845 matches
-
creștină în vechiul Tomis, MM, 1962, 1-2; Klaus Gamber, Niceta von Remesiana. Introductio ad competentes, Regensburg, 1964; Owen Chadwick, John Cassian, Cambridge, 1968; D. Onciul, Scrieri istorice, I, București, 1968, 89-279; Ștefan C. Alexe, Sfântul Niceta de Remesiana și ecumenicitatea patristică din secolele IV și V, „Studii teologice”, 1969, 7-8; Vasile Gh. Sibiescu, Sfântul Sava „Gotul”, „Glasul Bisericii”, 1972, 3-4; Ioan Rămureanu, Noi contribuții privind pătrunderea creștinismului la traco-geto-daci, „Ortodoxia”, 1974, 1; Ioan G. Coman, Operele literare ale Sfântului Ioan Cassian
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287830_a_289159]
-
Misiune al Bisericii Ortodoxe Române, București, 1990, p. 879. footnote>. Adevărurile propovăduite de acești corifei ai teologiei creștine și cuvintele lor inspirate nu au fost îngropate de uitare și nu s-au diminuat în secolele de când au fost rostite. Literatura patristică este atemporală și nu devine desuetă sau vetustă. Ea este mereu actuală, căci, ca orice capodoperă, ea „scapă de sub acțiunea Timpului. E un corp bine închegat. E un moment cristalizat, deși trecător. E scoasă din flux”<footnote Nicolae Steinhardt în
Biserica Ortodoxă Română by Liviu PETCU () [Corola-publishinghouse/Science/120_a_155]
-
stadiul actual și de perspectivă al teologiei. Ele nu trebuie înțelese și primite ca aparținând unor vremuri trecute, căci nu trebuie să ne întoarcem la trecut și să trăim cufundați în el; nu ne gândim să ne întoarcem la epoca patristică și să o luăm de model, ci înseamnă, însă, a lua din literatura patristică „duhul de totdeauna al Ortodoxiei și a-l păstra cu sfințenie, ca îndreptar al credinței și al vieții ei, ca remediu al suferințelor ei, ca împlinire
Biserica Ortodoxă Română by Liviu PETCU () [Corola-publishinghouse/Science/120_a_155]
-
aparținând unor vremuri trecute, căci nu trebuie să ne întoarcem la trecut și să trăim cufundați în el; nu ne gândim să ne întoarcem la epoca patristică și să o luăm de model, ci înseamnă, însă, a lua din literatura patristică „duhul de totdeauna al Ortodoxiei și a-l păstra cu sfințenie, ca îndreptar al credinței și al vieții ei, ca remediu al suferințelor ei, ca împlinire a lipsurilor ei, ca garanție a existenței ei”<footnote Profesor Dr. Teodor M. Popescu
Biserica Ortodoxă Română by Liviu PETCU () [Corola-publishinghouse/Science/120_a_155]
-
patristice, descoperim cu bucurie conglăsuirea minunată a Părinților și armonia scrierilor acestora. Cu toții mărturisesc o învățătură dumnezeiască și unanim acceptată de Biserică. Universalitatea literaturii patristice o garantează universalitatea Sfintei Scripturi, căci această literatură este parte componentă a Sfintei Tradiții. Mărturia patristică este conformă cu Scriptura și Scriptura confirmă ortodoxia acestei mărturii care se inspiră și își trage seva din Scriptură și o tălmăcește pe aceasta într-un mod greu de egalat. „Deci dacă Sfânta Scriptură și Sfânta Tradiție au caracter universal
Biserica Ortodoxă Română by Liviu PETCU () [Corola-publishinghouse/Science/120_a_155]
-
un mod greu de egalat. „Deci dacă Sfânta Scriptură și Sfânta Tradiție au caracter universal, valabilitate universală pentru Biserică, implicit și învățăturile patristice care sunt parte componentă a Sfintei Tradiții au caracter universal”<footnote Pr. Nicolae Chifăr, Teologie și spiritualitate patristică, Edit. Trinitas, Iași, 2002, p. 8. footnote>. Prin urmare, învățăturile Părinților oferă garanția unei teologii corecte și constituie piatra de temelie pentru zidirea duhovnicească a creștinilor de pretutindeni și din orice secol. Biserica Ortodoxă are în Părinții Sfinți „o mare
Biserica Ortodoxă Română by Liviu PETCU () [Corola-publishinghouse/Science/120_a_155]
-
viață ale Sfinților Părinți sunt un model demn de urmat pentru creștinii din toate timpurile, iar operele lor au fost și rămân surse de inspirație pentru majoritatea teologilor din zilele noastre, de aceea ei sunt citați cu multă generozitate. Gândirea patristică a avut o influență deosebită asupra teologiei și este promulgată de o seamă de teologi contemporani, urmași fideli ai învățăturii Părinților. Teologia ortodoxă actuală trebuie să se situeze în deplin acord cu principiile teologice patristice, care trebuie să constituie și
Biserica Ortodoxă Română by Liviu PETCU () [Corola-publishinghouse/Science/120_a_155]
-
paradoxurile fundamentale: al Maicii și Fecioarei, al staturii de om dar și de Dumnezeu a lui Hristos, al morții ca înviere, și ne solicită să înțelegem și paradoxul: a scrie despre ceea ce nu poate fi descris<footnote Radu Preda, „Mărturia patristică”, în rev. Studii Teologice, Seria II-a, XLV (1993), nr. 5-6, p. 85. footnote>. Textul patristic invită „la modul de judecată duhovnicesc, la acel fel de a gândi despre lucruri în determinarea lor curată, dată de Creator, iar nu în
Biserica Ortodoxă Română by Liviu PETCU () [Corola-publishinghouse/Science/120_a_155]
-
autorități divine care conferă acestor valori tărie și perpetuitate. Întrupate în creștinii dedicați asemănării cu Hristos, aceste valori morale perene ca: dreptatea, adevărul, modestia, jertfirea pentru aproapele, prietenia, curajul, cumpătarea, cinstea, dragostea etc. pe care ni le îmbie orice scriere patristică, nu sunt prezentate ca niște simple noțiuni abstracte, ci ca forțe vii ce își au izvorul în Logosul divin și care împodobesc pe creștini cu frumusețe netrecătoare. În acest fel, creștinii dobândesc prin strălucirea faptelor lor slava neveștejită la Dumnezeu
Biserica Ortodoxă Română by Liviu PETCU () [Corola-publishinghouse/Science/120_a_155]
-
Ioan G. Coman, op. cit., p. 14. footnote>. Învățăturile ce au primit consimțământul unanim al Părinților Bisericii sau a celei mai mari părți dintre ei, sunt de o autoritate de neînvins, reprezentând, de fapt, doctrina Bisericii celei una. Scriitorii din epoca patristică au, de atunci, acest privilegiu, foarte rar pentru cei care îi urmează, de a se bucura încă în aproape întreaga creștinătate de o venerație profundă. Protestanții de diferite nuanțe și ortodocșii orientali, cât și catolicii îi invocă cu plăcere și
Biserica Ortodoxă Română by Liviu PETCU () [Corola-publishinghouse/Science/120_a_155]
-
caracter îi clasează într-o poziție aparte<footnote F. Cayré, A. A. Précis de Patrologie, Histoire et doctrine des Pères et Docteurs de l’Église, Tome premier, Livres l et II, Paris-Tournai-Rome, 1927, p. 1. footnote>. Pentru tinerii teologi, opera patristică oferă idealul sacerdotal cunoscut prin studierea Sfinților Părinți care au fost prin excelență doctori, apologeți, sfinți, într-un cuvânt, adevărați preoți<footnote Ibidem, p. XVI. footnote>. În formarea viitorilor preoți, profesorilor de religie, studenților în teologie, precum și a bunilor creștini
Biserica Ortodoxă Română by Liviu PETCU () [Corola-publishinghouse/Science/120_a_155]
-
pe cei ce o urmează, învățătura Sfinților Părinți a fost transmisă prin succesiune neîntreruptă de la Hristos și apostolii Săi până în ziua de astăzi și nu a existat niciodată o perioadă de la întemeierea Bisericii Domnului Hristos pe pământ, în care gândirea patristică să nu călăuzească Biserica. Lectura și aprofundarea operelor patristice se impune prin continui identificări și creații spirituale actuale ca: „1. Adoptarea erei actuale (creștine), respectată de toată planeta, eră elaborată de daco-romanul Dionisie cel Mic. 2. O nouă viziune în
Biserica Ortodoxă Română by Liviu PETCU () [Corola-publishinghouse/Science/120_a_155]
-
2. O nouă viziune în istoria lumii, întruchipată în speranță, muncă, rugăciune, creație și progres (epectasis). 3. Sfinții Părinți prețuiesc popoarele zise barbare, cărora le creează cultură prin invenții de alfabete și literaturi naționale (Ulfila, Mezrob, Pahomie etc.). 4. Literatura patristică cultivă un ecumenism real, promovând apropierea Bisericilor prin Sinoade Ecumenice, schimburi de vizite, circulație de opere și idei, smerenie, onestitate în raporturile interbisericești. 5. Sfinții Părinți au cultul păcii, pe care o consideră drept <<mama tuturor bunurilor>>. Ei sunt împotriva
Biserica Ortodoxă Română by Liviu PETCU () [Corola-publishinghouse/Science/120_a_155]
-
de opere și idei, smerenie, onestitate în raporturile interbisericești. 5. Sfinții Părinți au cultul păcii, pe care o consideră drept <<mama tuturor bunurilor>>. Ei sunt împotriva violenței de orice fel și socotesc războiul drept o <<ucidere organizată și multiplicată>>. 6. Patristica a creat genul literar al filocaliei sau al râvnei după însușirea frumuseților duhovnicești, care duc la desăvârșire. 7. Sfinții Părinți prețuiesc omul ca pe chipul lui Dumnezeu, dar îl și ceartă pentru păcatele sale. Umanismul patristic cultivă, printre altele, două
Biserica Ortodoxă Română by Liviu PETCU () [Corola-publishinghouse/Science/120_a_155]
-
sau al râvnei după însușirea frumuseților duhovnicești, care duc la desăvârșire. 7. Sfinții Părinți prețuiesc omul ca pe chipul lui Dumnezeu, dar îl și ceartă pentru păcatele sale. Umanismul patristic cultivă, printre altele, două valori-forțe: logosul rațiunea și dragostea. Oamenii patristici își trăiesc aievea credința sau concepția”<footnote Preot Prof. Dr. Ioan G. Coman, op. cit., p. 5-6. footnote>. Prin scrierile lor, Sfinții ne cheamă spre lumina cea adevărată a Ortodoxiei, atrăgându-ne spre izvoarele limpezi ale spiritualității răsăritene, plină de prezența
Biserica Ortodoxă Română by Liviu PETCU () [Corola-publishinghouse/Science/120_a_155]
-
ne inspirăm și să sorbim învățătura ortodoxă de la izvoarele literaturii patristice, căci Sfinții Părinți au trăit în condiții asemănătoare cu ale noastre și, totuși, s-au străduit să păstreze neschimbată învățătura dreptei credințe, care va dăinui până la sfârșitul lumii. Literatura patristică este un obelisc al frumuseții, căci se caracterizează și se prezintă ca sublimă frumusețe, pe care o imprimă în sufletele tuturor celor ce o îndrăgesc și le conduce pe acestea spre frumusețea inefabilă a Dumnezeirii. Această frumusețe „atrage ca o
Biserica Ortodoxă Română by Liviu PETCU () [Corola-publishinghouse/Science/120_a_155]
-
și nu îmbătrânește. Omul capabil să ofere și să primească o asemenea iubire și frumusețe este chipul lui Dumnezeu, care a turnat în inima lui această putere uriașă”<footnote Pr. Prof. Ioan G. Coman, Frumusețile iubirii de oameni în spiritualitatea patristică, Editura Mitropoliei Banatului, Timișoara, 1988, p. 5. footnote>. Interesul Bisericii vechi pentru Sfinții Părinți s-a manifestat dintr-un dublu punct de vedere. Înainte de toate „sunt citați cu un scop doctrinar: ei sunt martorii adevăratei învățături a Bisericii. În același
Biserica Ortodoxă Română by Liviu PETCU () [Corola-publishinghouse/Science/120_a_155]
-
mediul clerical, ci și simplii credincioși, însetați de frumusețea vieții creștine autentice, s-au apropiat cu dor nestăvilit de cunoașterea tezaurului patristic și de însușirea lui, adăpându-se direct de la izvoarele nesecate de frumusețe și înțelepciune ale gândirii Părinților. Spiritualitatea patristică ne-a fost, nouă românilor, familiară, modelându-ne stilul de viață creștină și familiarizându-ne cu Dumnezeu. De aceea, bunii creștini au zăbovit îndelung asupra scrierilor Sfinților Părinți, citindu-le, meditând asupra lor și trecându-le prin retorta sufletului lor
Biserica Ortodoxă Română by Liviu PETCU () [Corola-publishinghouse/Science/120_a_155]
-
col. 90. footnote> și „după cum foamea este o dovadă a sănătății trupului, tot astfel dragostea de cuvintele duhovnicești este o dovadă a sănătății sufletești”<footnote Idem, Omilia 2, 1 la Isaia, P. G. LVI, col. 107. footnote>. Din fiecare scriere patristică descoperim cât de mult ne iubește Dumnezeu (de fapt aproape în fiecare pagină a literaturii patristice se observă o adevărată emulație între Sfinții Părinți în a releva dragostea lui Dumnezeu pentru noi) și descoperim astfel noi și noi motive de
Biserica Ortodoxă Română by Liviu PETCU () [Corola-publishinghouse/Science/120_a_155]
-
op. cit., p. 159. footnote>. Nu trebuie să ne mulțumim doar cu lectura și cu citarea textelor Sfinților Părinți, ci este de trebuință să le pătrundem și să le devenim ucenici, să ne însușim duhul lor, să dobândim mintea sfinților, inteligența patristică și logica credinței, tocmai pentru a putea face literatura patristică accesibilă omului secolului al XXI-lea și pentru a putea da și noi răspuns problemelor ce frământă omenirea de astăzi, așa cum au răspuns și Sfinții Părinți în vremea lor și
Biserica Ortodoxă Română by Liviu PETCU () [Corola-publishinghouse/Science/120_a_155]
-
cu lectura și cu citarea textelor Sfinților Părinți, ci este de trebuință să le pătrundem și să le devenim ucenici, să ne însușim duhul lor, să dobândim mintea sfinților, inteligența patristică și logica credinței, tocmai pentru a putea face literatura patristică accesibilă omului secolului al XXI-lea și pentru a putea da și noi răspuns problemelor ce frământă omenirea de astăzi, așa cum au răspuns și Sfinții Părinți în vremea lor și cum ar fi răspuns dacă ar fi trăit în epoca
Biserica Ortodoxă Română by Liviu PETCU () [Corola-publishinghouse/Science/120_a_155]
-
vorbelor mari pe care acel corn le grăia. Am privit până când fiara a fost omorâtă și trupul ei nimicit și dat focului” (v. 11). Acest scenariu va fi reluat în Apocalipsa lui Ioan, iar de aici va trece în literatura patristică încă de la începuturile acesteia. În ciuda asemănării lor, capitolele 2 și 7 oferă două viziuni diferite asupra istoriei, contradictorii chiar. Într‑adevăr, simbolul statuii (capul de aur, pieptul de argint, coapsele de aramă, picioarele de fier și lut) se construiește în jurul
[Corola-publishinghouse/Science/2074_a_3399]
-
în care se înscrie secțiunea consacrată învierii și venirii celor „doi” anticriști (vv. 791‑940), a cărei traducere o propunem în paginile următoare. Datele textului Secțiunea eshatologică a operei Carmen apologeticum este una dintre cele mai captivante din întreaga literatură patristică. În opinia lui Commodian, momentul în care vom primi „viața veșnică” este foarte aproape. El va fi însă precedat de o perioadă de conflicte violente. Primul semn eshatologic este reprezentat de „a șaptea persecuție” împotriva creștinilor, întreruptă de invazia goților
[Corola-publishinghouse/Science/2074_a_3399]
-
am ales să vorbim despre mitul Anticristului la Theodoret, traducând principalele texte în care figurează acesta. În primul rând, așa cum am amintit mai devreme, episcopul Cyrului realizează o sinteză de mari proporții, unică în felul său, ce recapitulează toate curentele patristicii de până atunci. Spiritul de sinteză, caracteristic lui Theodoret, este întâlnit de asemenea în fragmentele anticristologice. El nu inventează nimic sau aproape nimic, ci ordonează - operațiune extrem de importantă - o materie variată și neclară deopotrivă, cum este cea de care ne
[Corola-publishinghouse/Science/2074_a_3399]
-
1957-1966. Epist. 1-100 : vol. 1, Epist. 101-218 ; vol. 2, Epist. 219-366 ; vol. 3, Cod. Vasile, Sermo 11 (sermo asceticus et exhortatio de renuntiatione mundi) , vol. 31, col. 648 : PG 31, col. 625-648. Bibliografie Instrumente de lucru (în ordine alfabetică) Biblia patristica, Paris, 1975-1999, 7 vol. Blaise, A., Dictionnaire latin-français des auteurs chrétiens, revu spécialement pour le vocabulaire théologique par H. Chirat, Paris, 1993. Catholic Encyclopedia, New York, 1907-1914. Dictionnaire d’archéologie chrétienne et de liturgie, sous la direction de F. Cabrol et
[Corola-publishinghouse/Science/2074_a_3399]