827 matches
-
de niște spelunci ca Bucuria Nopții, unde iubita mea mamă și cu mine am fost maltratați și jefuiți. În ce mă privește, am căzut, din păcate, pradă unei fete vicioase și depravate, angajate să îndemne clienții să bea. În plus, patroana este nazistă. Abia am scăpat cu viață. Du-te și cercetează banda aia și lasă-ne pe noi în pace, stricător de case ce ești! În momentul acela, doamna Reilly luase cu forța telefonul din mâna fiului ei. Sergentul se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
-
la repetiții. Așteaptă numai să pun la punct număru’. O să fie o adevărată bombă. — Să-ți spun drept, Darlene, mi-e frică de tine și de papagalu’ ăla. — Stai să-ți arăt, Lana. Darlene își scoase scurta și-i arătă patroanei niște inele mici prinse lateral cu ace de siguranță de pantalonii și bluza ei. Vezi astea? Astea fac număru’ grozav. Am exersat la mine-n apartament. E ceva nou. Trage de inele cu ciocul, și-mi desface hainele. Ce vezi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
-
iasă ca din pușcă din local, dar își dădu seama că era mai înțelept să aștepte până când femeia termina ce avea de spus și ieșea din scenă. Cât ai clipi, se ghemui jos, lipindu-se de scenă. Deasupra capului său, patroana nazistă spunea: — Bine ați venit, doamnelor și domnilor. Introducerea era atât de oribilă, încât Ignatius fu cât pe ce să dea masa jos. — Plătește chiar acu’, ceru femeia, băgându-și capul sub masă ca să dea de fața clientului ei. — Taci
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
-
versiune în patru timpi a melodiei Doamna sofisticată. Nazista strigă: — Și acum urmează frumoasa virgină din Virginia, domnișoara Harlett O’Hara. Un bătrân de la una dintre mese bătu anemic din palme. Ignatius se iți pe deasupra marginii scenei și văzu că patroana plecase. În locul ei era un stativ împodobit cu inele. Ce avea de gând domnișoara O’Hara? Pe scenă lunecă apoi Darlene, într-o rochie de bal, cu o trenă lungă din plasă de nylon. Pe cap purta o pălărie monstruoasă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
-
o au despre el. Desigur, În clipa În care am să părăsesc acea cafenea În care intrasem plin de o bucurie năvalnică, nu voi avea altă imagine despre mine Însumi decît pe cea pe care și-o făcea și cumătra patroană de bordel: un client agățat de scumpa de Virginia și pe care trebuia să-l jumulească bine. În loc să mă țină În brațele ei, Virginia Îmi spusese: „Ei bine, pe curînd! Doamna are să-ți deschidă ușa“. Regresasem la stadiul delocuționar al
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1977_a_3302]
-
la capăt consecințele penibile ale păcatelor mele În Purgatoriu, un loc prevăzut anume pentru așa ceva. Octombrie 1958! Revoluția mea din octombrie! Acea fermecătoare Virginia! Se numea probabil Josiane sau Nicole. Mă Întreb ce s-o fi Întîmplat cu ea. CÎnd patroana de bordel și-a făcut apariția În separeul unde tocmai mă crezusem alpinist - Virginia mă făcea să urc pe versantul nordic al muntelui Cervin, un bun Început pentru cine avea să Înfrunte mai tîrziu cei 6 100 metri ai vîrfului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1977_a_3302]
-
mă prindă pe picior greșit? Tendințele mele paranoice se treziseră. Nu mă părăsiseră, de altfel, niciodată. Erau mereu prezente la Întîlnire! Mereu gata să-mi trimită spioni care să se țină scai de mine! Că mă făcuseră să iau o patroană de bordel drept reîncarnarea doamnei Marie-Isaure, treacă-meargă, dar, mulți ani mai tîrziu, cînd mă pregăteam să fac dragoste cu Maureen Michell, o cover-girl englezoaică cu ochi albaștri și păr blond, am simțit că mă Înmuiam chiar În clipa cînd ea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1977_a_3302]
-
gata să-și dea palme. Nu putea să facă nimic ca lumea? Gândul subit că vecinul ei avea o cheie de rezervă îi ridică moralul, dar apoi își aduse aminte că nu era niciodată acasă la ora asta. Totuși sfânta patroană a cauzelor pierdute era, cu siguranță, pe recepție 24 de ore din 24, pentru că, nu numai că vecinul era acasă, dar își și aminti că ținea cheia ei de rezervă în ceainicul în formă de pisică. De cum intră, se băgă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2261_a_3586]
-
cartier, dar în ultima vreme, clienți din alte părți ale orașului, care se simt frustrați de lege în satisfacerea poftelor trupești, se târăsc până în Sanya ca furnicile. Numărul prostituatelor de pe alei creștea considerabil până la miezul nopții. Neexistând în Sanya o patroană care să le coordoneze, oricine putea lucra aici. Doar un exemplu. O femeie s-a luat la harță cu soțul ei și a plecat de acasă, supărată, să vadă un film în Asakusa. După ce și-a păpat toți banii, a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2300_a_3625]
-
nu, nu vreau nimic! protestă Kevin, privind cu disperare ușa de la Paradisul Copiilor - unde, ca pentru a-i tăia orice posibilitate de fugă, se așezase vânzătoarea. De ce Îl arestaseră din nou? Ce vină avea? Maja Îi adresă un surâs degajat patroanei, care, deosebit de serviabilă, Înșirase pe tejghea toate noile achiziții de la Pitti Bimbo: tricouașe marinărești cu dungi orizontale, pantalonași de in și haine cu coadă. Apoi văzu un smoching de ceremonie - pe care Îl combină, bucurându-se de bunul său gust
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
-
-i șoptească: nu am bani. Dar când buzele lui atinseră perla Înghețată a doamnei Fioravanti, Își pierdu curajul. Privi pantalonii negri ai smochingului și haina aceea atât de frumoasă, cămașa albă cu broderie În relief și papuceii strălucitori pe care patroana magazinului Îi scosese din cutie - și Îi dori din toată inima. Camilla zâmbea. De când Îndrăznise să-i destăinuiască secretul, nu-și abandonase figura aceea isteață și triumfătoare. Era mai isteață decât el. Lui Kevin Îi părea că fusese răpit. În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
-
pentru prima dată când i se Întâmpla așa ceva. Hotărâse să facă tot ce spunea ea, fiind sigur că așa nu avea cum să greșească. Doamna Fioravanti se sprijini obosită de tejghea. Poate se simțea rău. Era albă ca o brânzică. Patroana de la Paradisul Copiilor Își privi plictisită ceasul. Da’ ce-i asta, era ora unu și ea trebuia să Închidă, de fapt ar fi făcut-o deja dacă n-ar fi intrat ei - sunt teribile mamele astea nehotărâte, câtă vorbă, ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
-
fusese făcută. Maja trase draperia cabinei. Se prefăcu interesată de celelalte hăinuțe Împrăștiate pe etajere și-și căută de lucru cu o rochiță din tul cu floricele. Apoi o puse la loc, dar nu se Întoarse pentru a evita privirea patroanei bouticului, căreia nu-i scăpase un cuvânt din toată conversația lor și ar fi vrut foarte mult să Înțeleagă despre cine era vorba. Vreo persoană pe care o cunoștea? Cu o viață dublă? Ce chestie interesantă! Dintr-o dată povestea cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
-
Maja Încercă să-l convingă că papucii nu se cumpără fără probă, dar nimic - și, În cele din urmă, Îi spuse proprietarei că le cumpăra pe toate - smochingul cel micuț, papionul, cămașa albă brodată, chiar și pantofii. — Rămâne Îmbrăcat? Întrebă patroana privind mirată etichetele ce atârnau din costumul cel nou al lui Kevin. Da, răspunse Maja privind numerele verzi care pâlpâiau pe casa de marcat. Suma Îi păru Înspăimântătoare. Magazinul acesta era rușinos de scump. Nu se poate cheltui atât pentru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
-
treizeci de ani aveau să fie cei mai buni. Nu va mai comite aceleași greșeli. Următorii treizeci de ani Îi va gusta clipă de clipă. Va Încerca să realizeze tot ceea ce amânase. Mai este timp. Mai este timp. Îi spuse patroanei să treacă totul În contul ei, căci Își uitase cardul de credit și avea să se Întoarcă mâine. Proprietara Înghiți În sec, palidă, dar nu Îndrăzni să protesteze. Doamna Fioravanti cheltuise șapte sute de mii și avea să plătească, mai devreme
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
-
ca într-un closet public. În schimb, stătea de vorbă cu toate fetele și era galant, dădea de băut și spunea istorii deocheate. Uneori mai mergea și la Maceoarfa, în mahalaua Crângași, dar mai mult ca să stea de vorbă cu patroana decât pentru femei. De-acolo își culegea știrile, căci Achile era ziarist la Adevărul. Avea o rubrică de o coloană scurtă, care se intitula „Ce se mai întâmplă prin București“ și unde scria știri succinte, cele mai multe zvonuri despre industriași, care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2299_a_3624]
-
din desenele animate făcute din placaj traforat și apoi pictate broșurile franțuzești, nemțești, americănești și iugoslave cu benzi desenate, pe care le primisem de la foștii colegi ai lui tata, cuțitul de vânătoare, un tomahawk, praștia, arcul, pistoalele de jucărie, trei patroane vechi care încă mai miroseau a praf de pușcă, cele trei echipe de fotbal cu nasturi, șahul cioplit manual a cărui cutie, înăuntru, avea și joc de table, posterele mele, unul câte unul, calendarul de buzunar cu actrițe, pe care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2148_a_3473]
-
clătină abătută din cap. Îl mângâie pe umăr. - Viața mea s-a dus, ce să mai beau... Poșirca asta răsuflată de viață ce mi-a mai rămas mai rău te intoxică. Mă mai luam cu Horcița, dar de când e mare patroană la candelărese, la cimitirul lui Vandaxon, nu mai dă pe la mine... Oftă, dând să-l strângă la piept. Băiatul se feri nervos. - Pentru tine fac totul, să știi. De-aia mă și mut la Valentina și-ți las ție apartamentul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2143_a_3468]
-
cu cea a lui Petru la Cafarnaum și cu cea a Martei, în care Isus și ucenicii săi au găsit ospitalitate. Biserica se naște în mod esențial ca domus ecclesiae și, nu întâmplător, istoricul Luca amintește diverse case împreună cu numele patroanelor lor. Misionarii evangheliei datorează mult unor femei ca Lidia, o comerciantă bogată de purpură, care insistă să-i primească pe Paul și Barnaba: casa ei devine loc de evanghelizare și centru de referință pentru Biserica din Filipi (Fap 16,14-40
Etica creştină din perspectiva persoanei by Duma Bernadin () [Corola-publishinghouse/Science/100983_a_102275]
-
Depresie pe dracu! Te-ai dat și la ea? - Ești nebună... - Asa, înjură-mă, boșorogul dracului! Unde pleci? Unde? Ușa trântita zguduie clădirea. Îmi vine să îmi mușc mâinile... Plâng scrâșnit, bărbătește. Mă fac că nu o văd pe chinezoaica, patroana blocului... Klick. Dinspre mal se aude fâsâitul valurilor murind în nisip. Undeva o trompeta țipă răgușit o melodie pe care nu o pot recunoaște. Dau încet și ritmic din brațe. O pot lua spre larg, spre nesfârșit. Așa cum a făcut
Taraba cu vise by Sava Nick () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91662_a_92378]
-
punctuație timp de minute în șir, timp de ore în șir, timp de zile în șir sau de ani sau de ani-lumină sau de vieți sau cine știe chiar să nu se mai ridice niciodată de pe scaunul său pînă cînd patroana pensiunii neliniștită ar fi venit la el ar fi ascultat la ușă ar fi bătut încet la ușă domnule Bernard domnule Bernard ce faceți acolo nu ați mai ieșit de 24 de ore nu ați mai ieșit de 48 de
Negustorul de începuturi de roman by Matei Vişniec () [Corola-publishinghouse/Imaginative/605_a_1341]
-
de enormitatea situației, de faptul că o deranjase pe doamna Warnotte pentru nimic, de faptul că aceasta ar fi putut efectiv să-l creadă pe cale de a înnebuni. — Ce ați văzut, domnule Bernard, în pat ? Un păianjen ? Cuvîntul pronunțat de patroana pensiunii fu salvator pentru bătrînelul panicat din fața ei. Bernard îl captă din zbor, fericit că i se oferea o poartă de scăpare. — Da. Unul mare. — aveți alergie la arahnide ? — Da, teribilă. — nu e grav, domnule Bernard. este perioada cînd bestiile
Negustorul de începuturi de roman by Matei Vişniec () [Corola-publishinghouse/Imaginative/605_a_1341]
-
roșise. Se uita numai chiorâș la ele. - Miorlăitule, n-oi avea daravelă! Ca gâștele erau. Abia 1-a scos Mînă-mică din mâinile lor: - Dați-vă la o parte, boarfelor! Venise țața, care le ocăra pe nerușinate. Gheorghe i-a șoptit patroanei că aveau nevoie să stea ascunși vreo două zile în tractirul ei. Una mai arătoasă i-a pus țîța-n palmă lui Sandu, să-l înfierbînte. Împrejur se învîrteau peștii și câțiva olteni veniți să-și aleagă de căpătâi. Mirosea a
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
mamă Bere blondă și brună la halbă și la Tap. Dă chelnerului bacșiș și nu uita pe lăutari! V O E B U N Ă! Cafele, prăjituri de casă. Lichior, Țigări POFTĂ BUNĂ vă urează BORTOASA Urma o fotografie a patroanei, o femeie de vreo patruzeci de ani, grasă și veselă, care râdea clienților. Citi o dată și Nicu-Piele. Era babilonie curată. - Ce vreți, marafeților? u întrebă Bozoncea. Lui Mînă-mică îi rămăseseră ochii pe icre. Stăpânul chemă chelnerul și porunci. Întâi câte
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
față de Occident, avea să ducă la redeschiderea porților de emigrare, În 1958, când ritmul de aliya se ridică la 12.000 pe an. Această reintensificare a iritat țările arabe, care vor protesta la xe "Moscova"Moscova, devenită tot mai mult patroana lor. În acest context, supusă presiunii „fratelui mai mare”, România va Întrerupe din nou plecările. Astfel, În februarie 1959, din inițiativa guvernului român, se va da declarația Agenției Române de Presă (Agerpres) ce va respinge Însăși existența emigrărilor masive din
Evreii din România în perioada comunistă. 1944-1965 by Liviu Rotman () [Corola-publishinghouse/Science/1969_a_3294]