776 matches
-
n-aveam de gând s-o împac.) Dar ea a explodat și m-a jignit în fel și chip. Mi-a spus că am lăsat-o singură pe stradă, noaptea, că s au luat după ea niște derbedei, că a pedalat speriată în timp ce ăia fugeau după ea, că unul a aruncat cu o piatră după ea și a ratat-o la milimetru, și așa mai departe. Evident, în timp ce ea vorbea, eu îmi jucam în continuare rolul de dur, dar în sinea
Opere cumplite-vol. 2 by Florin Piersic junior. () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1343_a_2707]
-
pic. E prea mișto. Avem toată șoseaua numai pentru noi. Ajungem în Pianiga. Ea intră într-o biserică, iese peste un minut. Hai să mergem drept înainte, să nu ne rătăcim la întoarcere. Mai poți? Dă din cap că da. Pedalăm vreo douăzeci de kilometri. La a șaptea intersecție ne oprim puțin, chiar în mijlocul drumului. Ascultăm liniștea. Am senzația că mi s-au înfundat urechile. Mă uit înapoi, la drumul pe care am venit. Nu-mi vine să cred că cineva
Opere cumplite-vol. 2 by Florin Piersic junior. () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1343_a_2707]
-
cineva a fost în stare să traseze o linie dreaptă atât de lungă. Mă uit înainte. Văd că drumul face un mic cot, peste vreun kilometru. Hai să mergem până la curba aia. Și dup-aia ne-ntoarcem, că se ntunecă. Pedalăm. O iau înainte. La un moment dat, îmi dau seama că ea nu mai e în spatele meu. Mă opresc. Liniște. Am trecut de curbă, iar ea nu se vede nicăieri. Mă-ntorc. Pe măsură ce intru din nou în curbă, văd bicicleta
Opere cumplite-vol. 2 by Florin Piersic junior. () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1343_a_2707]
-
de răi, răzbunători și otrăviți! Probabil că tot ce ni se interzicea în viață defula pe scenă! — Că a venit vorba, odată cu Sophie Koch, de mezzosopranele de azi, vă place Olga Borodina? — Înainte, când era mai tânără. Acum cam borocăiește. — ??? — Pedalează, îngroașă. Voce de la Dumnezeu, multă, bună, frumoasă! Dalila hors commun. — Dvs. sunteți mezzosoprană sau falcon? — Sunt mezzo pur. Am făcut însă multe roluri ambigue. — Cuniza din Oberto, Conte di San Bonifacio? — Nu, nici o problemă... Prima operă a lui Verdi. Dacă
Cortez by Mihai Stan, Viorica Cortez, Leontina Văduva () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1357_a_2698]
-
încearcă să intre în gașca celui mai cool dintre ei și îl imită în tot ce face) sau la serviciu (unde cei mai mulți se îmbracă și se poartă în conformitate cu „cerințele“ mediului de lucru). Dacă nu ar fi văzut un alt copil pedalând pe două roți, cine știe cât ar mai fi trecut până ce fiul meu să se hotă rască să încerce să meargă cu bicicleta fără roți ajutătoare? Socializarea e o condiție a supraviețuirii. Dacă rămâi singur, ești mai vulnerabil și nu-ți poți
CARTEA FETELOR. Revoluţia facebook în spaţiul social by ALEXANDRU-BRĂDUȚ ULMANU () [Corola-publishinghouse/Journalistic/577_a_1049]
-
mai târziu, a luptat de partea celor din partida regelui ungar Carol al IV-lea, în lupta de la Budaörs. După referendumul popular de la Șopron s-a retras în viața civilă; a lucrat ca inginer la Seghedin (Szeged), unde deseori ajungea pedalând pe bicicletă tocmai de la casa lui, din Mátyásföld. Și-a publicat părerile legate de vânătoare, de istoria refugiului său și povestiri din război. În vara lui 1940, când s-a anunțat mobilizarea generală a armatei, desfășurată de-a lungul frontierei
Transilvania reîntoarsă: 1940-1944 by Ablonczy Balázs () [Corola-publishinghouse/Science/84996_a_85781]
-
exterioară a unui proces de o mare complexitate și subtilitate logică și artistică. Pedalizarea partiturii de pian la patru mâini constituie o problemă tehnică complexă ce nu poate fi ignorată. Când vorbim de pedalizare ne vom referi la: - Pedala „forte” - Pedala surdinăPedala „tonală” sau „de susținere”. O primă întrebare legată de pedalizare se referă la cine trebuie să pună pedala. Partenerul de la Primo sau Secondo. De obicei, pedala este încredințată Secondo-ului. Această manieră tradițională de a pune pedala își are originea
Repere structurale în activitatea duo-ului pianistic by Pânzariu Marin () [Corola-publishinghouse/Science/91608_a_93176]
-
Sonata în Do major, partea a III-a, de P. Hindemith. În măsurile 37-39, pedalizarea „vibrato” va fi făcută de Primo. Ex. Se întâlnesc și situații când unul dintre cei doi pianiști nu cântă o perioadă mai mare, atunci el pedalează în locul partenerului său. Această „manevră” ameliorează percepția sonoră și consolidează ansamblul în interpretarea momentului din partitură. Un astfel de moment îl găsim în M. Ravel - Mama mea Gâsca, nr. 3 Laiderronnette, Împărăteasa Pagodelor, măs. 65-84. Ex. O situație specială o
Repere structurale în activitatea duo-ului pianistic by Pânzariu Marin () [Corola-publishinghouse/Science/91608_a_93176]
-
o reprezintă pedalizarea transcrierilor, care trebuie să fie în concordanță cu spiritul acestora și să asigure redarea unor efecte orchestrale strălucitoare sau evocarea diverselor timbruri ale orchestrei. În primul caz (când un pasaj în ff-fff este corespondentul unui tutti orchestral) pedala „forte” va fi menținută pe întreaga durată a plajei muzicale, sau, dacă nuanța este de ppppp, ea va fi utilizată în semipedală. În al doilea caz (de redare timbrală a instrumentelor), 36 pedala va trebui să fie schimbată cu multă
Repere structurale în activitatea duo-ului pianistic by Pânzariu Marin () [Corola-publishinghouse/Science/91608_a_93176]
-
de redare timbrală a instrumentelor), 36 pedala va trebui să fie schimbată cu multă minuțiozitate, virtuozitate sau uneori suprimată pentru a reda timbrul luminos al unui clarinet, caracterul învăluit al unei fraze a violoncelului sau rezonanța pizzicato-ului. Cât privește pedala surdină (una corda), odată acționată surdina, mecanismul cu ciocănele lovește o singură coardă, reducând astfel nivelul sonor al pianului. Apăsarea surdinei conturează un timbru învăluit, mai îndepărtat și constituie un sprijin în realizarea nuanțelor pp sau ppp. De regulă, surdina
Repere structurale în activitatea duo-ului pianistic by Pânzariu Marin () [Corola-publishinghouse/Science/91608_a_93176]
-
păstrarea în rezonanță a unei note sau a unui acord din registrul grav, fără a opri executarea altor note deasupra, totul efectuându-se fără „bruiaj”, ca în măs. 20-22 din D. Milhaud, Enfantines, nr. 3 „Fete de Montmartre”. Ex. Această pedală de prelungire este foarte utilă interpreților de duo pianistic pentru a ține notele din registrul grav. Utilitatea ei devine și mai evidentă în cazul transcrierilor unor lucrări simfonice pentru duo de pian. Una din însușirile cele mai importante ale pedalei
Repere structurale în activitatea duo-ului pianistic by Pânzariu Marin () [Corola-publishinghouse/Science/91608_a_93176]
-
cu vocabularul sonor, îi trece fluidul său și reliefează freamătul muzical, sau din contra, lasă să coboare umezeală sonoră asupra frazei careși pierde conturul în ceață și devine atmosfera unei idei.” Am exemplificat o altă apreciere a Cellei Delavrancea privind pedala, pe care o considerăm extrem de plastică și sugestivă în ceea ce privește culoarea timbrală. Pedalizarea constituie o componentă tehnică specifică interpretării și pentru duoul de pian cu evidente particularități datorate în primul rând poziției neobișnuite a pianiștilor față de mecanismele de acționare. Dar problema
Repere structurale în activitatea duo-ului pianistic by Pânzariu Marin () [Corola-publishinghouse/Science/91608_a_93176]
-
cu mașina de lapte, șoferul mi-a făcut prietenos cu mâna. N-am putut să-i răspund numai cu o mână. (Am fost nevoit să-mi leg mâna dreaptă cu o eșarfă, se bălăbănește în toate părțile.) E greu să pedalezi în picioare, drumul e prea accidentat ca să stau jos, dar mai puțin cotit. Nu mult după asta dau greș cu portretul. Mașina de lapte venea cu viteză din spate, m-am speriat, mi-am pierdut echilibrul și am căzut. (Ghinion
by P. C. Jersild [Corola-publishinghouse/Memoirs/1092_a_2600]
-
în orice judecată asupra Basarabiei și a locuitorilor săi. Să ne amintim și de acea izbucnire de dragoste și dorință de revenire la țara-mamă din 1991, numită "podul de flori", pe care, azi, unii de la noi îl ironizează. Nu voi pedala pe teza, susținută de unii, că în 1991 puteam să ne reunim, și nu o fac pentru simplul motiv că istoria nu se scrie cu "ce-ar fi fost dacă...". Să analizăm cu luciditate ce-a fost în realitate. România
Curierul diplomatic by Mihai Baciu [Corola-publishinghouse/Science/939_a_2447]
-
de ploaie, nelipsită în bagajul bicicletei, m-ar fi adăpostit doar când stăteam pe loc. Dacă cedam influenței impuse de vreme, la o eventuală întoarcere, numaidecît trebuia să merg pe bicicletăvreo 12 km. Tot aia-i îmi ziceam, ș-am pedalat mai departe. Ca din pușcă mergeam la vale, intrând în forță în județul Iași, unde ca prin minune vremea s-a îndreptat. De reținut că, pe două roți, condițiile meteorologice sunt într-adevăr foarte importante. Temperatura de 17˚ nu deranja
Periplu pe bicicletă by Mihai Ştirbu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1781_a_92271]
-
departe. Ca din pușcă mergeam la vale, intrând în forță în județul Iași, unde ca prin minune vremea s-a îndreptat. De reținut că, pe două roți, condițiile meteorologice sunt într-adevăr foarte importante. Temperatura de 17˚ nu deranja, fiindcă pedalam. La vale, doar menținându-mi echilibrul mai ales în curbe, pentru că efortul de până atunci mă făcuse să transpir, simțeam răceala vilolentă prin trening. Din cauza asta, la întoarcere, am răcit destul de bine. Mereu cu gândul la arhitectura neogotică a castelului
Periplu pe bicicletă by Mihai Ştirbu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1781_a_92271]
-
vreo lună”. N-avea rost să insist, omul își făcea datoria, dar n-am putut să nu mă întreb mai în glumă, mai în serios, dacă nu mă atinsese puțin și pe mine blestemul?! Paznicul părea să regrete sincer că pedalasem degeaba până acolo. Binevoitor, zicea că lângă biserică este înmormântată soția lui Cuza (eu știam altfel). Chiar dacă nu era potrivit, având în vedere încărcătura istorică și tragică a locului în care ne aflam, a ținut să-mi spună: " Am auzit
Periplu pe bicicletă by Mihai Ştirbu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1781_a_92271]
-
localitatea noastră nu Ruginoasa ci Rușinoasa!.”. Acum, nu mai sunt sigur că într-adevăr, însuși paznicul spusese asta... După ce m-am revigorat mâncând ceva, dezamăgit oarecum (fiindcă nu fotografiasem castelul deși-l văzusem), întorcerea spre casă a fost mai ușoară, pedalând mai mult la vale, fără să mă fi prins ploaia. Că după aceea am răcit, fiind obligat să iau câteva pilule de paracetamol, este o altă poveste. Încheiam astfel anul biciclistic 2010, cu 1242 kilometri parcurși între 23 mai și
Periplu pe bicicletă by Mihai Ştirbu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1781_a_92271]
-
că fratele mai mare mă susținea în prima etapă, (când mergeam pe sub cadru, pe bicicletă bărbătească), și-mi tot repeta să nu privesc în jos. Cred că tot în perioada în care eram începător, mergeam amândoi pe o bicicletă. El pedala, eu așezat pe cadru, aveam grija ghidonului. Bănuiesc, am avut parte și de căzături, însă neamintindu-le, nu cred să fi fost serioase. Am pățit-o mai târziu, după terminarea liceului, când coboram printr-o pădure, la vale prin serpentine
Periplu pe bicicletă by Mihai Ştirbu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1781_a_92271]
-
cu "îmbunătățirile”, pe lângă oglinzile (evident) pe ambele părți, voiam și semnalizatoare electrice, pentru sporirea siguranței. Semicursiera, pe lângă poziția incomodă, avea frâne pe saboți, ori experiența de până atunci mă convinsese că frâna pe butuc, activată doar la intenția de a pedala în sens invers, era ideală. Pentru evidența strictă a distanțelor parcurse, voiam - fiindcă apăruse în comerț - un "kilometraj” rusesc, care costa 50 de lei. Mai visam, la o asemenea excursie pe bicicletă, și prin clasa a zecea. Numai că ar
Periplu pe bicicletă by Mihai Ştirbu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1781_a_92271]
-
URSULUI Uneori, în perioada liceului, ieșeam seara să-mi plimb pașii pe străzile orașului. Aveam ochi numai pentru colegii și colegele pe două roți, în grupuri de două, trei sau chiar mai multe biciclete. Evident, nu se limitau doar la pedalat, vorbeau, se urmăreau întrecându-se unii pe alții, așa, ca din întâmplare. Doream să fiu printre ei, dar nu se putea. Locul preferat pentru vacanțele mari de vară era, pentru familia noastră, la vreo 18 kilometri de oraș în satul
Periplu pe bicicletă by Mihai Ştirbu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1781_a_92271]
-
mersesem doar la vale, fără efort. Mai dificil avea să fie la șoseaua spre Roman din cauza mașinilor mari, care depășindumă, absorbeau bicicleta, eu trebuind să respect și niște reguli de circulație, de care n-aveam habar. Prinsesem curaj și pedalam de zor, lăsând în urmă imagini pe care le văzusem doar din mașină: o casă cu etaj, din chirpici, care avea să dispară înainte de a fi fost acoperită, un bordei unic prin izul de vechi pe care-l sugerau paiele
Periplu pe bicicletă by Mihai Ştirbu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1781_a_92271]
-
de cine știe ce griji, mergeau pe lângă biciclete. Urcam un deal, apoi îl coboram, recuperând timpul pierdut la urcat, odihnindu-mi picioarele. Plecasem de acasă fără intenția de a ajunge undeva anume. Voiam să văd ce era dincolo de dealul din Ion Creangă. Pedalam agale spre celălalt deal, paralel cu cel care închide orizontul orașului spre sud. Treptat, pădurile se transformau dintr-o închipuire albastră, cum le vedeam zilnic din oraș, într-o realitate cu copaci deși, luminișuri rare și pământ dezgolit pe care
Periplu pe bicicletă by Mihai Ştirbu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1781_a_92271]
-
băut un suc și mi-am cumpărat o baterie pentru soneria electrică a bicicletei. Drumul spre mănăstiri trecând prin Târgu Neamț, am ales varianta prin Tupilați. Rămânea în urmă valea Siretului, în dreapta și mai jos ghiceam șoseaua spre Suceava. Pedalând mereu, m-am pomenit la Humulești, trecând prin fața casei lui Creangă, de unde se zărea estompată de distanță, cetatea lui Ștefan cel Mare. Pedalam mereu, ar fi trebuit să fac și poze, însă voiam să ajung la mănăstirea - punct final al
Periplu pe bicicletă by Mihai Ştirbu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1781_a_92271]
-
varianta prin Tupilați. Rămânea în urmă valea Siretului, în dreapta și mai jos ghiceam șoseaua spre Suceava. Pedalând mereu, m-am pomenit la Humulești, trecând prin fața casei lui Creangă, de unde se zărea estompată de distanță, cetatea lui Ștefan cel Mare. Pedalam mereu, ar fi trebuit să fac și poze, însă voiam să ajung la mănăstirea - punct final al zilei. Trecând prin centrul în construcție al orașului, când găsii un telefon, am anunțat acasă, să știe și ai mei unde ajunsesem. De
Periplu pe bicicletă by Mihai Ştirbu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1781_a_92271]