733 matches
-
-l mai poate impresiona. Totul e parte dintr-un scenariu pe care-l cunoaște Încă din copilărie. Se Îndreaptă spre moarte cu un fel de resemnare Întristată. Tot ce va mai face pe parcurs e doar transcrierea mecanică, lipsită de patetism a unei predestinări. Chiar dacă visează, pentru o clipă, să joace rolul de mediator Între Franța și Germania, nu e decât un gând trecător. Gândurile constante Îl duc În altă direcție, spre moarte, spre moartea ce avea să vină. Pentru că ea
[Corola-publishinghouse/Science/1893_a_3218]
-
În Spania sau de a-și găsi un adăpost În Elveția). Nu suportă ambiguitatea și tot ce-și dorește e o moarte demnă, așa cum un revoluționar și un reacționar ca el merită. „Trăim”, scrie el cu o resemnare plină de patetism, trăim În epoca primului secol dinainte, și a primului secol de după Hristos, epocă a exilurilor, a proscrierilor, a sinuciderilor. Epocă dificilă pentru că nu mai e loc, literalmente, unde cei Învinși să pună piciorul. Învins, definitiv Învins, el nu dorește decât
[Corola-publishinghouse/Science/1893_a_3218]
-
conștiente a autorului de a (se) dezvălui, cât și efectele secundare ale unei transcrieri evenimențiale cu substrat strict contabilicesc. Deformări Între prima modalitate și cea de-a doua se poate discerne o diferență de tensiune emoțională. Dacă În cazul dintâi patetismul, coloratura emoțională, subiectivitatea conștientă (dar creatoare) sunt mai ușor de descoperit, În cea de-a doua ele se ascund Îndărătul aparent obiectivei relatări lipsite de pasionalitate, În stilul camerei cinematografice. Însă chiar dacă participă la constituirea unui cadru preestetic sau mai
[Corola-publishinghouse/Science/1893_a_3218]
-
fi aduse la același numitor și catalogate Într-o singură direcție a confesiunii, notațiile pline de disperare ale Virginiei Woolf și ariditatea unor note cvasi-contabilicești, din Jurnalul lui Liviu Rebreanu? Dar emfaza aproape adolescentină din notele lui Henri BeyleStendhal și patetismul rece al frazelor fără șir Înscrise În jurnalele lui Tolstoi? Dar tragismul cutremurător din Însemnările lui Kafka și scriitura albă, impasibilă, a lui Camus? Firește, asemănările nu sunt de suprafață. Mai mult, ele sunt irelevante atâta vreme cât vrem să comparăm cantitatea
[Corola-publishinghouse/Science/1893_a_3218]
-
comparații între cotidianul de altădată și cel de astăzi. Cititorul era de la început avertizat că va fi solicitat să înțeleagă mai întâi "puțină geografie". Autorul a definit și a delimitat spațiul românesc prin câteva mari unități de relief, personificând fără patetism proiecția lor pe hartă, pentru a înlesni memorizarea 236. Apelul la orientarea spațială a rămas o constantă a povestirii, fiind un bun prilej de colaborare în localizarea intrigii istorice ("uitați-vă pe hartă!"). Povestitorul nu a utilizat periodizările istoriografiei academice
Didactica apartenenţei: istorii de uz şcolar în România secolului XX by Cătălina Mihalache () [Corola-publishinghouse/Science/1404_a_2646]
-
intens de reconstrucție, început cu refacerea căilor de comunicație. În acei ani, lozincile au fost productive, pentru că oamenii chiar le-au urmat: "cu fața spre căile ferate!", "lupta podurilor", "lupta cu cărbunele". Privirea aproape nostalgică a autorului reda ceva din patetismul anilor respectivi: "reconstruirea a însemnat o mare dăruire pe care poporul a făcut-o cu mare încredere și abnegație, cu toate că condițiile de viață erau foarte grele" (Ibidem, p. 144). Abia după acești ani începuse, după cum se afirma chiar din titlul
Didactica apartenenţei: istorii de uz şcolar în România secolului XX by Cătălina Mihalache () [Corola-publishinghouse/Science/1404_a_2646]
-
serie de sfere interacționează permanent cu jurnalismul: arta (în special fotografia și literatura), teatrul (în show-urile televizuale), educația (în emisiunile culturale) * de la un jurnalist preprogramat, ¨preot¨ al limbii de lemn și stilului formular * la un jurnalist tentat de hiperbolă, patetism, excese. Încercînd să diagnosticăm maladiile presei posttotalitare, am putea utiliza termenul creat de Lucien Sfez tautism (tautologie și autism sau redundanță și solitudine). Cea de-a doua maladie ar fi paranoia eșecului (multe editoriale utilizează toată rețeaua metaforică a ruinei
Semiotica, Societate, Cultura by Daniela Rovenţa-Frumușani [Corola-publishinghouse/Science/1055_a_2563]
-
incapacitatea acestui interlocutor "privilegiat" de a înțelege cu adevărat sensul respectivului cuvânt. Patetic este, uneori, Ivan Denisovici, de fapt fals patetic în relație cu supraveghetorii, așa cum apare în situația în care încearcă să se dezvinovățească și să scape de carceră. Patetismul devine, în cazul acestui personaj, o mască sau o modalitate de a se eschiva de abuzurile practicate în lagăr: Dar pentru ce, cetățene șef? întrebă Șuhov cu un glas mai abătut decât era el în realitate"407. Despre orientarea spre
Proza lui Alexandr Soljenițin. Un document artistic al Gulagului by Cecilia Maticiuc () [Corola-publishinghouse/Science/1022_a_2530]
-
ale omului plecat la vânătoare în căutarea hranei sau care prezintă evenimente din viața oamenilor în toate timpurile. În Victorian Narrative Paintings , Lister abordează vizualitatea victoriană cu poveștile, ideile și anecdotele ei, reprezentate de oamenii, vestimentația, decorurile, morala, comedia sau patetismul unui timp care exprimă o vârstă istorică și comunică, în mod particular, condiția acestei vârste. Lister observă că pictura victoriană selectează, printre altele, figura burghezului care privește confortabil morala tristă a unor picturi ca The Last Day in the Old
ÎNTRE NARATOLOGII by JANA GAVRILIU () [Corola-publishinghouse/Science/1208_a_2198]
-
ale omului plecat la vânătoare în căutarea hranei sau care prezintă evenimente din viața oamenilor în toate timpurile. În Victorian Narrative Paintings , Lister abordează vizualitatea victoriană cu poveștile, ideile și anecdotele ei, reprezentate de oamenii, vestimentația, decorurile, morala, comedia sau patetismul unui timp care exprimă o vârstă istorică și comunică, în mod particular, condiția acestei vârste. Lister observă că pictura victoriană selectează, printre altele, figura burghezului care privește confortabil morala tristă a unor picturi ca The Last Day in the Old
ÎNTRE NARATOLOGII by JANA GAVRILIU () [Corola-publishinghouse/Science/1208_a_2197]
-
ale omului plecat la vânătoare în căutarea hranei sau care prezintă evenimente din viața oamenilor în toate timpurile. În Victorian Narrative Paintings , Lister abordează vizualitatea victoriană cu poveștile, ideile și anecdotele ei, reprezentate de oamenii, vestimentația, decorurile, morala, comedia sau patetismul unui timp care exprimă o vârstă istorică și comunică, în mod particular, condiția acestei vârste. Lister observă că pictura victoriană selectează, printre altele, figura burghezului care privește confortabil morala tristă a unor picturi ca The Last Day in the Old
ÎNTRE NARATOLOGII by JANA GAVRILIU () [Corola-publishinghouse/Science/1208_a_2196]
-
din Veneția, în traducerea lui Gală Galaction (Editură Junimea, 1971, 322 p). 1972 În Italia, Mario Ricci toarnă o adaptare pentru televiziunea RĂI. 1973 Robert Eddison apare la Actors' Company și la New York într-o producție memorabilă, mai ales prin patetismul scenei finale. 1975 O producție cinematografică americană actualizată. Filmul britanic Regele Lear regie J. Miller, cu Michael Hordern în rolul titular, o producție BBC 1976 D. I. Suchianu și Constantin Popescu publică Shakespeare pe ecran, Editura Meridiane, București. 1977 Howard Helperin
by William Shakespeare [Corola-publishinghouse/Science/1030_a_2538]
-
cât de neînsemnate și de previzibile (ca un clișeu) sunt "evenimentele" din romanul lovinescian citind paginile despre sejurul lui Bizu în Italia, în care prozatorul reia (a câta oară?) episodul "dragostei florentine" (povestea cu Igeea), relatat de astă dată fără patetism, în cheia unei anecdote "imagologice" despre ignoranța femeii (Igeea confundă Bucureștiul cu Belgradul) și despre curiozitatea localnicilor față de "cizmele" bătrânului Fritz. Mult mai captivante par secvențele ulterioare, în care Bizu, reîntors din călătorie, asistă neputincios la suferința tatălui său, confruntându
Scriitorul si umbra sa. Volumul 1 by Antonio Patraş [Corola-publishinghouse/Science/1053_a_2561]
-
și viziunea despre lume se reflectă în poezia studiată Întreaga poezie a lui „Bacovia, poetul de plumb“ este „un solilocviu pe muche de cuțit, între luciditate și demență; ca și pe marii romantici, amorul și moartea îl obsedează, dar fără patetism retoric“. Această opinie critică formulată de către Pompiliu Constantinescu evidențiază, cred eu, nu numai două dintre temele poeziei Plumb, ci și noutatea viziunii bacoviene, în ruptură cu idealismul romantic. Din punctul meu de vedere, această viziune stranie este generată de supralicitarea
Şi tu poţi lua 10 la BAC! Ghid complet pentru probele de limbă, comunicare şi literatură română by Mioriţa Baciu Got, Rodica Lungu, Ioana Dăneţiu () [Corola-publishinghouse/Science/1365_a_2894]
-
toate treptele alerg la teatru ca la o școală de morală, de învățătură și de bună cuviință, unde fiecare poate, desfătându-se să dobândească virtuțile cele mai de trebuință la viețuirea socială."233 Tonul folosit aici este oarecum încărcat de patetism, însă dincolo de aceste accente hipertrofiante date de folosirea adjectivului pronominal toate sau a enumerației, ar fi de remarcat elogiul făcut teatrului și sesizarea aspectelor mai importante în ceea ce privește receptarea reprezentărilor teatrale care este deopotrivă subsumată plăcerii estetice și utilității educative. Cel
[Corola-publishinghouse/Science/1558_a_2856]
-
imaginația infantilă proaspătă, ingenuă, nestrunită, transcende în fabulos: "Lecțiile s-au suspendat. / învățătorul R.M. / ne-a aranjat în rând / și ne-a dus să-l vedem / (ca într-o excursie, cântând). Semăna cu un salcâm înflorit / în glodul prăvălit..." Un patetism în spiritul lui Ion Barbu (cel din După melci) merge la țintă: "Eram copii proști și tehui / și am început să bocim în jurul lui..." Poet al înmuguririi și al dimineților sufletului, un Nicolae Dabija grațios se copilărește intenționat pentru a
[Corola-publishinghouse/Science/1545_a_2843]
-
frumos pasaj ce evocă tânguirile omuleților de ceară închiși în barăcile din iarmaroace, care dau astfel glas suferinței unor vieți încătușate pe vecie în temnița jalnicelor lor trupuri. Căci în aceste făpturi neînsemnate, disprețuite și atât de „ieftine”, se ascunde patetismul sfâșietor al unei materii siluite, brutalizate. Modelul manechinului, modelul figurii de ceară oferit de Kantor actorului aparține, așadar, unei culturi marginale, admise „la limită” și situate, prin urmare, departe de „splendidele temple ale artei”, în sfera „ciudățeniilor lipsite de orice
Fantoma sau îndoiala teatrului by Monique Borie () [Corola-publishinghouse/Science/1979_a_3304]
-
îndeplinește și funcțiile Morții, astfel încât „transformarea sa finală într-o hidoasă patroană de bordel”, comentează regizorul, „pare să unească noțiunile cele mai îndepărtate într-un conglomerat implacabil, dar atât de omenesc: moarte, rușine, circ, putrefacție, sex, simulacru, degradare, umilință, descompunere, patetism, absolut”. Într-adevăr, Măturătoarea-Moarte e autoarea unor „ghidușii” destul de macabre. La un moment dat, ea împinge în scenă un leagăn mecanic având aspectul unui mic sicriu, înăuntrul căruia se rostogolesc două bile de lemn. Kantor ne asigură că această mașinărie
Fantoma sau îndoiala teatrului by Monique Borie () [Corola-publishinghouse/Science/1979_a_3304]
-
cărții, anul 1980, subliniindu-se rezultatele programului de reconstrucție și sistematizare inițiat de președinte. Paradoxal, dacă În primul volum tonul alternează Între tristețe și speranță, În cel de-al doilea pendulează Între entuziasm isteric, definit ca „optimism funciar”, vindictă și patetism exacerbat. 8. Spre deosebire de primul, cel de-al doilea volum are o structură antitetică pe trei paliere: a) Înfruntarea dintre doi adversari ireconciliabili, stihia și forța solidarităților dirijate de un lider luminat, exponențial, Nicolae Ceaușescu; b) distrugerii Îi corespunde reconstrucția, necesitând
Comunism și represiune în România. Istoria tematică a unui fratricid național by Ruxandra Cesereanu () [Corola-publishinghouse/Science/1909_a_3234]
-
în care zac frînturi din destinul lor absurd, în căutarea unei noime care să-i ajute să meargă mai departe. A unor înțelesuri, a unor adevăruri... Dar, ca sub un blestem, e o zbatere în deșert, un ritual în gol, patetismele care-i încearcă pe cei adunați în "Salon" nefiind decît o vană exasperare. O căutare ce duce spre niciunde și, oricum, nu spre un orizont al limpezirilor de conștiință. Cu strîngere de inimă, după clipa de amuzament, descoperi mai curînd
[Corola-publishinghouse/Science/1484_a_2782]
-
cinematografică a operelor literare de la care pleacă (Vine doamna și domnul General de Gheorghe Brăescu, Moartea înghițitorului de săbii și Revoltă în port de Alexandru Sahia), Înghițitorul de săbii este filmul unui AUTOR singular în lumea noastră cinematografică, al cărui patetism dramatic emoționează pentru că nu e desuet, nu are stridențe și e sincer, are rasă și substanță intelectuală, lucru rar și cu atât mai valoros cu cât este însoțit de har. După mai bine de patru decenii de creație, Alexa Visarion
[Corola-publishinghouse/Science/1453_a_2751]
-
puțin episodul inspirat de proza lui Brăescu este memorabil), un același suflu, de esență tragică, profund existențială, străbate toate filmele sale, dându-le o notă aparte, un statut specific, contestatar, intrigând chiar prin amestecul sui-generis de bufonadă, simbol, gravitate, asprime, patetism, configurator de lumi crepusculare, aflate la granița umanului și a grotescului, dar brăzdate, în același timp, de revoltă și premonitoare lumini. O astfel de lumină este, iată, Punct... și de la capăt, un tulburător film inspirat din actualitate, o meditație răscolitoare
[Corola-publishinghouse/Science/1453_a_2751]
-
a revizitat în permanență pe Shakespeare, Cehov și Caragiale, învățând de la ei să înțeleagă cele mai subtile nuanțe ale umanului. Tot de la marii dramaturgi a deprins Alexa Visarion și arta spectacolului mare, care nu se ferește de emoțiile intense, de patetism și de narațiunea amplu desfășurată, ba nici chiar de teatralitate. Regizorul de film Alexa Visarion e, la rândul său, un "derivat" al omului de teatru. Spun "derivat" în lipsa altui cuvânt mai bun și fără nici o nuanță peiorativă. Să mă explic
[Corola-publishinghouse/Science/1453_a_2751]
-
și viziunea despre lume se reflectă în poezia studiată Întreaga poezie a lui „Bacovia, poetul de plumb“ este „un solilocviu pe muche de cuțit, între luciditate și demență; ca și pe marii romantici, amorul și moartea îl obsedează, dar fără patetism retoric“. Această opinie critică formulată de către Pompiliu Constantinescu evidențiază, cred eu, nu numai două dintre temele poeziei Plumb, ci și noutatea viziunii bacoviene, în ruptură cu idealismul romantic. Din punctul meu de vedere, această viziune stranie este generată de supralicitarea
Şi tu poţi lua 10 la BAC! Ghid complet pentru probele de limbă, comunicare şi literatură română by Mioriţa Baciu Got, Rodica Lungu, Ioana Dăneţiu () [Corola-publishinghouse/Science/1365_a_2893]
-
în opera sa culminează filozofia: după el a urmat în adevăr nefilozofia: adică sfiala de abstracție", observă cu o ironie amară Blaga 56. Elanul constructiv al romanticilor cedează locul constatării riguroase, iar efervescența fantastă experimentului; se renunță la subiectivitate și patetism în favoarea obiectivității și exactității; regula înlocuiește excepția, istoria ca atare se substituie mitologiilor de orice tip, realitatea nudă proiecției ideale. Un soi de verism general tinde să demitizeze totul.57 Pozitivismul e descriptiv, comparativ și inductiv tipologizant, iar nu explicativ
Dilthey sau despre păcatul originar al filosofiei by Radu Gabriel Pârvu () [Corola-publishinghouse/Science/1405_a_2647]