mute ...”. Caleidoscopul a fost, se știe, gluma a doi poeți astăzi trecuți cu vederea, la aproximativ un secol (câteva luni în plus la Iosif, câteva mai puțin la Anghel) de la moartea amândurora. Reacții la parodiile lor a avut, prin revistele vremii, un alt dezmoștenit al istoriei literare, Topîrceanu. Cronica veselă care i-a provocat cunoscutul Răspuns al micilor funcționari se cheamă (sic!) Elegie. Deplângerea, destul de neîndemânatică, sorții de conțopiști. Mai reușită este, însă, o altă
Profesori și poeți by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/3226_a_4551]
-
țară, surorile Victoria (Vicky) și Zizi Luca. Raportarea la ele, și îndeosebi la Zizi - în mod evident preferata - este ambiguă: pură prietenie în sensul de „camaraderie”?, apropiere erotică timidă, camuflată într-o atmosferă, atitudine și expresie de bravare, joacă și parodie? Nici una, nici alta, singure; ci și una, și alta. Este motivul pentru care am pus totul - și prezentare, și documente - sub semnul unei idile șăgalnice, glumețe, în care componenta sentimentală se amestecă inextricabil cu cea ludică și jovială. (Știu, idila
O idilă giocosa by Nicolae Mecu () [Corola-journal/Journalistic/3012_a_4337]
-
faptele, ca și atmosfera în care acestea se lasă scăldate, totul ne duce cu gândul la prima parte a romanului Cartea nunții, cu ale sale „cele trei Grații” și cu aceeași ambiguizare a sentimentului prin travestirea în bravadă și fanfaronadă, parodie și joc. Textele de mai jos ne apar astfel ca un preludiu (experimentat exclusiv de autorulnarator al misivelor) al secvențelor din primul roman. Reținem de asemenea dispoziția caragialească a emitentului, care pastișează limbajul lui Costăchel Gudurău din Telegrame, cum și
O idilă giocosa by Nicolae Mecu () [Corola-journal/Journalistic/3012_a_4337]
-
o formulare: „în cutiile mele”. Carevasăzică, ele nu mai aparțin fondului Deleanu, nici Povestașului - o instanță ce dublează, în textele din carte, eul istoric, documentarist. Daniel Vighi face ce știe mai bine. Construiește un metatext din care nu lipsesc colajul, parodia, umorul și textualitățile de tot felul. Astfel că Istoria din cutia de pantofi este, pe de-o parte, istoria unui oraș efervescent economic, dar anemic cultural. Or, identitatea istorică nu poate fi îndeajuns de mulțumitoare. Vighi urăște presimțirea anarhiei și
Arheologii culturale by Marius Miheț () [Corola-journal/Journalistic/3269_a_4594]
-
topesc cu repeziciune; până și naratorii devin, fără excepție, prizonierii propriilor transfigurări. Florin Toma lasă deoparte umorul (din roman) și alege de data asta textualizarea sobră, eliberată numai de frivolitățile dictate de fantastic. Nu lipsesc, în schimb, dezbaterea conștiinței colective, parodia politicului, grija pentru confecționarea unei atmosfere incerte și soluțiile absurdiste. Boala e mai degrabă o ciudățenie - un întreg inventar se găsește, știm bine, în celebrul Un veac de singurătate. Dar ea este accesul magic ideal. De aceea suntem martorii pulverizării
Povestiri despre boală și cuvânt by Marius Miheț () [Corola-journal/Journalistic/2965_a_4290]
-
trecut a anunțat cîștigătorul la Târgul Gaudeamus, Florin Bican, cartea premiată a apărut în mai 2013: Reciclopedia de povești cu rimă și fără tâlc. Volumul, savuros pentru copii de orice vârstă prin comicul irezistibil ce dublează virtuozitatea poetică, reunește trei parodii în versuri ale unor texte fixate în memoria diferitelor generații: Povestea lui Harap-Alb, Muma lui Ștefan cel Mare și Rică nu știa să zică. Trofeul Arthur din 2013 a revenit romanului O istorie recent a țării vampirilor. Cartea Pricoliciului de
O tolbă plină pentru tinerii cititori și necititori by Elisabeta Lăsconi () [Corola-journal/Journalistic/2990_a_4315]
-
autorii fabulosului Dicționar: Caumery, (devenit celebru prin personajul sau Becassine), Casterman (editura belgiană cu mare difuzare francofonă), Cendrars (cu ale sale ”Povești negre pentru copii albi”), Comenius (și ideile sale pedagogice), Alexandre Dumas (și romanul său istoric savurat de adolescenți), parodia (gen mult exploatat in literatura pentru copii, dacă ne gîndim doar la numeroasele Scufițe roșii, verzi etc.), Jean Claverie (autor și ilustrator contemporan, căruia i se datorează și coperta Dicționarului). Pentru cititorul român este o plăcută surpriză să găsească o
Fabuloasele cărți dedicate literaturii pentru copii by Muguraș Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/2991_a_4316]
-
de reper coagulat în confruntarea dintre poezie și literatură, "nervurile ascunse ale textului". Pe urmele lui Jacques Vaché, Naum persiflează emfaza discursului literar, numit pohem sau homan, aflîndu-se în permanentă dispută cu formele canonizate ale cuvîntului, supuse ironiei, sarcasmului sau parodiei. Ce demonstrează Ion Pop în întregul studiului său, prin acumulare progresivă de dovezi, este modul în care Gellu Naum depășește limitele suprarealismului "clasic", aflat el însuși în pericolul de a deveni convenție, și astfel continua angajare a poetului în dimensionarea
Ion Pop și spiritul Școlii ardelene by Mircea A. Diaconu () [Corola-journal/Imaginative/15373_a_16698]
-
respingerii. Subtextul refuzului e o dispoziție mai curînd concesivă, ,înțelegătoare", de apropiere a pozițiilor divergente, frecvent de posibilă conciliere. Starea de spirit specifică nu e iritarea, ci mai curînd o amabilitate ușor întristată: ,Acuzîndu-și generația de frivolitate, de Ťtransformare a parodiei și ironiei în stindardeť exclusive, el (Vasile Baghiu) uită că această frivolitate nu e una fără aparat dramatic și nici una care să nu fie o formă a exasperării. Ba chiar o formă Ťa înstrăinării ontologiceť pe care el însuși o
Un postimpresionist by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/11071_a_12396]
-
îl divinizează, însă după ce omul e închis și supus unor tratamente specifice, revine în brațele discipolilor cu alte amintiri și un profil diferit de războinic: al lui Ion Vodă cel Cumplit. Spre stupoarea tinerilor neolegionari. Se observă cu ușurință că parodia e, în romanul lui Bogdan Suceavă, la ea acasă. Tonul alb, neutru și stilul voit descriptiv al naratorului, articulând o ironie tip pince-sans-rire, îngroașă latura bufă a cărții. Dincolo de aceasta există însă și un sâmbure de gravitate al cărții, o
Daciada by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/11207_a_12532]
-
lui Dumitru }epeneag. Laura Pavel, de la Universitatea din Cluj, a încercat să particularizeze ?patria? prozatorului, așa cum apare în Nunțile necesare, Hotel Europa sau La belle Roumaine. ? Matricea imaginară și mitologia identitară? opun caragialismul mioritismului. Mitologizarea imaginii României își conține propria parodie. Spiritul lui Caragiale se încarnează într-o nouă moftologie. O viziune autoflagelantă se clădește pe autoderiziunea unei mentalități mioritice: pe nunta fals cosmică din Maramureș, buricul Europei. Ion al Glanetașului a devenit Ion al Planetașului, într-o ?adunătură pestriță de
Dresura de fantasme by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/10699_a_12024]
-
Echenoz o știm de aproape treizeci de ani, de la debutul său din 1979 cu Le Meridien de Greenwich. Romanul relata povestea cu aromă de suspans a unor oameni singuri, disperați, incapabili de autogestiune; unul dintre ei se sinucide. Combinația de parodie a genurilor romanești populare și de existențialism apres la lettre, conjugată cu o scriitură aproape impecabilă, au putut face din Echenoz ,scriitorul anilor 1980". Patrick Lapeyre debutează cu cinci ani mai tîrziu decît Echenoz, la POL, cu Le Corps inflammable
Declinul prozei franceze by Matei Alexandru () [Corola-journal/Journalistic/10708_a_12033]
-
nimic de a face cu filosofia lui Lucian Blaga. Însă experimentul lui VVM ne îndeamnă să ne întrebăm dacă este posibilă o filosofie parodică. Dacă parodierea literaturii poate naște literatură, parodierea filosofiei poate naște filosofie? Înclin să cred că nu. Parodia este productivă estetic, însă nu este productivă și filosofic. Dar nici nu-i sigur că astfel de pagini sunt parodice. Ce să înțelegem dintr-o frază de sinteză a pretinsei filosofii a lui VVM, în care sunt reunite cele trei
Un roman împotriva cititorilor by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/10722_a_12047]
-
trebuie deslușită tema luptei Marelui Contemporan, care este autorul însuși, cu Iluzia (p. 495). Mizantrop, misogin și antisocial, scriitorul se refugiază într-un egocentrism plurivalent, decretând ,o singură artă de a trăi: Eu" (p. 492). Cum o dată se refugiază în parodia romanului polițist sau altă dată se aventurează pe tărâmul metafizicii (sau ,parametafizicii"), autorul își imaginează că s-ar putea citi în Cocktail un roman psihologic având ca temă ,procesul unei iluzii", ca intrigă abstractă. ,Scârba față de publicul cititor" nu se
Un roman împotriva cititorilor by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/10722_a_12047]
-
declară sedus de ideea "cinematografului în relief". Prin acest profil intelectual destul de complex dar oarecum comun în interbelic (să ne amintim, de pildă, că Gib Mihăescu, pasionat de astronomie, studia cerul cu un telescop montat pe acoperișul casei sale), autorul Parodiilor originale îi cucerește atît pe românii de rînd, cît și pe cei din clasele privilegiate, oferindu-și parcă anume operele ca liant cultural pentru un popor "rupt în bucăți", după cum se plîngea Ibrăileanu. Pornind din București, de la umilul post de
Martie by Gabriela Ursachi () [Corola-journal/Journalistic/10755_a_12080]
-
-mi confidențial ce ai de gînd să faci. Te întreb fiindcă de hotărîrea d-tale atîrnă oarecari hotărîri ale mele". Apelul se dovedește din nou cu folos. Dacă debutul editorial din 1916 fusese de bun augur, cu două volume deodată : Parodii originale și Balade vesele, seria de reeditări îl va face atît de popular, încît în 1926 Topîrceanu devine laureat al Premiului național pentru poezie. Ascensiunea continuă și, după un alt deceniu în care-și publică Migdalele amare (1928), este ales
Martie by Gabriela Ursachi () [Corola-journal/Journalistic/10755_a_12080]
-
vorbele, moștenite, ale limbii române. Le întoarce, le siluiește, le scoate coarne, se joacă-n fel și chip cu firava lor dantură, ba le mai pune și ceva plombe latinești, rime, poezii scoase din uz și remaiate, dantele. Așa că nașterea parodiei se ,comite" pe o cergă pestriță, făcută din bucățele scrise cu evidenta plăcere a paradoxului, a aluziei glumețe, a dezmințirii cultului strămoșilor. Nimic nu-i făcut să lege altfel decît prin electrizări de antene, acele greenhorns (verzi ca irișii Minodorei
Sporul casei by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/10924_a_12249]
-
adaos carnavalesc al învățăturii consta în transpunerea într-o limbă străină de fantezie a unor cuvinte și texte din limba maternă (nu rareori din registrul vulgar, cu transgresarea unor tabu-uri). În funcție de ponderea în sistemul de învățămînt, ținta preferată a parodiei au fost latina, franceza, germana etc. În articolul său, Graur evoca și cazul cuvîntului mitocan, pronunțat în glumă în manieră franțuzească: mitocain. Rezistența formei e confirmată de atestări mai recente, în presă - ,Le mitocain roumain" (titlu în Academia Cațavencu, 36
"Mitocain" și "michteaux" by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/10988_a_12313]