665 matches
-
Structuri teritorial-politice românești în spațiul carpato-danubiano-pontic în secolele VIII-XI, în RdI, 2, 1979, p. 285-309; Istoria Românilor, vol. III, p. 234-237. 23. Istoria Românilor, vol. III, p. 237-238. 24. P. Diaconu, Realități politice la Dunărea de Jos: români, bizantini, bulgari, pecenegi, în RdI, 34, 1981, 6, p. 1111-1132; I. Barnea, Șt. Ștefănescu, Din istoria Dobrogei, III. Bizantini, români și bulgari la Dunărea de Jos, București, 1971; A. Rădulescu, I. Bitoleanu, Istoria Dobrogei, Constanța, 1998; Istoria Românilor, vol. III, p. 238-239. 25
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
o puternică expediție navală împotriva statului chazar. Influența Bizanțului în nordul Dunării devenise un fapt real încă din a doua jumătate a secolului al X-lea, înainte de sfârșitul războiului cu bulgarii. Aceștia, deși au reușit să intre în contact cu pecenegii, nu au reușit să învingă diplomația bizantină ! Sub împăratul Vasile II (976-1025), nu s-au produs atacuri ale pecenegilor în sudul Dunării, însă după moartea lui, aceștia s-au impus în Câmpia Munteniei ca o nouă putere politică. Pătrunși în
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
doua jumătate a secolului al X-lea, înainte de sfârșitul războiului cu bulgarii. Aceștia, deși au reușit să intre în contact cu pecenegii, nu au reușit să învingă diplomația bizantină ! Sub împăratul Vasile II (976-1025), nu s-au produs atacuri ale pecenegilor în sudul Dunării, însă după moartea lui, aceștia s-au impus în Câmpia Munteniei ca o nouă putere politică. Pătrunși în zonă după 900, pecenegii își consolidează pozițiile în Câmpia Dunării, la începutul secolului al XI-lea, odată cu așezarea lor
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
să învingă diplomația bizantină ! Sub împăratul Vasile II (976-1025), nu s-au produs atacuri ale pecenegilor în sudul Dunării, însă după moartea lui, aceștia s-au impus în Câmpia Munteniei ca o nouă putere politică. Pătrunși în zonă după 900, pecenegii își consolidează pozițiile în Câmpia Dunării, la începutul secolului al XI-lea, odată cu așezarea lor în masă aici. Riposta anemică și postarea în defensivă a conducătorilor Imperiului în fața năvălitorilor de la nord a dus la pierderea totală a controlului politic asupra
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
au încăput în mâinile nomazilor. Populația autohtonă românească nu se putea opune încă forțelor de șoc ale călăreților turanici, după 1036 însă, în urma unui tratat cu Imperiul, năvălirile în sudul Dunării au încetat (vezi capitolul X). Pe fondul hărțuielilor cu pecenegii, în a doua jumătate a secolului al XI-lea, s-a declanșat năvălirea uzilor, dar aceștia nu au staționat aproape deloc în regiunile nord-dunărene datorită presiunii cumanilor, și au trecut în sudul fluviului unde au fost secerați de boli. Dar
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
concretizat în prezența negustorilor săi și activul comerț promovat la Dunărea de Jos. Mai concret, revenirea Imperiului în această zonă a avut loc în condițiile complexe ale situației de-aici: bizantinii aflați în plină ofensivă, existența bulgarilor primului țarat (679-971), pecenegii și rușii. După moartea lui Simeon (927), statul bulgar a slăbit tot mai mult, sub țarul Petru, ca urmare a pericolelor externe, în primul rând, conflictele cu bizantinii. Dacă până la mijlocul secolului al X-lea, Imperiul plătea tribut statului bulgar
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
Dunăre, cu 60.000 de luptători, s-au desfășurat în spațiul dintre Dunăre și Haemus și au ocupat așezări și fortificații din Dobrogea. Dar Sviatoslav și-a întrerupt acțiunea militară și s-a întors brusc în țara sa, atacată de pecenegi. După înfrângerea acestora, Sviatoslav a revenit la Dunărea de Jos și acționa aici în virtutea unui plan politic: el intenționa să-și stabilească aici centrul puterii sale. Apoi, într-un mesaj către împăratului Bizanțului, el mărturisea că voia să devină stăpân
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
și greaua luptă cu ostașii țarului Samuil, devin acum, la începutul secolului al XI-lea, un adevărat "depozit de luptători" pentru împărații din Constantinopol. Astfel, încă la 1027, se văd vlahi în oastea bizantină din sudul Italiei, alături de ruși, vandali, pecenegi, bulgari, macedoneni-pe la jumătatea secolului, ei luptau în Sicilia. Rolul lor militar deosebit se manifesta încă sub Vasile II, apoi sub Alexie Comnenul, împăratul recurgea la "păstorii de acasă" și, în felul acesta, avem ceata muntenilor (vlahii din munți), care
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
numeroasă aflată în această regiune, în perioada menționată, în orașele de pe malul drept al Dunării, a fost adusă din altă parte sau, se pare, s-a refugiat din sudul Moldovei și estul Munteniei, unde s-au ivit triburile nomade ale pecenegilor. Fortăreața din Insula Păcuiul lui Soare și-a păstrat însemnătatea militară, dar a încetat să mai fie bază navală, ea nu era apărată de o garnizoană specială, ci de populația locală.14 Penetrația în nordul Dunării a pecenegilor (vezi cap
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
nomade ale pecenegilor. Fortăreața din Insula Păcuiul lui Soare și-a păstrat însemnătatea militară, dar a încetat să mai fie bază navală, ea nu era apărată de o garnizoană specială, ci de populația locală.14 Penetrația în nordul Dunării a pecenegilor (vezi cap. X), populație nomadă de stepă, a determinat autoritățile bizantine să întărească și să adapteze sistemul de apărare al themei de frontieră Paristrion tacticii de luptă a noilor năvălitori, care își bazau atacul pe cavalerie. Pentru atacuri, pecenegii preferau
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
a pecenegilor (vezi cap. X), populație nomadă de stepă, a determinat autoritățile bizantine să întărească și să adapteze sistemul de apărare al themei de frontieră Paristrion tacticii de luptă a noilor năvălitori, care își bazau atacul pe cavalerie. Pentru atacuri, pecenegii preferau iernile grele, când Dunărea se transforma într-un pod de ghiață pentru năvălitori. Din cauza acestei primejdii, între Dunăre și Mare a fost ridicat un val de pământ și unul de piatră. Pentru a se apăra de năvălitorii nomazi în
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
autoritățile bizantine au construit marele val circular de pământ din nordul Dobrogei, de la Niculițel (jud. Tulcea). Sub urmașii lui Vasile II, puterea militară imperială a slăbit și la fel s-a întâmplat cu apărarea frontierei Dunării de Jos. În 1027, pecenegii au organizat prima mare incursiune de pradă la sud de Dunăre, pe teritoriul themei Bulgariei, de unde au fost respinși după mai multe lupte, de "ducele" acesteia, Constantin Diogene. Începând cu 1032, atacurile pecenege s-au deplasat spre Balcani și s-
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
malul drept al Dunări, de la Capidava până la Dervent, au fost complet distruse, încheindu-și definitiv existența.-așezarea de la Dinogetia-Garvăn a fost incendiată, dar locuitorii s-au refugiat în mare parte. Până în 1046, n-au mai avut loc alte năvăliri ale pecenegilor, iar în acest interval de timp, orașele de pe malul drept al Dunării au cunoscut o nouă prosperitate, economia a luat iarăși avânt. Monedele bizantine ale împăraților Mihail IV și Constantin IX sunt cele mai răspândite pe teritoriul Dobrogei. Invaziile pecenegilor
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
pecenegilor, iar în acest interval de timp, orașele de pe malul drept al Dunării au cunoscut o nouă prosperitate, economia a luat iarăși avânt. Monedele bizantine ale împăraților Mihail IV și Constantin IX sunt cele mai răspândite pe teritoriul Dobrogei. Invaziile pecenegilor s-au întrerupt datorită slăbirii puterii lor militare, în urma înfrângerii suferite, în 1036, din partea lui Iaroslav, cneazul Kievului, a luptelor cu uzii și a conflictelor dintre ei. În același timp, s-a încheiat un tratat de pace între bizantini și
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
s-au întrerupt datorită slăbirii puterii lor militare, în urma înfrângerii suferite, în 1036, din partea lui Iaroslav, cneazul Kievului, a luptelor cu uzii și a conflictelor dintre ei. În același timp, s-a încheiat un tratat de pace între bizantini și pecenegi. Tratatul a fost negociat de generalul bizantin Kekaumenos, care, în 1043, era comandantul orașelor și teritoriilor de la Dunăre. El a atacat trupele ruse trimise de Iaroslav, care, în drum spre Constantinopol, au debarcat pe țărmul de apus al Mării Negre, după
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
generalul bizantin Kekaumenos, care, în 1043, era comandantul orașelor și teritoriilor de la Dunăre. El a atacat trupele ruse trimise de Iaroslav, care, în drum spre Constantinopol, au debarcat pe țărmul de apus al Mării Negre, după care a angajat lupte cu pecenegii la Dunărea de Jos.15 În urma neînțelegerilor dintre cele două căpetenii pecenege, Tyrach și Kegenes, acesta a trecut în sudul Dunării cu cei 20.000 de supuși ai săi, în regiunea Silistrei, unde a fost bine primit și avea obligația
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
dintre cele două căpetenii pecenege, Tyrach și Kegenes, acesta a trecut în sudul Dunării cu cei 20.000 de supuși ai săi, în regiunea Silistrei, unde a fost bine primit și avea obligația de a apăra frontiera bizantină. Dar ceilalți pecenegi de sub conducerea lui Tyrach au atacat sudul Dunării, în 1046 (1048), în fruntea unei imense mulțimi de năvălitori. Decimați de boli, cei care au supraviețuit s-au predat autorităților imperiale și au fost colonizați în nord-estul Bulgariei, cu toate acestea
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
Dunării, în 1046 (1048), în fruntea unei imense mulțimi de năvălitori. Decimați de boli, cei care au supraviețuit s-au predat autorităților imperiale și au fost colonizați în nord-estul Bulgariei, cu toate acestea, au urmat noi lupte între bizantini și pecenegi. Alți guvernatori ai themei Paristrion din cursul secolului al XI-lea confirmă stăpânirea bizantină neîntreruptă la Dunărea de Jos, în momentele grele ale atacurilor pecenege. Unul din guvernatori a fost chiar Roman Diogene, viitorul împărat, menționat de cronicarul bizantin Mihail
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
la Dunărea de Jos, în momentele grele ale atacurilor pecenege. Unul din guvernatori a fost chiar Roman Diogene, viitorul împărat, menționat de cronicarul bizantin Mihail Attaliates, în 1053, ca și "comandant al orașelor de la Istru", în timpul acestor lupte. În 1059, pecenegii au trecut din nou Dunărea, dar prin intervenția împăratului Isaac Comnenul s-a ajuns la o înțelegere cu ei. În acest context, scriitorul bizantin Mihail Psellos și Anna Comnena vorbesc despre existența în vecinătatea pecenegilor a unui "neam al geților
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
în timpul acestor lupte. În 1059, pecenegii au trecut din nou Dunărea, dar prin intervenția împăratului Isaac Comnenul s-a ajuns la o înțelegere cu ei. În acest context, scriitorul bizantin Mihail Psellos și Anna Comnena vorbesc despre existența în vecinătatea pecenegilor a unui "neam al geților" (getonetnos), probabil se referă la românii dintre Carpați și Dunăre. După câțiva ani, uzii, popor de același neam turanic, au invadat în 1064 sudul Dunării, luând prizonieri pe soldații din themele Bulgaria și Paristrion împreună cu
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
Paristrion împreună cu comandanții lor, Y. Apokapes și N. Botaniates. Această mare invazie a distrus prin incendiere așezarea medievală timpurie de la Dinogetia-Garvăn. În a doua jumătate a secolului al XI-lea, Imperiul trecea printr-o criză politică și militară datorită atacurilor pecenegilor, uzilor și ungurilor, la frontiera vestică, la Dunăre și în Balcani, și pierderilor suferite în Asia Mică și Italia. Criza militară a fost însoțită de o gravă criză economică internă, care a atins maximul în timpul lui Mihail VII Ducas, prin
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
toate limbile și întrețineau ele însele o oaste și acestora, la îndemnul ministrului său Nicephor, li s-au suspendat subvențiile anuale în bani pe care le primeau pentru apărarea frontierei.16 În aceste condiții, în disperarea lor, aliindu-se cu pecenegii, ei s-au revoltat împotriva stăpânirii bizantine. Cine erau ei? Am văzut că se constituise o provincie (bizantină) a "malului Dunării" (Iorga), ca o strajă împotriva pecenegilor, ce includea ambele maluri ale fluviului. Or această inițiativă bizantină (Paristrion) va conduce
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
pentru apărarea frontierei.16 În aceste condiții, în disperarea lor, aliindu-se cu pecenegii, ei s-au revoltat împotriva stăpânirii bizantine. Cine erau ei? Am văzut că se constituise o provincie (bizantină) a "malului Dunării" (Iorga), ca o strajă împotriva pecenegilor, ce includea ambele maluri ale fluviului. Or această inițiativă bizantină (Paristrion) va conduce inevitabil la "ispita" (Iorga) pentru localnici (autohtoni) de a întemeia un stat propriu, care nu putea fi nici peceneg, nici bulgar, nici rus. Din cele relatate de
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
nici rus. Din cele relatate de Attaliates rezultă că la Dunărea de Jos erau trei categorii de populații: 1. "sciții de la Istru", care sunt aceiași cu populația pe jumătate barbară aflată lângă Dunăre și cu "localnicii" din regiunea Dristrei; 2. pecenegii; 3. "romeii", adică grecii sau bizantinii. O atenție specială a fost acordată în ultima vreme mixo-barbarilor, adică totalitatea supușilor bizantini de origine negrecească. În cazul themei Paristrion, prin mixo-barbari trebuie să înțelegem populația alcătuită, în primul rând, din autohtoni (români
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
sau bizantinii. O atenție specială a fost acordată în ultima vreme mixo-barbarilor, adică totalitatea supușilor bizantini de origine negrecească. În cazul themei Paristrion, prin mixo-barbari trebuie să înțelegem populația alcătuită, în primul rând, din autohtoni (români), dar și din slavo-bulgari, pecenegi și alte etnii. În zona dunăreană, se alcătuiseră uniuni teritoriale, cu dimensiuni politice și militare, care includeau autohtoni, ca și alogeni. Astfel, în a doua jumătate a secolului al XI-lea, se închegaseră pe malul sudic al Dunării, formațiuni politice
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]