3,006 matches
-
primăvara Cu dalbii ghiocei! M-așteaptă câmpul verde Înveșmântat în soare, Lumina dimineții, Parfum de flori de tei. Eu voi păși tăcută, Pe drumul către stele! Am adunat corole De crini și trandafiri. Pe buza-mi tremurândă Și-a pus pecetea, vântul, Iar ochii de izvoare Vor fremăta sub ploi. Eu voi pleca în taină, Ca ziua ce se duce! Ca pasărea rănită, În zbor spre nicăieri! Mă va-nsoți parfumul De toamnă rumenită, Argintul dimineții Cu brumă și tristeți. Citește mai
FLORINA EMILIA PINCOTAN [Corola-blog/BlogPost/385232_a_386561]
-
cei albaștri;M-așteaptă primăvaraCu dalbii ghiocei! M-așteaptă câmpul verde înveșmântat în soare,Lumina dimineții,Parfum de flori de tei.Eu voi păși tăcută,Pe drumul către stele! Am adunat coroleDe crini și trandafiri.Pe buza-mi tremurândăși-a pus pecetea, vântul, Iar ochii de izvoareVor fremăta sub ploi.Eu voi pleca în taină,Ca ziua ce se duce!Ca pasărea rănită,În zbor spre nicăieri!Mă va-nsoți parfumulDe toamnă rumenită,Argintul diminețiiCu brumă și tristeți.... X. UN GLAS, TE CHEAMĂ
FLORINA EMILIA PINCOTAN [Corola-blog/BlogPost/385232_a_386561]
-
cameleoni-salaori care, cât primesc leafă, la vedere sau nu, fac din propriul lor interes, interesul minorității! Să-și închipuie, oare, ei că aceasta din urmă mai poate fi manipulată? Poate, dar vina pentru toate câte se întâmplă în Timoc poartă pecetea unor mașinațiuni de culise care trebuie stopată. Cu orice preț. Fiindcă istoria aparține trecutului și orice corectare a ei, chiar dacă presupune, dincolo de orice, și vărsare de votkă pe harta lui Stalin, este interzisă! De intoleranța a ceea ce vom mai numi
Uniunea Ziariştilor Profesionişti [Corola-blog/BlogPost/92370_a_93662]
-
ambele. ,,Poezia lui Mircea Ștefan ne supune atenției ,,adevărate miniaturi picturale, auto-definitorii și concluzive, exprimate în tonuri triste, cu tușe hotărâte, dar extrem de concise din punctul de vedere al imaginii versificate. El ne propulsează într-o viață trăită demult, unde pecetea prezentului se exprimă în inefabilul unei existențe continui, ce aspiră către nețărmurire.’’ (Mircea Ștefan, Op. cit., coperta 4). Muguraș Maria Petrescu/UZPR
CÂTEVA CUVINTE DESPRE POEZIA LUI MIRCEA ȘTEFAN, CLEVELAND, OHIO, SUA [Corola-blog/BlogPost/92507_a_93799]
-
încheiere că poeziile lui Mircea Ștefan sunt ,,adevărate miniaturi picturale, auto-definitorii și concluzive, exprimate în tonuri triste, cu tușe hotărâte, dar extrem de concise din punctul de vedere al imaginii versificate. Acest poet ne propulsează într-o viață trăită demult, unde pecetea prezentului se exprimă în inefabilul unei existențe continui, ce aspiră către nețărmurire.’’ (Mircea Ștefan, Poeme mici pentru oameni mari / Small Poems for Grown-up People, traducere în limba engleză de Muguraș Maria Petrescu, Editura Risoprint, Cluj-Napoca, 2013, 73 pp., coperta 4
Întâlnirea literară cu scriitoarea Muguraș Maria Petrescu din România, la New York [Corola-blog/BlogPost/92504_a_93796]
-
de datoria omului să descătușeze acest suspin universal al Duhului. Părintele Stăniloae spunea, tot așa, că trebuie să primim lumea ca pe un dar al lui Dumnezeu, pe care toți laolaltă să I-L înapoiem, după ce am pus pe ea pecetea iubirii noastre creatoare. Toate acestea sunt adevărate, toate sunt importante. Dar dacă nu vrem să rămânem în stadiul de bune intenții, ne trebuie o unealtă prin care să le putem pune în practică. Iar aceasta este rugăciunea lui Iisus. Și
Uniunea Ziariştilor Profesionişti [Corola-blog/BlogPost/92655_a_93947]
-
de mare legământ. Ne cheamă Sfinxul din Bucegi, Simbol de voievozi și regi Ce-aici românii i-au avut Din cel mai depărtat trecut! Pe munții românești urcați Sub semnul magic din Carpați, Pecete-adâncă, din bătrâni Peste suflarea de români. Pecetea limbii românești Rostind măiestrele povești Cu Sânziene, Feți Frumoși... Sau cântece cu viers duios Țesut la poale de Carpați Și-oriunde Țara are frați În lumea largă răspândiți. Care prin verb, ca legământ Rostit în cântec și-n cuvânt, Rămân
ZIUA LIMBII ROMÂNE LA MONTREAL PE 31 AUGUST, 2013 [Corola-blog/BlogPost/93475_a_94767]
-
din nou cu elemente de noutate stilistică, este cea privind antonomaza, creație lexico-stilistică și stilistică -, anterior autorul realizând unica monografie a antonomazei în limba română. Profesorul Dorin Uritescu știe să descifreze acele semne care dau savoare unei exprimări ce poartă pecetea dinamismului spiritului contemporan, confruntat cu o lume în mișcare, derutantă și adesea contradictorie, reflectată în presă în special, sectorul cel mai supus unui anumit tip de creativitate lingvistică”. Volumul cel mai proaspăt - sprinten ca un rustem oltenesc - editat de Dorin
Dorin N. URITESCU sau… Metronomul spiritului creator [Corola-blog/BlogPost/93468_a_94760]
-
copac frumos, Înalt, pe-o coamă verde, solitară, Nu știi că undeva, puțin mai jos, Se pun la cale mari trădări de țară. Nelegiuți cu numele spurcat, Purtînd sămînța șarpelui în vene, Cu toți dușmanii țării-au pactizat, Punînd infam peceți pe anateme. De la Nădlac și pînă-la litoral, S-au pus ca să distrugă tot pămîntul, Și să-i înfigă nației un pumnal, Ca pe-un deșert, pe-aici să bată vîntul. Spre tine inclusiv ei au pornit, S-aducă jaf pădurii
DRAGOȘ NICULESCU [Corola-blog/BlogPost/383096_a_384425]
-
copac frumos,Înalt, pe-o coamă verde, solitară,Nu știi că undeva, puțin mai jos,Se pun la cale mari trădări de țară.Nelegiuți cu numele spurcat,Purtînd sămînța șarpelui în vene,Cu toți dușmanii țării-au pactizat,Punînd infam peceți pe anateme.De la Nădlac și pînă-la litoral,S-au pus ca să distrugă tot pămîntul,Și să-i înfigă nației un pumnal,Ca pe-un deșert, pe-aici să bată vîntul.Spre tine inclusiv ei au pornit,S-aducă jaf pădurii
DRAGOȘ NICULESCU [Corola-blog/BlogPost/383096_a_384425]
-
câte un ocol larg, pentru a-și atinge ținta, zise Veniero, absorbit În contemplarea propriului său pahar. O vedem că o ia la dreapta, iar mai apoi ne surprinde din partea stângă. Ceilalți continuau să Îl fixeze pe Dante În tăcere. Pecetea animalieră de pe chipul lor devenise și mai accentuată, pe măsură ce tensiunea interioară venea la suprafață. — Un chin făcut Încă și mai dureros de oroarea care umblă printre noi, adăugă poetul cu răceală. Tensiunea spori. O umbră se coborâse, ca un văl
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
s-o spăl pe cealaltă. Dar unde sunt acum toate? - înălță el glasul, să-l audă toți. Unde? Unde mi-e Scaunul pe care, voi sunteți martori, n-am șezut o clipă fără să mă căiesc că șed, unde-i pecetea cu care am pecetluit, unde caftanul cu care m-au căftănit? Unde-i Doamna pe care o am iubit, unde-i calul pe care l-am călărit? — Uite-l colea, Măria-Ta, paște! - îndrăzni spătarul Vulture. — Aveam un cal mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
-
lugubri crini cerați, floarea neprihanei A Primei Comuniuni, liliac violaceu, atît de sensibil la descompunere, hortensii destrăbălate și gladiole crîmpoțite (majoritatea) absolut divine În nuanțe pastelate, pecetluite parcă de simbolul mistic spada-și-trandafirul, toate aceste gladiole cu aură macabră aflate sub pecetea umbroaselor vile somptuoase, stropite cu sudoarea grădinarilor trudiți, apoi trandafirii Împroșcați de ploaia artificială a fîntînilor arteziene, ca astfel să fie protejați de intemperii, de fapt o jalnică vegetație luxuriantă de flori searbăde făr-de miresme sau măcar de miasme, În pofida
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1957_a_3282]
-
oploșit pieptul asudat al marinarului din New York, pieptul gălbejit și sfrijit al malaezianului, labele ca de urs ale docherului hamburghez, ca și pieptul tatuat al cine știe cărei călăuze de pe canalele lacului Albert, pe gîtul său de lujer se imprimase, ca o pecete a frăției universale Între oameni, și crucea malteză, și răstignirea, și steaua lui Solomon, și icoana rusă, și colțul rechinului, și talismanul din rădăcină de mandragoră, iar Între coapsele-i delicate se scursese rîul fierbinte al spermei și se vărsase
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1957_a_3282]
-
Ibsen, Soloviov, Merejkovski... Apoi va deschide relicvariul, unde zăceau azvîrlite de-a valma gulere de gumilastic, linguri de argint, ecusoane de școli tehnice, monograme ale Împărătesei Aleksandra Fiodorovna, crucea Legiunii de onoare. În toate aceste obiecte imiginația sa Înfierbîntată descoperise pecetea lui Antichrist sub forma triunghiului sau a două triunghiuri dispuse cruciș: pe galoșii produși de fabrica «Triunghiul» din Riga, În monogramele stilizate ale Împărătesei, În crucea Legiunii de onoare“. Domnul Duchelle, instruit În tradiția Iluminismului, Îi va urmări pledoaria cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1957_a_3282]
-
cu prețul Înfruntării unor mari primejdii, arhiva În care se păstra manuscrisul În original fiind un fel de anticameră a infernului, unde nimeni nu intra de două ori. Iar cine intra, măcar o dată, pe acea ușă pecetluită cu cele șapte peceți ale tainei, se cerea să aibă șiretenia vulpii, sprinteneala pisicii și inima vidrei. Surse franceze susțineau că manuscrisul ar fi fost adus din Alsacia (ori Nisa) de către o femeie de la iubitul ei care dormea somnul justițiarului, nebănuind că tainicul său
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1957_a_3282]
-
Prin sentința tribunalului cartea va fi interzisă și confiscată, iar Joly condamnat - „pentru provocarea urii și a disprețului față de guvernarea suveranului“ - la o amendă de două sute de franci (prețul acidului și manoperei) și la cincisprezece luni de Închisoare. Însemnat cu pecete de anarhist, alungat de prieteni, dar neînduplecat, va pricepe că nu prin cărți se va putea Îmbuna lumea, așa că Într-o dimineață de iulie a anului 1877 Își va zbura creierii cu un glonț. „Ar fi meritat o soartă mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1957_a_3282]
-
ai secolului trecut, În plină desfășurare a afacerii Dreyfus, care divizase Franța În două tabere. Traducerea făcută din rusă menținea topica tipic slavă, abunda de pleonasme (era celebra traducere care avea pe prima pagină o imensă pată de cerneală, aidoma „peceții sîngeroase a lui Antichrist“), dar dovedea că autorul acestui prim falsificat fusese un rus. Așa cum toate drumurile duc la Roma, zicea Burcev, tot așa și mărturiile privind apariția primei versiuni a Conspirației (care În mod infam despuiase și depreciase cartea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1957_a_3282]
-
romanul nostru arăta ca o carte de preț căreia Însă Îi cam lipseau ceva pagini, precum un exemplar pe care Îl returnez librarului ca fiind necorespunzător. Orbită de furie și de căință, abia dacă am observat pata timbrului aidoma unei peceți de ceară. Dumneavoastră, ca un cunoscător al operei lui Mendel Osipovici, v-ați putea imagina cum ar fi descris el această scenă, poate ca un portret flamand, lumina ce se prefira printre draperii pe chipul și mîinile tinerei femei. Oare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1957_a_3282]
-
aveam, iar godinul era rece, deși era un martie friguros. Nu cred. Acel Clarobscur, ar fi fost de-ajuns ca să lumineze chipul femeii din fereastră, tot așa cum timbrele roșii cu chipul lui Lenin ar fi fost de-ajuns ca să reînvie pecetea roșie „a sîngelui țarist“. În privința sugestiei dumneavoastră cu „sîngele țarist“, vă Împărtășesc credința.) Ar fi găsit el un mod de a reînvia pînă și lumina iadului! Am știut că avea să afle imediat de pornirea-mi fatală. Cum m-a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1957_a_3282]
-
martori din sat, dar și din satele răzășești vecine, cei pe care-i găsim în alte documente cu numele de „împrejurași”și „megieși” care s-au „tâmplat” acolo, lângă oameni buni și bătrâni care iscălesc cu degetul, alții, puțini, pun pecețile sau chiar iscălesc cu mână proprie. Alte zapise sunt încheiate cu martori dintre boierii cu dregătorii de pe lângă curtea domnească, așa cum este cel prin care Mihăilă din Obârșia Berheciului (astăzi satul Obârșia din comuna Izvoarele Berheciului) care dăruiește la 4 septembrie
Pe Valea Dunăvăţului : Lunca, sat al bejenarilor bucovineni by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Administrative/91889_a_93195]
-
cititul din cărțile sfinte în limba slavonă, apoi în limba română, începând cu secolul al XVIIlea, în satul Fruntești erau gospodari care știau carte, scriau singuri acte de vânzare-cumpărare, de danie și diatele (testamente), semnau în scris și aplicau și pecetea proprie, asemenea boierilor. Un document din 18 aprilie 1648, de la domnitorul Vasile Vodă Lupu îl arată pe popa Andronic din Fruntești și pe preoteasa Maria care cumpără de la mai mulți răzeși din Filipeni,pe 20 taleri de argint, părțile de
Pe Valea Dunăvăţului : Lunca, sat al bejenarilor bucovineni by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Administrative/91889_a_93195]
-
care avea rude în Oțelești, familia Bocăneală, iar proprietăți a avut și familia preotului Davidescu. Satul Fruntești a avut o conducere proprie: vornici și vătămani, ajutați de oamenii buni și bătrâni și de adunarea tuturor locuitorilor, toată Obștea. A avut pecete proprie care se aplica pe zapisele de vânzare-cumpărare, de către vornic, dar care erau semnate de mulți martori cu degetele, neștiind carte. coală în sat s-a făcut târziu, după reforma învățământului dată de Alexandru Ioan Cuza, deși ne-am fi
Pe Valea Dunăvăţului : Lunca, sat al bejenarilor bucovineni by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Administrative/91889_a_93195]
-
tam și mulți oameni buni din sus și din gios, după cum au văzut de bunăvoie tocmiala și diplin[a] plat[ă]. și i-am făcut și zapis de mă[r]turie. și mai pe mare credință ne-am pus și pecețile într-acest zapis.” Anul 7150 [1641] luna septembrie 15 zile. * 1665 (7173) iunie 9 Necula și soția sa Paraschiva vând logofătului al treilea Pătrașcu o vie în Filipeni pentru 14 galbeni. „Adică eu, Necula și cu femeia mea cu Paraschiva
Pe Valea Dunăvăţului : Lunca, sat al bejenarilor bucovineni by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Administrative/91889_a_93195]
-
Platon și Ifrim Ticănău și Gavrila Zgăiban și Simion Bășicatul și Iosif ficiorul Blidăriții și Vasile al Toaderesii și Dumitrașco Scrăii din Hilipeni. Dinaintea noastră a tuturora au fost aceasta tocmială. și mai de mare credință, ne-am pus și pecețile. și eu, Vîrlan am scris și am și iscălit, să se știe.” în Hilipeni anul 7173 [1665] iunie 9 zile. * 1665 [7173] martie 17 Cîrstina Platoneasa și ficiorii ei vînd logofătului al treilea Pătrașcu, o vie cu locă de prisacă
Pe Valea Dunăvăţului : Lunca, sat al bejenarilor bucovineni by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Administrative/91889_a_93195]