933 matches
-
face numai cu participarea a minim 10 persoane înscriși la fața locului. (www.top-travel.ro) Doar 10.700 de clujeni din 600.000 de persoane înscriși la medicii de familie și-au ridicat cardurile de sănătate europene. (www.realitatea.net) Participiul cu formă adjectivală legat este destul de frecvent folosit invariabil, ca urmare a rolului său discursiv de element de legătură, asemănător cu al unei prepoziții sau locuțiuni prepoziționale care exprimă relația ("în legătură cu.."): (7) Am primit mai multe apeluri legat de această
[Corola-publishinghouse/Science/85013_a_85799]
-
negativ (Antena 3, 2009) atât "Observatorul" de la ora 7, cât și cel de la ora 19 a fost cel mai urmărit (Antena 1, 23.III.2009). 4. Acordul adverbului Unele adverbe omonime cu adjectivele, care au rolul de modificatori ai unor participii adjectivizate, sunt acordate prin atracție. Prin atracție, prin anticiparea acordului între adjectiv și substantivul centru este acordat și adverbul: (58) despre noii veniți în Liga 1 (Radio România Actualități, 20.V.2008) o serie de noi veniți (TVR 1, 14
[Corola-publishinghouse/Science/85013_a_85799]
-
a II-a (cu N2), conform unor date statistice culese cu ajutorul unui motor de căutare de pe internet. Ultimul tip de sintagme binominale discutat îl reprezintă sintagmele superlative cu genitiv, destul de rare ("Fruncea" hotelurilor din România e bănățean). Adjectivul predicativ sau participiul primesc trăsătura de gen de la N2 și pe cea de număr de la N1. Acordul poate fi caracterizat ca semantic: este firesc ca acordul să se facă la singular, întrucât sintagma superlativă denumește o singură entitate, selectată din setul de entități
[Corola-publishinghouse/Science/85013_a_85799]
-
Kiss FM, Info Pro, N24 PLUS, Național TV, OTV, Prima TV, Pro TV, Radio București, Radio Guerrilla, Radio România Actualități, Realitatea TV, TVR1, TVR2, TVR Cultural. 1 SB = subiect, CD = complement direct. 2 D = dativ, ERG = ergativ, ABS = absolutiv, p.t. = participiu trecut, nom. = nominalizator, prez. = prezent. 3 În funcție de modelul adoptat, trăsăturile sunt valuate sau verificate. 4 Este impropriu să se utilizeze notațiile 1 pl., 2 pl., 3 pl., întrucât aceste persoane nu reprezintă pluralizarea singularului corespondent, ca la substantiv. 5 Există
[Corola-publishinghouse/Science/85013_a_85799]
-
13 Structura nu este una exhaustivă, alte proiecții funcționale fiind prezente (GMod, GAspect, GNeg). 14 Grup Acord Subiect. 15 Nu se poate presupune că GAcordO și GAcordPart reprezintă aceeași proiecție, din mai multe motive, printre care faptul că nu numai participiile verbelor tranzitive se acordă (vezi construcțiile cu acordul participiilor inacuzative) și că nu se acordă participiile tranzitive al căror complement nu a fost cliticizat (cf. Belletti, 2001). 16 Alte proiecții funcționale pot fi implicate între Acord și GN. 17 "The
[Corola-publishinghouse/Science/85013_a_85799]
-
fiind prezente (GMod, GAspect, GNeg). 14 Grup Acord Subiect. 15 Nu se poate presupune că GAcordO și GAcordPart reprezintă aceeași proiecție, din mai multe motive, printre care faptul că nu numai participiile verbelor tranzitive se acordă (vezi construcțiile cu acordul participiilor inacuzative) și că nu se acordă participiile tranzitive al căror complement nu a fost cliticizat (cf. Belletti, 2001). 16 Alte proiecții funcționale pot fi implicate între Acord și GN. 17 "The shape of the verb is constrained when the verb
[Corola-publishinghouse/Science/85013_a_85799]
-
Acord Subiect. 15 Nu se poate presupune că GAcordO și GAcordPart reprezintă aceeași proiecție, din mai multe motive, printre care faptul că nu numai participiile verbelor tranzitive se acordă (vezi construcțiile cu acordul participiilor inacuzative) și că nu se acordă participiile tranzitive al căror complement nu a fost cliticizat (cf. Belletti, 2001). 16 Alte proiecții funcționale pot fi implicate între Acord și GN. 17 "The shape of the verb is constrained when the verb requires structure sharing between the INDEX value
[Corola-publishinghouse/Science/85013_a_85799]
-
competence) grammar of agreement is nothing more than a system of constraints requiring certain token identities, and hence inducing compatibility of certain lexically specified information." (1994: 61). 18 Din cauza omonimiei f.sg. = n.pl. la nominativ, ambele glose sunt acceptabile, deci acordul participiului este ambiguu între formal și semantic. 19 Pentru exemplele de acest tip există și analiza alternativă cu elipsa unui nominal plural, subînțeles din enunțul anterior. Dacă adoptăm analiza că acordul verbului-predicat se face cu nominalul cuantificator, atunci aceste enunțuri sunt
[Corola-publishinghouse/Science/85013_a_85799]
-
substantivului subsemnatul nu este la fel de puternică precum cea a unui pronume (un pronume nu ar permite nerealizarea acordului în persoană). Nu este o trăsătură de tip pronominal, ci una de tip lexical. 117 Aceleași probleme de acord le pune și participiul verbului la diateza pasivă perifrastică (Femeia și câinele au fost fotografiați de Ion). 118 Pentru regulile de acord în gen descrise de gramaticile normative și descriptive, vezi Iordan (1954: 606-607), Avram (2001: 344-345), GALR (II: 385-386). 119 Exemplul este Britney
[Corola-publishinghouse/Science/85013_a_85799]
-
implicat în proces cu cel al timpului universal. Modurile nepersonale nu articulează verbul decît după categoria aspectului dînd timpului implicat de proces o reprezentare printr-o singură realizare (infinitiv: a cînta), printr-o conversiune a realizării în fapt realizat (ca participiul prezent din franceză: chantant "cîntător") sau într-un simplu fapt realizat (participiul trecut: cîntat). Aspectul ilustrat de participiul trecut permite opunerea tuturor formelor verbale simple la formele compuse și supracompuse, primele reprezentînd timpul implicat de proces în tensiune (el cîntă
[Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]
-
verbul decît după categoria aspectului dînd timpului implicat de proces o reprezentare printr-o singură realizare (infinitiv: a cînta), printr-o conversiune a realizării în fapt realizat (ca participiul prezent din franceză: chantant "cîntător") sau într-un simplu fapt realizat (participiul trecut: cîntat). Aspectul ilustrat de participiul trecut permite opunerea tuturor formelor verbale simple la formele compuse și supracompuse, primele reprezentînd timpul implicat de proces în tensiune (el cîntă), iar celelalte în extensiune (el a cîntat). Valoarea temporală de anterioritate a
[Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]
-
timpului implicat de proces o reprezentare printr-o singură realizare (infinitiv: a cînta), printr-o conversiune a realizării în fapt realizat (ca participiul prezent din franceză: chantant "cîntător") sau într-un simplu fapt realizat (participiul trecut: cîntat). Aspectul ilustrat de participiul trecut permite opunerea tuturor formelor verbale simple la formele compuse și supracompuse, primele reprezentînd timpul implicat de proces în tensiune (el cîntă), iar celelalte în extensiune (el a cîntat). Valoarea temporală de anterioritate a formelor compuse decurge din aspectul lor
[Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]
-
genul și numărul pentru substantiv, timpul și persoana pentru verb). Elementele lexicului au fost astfel clasificate în șapte categorii după trăsăturile lor comune (nume, verb, pronume determinant, adverb, prepoziție, conjuncție), cărora li s-au adăugat, potrivit diferitelor interpretări și altele (participiu, adjectiv, interjecție). O altă accepțiune a categorizării este delimitarea conceptuală a noțiunilor, delimitarea realităților pornind de la trăsăturile lor comune, în clase de obiecte cu aceeași denumire, delimitare care variază după limbi și după culturi. Această categorizare urmează o ierarhie reflectată
[Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]
-
este instantanee, ci presupune un anumit timp operativ (infinitezimal, desigur) pentru a fi realizată. În limbi precum cele romanice, se pot distinge trei momente constitutive (care au fost numite de G. Guillaume cronoteze) în derularea acestui timp, corespunzînd modurilor infinitiv - participiu, conjunctiv și indicativ; în prima cronoteză, actualizarea este interceptată la început printr-o imagine-timp cu o reprezentare virtuală (a merge, mers), fără înscrierea ei într-o epocă (trecut, prezent sau viitor), în cea de-a doua, actualizarea este observată în
[Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]
-
principale fiind, de data aceasta, actualizatorii substantivului. V. actualizare, cronoteză, topogeneză. DETRIE - SIBLOT - VERINE 2001. RN CRONOTEZĂ. Prin cronoteză se înțelege fiecare dintre cele trei operații ale cronogenezei sau actualizării imaginii-timp de către verb. Prima cronoteză corespune modului cvasinormal (infinitiv și participiu), a doua este conjunctivul și a treia indicativul. V. actualizare, cronogeneză, topogeneză. DETRIE - SIBLOT - VERINE 2001. RN CUNOAȘTERE. Ca orice substantiv cu bază verbală, cuvîntul cunoaștere are două semnificații de bază, una care indică o activitate (sau un proces) și
[Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]
-
structuraliștilor, în favoarea considerării subiectului ca o poziție sintactică subordonată centrului verbal, pune în lumină blocarea acordului în situațiile în care funcția de subiect se realizează în propozițiile non-finite cu centrul verbal concretizat în verbe la moduri nepersonale, gerunziul, infinitivul sau participiul. O altă trăsătură a subiectului este sesizată în studiile care pun accent pe componenta pragmatică a limbii și pe relația acesteia cu gîndirea, ținîndu-se cont de legătura dintre judecată și propoziție, ca atare, subiectul este considerat termenul cunoscut, dat, ceea ce
[Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]
-
să exprime activitatea în tensiunea ei. Astfel, de exemplu, infinitivul a construi este în măsură să redea actul numai în tensiunea lui, în vreme ce gerunziul construind îl prezintă în curs de desfășurare, adică o compunere de tensiune și de detensionare, în vreme ce participiul construit îl redă la sfîrșitul tensionării, în momentul în care verbul a devenit adjectiv, după ce și-a epuizat reprezentarea care-l definește. Noțiunea "tensiune" devine astfel operantă pentru descrierea unităților sintactice (care reprezintă planul frazei) sau al unei unități discursive
[Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]
-
Dumnezeu sunt stabilite prin cult. Cultul se întemeiază pe sentimentul de respect pe care îl avem în fața unei persoane deosebite care merită considerație și prețuire. Sentimentul respectului se manifestă printr-un anume comportament. În limba româna, cuvântul cult vine de la participiul trecut (cultum) al verbului latinesc colo, -ere, care înseamnă a cultiva, a îngriji, a respecta, a adora. Când se referă la persoanele divine, cultul devine cult religios. Prin cult religios sau divin înțelegem orice acte, cuvinte, forme, rânduieli și slujbe
Comunicarea eficientă a omului cu Dumnezeu şi cu semenii săi by Ștefan Maxim () [Corola-publishinghouse/Science/694_a_1168]
-
înseamnă doar un cumul de teme ancestrale, disponibile și fără pretenții, ci mai degrabă mediul survenirii unui sens în orizontul finitudinii și failibilității umane. Efluviile intelectuale ale tradiției au, evident, o puternică componentă comunitară, uneori reflectată instituțional. Tradiția este însă participiul prezent al gândirii hermeneutice. Factor constitutiv al înțelegerii de sine, tradiția mijlocește atât înțelegerea unui text, cât și cunoașterea oricărei alte persoane, susținând diplomatic - la timpul prezent - eforturile de negociere între certitudinile trecutului și ezitările viitorului. Departe de a reprezenta
[Corola-publishinghouse/Science/1998_a_3323]
-
o suită de termeni gândiți sub raport de sinonimie. Ce înseamnă însă, de dincolo de această mutuală referire semantică, o apariție? Pentru Henry apariția este un act, acela al ivirii, pe care limbajul comun îl trădează prin înlocuirea verbului (în grecește participiul phainomenon, derivat din phainô) cu un substantiv (în limbile moderne: die Erscheinung - germ., the manifestation - engl., le phénomène sau l’apparition - fr.). Privirea fenomenologică, purificată de tentația comodității optice, va trebui sa verbalizeze dinamica apariției - așa cum constrângerile interne ale fizicii
[Corola-publishinghouse/Science/1998_a_3323]
-
omenire pe parcursul istoriei. Dacă i se adaugă un adjectiv: arheologică, agrară, națională, tehnologică etc., evident, definiția se va Încadra la domeniul respectiv. În sens originar, cultură Însemna lucrarea pământului, În strânsă legătură cu verbul latinesc colo, colere [mai ales cu participiul: cultus, a, um]: a lucra, a Îngrijii. Cultus Însemna cult religios, Închinare, adorare adusă zeilor. Cultul În sensul culturii Însă nu mai are o semnificație prea profundă astăzi. Termenul de cultură a fost astfel preluat În antropologie din agricultură, dar
Managementul calității În Învățământul superior by Valentin Ambăruş, Ciprian Rezuş, Gabriel Ungureanu () [Corola-publishinghouse/Science/1697_a_2974]
-
cele mai multe dintre ele au avut loc în perioadele de trecere de la limbile-bază la descendentele lor, deoarece atunci s-au produs numeroase prefaceri în intervale de timp relativ scurte. Astfel, de exemplu, în trecerea de la latină la română, unele forme de participiu prezent ale verbelor au devenit adjective, încît lat. fervens, -ntis a devenit rom. fierbinte, iar unele forme de plural ale substantivelor neutre au devenit singulare de feminin, încît judicata (pluralul de la lat. judicatum) a devenit rom. judecată. Acest fenomen are
Comunicare culturală şi comunicare lingvistică în spaţiul european by Ioan Oprea [Corola-publishinghouse/Science/920_a_2428]
-
în unele situații de condițional, un mod inexistent în latină. Condițional-optativul are, în limbile romanice, un prezent și un perfect, ambele perifrastice fiind alcătuite dintr-un auxiliar și dintr-o formă nominală a verbului de conjugat (infinitivul la prezent și participiul trecut la perfect). Auxiliarul este "a avea" în majoritatea limbilor romanice și "a vrea" în limba română și stă la imperfect. Astfel, de exemplu, fr. (je) chanterias, (tu) chanterais etc. sînt alcătuite din infinitivul chanter și -ais, care provin din
Comunicare culturală şi comunicare lingvistică în spaţiul european by Ioan Oprea [Corola-publishinghouse/Science/920_a_2428]
-
-o cele care se construiau cu verbul habere, a cărui semnificație "a poseda" s-a atenuat treptat în construcțiile respective, pînă la dispariția ei totală. Printr-o astfel de folosire s-a creat în timp perfectul compus cu verbul la participiu trecut, dar, în combinație cu infinitivul, habeo a redat o serie de valori modale și apoi ideea de viitor sau cea de condițional. În zona occidentală, procesul de gramaticalizare a lui habere a continuat pînă la transformarea lui într-o
Comunicare culturală şi comunicare lingvistică în spaţiul european by Ioan Oprea [Corola-publishinghouse/Science/920_a_2428]
-
-s). Ca atare, o formulare precum "eu sînt chemat" se poate reda prin jag kallas sau prin jag blir kallad, în primul caz verbul kalla [΄kal:a] "a chema", fiind la prezent cu desinența -s, iar, în al doilea, la participiu trecut și precedat de auxiliar. Persoana verbală este marcată prin pronu-mele personal, forma verbului rămînînd neschimbată. Timpurile verbale sînt marcate, uneori, ca în toate limbile germanice, de schimbarea morfemelor interioare, vocalice sau consonantice (ablaut). Cele mai vechi texte în suedeză
Comunicare culturală şi comunicare lingvistică în spaţiul european by Ioan Oprea [Corola-publishinghouse/Science/920_a_2428]