545 matches
-
De vom avea vocațiunea de apostolat, vom uita personalitatea noastră, ne vom uita pe noi, pentru acești copii și nu ne vom măsura timpul cu dinarul, ce ni se dă pentru munca noastră”.23) Să fie astea vorbe de „profesor pedant”?24) „Aud materia plîngînd...” Bacovia realizează două performanțe, în acest vers din „Lacustră”, pentru care poemul a devenit celebru. Prima e că folosește un cuvînt rareori întîlnit în poezie și chiar în proză: „materie”. Explicînd dificultățile pe care le-a
ÎN JURUL LUI BACOVIA by CONSTANTIN CALIN () [Corola-publishinghouse/Science/837_a_1765]
-
Ed. Pim, 2009, p. 150. 4. Vezi: Sava Ariton, ,,Pentru N. I. Bibiri”, în ,,Bacăul”, 6, nr. 56, 18 martie 1929, p. 3. 5. ,,Știri”, în ,,Secerea”, 4, nr. 6, 17 august 1923, p. 3. 6. Sava Ariton, loc. cit. Despre pedanți 1. Ioan Slavici, „Educațiunea morală”, 3. Corectitatea, în Opere, 11, Text ales și stabilit de C. Mohanu, Ed. Minerva, 1983, p. 505. 2. „Educația”, în Părerile mele, Versuri și proză, ediția cit., p. 60. 3. „Dicționar grotesc”, în Proză, Ediție
ÎN JURUL LUI BACOVIA by CONSTANTIN CALIN () [Corola-publishinghouse/Science/837_a_1765]
-
o piramidă învelită/ într-un manuscris./ Ochii mei: două planete/ în derivă./ Mâinile mele: un altoi/ al umbrei/ pe o limbă de clopot./ Capul meu: un templu/ care-și numără/ nesfârșitele altare". Ca întotdeauna, autorul nu își refuză comunicarea poetică pedantă, încărcată de lexeme de o mare densitate simbolică: cuvintele poartă pe creștet "marama încinsă a/ purificării", ființa "pustie" a femeii adorate este încinsă, "la marginile orei", cu insomnii și "corole de spini magici" și, în general, toate "iubitele sunt turnuri
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
Pentru că pot proveni dintr-un alt tip de discurs, între alți parteneri.” Critica filologică a textului, dovedește exegetul, nu se poate împlini decât prin analiza lui logică și filosofică. Poetul, clasicistul, exegetul, comparatistul se întâlnesc în opera moralistului C., deloc pedant, cu o adâncă înțelegere a tuturor slăbiciunilor și spaimelor omenești, dar și cu rigoarea celui ce s-a desăvârșit pe sine înainte de a-i modela pe alții, cel din Luminile și umbrele sufletului (1995). Portretele morale ale trăsăturilor de caracter
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286486_a_287815]
-
Mihail Bahtin) aparține neîndoielnic Moldovei de Sus, dulcei Bucovine, luminozității muntoase. O paralelă lexico-stilistică vizând preponderența elementului latin în Moartea căprioarei și Miorița este concludentă din perspectiva posibilităților analitice și interpretative ale profesoarei Mihaela Ciocoiu, care nu ezită să stabilească, pedant și meticulos, frecvența statistică și originea cuvintelor din cele două capodopere. Bibliografia indică fără dubii seriozitatea investigației istorico-literare, fiind convocate în actul demonstrației nume prestigioase, fără de care nicio cercetare Labiș n-ar fi posibilă. Mihaela Ciocoiu nu schimbă imaginea în
NICOLAE LABIȘ – RECURS LA MEMORIE DIMENSIUNI SPAŢIO-TEMPORALE ÎN POEZIA LUI NICOLAE LABIȘ by MIHAELA DUMITRIŢA CIOCOIU () [Corola-publishinghouse/Science/91867_a_107354]
-
la care se adaugă alții, variabili (presa, librăriile ș.a.), se încheagă imaginea mai amplă, de o anume prospețime, a unei culturi, cu dinamismul propriu și cu protagoniștii ei - de la primii, ingenui, stihuitori și de la bătrânii cronicari, de la sârguincioșii traducători și pedanții pedagogi „luminători”, de la trubadurii melancolici sau învăpăiații pașoptiști până la acei cărturari și poeți care, precum Ion Heliade-Rădulescu, ajung să încunune strădaniile unor generații anterioare și deschid perspective mai înalte cugetării literare, aureolată prin gândirea eminesciană. O viziune mobilă, dialectică susține
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290640_a_291969]
-
polimorfă, tensionată, în care sălășluiesc laolaltă polaritățile forței și slăbiciunii, semnificând în fond divergența dintre aparență și esență. Poetica romanelor, stilul lor și tehnicile narative sunt indisociabile de mesajul vehiculat. Romancierul nu e în nici un caz un „stilist”, în sensul pedant al termenului, ori un calofil. Problematica intelectuală, morală, psihologică, filosofică, socială, sondarea abisalului, a abjecției, a slăbiciunii omenești, a fragilității și energiei lăuntrice, a putinței de mântuire nu sunt tratate descriptiv-expozitiv, ci sunt încorporate în text, așa după cum „materialitatea corporală
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285877_a_287206]
-
probleme rămase până atunci obscure". Este un exemplu clasic a ceea ce înseamnă polemică, noțiune evident străină autorilor cărții care confundă polemica cu monologul. Lectura acestor polemici produce și astăzi o puternică impresie prin ținuta lor, dezvăluindune un Paulescu extrem de atent, pedant și riguros în argumentație, ceea ce îl plasează sub acest aspect printre cei mai mari polemiști în domeniul științei care, după Taton Rene, era „cea mai cunoscută polemică științifică de la începutul secolului al XX-lea” (Taton Rene - Istoria generală a științei
Nicolae C. Paulescu între știința vieții și metafizica existenței by VALERIU LUPU () [Corola-publishinghouse/Science/91893_a_92858]
-
autoare își păstrează nu numai identitatea, ci și opiniile, fără ca acestea să se armonizeze integral cu cele ale colegei de reflecție și scris, dar fără să se afle vreun moment în disarmonie cu acestea. Nu e o carte de erudiție pedantă, dar nu e niciun eseu sau un volum de memorii, fiindcă reacțiile și reflecțiile fiecăreia dintre noi tind către judecăți cauzale și sunt dintru început ordonate de o lungă asceză a cercetării istorice. Am adăugat ediției în limba română o
by Catherine Durandin şi Zoe Petre [Corola-publishinghouse/Science/1044_a_2552]
-
luat drept om). Culegerea Dispariția profesorului prezintă totuși, fie și parțial, un oarecare interes literar. Alcătuită dintr-o povestire polițistă, vizibil influențată de modelul scrierilor lui Georges Simenon (amestecul de banal și gravitate a situațiilor, ambiguitatea detaliilor-cheie, atmosfera casnică și pedantă, de apus a unei lumi vechi), dintr-o nuvelă despre viața pe șantierul unui nou oraș (Plecarea din Baracal) și o proză de război (Apus de soare în unghi mort), pe tema culpabilității dominate prin artă (căpitanul Ștefan Moraru se
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288123_a_289452]
-
lingviști: Iorgu Iordan, 1975, p. 231; Dumitru Irimia, 1999, p. 136; G.G. Neamțu, 1999, p. 7; G. Gruiță, 1994, p. 134 ; G. Beldescu, 1995. Într-un articol din Tribuna (Rad, 1998, p. 7), am arătat că această regulă poate părea pedantă, motiv pentru care nici măcar lingviștii nu o aplică În totalitate. Astfel, profesorul Theodor Hristea (1984), un campion al acribiei filologice (și nu numai!), În următorul context, folosește punctul după paranteză: În lingvistică, astfel de cuvinte și forme gramaticale se numesc
[Corola-publishinghouse/Science/2315_a_3640]
-
z: dille → zile; livedi → livezi; verdi → verzi; urmeadă → urmează; c → ț: oficer → ofițer; â → Î; ó → oa: frumóse → frumoase; póte → poate; é → ea; dela → de la; Înegri → Înnegri etc. Observație. Se vor Înlătura grafiile etimologiste, chiar dacă ele au determinat o pronunțare pedantă. De exemplu: me → mă; resare → răsare; rezbi → răzbi; respuns → răspuns; reu → rău; seu → său; zimbet → zâmbet; zină → zână; sin → sân; ved → văd etc. • Se vor aplica regulile de punctuație În vigoare. Aceasta Înseamnă că, de pildă, dacă Într-un text
[Corola-publishinghouse/Science/2315_a_3640]
-
cunoscuți pentru contribuția adusă la formarea teatrului românesc, atât ca actori, cât și ca autori dramatici. Am învățat la școala lumii, scrie Caragiale. Cealaltă învățătură, a cărților, o privește cu rezerve, ca și pe posesorii ei, rămași numai la ea, pedanți de toate categoriile și tipurile doctorale. Scriitorul își alege exemplele din Tacit, Dante, Shakespeare și Molière, din Schiller și Goethe. Clasicii însă nu îi sunt necunoscuți. În special repertoriul teatral îi este foarte familiar. Traduce din Cervantes, Charles Perrault, Edgar
Lumea politică pe scena lui I. L. Caragiale by Corina Baraboi () [Corola-publishinghouse/Science/1677_a_3045]
-
îngrădire ("deci-mare") a problematicii filozofice 380. Oprindu-se asupra lucrărilor lui Martin Heidegger, el constată o "dezesperantă" monotonie în revenirea perpetuă asupra cîtorva idei inițiale. În plus, fenomenologia apropie prea mult filozofia de filologie, mărginindu-se la a da indicații pedante în legătură cu semnificația cuvintelor. În aceste circumstanțe, fenome nologismul cu spiritul lui "anticonstructiv" nu poate fi începutul unei noi mișcări filozofice, ci, mai degrabă, un moment final al filozofiei realizate pînă acum. Dar, deși respinge maniera de filozofare favorizată de Martin
Elemente de filozofia limbii by Ioan Oprea [Corola-publishinghouse/Science/1424_a_2666]
-
lipsit de "fantezie comercială", adică lipsit de idei, de idei geniale, va rămîne toată viața o persoană care, în cel mai bun caz, va deveni vînzător sau funcționar tehnic: el nu va crea niciodată forme organizatorice noi. Spre deosebire de ceea ce cred pedanții, inspirația nu joacă în domeniul științei un rol mai mare decît în domeniul problemelor pe care le are de rezolvat un întreprinzător modern. Pe de altă parte - lucru adeseori ignorat -, ea nu joacă un rol mai mic decît în domeniul
[Corola-publishinghouse/Science/84998_a_85783]
-
plus modului în care înțelegem ceea ce se întîmpla în mintea lui R2; intenționalitatea și autoamăgirea sînt concepte care pot fi valabile numai în prezența unei anumite doze de hazard. Pentru o mai mare precizie, însă cu riscul de a deveni pedanți, poate ar trebui să vorbim de "pseudo-minciuni" atunci cînd ne referim la prefăcătorii direcționate spre propria persoană, prin care ajungem să negăm lucruri de care sîntem convinși sau eram convinși că ar fi adevărate. Partea semnificativă a declarației lui R2
by J. A. Barnes [Corola-publishinghouse/Science/1068_a_2576]
-
foarte intense și pot intra chiar în conflict unele cu altele. Există numeroase motive pe care le dau cei păcăliți pentru a explica de ce păstrează relații în care știu că sînt mințiți sau, ca să prezentăm problema într-o manieră mai pedantă, motive pentru care unii oameni mențin relația cu cei despre care știu că încearcă să-i mintă sau ale căror minciuni le acceptă. În general, acordul tacit prin care păcălitul pretinde că nu a fost înșelat și se poartă ca și cum
by J. A. Barnes [Corola-publishinghouse/Science/1068_a_2576]
-
că această situație nu se poate modifica decât, în principiu, prin punerea bazelor unei culturi de alt tip: solidă, specializată, riguroasă, sistematizată, profesionalizată. Cât timp precizia, exactitatea, opera de longue haleine vor fi socotite de către mulți, inclusiv poeți, valori minore, pedante, iritante, plictisitoare, obositoare etc., un mare progres în direcția marii culturi nu va fi posibil. Concluzia ni se pare firească. Făcând astfel de constatări nu încercăm nici un fel de satisfacții. Dimpotrivă. Știm bine că o astfel de cultură nu se
POLITICĂ ŞI CULTURĂ by ADRIAN MARINO () [Corola-publishinghouse/Science/873_a_1589]
-
structurilor sale. Din acest punct de vedere, cultura alternativă reprezintă expresia directă a spiritului critic, militant și activ, prin toate formele dezbaterii intelectuale inconformiste și neinstituționalizate. Mai întâi ca potențialitate și apoi ca act, ca să ne exprimăm în termeni oarecum pedanți, aristotelici. Eroul alternativ Personajul acesta, evident incomod, în general antipatic și neconformist, suspect prin definiție oficialităților de orice categorie, trebuie privit cu oarecare atenție. Are multe defecte, dar și o calitate capitală esențială: el și numai el este creatorul și
POLITICĂ ŞI CULTURĂ by ADRIAN MARINO () [Corola-publishinghouse/Science/873_a_1589]
-
altele, exprima astfel de crezuri: „Suntem impetuoși, năvalnici. Disprețuim pe molatici, pe îndoielnici și pe obosiți”; „O voință mare și puternică și o mare speranță”; „Drepturile noastre le cucerim”; „Convingem prin GEST, nu numai prin raționament”; „Ne ferim de cărturarii pedanți. Sunt totdeauna sterili și totdeauna fățarnici” - și Ce vrem. Catehism pentru suflete nehotărâte. Autorul unor asemenea sentințe care propovăduiau afirmarea impetuoasă era cunoscut până în anii ’50 doar prin aceste broșuri. N. Vătămanu, un participant la întâlnirile „academiei”, prețuind la B.
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285683_a_287012]
-
-se în evidență imagismul descriptiv relaționat cu natura afectivă a poetului. Și „conștiința simbolică” bacoviană îi relevă criticului contrastul dintre imaginar și text, ordonarea rostirii lirice prin ritm și rimă trădând alienarea ființei poetice. S. nu aglomerează discursul critic cu pedante disecări de text, ci doar înlesnește o „cuprindere” a operelor cu ajutorul „figurilor”, detectate folosindu-se îndeosebi de teoria literară franceză postbelică. Interesat mai ales de condiția scripturală, el se mișcă dezinvolt printre concepte și citate și își distribuie eseurile oarecum
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289832_a_291161]
-
aruncați, ca în saraiurile și palaturile cele mari și desfătate așezați, s-au dusu-se; iară altă nemică nici în sin, nici în spate n-au rădicat, cu sine să ducă". Mai târziu disputa devine aridă și de un ascetism pedant, dar trebuie să se recunoască lui Cantemir meritul de a căuta întîiul termeni filozofici (substări, asuprastări, împregiur-stări, macrocosmos, microcosmos), în slujba unui spiritualism naturalist de speță paracelsiană. Vanhelmontian în Sacrosanctae scientiae indepingibilis imago, cu toate elementele de rigoare ale teosofiei
Istoria literaturii române (Compendiu) by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Science/295570_a_296899]
-
apă galbenă). Căutarea monstruosului indică și ea un spirit de atelier. Zobie, un fel de Quasimodo, e tratat în uleiuri țipătoare (gușe roșie, păr roșcat, fond portocaliu). În nuvelistica lui Delavrancea e o intenție de verism, în chipul mai puțin pedant al lui G. Verga. Însă observația e superficială, mai curând satirică, și puținele note realiste sunt puerile și vulgare. Cosmin are în cursul acțiunii două turburări stomacale, iar devotamentul Sașei se vădește mai ales când îl doare "vreo măsea". Proza
Istoria literaturii române (Compendiu) by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Science/295570_a_296899]
-
foc: "vita muncește ca și omul și-i păcat să ardă". Toate momentele se vor regăsi la Rebreanu pe proporții grandioase. CALISTRAT HOGAȘ Calistrat Hogaș (1849-1917) e un profesor, deci un cărturar. Literatura lui e livrescă, fără a fi seacă, pedantă cu prospețime. Hogaș e paralizat de respect pentru clasici și nu îndrăznește să scrie decât la bătrânețe, după îndelungi examene de conștiință. Omul care a corectat mii de teze e sever cu sine însuși. Boema lui turistică se adaptează mediului
Istoria literaturii române (Compendiu) by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Science/295570_a_296899]
-
miresme otrăvitoare în trepieduri de argint, îi presară în pat garoafe și maci, stropește pernele cu parfum de brad și înfige într-o glastră trei ramuri verzi de lămâiță și un ram uscat de eucalipt. Dragostea urmează după acest ceremonial pedant. Bărbatul primește cheia de la poarta verde și rămâne în turnul celor trei blazoane (al Iubirii, al Speranței și al Credinței viitoare), mâinile femeii sunt ca albul altarelor din Babilon și din Ninive. După aruncarea cheii, bărbatul întreabă pe femeie: "Voiești
Istoria literaturii române (Compendiu) by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Science/295570_a_296899]