795 matches
-
Domnul Covalciuc privea cu interes, dar nici vorbă să-mi sară în spate. Trag de fir și scot la mal o... broască țestoasă. Amicii mei o scot cu atenție din cîrlig și eu o arunc în baltă. Încet, încet scot peștișori (buni de ciorbă!) de 100-200 grame, suficienți ca să-mi ajungă de un borș. Bogdan face și el același lucru, tatăl său ne acordă asistență tehnică și domnul Nechifor nu amestecă prada sa cu cea prinsă de noi. Bine a făcut
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1487_a_2785]
-
ca vârfuri ale evoluției vegetale, au biocâmpurile cele mai excedentare, În ansamblul plantelor, excedentare de felul lor. Fripturica Însăși - las deoparte concesiile făcute când Cristi nu-mi oferă ceva chiar pe plac - este la fel, excedentară: un șoarece ori un peștișor... pentru care fac ca toți dracii. Cristi nu Înțelege nici acum de ce am refuzat niște delicatese - zice el - pe care le-a Împărțit cu mine: midii. Păi acelea sunt taman pe dos, adică deficitare. Orice pisică are un biocâmp excedentar
Gânduri în undă by Cristinel Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1186_a_2365]
-
Nobel -, seamănă grozav cu un pește imens, cel puțin În ochii Încețoșați de bezna apei ai vreunui rechin, care s’ar delecta cu vreunul dintre ei. Că aspectul pisciform e datorat poate nevoii de a Învinge rezistența apei, ca fiecare peștișor În parte, e o altă poveste, dar ceva care-i aduce foloase. Prea mare peștele ăsta pentru gura mea, Își spune rechinul făcând cale Întoarsă sau privind În altă parte. Și chiar dacă Îndrăznește să se apropie, clarificându-și astfel privirea
Gânduri în undă by Cristinel Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1186_a_2365]
-
foloase. Prea mare peștele ăsta pentru gura mea, Își spune rechinul făcând cale Întoarsă sau privind În altă parte. Și chiar dacă Îndrăznește să se apropie, clarificându-și astfel privirea, pățește ca măgarul lui Buridan: până să se decidă pe care peștișor să-l Înșface, bancul e departe, iar el rămâne flămând dacă nu se răzlețește vreun peștișor prostuț. Pe planeta noastră, albastră de atâta apă, un ocean În care uscatul e mai degrabă insular, avem ceva „rechini“. Cel puțin doi, Între
Gânduri în undă by Cristinel Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1186_a_2365]
-
În altă parte. Și chiar dacă Îndrăznește să se apropie, clarificându-și astfel privirea, pățește ca măgarul lui Buridan: până să se decidă pe care peștișor să-l Înșface, bancul e departe, iar el rămâne flămând dacă nu se răzlețește vreun peștișor prostuț. Pe planeta noastră, albastră de atâta apă, un ocean În care uscatul e mai degrabă insular, avem ceva „rechini“. Cel puțin doi, Între care Europa e obligată să-și adune Într’un „banc“„peștișorii“, adică țările. Ce nu poate
Gânduri în undă by Cristinel Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1186_a_2365]
-
dacă nu se răzlețește vreun peștișor prostuț. Pe planeta noastră, albastră de atâta apă, un ocean În care uscatul e mai degrabă insular, avem ceva „rechini“. Cel puțin doi, Între care Europa e obligată să-și adune Într’un „banc“„peștișorii“, adică țările. Ce nu poate aduna va ajunge desigur prânzul rechinilor. Un pește, cu ghilimele, dar mare? Nu Înseamnă oare asta o pierdere de suveranitate pentru fiecare peștișor, la fel cu ghilimele? Desigur, căci din acel moment „bancul“ e cel
Gânduri în undă by Cristinel Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1186_a_2365]
-
doi, Între care Europa e obligată să-și adune Într’un „banc“„peștișorii“, adică țările. Ce nu poate aduna va ajunge desigur prânzul rechinilor. Un pește, cu ghilimele, dar mare? Nu Înseamnă oare asta o pierdere de suveranitate pentru fiecare peștișor, la fel cu ghilimele? Desigur, căci din acel moment „bancul“ e cel care-și caută drumul, nu fiecare „peștișor“ de capul lui. Are bancul, acela din Natură desigur, un șef? Nicidecum. Și așa, bionica ne Învață că trebuie să lăsăm
Gânduri în undă by Cristinel Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1186_a_2365]
-
va ajunge desigur prânzul rechinilor. Un pește, cu ghilimele, dar mare? Nu Înseamnă oare asta o pierdere de suveranitate pentru fiecare peștișor, la fel cu ghilimele? Desigur, căci din acel moment „bancul“ e cel care-și caută drumul, nu fiecare „peștișor“ de capul lui. Are bancul, acela din Natură desigur, un șef? Nicidecum. Și așa, bionica ne Învață că trebuie să lăsăm căutarea drumului În seama unui Parlament al Europei, nu al unui președinte. Bionică până la capăt: Un banc este alcătuit
Gânduri în undă by Cristinel Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1186_a_2365]
-
capul lui. Are bancul, acela din Natură desigur, un șef? Nicidecum. Și așa, bionica ne Învață că trebuie să lăsăm căutarea drumului În seama unui Parlament al Europei, nu al unui președinte. Bionică până la capăt: Un banc este alcătuit din peștișori aparținând aceleiași specii și se păstrează așa orice-ar fi, precum corpul nostru care respinge orice celulă străină, inclusiv inima grefată, chiar dacă asta Însemnă sinucidere... Cam asta trebuie să facă și Uniunea Europeană, cu sau fără peștișorul numit România Într’Însa
Gânduri în undă by Cristinel Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1186_a_2365]
-
banc este alcătuit din peștișori aparținând aceleiași specii și se păstrează așa orice-ar fi, precum corpul nostru care respinge orice celulă străină, inclusiv inima grefată, chiar dacă asta Însemnă sinucidere... Cam asta trebuie să facă și Uniunea Europeană, cu sau fără peștișorul numit România Într’Însa: nu cumva să se nimerească În banc vreun pui de rechin care să crească ciugulind peștișorii din jur. În Natură asta nu se poate, dar Între oameni, țări adică, da. Și-mi alunecă gândul la țara
Gânduri în undă by Cristinel Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1186_a_2365]
-
orice celulă străină, inclusiv inima grefată, chiar dacă asta Însemnă sinucidere... Cam asta trebuie să facă și Uniunea Europeană, cu sau fără peștișorul numit România Într’Însa: nu cumva să se nimerească În banc vreun pui de rechin care să crească ciugulind peștișorii din jur. În Natură asta nu se poate, dar Între oameni, țări adică, da. Și-mi alunecă gândul la țara care s’a Întregit În aceeași vreme În care altele s’au divizat. Altfel spus, Îmi doresc să fiu păzit
Gânduri în undă by Cristinel Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1186_a_2365]
-
mecanică pentru care Cristi a picat un examen, „momentul de inerție“, mă plimb dezinvolt pe muchea gardului Radioului ieșean privindu-vă, s’am ce năduf vărsa În fața microfonului. Dar, acum, vă iert, povestindu-vă cum am băgat În răcori un peștișor acolo, În laboratorul lui Cristi. Unul cam prostuț cu gramul lui de creier, dar - deocamdată - paradoxal de isteț. Pentru că, „deținut“ Într’un borcan Închis ermetic, ca nu cumva să miroase sau să pipăie ceva, În bezna pânzei negre care acoperea
Gânduri în undă by Cristinel Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1186_a_2365]
-
proverbial - mă apropiam de el. Și a „făcut pe el“ de frică, cel puțin așa a arătat analiza apei... Simplu, mi-a simțit biocâmpul, care nu poate fi ecranat decât de distanță. Cristi a fost atunci diabolic: Apropiindu-i alt peștișor, din aceeași specie, concurentul la hrană adică, l’a băgat iarăși În răcori. Dar, dezamăgire: Apropierea unui rac nu l’a impresionat deloc: acela se hrănește cu cadavre... În sfârșit, Cristi, care se ținea departe știind că are un biocâmp
Gânduri în undă by Cristinel Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1186_a_2365]
-
adică, l’a băgat iarăși În răcori. Dar, dezamăgire: Apropierea unui rac nu l’a impresionat deloc: acela se hrănește cu cadavre... În sfârșit, Cristi, care se ținea departe știind că are un biocâmp „pisicesc“, s’a apropiat, Întru groaza peștișorului. Care și-a revenit abia după ce Cristi a fost Înlocuit de o fată - mi-a plăcut și mie, darmite lui Cristi... - căci avea biocâmpul la antipod. Totuși peștișorul a rămas prostuț: a făcut ca toți dracii pentru o bucată de
Gânduri în undă by Cristinel Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1186_a_2365]
-
departe știind că are un biocâmp „pisicesc“, s’a apropiat, Întru groaza peștișorului. Care și-a revenit abia după ce Cristi a fost Înlocuit de o fată - mi-a plăcut și mie, darmite lui Cristi... - căci avea biocâmpul la antipod. Totuși peștișorul a rămas prostuț: a făcut ca toți dracii pentru o bucată de fier, care nu-l putea mânca, dar s’a bucurat pentru una de aluminiu, pe care n’o putea - de asemenea - mânca. Și astea au deci „bio“câmp
Gânduri în undă by Cristinel Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1186_a_2365]
-
s bun de consilier la Patriarhie? Dar mi s’a făcut foame. Și, vânător cum sunt, să aleg, nu să mă mulțumesc cu ce găsesc, precum hoitarul/gunoierul de „concurent“: un șoricel - de aceeași factură energetică ca mine - ori un peștișor - la fel. Cât de „papă lapte“ n’aș fi, prefer chișleagul - mă rog - smântâna de pe el. Căci doar covăsindu-se laptele capătă exact biocâmpul meu, grație bacteriilor lactice. Opresc aici exemplificarea cu o nedumerire: cum puteți voi Înfuleca orice, pentru ca
Gânduri în undă by Cristinel Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1186_a_2365]
-
urmez, trebuie să-mi abandonez vechea existență. Agonism De câteva zile, aici, prin preajmă, colindă un copil străin, rătăcit nu știu cum pe malul mării. Se joacă de-a pescuitul, aruncându-și înfrigurat undița în valuri... Uneori reușește să prindă câte un peștișor colorat ce luminează plaja cu solzii lui sclipitori. Îl spionez de departe și îi văd mâinile mici care desprind, sfioase, peștișorul cel neascultător din cârlig și-l pun pe o lespede albă, mai încolo. După aceea, copilul privește foarte intrigat
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2342_a_3667]
-
malul mării. Se joacă de-a pescuitul, aruncându-și înfrigurat undița în valuri... Uneori reușește să prindă câte un peștișor colorat ce luminează plaja cu solzii lui sclipitori. Îl spionez de departe și îi văd mâinile mici care desprind, sfioase, peștișorul cel neascultător din cârlig și-l pun pe o lespede albă, mai încolo. După aceea, copilul privește foarte intrigat la peștele care, scos din apă, se zbate spasmodic fără aer. Îmi dau seama de mulțumirea lui extremă, după euforia ce
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2342_a_3667]
-
zilnic m-au făcut să înțeleg că nu există nimic mai de preț decât comunicarea dintre două ființe care se iubesc. Tot restul e iluzie sau desfrâu. Premoniție Ieri, pe plajă - ieri a fost asta? - priveam distrat o mulțime de peștișori ce se strecurau în chip miraculos printre pietre, de câte ori mă apropiam de apă. Deodată a apărut o pasăre care m-a lovit cu ciocul în cap, rănindu-mă până la sânge. Am rămas fără grai în fața acestei surprinzătoare violențe și-am
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2342_a_3667]
-
așteptarea unui exemplar mai deosebit. Și dacă astăzi vor avea ghinion, urmează șansa din următoarea zi. Poveștile pescărești, ca și cele vânătorești, se deapănă mărunt, seara la un pahar de vin, iar după două trei, totul devine posibil, și bietul peștișor se transformă În ditamai rechin... Copii aleargă pe plajă, intră În apă plini de veselie sau bat mingea. Soarele strălucește cu dăruire, dar fără a Încălzi prea mult din cauza vântului și brizei. Până la parada pinguinilor poposim În frumoasă rezervație naturală
Asaltul tigrilor by Oltea Răşcanu Gramaticu () [Corola-publishinghouse/Science/320_a_1259]
-
există pentru viitoarele lor progenituri, ambii părinți clocesc oule printre ierburi și nisip. După două luni, puii devin capabili să-și găsească hrana. Pinguinii pitici pleacă În larg de dimineață și se reîntorc la apusul soarelui, timp În care vânează peștișori și mormoloci. După terminarea spectacolul și tragerea cortinei pentru micii noștri „prieteni”, sosesc țopăind și scoțând sunete 280 stridente, imaculații pescăruși În căutarea resturilor alimentare lăsate de turiști, o adevărată operațiune de salubrizarea plajei. Mult mai familiarizați cu publicul, se
Asaltul tigrilor by Oltea Răşcanu Gramaticu () [Corola-publishinghouse/Science/320_a_1259]
-
poartă din nou de-a lungul portului magnific pe Lambton Quay, cu frumoase clădiri coloniale de secol al XIX-lea, ce respiră atmosfera britanică a primilor imigranți. Privesc nostalgic talazurile oceanului ce bat neîncetat malurile Îmbătrânite de trecerea timpului și peștișorii ce se zbenguie pe coama valurilor 344 Înspumate, albatroșii imaculați ce plutesc maiestos prin aer Înainte de a invada esplanada În căutarea unor semințe, firmituri sau resturi menajere. Obosită de puzderia gândurilor și a imaginilor, revin agale spre hotel. Deși s-
Asaltul tigrilor by Oltea Răşcanu Gramaticu () [Corola-publishinghouse/Science/320_a_1259]
-
cămila, ursul din Gobi ș.a. (H.Matei,S.Negruț, I.Nicolae, op. cit, p. 340). 577 pe puntea navei, de-ți Îngheață inima, și „cetatea” noastră plutitoare pare o coajă de nucă În voia zeului Neptun, minunăție de corali pastelați, peștișori exotici, pești săritori, albatroși ce plutesc elegant În aer Împrejurul vasului, uneori cârduri de delfini jucăuși ce fac acrobații ingenioase deasupra apelor Înspumate, capul unui rechin ce-și cască fălcile Înspăimântătoare În căutarea prăzii... Adulmec vântul fără a simți nici un
Asaltul tigrilor by Oltea Răşcanu Gramaticu () [Corola-publishinghouse/Science/320_a_1259]
-
ș.a. Insulele dispun de Întinse plaje de nisip, mărginite de palmieri, râuri cu debit bogat, formând deseori delte Întinse unde se cară cantități uriașe de aluviuni, păduri de mangrove ce fixează mâlul printre care mișună vietăți variate, crabi, moluște, scoici, peștișori zburători ș.a. Scoarța de mangrove este bogată În tanin și se folosește la tăbăcirea pieilor, dar mai conține și coloranți utilizați În vopsirea țesăturilor. Rădăcinile aeriene sunt elastice de aceea se folosesc la confecționarea arcurilor și a uneltelor de pescuit
Asaltul tigrilor by Oltea Răşcanu Gramaticu () [Corola-publishinghouse/Science/320_a_1259]
-
violet, galben, unele cu petale extrem de subțiri, penate, altele cu tentacule mobile, groase, cu care apucă prada și-o introduc În orificiul bucal. Fauna care rotește În jurul recifului este foarte animată: crabi târându-se Încet, calmari trecând cu iuțeala săgeții, peștișori colorați de la un albastru aprins, alții irizați, În toate culorile curcubeului, galbeni cu dungi negre, ori roșii cu pete albastre, unii staționează pentru „o poză”, alții Înoată alene În bancuri și apoi speriați de ceva dispar Într-o clipită. Dintr-
Asaltul tigrilor by Oltea Răşcanu Gramaticu () [Corola-publishinghouse/Science/320_a_1259]