553 matches
-
Item 4: susținerea unei opinii despre modul în care se reflectă o idee sau tema romanului studiat în evoluția relației dintre cele două personaje În opinia mea, cei doi adolescenți și, alături de ei, aristocraticul Pascalopol sunt prezențe contrastive în raport cu mulțimea parveniților care ilustrează tema existenței burgheziei bucureștene la început de secol XX și tema parvenirii. În primul rând, ei aparțin altor categorii sociale și își construiesc un cod moral și comportamental diferit de conduita celor din clanul Tulea, Rațiu, Giurgiuveanu. Astfel
Şi tu poţi lua 10 la BAC! Ghid complet pentru probele de limbă, comunicare şi literatură română by Mioriţa Baciu Got, Rodica Lungu, Ioana Dăneţiu () [Corola-publishinghouse/Science/1365_a_2893]
-
nu numai prin statutul social al adolescentei orfane al cărei viitor este hotărât de străini (Părinții Otiliei), ci și prin codul ei moral și comportamental. Astfel, prin contrast, devin și mai evidente mediocritatea, zgârcenia, lăcomia și meschinăria unei lumi de parveniți căreia îi aparțin cei din clanurile Tulea, Rațiu, Giurgiuveanu. Firul epic principal urmărește tema moștenirii, dezvoltând un conflict de interese între rudele bătrânului Costache Giurgiu veanu și fiica lui vitregă, Otilia, pe care acesta întârzie so înfieze. În antiteză cu
Şi tu poţi lua 10 la BAC! Ghid complet pentru probele de limbă, comunicare şi literatură română by Mioriţa Baciu Got, Rodica Lungu, Ioana Dăneţiu () [Corola-publishinghouse/Science/1365_a_2893]
-
principal reprezintă, în opinia mea, un punct de convergență a temelor din romanul călinescian, fiindcă Otilia este legată direct de tema paternității, de cea a moștenirii și de tema iubirii. Mai mult chiar, Otilia este o prezență contrastivă în raport cu mulțimea parveniților ce ilustrează tema existenței burgheziei bucureștene la început de secol XX și tema parvenirii. Dincolo de ariile tematice însă, eroina reprezintă eternul mister feminin. Un prim argument este faptul că Otilia ilustrează, simultan, temporalitatea (statutul social al femeii în lumea începutului
Şi tu poţi lua 10 la BAC! Ghid complet pentru probele de limbă, comunicare şi literatură română by Mioriţa Baciu Got, Rodica Lungu, Ioana Dăneţiu () [Corola-publishinghouse/Science/1365_a_2893]
-
smartphon sau tabletă, haine cumpărate de la anumite firme, excursii și sesiuni de shopping în străinătate, frecventarea anumitor restaurante și cluburi etc.) pe care nu și le pot permite în mod curent, iar relația lor cu aceste bunuri una crispată, de parvenit trădează condiția lor inautentică; nu este cazul celor care ocupă realmente o poziție "de top": "Indivizii cu adevărat dominanți își vor etala statutul superior în multe feluri vizibile. Își vor afișa însemnele dominației sub forma hainelor pe care le poartă
by EMIL STAN [Corola-publishinghouse/Science/1107_a_2615]
-
materiale; având alternativa unui câștig, omul alege partea neprofitabilă, demonstrându-și simplitatea, dar autenticitatea sentimentelor; p. 67, r. 10 11 : „mai pune-ți pofta-n cui, cumătre, că doar nu pentru gustul altuia m-am muncit eu” avariția și egoismul parvenitului, care încearcă să impresioneze simulând munca, efortul; r. 35 36 : „și-nciudat pe vulpe că l-a amăgit se duce s-o ucidă în bătaie” singura modalitate de a uita supărarea este răzbunarea pe cauzatorul ei; p. 68, r. 16
Ion Creangă sau arta de trăi by Ana-Maria Ticu () [Corola-publishinghouse/Science/1209_a_1921]
-
Momuloaiei) și punctul de sprijin: "Am dat, în mine, un om celebru pentru România". Într-o scrisoare către Delavrancea se recunoaște a fi "nepotul unui grec bucătar", postură din care va declara război parvenitismului: Am să-i aranjez eu pe parveniții care [...] au mîncat în copilărie du cacao, dat cu lingurița de vro bonă", angajîndu-se uneori în curse sinucigașe pentru posturi ale respectabilității: își mobilizează cunoscuții pentru a putea ocupa un loc în comitetul teatral, deși "postul e onorific să știi
[Corola-publishinghouse/Science/1499_a_2797]
-
romanele sale. Caracteristice sunt propensiunea spre introspecție, autoanaliza, interesul pentru adolescență, pentru psihologia ei difuză, personajul principal fiind mai ales fata puberă, cu febrele amăgirilor și dezamăgirilor (Caruselul, Vară vrăjmașă), varietatea caracterelor (ipocriți, profitori, invidioși, bârfitori, snobi, mediocri, servili, impostori, parveniți, cinici, egoiști), de unde și tenta subliniat critică, specifică romanului de moravuri, tendința spre caricatură, ironia și tonul caustic (ca în Caruselul), tehnica modernă a jurnalului (în Prețul singurătății și Vară vrăjmașă). În Caruselul lumea artiștilor este văzută mai ales cu
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290286_a_291615]
-
parentale și mănăstirea, care nu pregătește fetele pentru realitățile vieții), a unei istorii (un viol, o sarcină nedorită și o căsătorie care a fost de fapt o vânzare unui soț avid de titlul ei), a unui mediu social (lumea de parveniți), a unui moment istoric (sărbătoarea imperiala). Pentru Zola apărarea celui slab este un scop. El se indignează de soarta făcută de cei mai puternici celor slabi, de către bărbat femeii. Problemă femeii, ținând de sociologia generală, nu putea fi disociata de
Pariziana romanescă : mit şi modernitate by Elena Prus [Corola-publishinghouse/Science/1427_a_2669]
-
ce opune pe teritoriul urban două populații care nu trăiesc, nu mor și, uneori, nu se nasc la fel: parizienii propriu-ziși, clase aristocrate, burgheze și populare; și altele nou-veniții pe care literatura, presa, strada îi califica, de regulă, drept provinciali, parveniți 82. Relațiile dintre diferitele regrupări ale populațiilor nu au fost simple pe parcursul secolului al XIX-lea, revoluțiile i-au opus pe parizieni și pe provinciali, pe parizieni contra Franței și Franța contra Parisului, fapt depășit de unitatea francezilor doar în
Pariziana romanescă : mit şi modernitate by Elena Prus [Corola-publishinghouse/Science/1427_a_2669]
-
trecere" cu "valoare de expoziție", în reprezentare permanentă în toate sensurile (teatral, mimetic, politic). Metaforă "expunerii" permite scoaterea în evidență a unor anumite scheme textuale: texte-expuneri, topoï, descrieri-cataloage și personaje semnificative expuse/expunându-se/afișându-se/pozând (hoinar, comis-voiajor, călător, parvenit, trecătoare, actrița și alte personaje-tip din secolul al XIX-lea). Orașul este mai mult decât un loc în spațiu, este o acțiune dinamică, care implică protagoniști și mase mari de figuranți. Viața pariziana este strălucitoare, iar femeile sunt un
Pariziana romanescă : mit şi modernitate by Elena Prus [Corola-publishinghouse/Science/1427_a_2669]
-
fetele tinere le utilizează în scopuri practice. Spectacolul bijuteriilor afișează din start condiția socială sau sentimentală. Lipsa și costul bijuteriilor sunt prilejuri de drame existențiale (La parure de Maupassant). Adevăratele și falsele bijuterii fac deosebirea dintre Parizienele aristocrate și cele parvenite. De aici confuziile, uneori dramatice, ca în nuvelă lui Maupassant La parure. Accesoriile nu au doar o valoare senzuala, ci și una sentimentală, ideală: cutare este o amintire, alta un simbol. Fiecare dintre Pariziene se personalizează prin anumite detalii: "C
Pariziana romanescă : mit şi modernitate by Elena Prus [Corola-publishinghouse/Science/1427_a_2669]
-
conferă distincție: La pièce gardait le ton du vieil or, fondu de vert et de rouge, sans que rien marquât trop la fille" [ibidem p.308]. Acest trop este relativizat prin obiectele eclectice care trădează lipsa de gust a Parizienei parvenite: "un monde d'objets de tous leș pays et de tous leș styles" [Zola, Nana, p.308]. 383 La căsătoria fiicei contelui Muffat: "Des robes claires passaient, se mêlaient, au milieu des tâches sombres des habits; tandis que la grande
Pariziana romanescă : mit şi modernitate by Elena Prus [Corola-publishinghouse/Science/1427_a_2669]
-
fi curățate), admiră militarii („din tot felul de motive”), își invită (cu intenții perverse) studenții acasă, pentru a vedea la televizor meciuri de baschet și a mânca pizza - distracție de plebeu care ar trebui să arate că „Abe” rămâne un parvenit, deși un parvenit ar fi poate mai prudent și ar ține să-și epateze anturajul, invitându-l la discuții savante, audiții de operă și sherry. În această logică intolerantă a amintirii, chiar calitățile lui „Abe” sunt constant asociate cu defecte
[Corola-publishinghouse/Science/2145_a_3470]
-
militarii („din tot felul de motive”), își invită (cu intenții perverse) studenții acasă, pentru a vedea la televizor meciuri de baschet și a mânca pizza - distracție de plebeu care ar trebui să arate că „Abe” rămâne un parvenit, deși un parvenit ar fi poate mai prudent și ar ține să-și epateze anturajul, invitându-l la discuții savante, audiții de operă și sherry. În această logică intolerantă a amintirii, chiar calitățile lui „Abe” sunt constant asociate cu defecte majore: „Abe” trăiește
[Corola-publishinghouse/Science/2145_a_3470]
-
2. Naratorul: povestitor, personaj care relatează fapte, întâmplări. 3. Personajul: fiecare dintre personajele care figurează într-o operă literară; erou într-o operă literară, muzicală, cinematografică sau plastică. 1. Omul - este un „investigator, un denigrator al calităților și rangurilor” / , / „un parvenit care Ț și întemeiază speranțele pe intrigă și mitomanie.” Ț M. Robert - este „părintele” personajelor (!! inclusiv al naratorului), „dirijorul” lor „judecătorul” (!! alături de cititor, pe care-l ia părtaș), este un „demiurg” ce dispune de viața „creaturilor” sale după pofta inimii
Noțiuni de teorie literară pentru gimnaziu by Doina Munteanu () [Corola-publishinghouse/Science/91833_a_93194]
-
cei puternici. „Să cugeți mereu la cele prin care poți fi liniștit.” (P. Syrus) Recomandarea aceasta se impune nu numai prin Înțelepciunea ei, ci și pentru motivul invocat de Solon: „Totdeauna vine, În cele din urmă, pedeapasa”. Conformism, oportunism atitudinal „Parveniții sînt ca maimuțele, avînd aceeași dibăcie ca ele; te uiți la ei de jos În sus, le admiți agilitatea la cățărat; dar cînd ajung la culme, nu mai vezi decît părțile lor rușinoase.” (H. de Balzac) Mediocritatea ajunsă sus, prin
[Corola-publishinghouse/Science/2317_a_3642]
-
extrem, extrem de rar. Ea este un proces ascuns, tăcut, scormonitor, răscolitor, suportat în taină. Potrivit lui D. Sayers "invidia este marele nivelator: dacă nu poate nivela lucrurile în sus, le nivelează în jos... în cel mai bun caz, invidia este o parvenită și o snoabă; în cel mai rău, o distrugătoare decât să fie cineva mai fericit decât ea, mai bine ne vede pe toți nefericiți, la grămadă" (apud Epstein, 2008, pp. 38-39). Fiind vorba de bucuria josnică încercată la spectacolul nefericirii
by Gabriel Albu [Corola-publishinghouse/Science/1037_a_2545]
-
Rică și Venturiano, observă în continuare Ibrăileanu, Caragiale obține un efect comic. Întradevăr, alăturarea unui diminutiv mahalagesc cu un nume patronimic, cu un iz italienesc sau fanariot, stârnește comicitate prin contrastul dintre aspectele etice și sociale. După douăzeci și cinci de ani, parvenitul va semna Andrei Venturianu. La fel, într-o notă semnată de Emil Gârleanu („Falanga literară și artistică“, vol I, 1910, nr. 8, 28 februarie), cu titlul și personajele dictate de însuși Caragiale, titlul piesei este Titircă, Sotirescu & C-ie, iar
Lumea politică pe scena lui I. L. Caragiale by Corina Baraboi () [Corola-publishinghouse/Science/1677_a_3045]
-
situație pe care o pune în scenă? După ce a încercat s-o ucidă pe doamna de Rênal, surpriză, Julien nu mai este același om. Lumea însăși nu mai este aceeași pentru el: "privea toate lucrurile sub o nouă înfățișare". Măruntul parvenit, ambițios și imoral, dă, dintr-odată, dovadă de curaj și de înălțime morală. Cinismul basculează deodată spre eroism. Un imposibil i-a cuprins toată ființa: imposibil să mai continui să trăiesc, imposibil să nu fiu ghilotinat, imposibil să nu mă
[Corola-publishinghouse/Science/1554_a_2852]
-
orice om și, încă mai mult, orice societate poartă cu sine germenii acelorași mizerii și urîciuni proprii speciei întregi". Un studiu de caz (Simț de clasă) este parvenitismul, rămas, după cum se constată, cu aceleași valențe și astăzi. Starea psihică a parvenitului este dezorientarea și clătinarea. Este, cum spune românul, speriat. Ca adept al doctrinei junimiste de creștere organică, remarcă: "Este vulgară vorba că societatea noastră, sub influența irezistibilă a unor civilizații străine, a sărit dintr-odată mai multe trepte istorice, în loc să
[Corola-publishinghouse/Science/84998_a_85783]
-
e în adevăr respectabilă". Această fugă după modele străine, perpetuată și în contemporaneitate, afectează și structura socio-culturală internă. "Parvenitismul acesta al culturii noastre față de alte culturi a sporit și complicat pe acel intern, de clasă, foarte energic și fără de asta; parvenitul era silit să copieze și mutrele unei clase naționale și formele unei culturi străine. Distanța socială și morga par să fie la noi mai nesigur accentuate ori cu mai puțină consecvență și sistemă decît în alte societăți. Circulația între pături
[Corola-publishinghouse/Science/84998_a_85783]
-
fi simțind efectele săriturii de care vorbeam. Acei cari se vîră în clasa considerată ca cea mai de sus, fără să aibă legături de sînge cu dînsa, rămîn, orice ar face, totdeauna la ușă sau pe aproape. Drept vorbind, sforțările parvenitului semnifică negarea principiului claselor nobiliare, adică negarea idealului după care tocmai umblă el cu limba scoasă. Omul fără simț de clasă este o caricatură cu deosebire mizerabilă și stricătoare de apetit. Românul trebuie să o fi văzut in exemplare și
[Corola-publishinghouse/Science/84998_a_85783]
-
în vederea realizării unui țel anume. Căci, cu toate că, sau mai degrabă tocmai pentru că puterea este un instrument indispensabil în politică, iar dorința de putere, una din forțele motrice ale politicii, nu există degradare mai periculoasă a forței politice decît fanfaronada unor parveniți ajunși la putere, decît vanitatea narcisistă a celor copleșiți de sentimentul puterii și decît, în genere, orice cult al puterii în sine. Simplul "politician al puterii", cum îl numește și la noi un cult practicat cu fervoare, poate avea o
[Corola-publishinghouse/Science/84998_a_85783]
-
subminat de insolvabile probleme psiho-locomotorii și un psihic prins În capcana unei origini sociale aflate sub nivelul inteligenței sale. Sentimentul de inferioritate, care mai târziu Îl va transforma Într-un fel de Rastignac (dar un Rastignac anemic, lipsit de energia parvenitului), lucrează constant asupra psihicului său ultrafragil. Amestec de luciditate („am caracter, dar numai În lucrurile mari”) și de bovarism bine temperat, el oscilează Între extreme - și numai Între extreme -, navetând cu o deconcertantă nonșalanță Între cele mai nobile sentimente umanitare
[Corola-publishinghouse/Science/1893_a_3218]
-
compromitere a noțiunilor elementare de civilizație, proliferarea violenței, jafului și imposturii, instaurarea unei pseudoordini întemeiate pe delațiune, abuz, corupție, declarativism calp. Este etalată o paradă a principalilor plenipotenți, de la Lenin și Troțki până la Kerenski („Napoleon fără un sfert de oră”, parvenitul al cărui prim gest revoluționar a fost să se mute în palatul imperial), consemnându-se și conflictele de idei dintre „moderații” gen Plehanov și „excesivii” gen Maxim Gorki. Calitățile literare ale acestei scrieri cu caracter memorialistic sunt relativ modeste, însă
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286827_a_288156]