17,095 matches
-
joace-n picioare însă dincolo de masa lui trivial-opacă se-ntinde-o pajiște de aer diafan din care pornește drumul mult căutatul drum Doamne adevăratul drum al vieții fără munte n-ar fi fost cu putință s-ajungă la noi mirificul peisaj pe care-l poartă-n cîrcă fără acesta n-ar fi fost cu putință drumul care nu duce nicăieri.
Poezii by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Imaginative/10941_a_12266]
-
știe totul iar eu închisă în țarc pe întuneric pun cap la cap imagini despre viețile altora ghimpele bolii îmi trimite veste covrigul fără metafizică e leacul vremelnic dreptunghiul de sticlă, o barbacană care poate ucide într-o singură clipă peisaj cu poet la vedere țigara mai fumegă bandajul peste ochiul stâng face umbră discretă "ce tot aveți cu Zenobia" Cu mine îngerul vișinii de celuloid gata să sfârtece pielița răului încă nu vine pe buze Cuvântul smerit cu cetele cele
Poezie by Lucia Negoiță () [Corola-journal/Imaginative/11603_a_12928]
-
fapt, a grădină, ci a luminiș de pădure, simți cum îi cad în păr frunze galbene. Masa aceasta, acest prânz în aer liber, mestecenii din jur B îi făcură impresia ciudată de déjŕ vu. Ce asemnănare putea fi între acest peisaj de păduri tăiate mai în tot locul de oglinzi de lacuri și tot ce văzuse el până atunci? Nici una. De fapt, senzația pe care o resimțea ținea de ceva artificial, ca de o imagine văzută într-o expoziție, un peisaj
Din Carnetul unui Pierde- Țară by Paul Diaconescu () [Corola-journal/Imaginative/10990_a_12315]
-
peisaj de păduri tăiate mai în tot locul de oglinzi de lacuri și tot ce văzuse el până atunci? Nici una. De fapt, senzația pe care o resimțea ținea de ceva artificial, ca de o imagine văzută într-o expoziție, un peisaj pictat, o pânză înfățișând o mică agapă câmpenească, sau o secvență de film. Ajuns aici, gândul lui cotrobăi mai adânc în memorie și după câteva clipe știu : da, se afla acum în această pădure din Sörmanland, în această zi de
Din Carnetul unui Pierde- Țară by Paul Diaconescu () [Corola-journal/Imaginative/10990_a_12315]
-
Rebreanu. Cu ajutorul istoricului Călin Felezău am reușit să deslușesc câte ceva din cele cuprinse în acest articol. Astfel, Cavit Yamaç arată încă de la început că traducerea în limba turcă a romanului Pădurea spânzurațilori este considerată ca fiind un adevărat eveniment în peisajul literar-artistic turcesc, deoarece cititorul turc este pus în contact cu opera celui pe care comentatorul îl consideră ,creatorul romanului românesc modern". Romanul său a fost ales spre traducere, deoarece autorul lui este membru al Academiei Române și unul dintre cei mai
Pădurea spânzuraților în limba turcă by Mircea Popa () [Corola-journal/Imaginative/10931_a_12256]
-
1969), publică Echinoxul nebunilor și alte povestiri, o proză fojgăind de veșnicii arhonți, hierofanți și gnomi, mai mult sau mai puțin transfigurați. Există printre desenele lui Hyeronimus Bosch unele care ilustrează perfect aceste ,deliruri" sub control artistic. Omul - arbore în peisaj amintește de statuile - femei din Artiștii din insulă, cărora le dăduseră crengi subțiri, pline de frunze. Din coapse, din umeri, din șolduri, din sîni, de pretutindenea creșteau mlădițe verzi". Imaginea nu îi este străină nici lui Șt. Bănulescu care, undeva
Iunie by Gabriela Ursachi () [Corola-journal/Imaginative/11580_a_12905]
-
aruncat o piatră în apă cam cu aceeași coregrafie de cum închipuiam pe buddha arătând floarea mulțimii sau călăuza din călăuza când arunca ca pe o cometă acel șurub legat de o batistă de adio înspre a fenta zona erogenă a peisajului pleosc vezi muzici a scuturat pomul de avocado cari căzând coios făceau bum bum bum vezi muzica m-a bătut pe umăr pac pac poc vezi muzica n-ai de ce să-ți fie frică aici ai totul e MUZICĂ aici
Despre actul gratuit sau de grație by Alexandru Dohi () [Corola-journal/Imaginative/11047_a_12372]
-
al realului întors pe toate fețele: tipologic, profesional, etnic, semantic, ambiental. Tentat deopotrivă de pilda morală și de aforismul indus de irepetabile ,clipe de viață", Ion Lazu excelează printr-un profund sentiment al naturii, învederându-se un neîntrecut senzor al peisajului montan și păduros, sălbatic și necontaminat; care, alături de câțiva oameni (mai cu seamă protagonistul cărții, sălbaticul Gligorie, monomaniac al dăruirii de sine, etic, un antierou și posibil alter ego al autorului) și câteva cărți, l-au modelat sufletește și spiritual
Geologul, antierou și scrib by Geo Vasile () [Corola-journal/Imaginative/11404_a_12729]
-
răspunde punctual (de unde și sentimentul cititorului de saturație), prozatorul excelează mai ales când se livrează epicului canonic tip - o zi din viața Magdei sau confruntările dialogice în cheia adevărului ultim între mamă și fiică, - ca să nu mai vorbim de trăirea peisajului montaj până la cartografierea stilistică a detaliilor acelei naturi suprafirești. Esențială e împlinirea visului protagonistului de a se fi reîntors în patria sa montană, deci, spirituală, precum somonul roșu în apele natale, spre a-și îndeplini destinul. Scos din regimul de
Un roman onorabil by Geo Vasile () [Corola-journal/Imaginative/11493_a_12818]
-
doar de realizarea estetică a prea sincerei "descărcări personale". Cel din urmă surprinde perfect cadrul și îl expune cu înțelegere: "Cazul său este o realitate și nimic mai mult. Realitate complexă, cu unele fibre în ereditatea ebraică, cu altele în peisajul și ambianța morală munteană, iar cu altele în cultura franceză, cazul său este al unui mic univers." Cel iritat și amărît peste măsură de "ecourile" provocate de această carte cu stranii și străvezii expandări autobiografice este Sebastian însuși care, în
Mai by Gabriela Ursachi () [Corola-journal/Imaginative/11703_a_13028]
-
zice, a unui geniu fast al locului". Cu toate că Brăila nu s-a ilustrat întotdeauna ca un centru științific și cultural asemănător altor orașe ale țării, ca Iașiul și Clujul, de pildă, totuși aici, printr-o insondabilă alcătuire a naturii, a peisajului și a atmosferei specifice, a plămădirii ființei umane, în tainicele ei structuri spirituale și morale, s-au creat căile de afirmare a "rasei brăilene", a numeroșilor oameni care au întrupat în mod exemplar inteligența, cugetul și simțirea românească. In literatură
De neamul brăilenilor by Teodor Vârgolici () [Corola-journal/Imaginative/11816_a_13141]
-
mandat, obținut în urma alegerilor de la 27 septembrie 1992, se va situa sub semnul continuității. ,Liber-schimbismul - va declara ,realesul" - n-a fost și nu este doar un partid politic; este o mișcare, o doctrină și un stil, a căror apariție în peisajul românesc a generat numeroase manifestări de simpatie. Această mișcare, această doctrină și acest stil vor continua să se exprime și în noul Parlament al României. Pe steag e scrisă curajoasa deviză: ŤGura noastră nu stă mută/ De frica lui trei
Caragiale e cu noi! by Ștefan Cazimir () [Corola-journal/Imaginative/11389_a_12714]
-
viață în Bucureștii secolului 19 și a lăsat urme indubitabile despre reperele ce-i jalonează existența. Frumoasa biserică a Ienii (pe strada cu același nume din centrul Capitalei), ctitorie a logofetesei Safta, cumnată a domnitorului C. Brâncoveanu, a dispărut din peisajul Bucureștilor după cutremurul din '77 în urma dispozițiilor exprese ale Elenei Ceaușescu, deși această bijuterie de arhitectură scăpase teafără după seism (o neînsemnată spărtură în zidul unui sân al naosului). A fost, pesemne, prima victimă a furiei demolatoare de biserici a
Fotografia unei posterități întristătoare by Constantin Mateescu () [Corola-journal/Imaginative/11860_a_13185]
-
și inovație). Poeții tradiționaliști, explică el imediat mai departe, înțeleg să fie moderni la un nivel de artă europeană, prin fructificarea bogatelor resurse naționale, a folclorului și datinelor, și nu printr-un lirism de import. Și dă ca exemplu poezia Peisaj transcendent de Lucian Blaga, care reprezintă ,cea mai fericită sinteză de tradiție adevărată și spirit modern". Oricât de rezonabil și echilibrat (el combate ,jalnicele imitații sterile, fie ele Ťmodernisteť", fie ele Ťpseudo-tradiționalisteť, clișeele, falsul motiv patriotic ,tratat fără talent și
Ion Pillat,critic literar by Al. Săndulescu () [Corola-journal/Imaginative/11411_a_12736]
-
lui Ion Pillat cu sentimentul naturii, văzut semnificativ ca ,cheia de boltă a întregii poezii românești de la Miorița până în zilele noastre." Sistematic, sunt urmărite perioadele evolutive și caracterizați poeții cei mai reprezentativi, autorul găsind că G. Coșbuc a pictat un peisaj mai specific românesc decât Alecsandri și decât Eminescu, ceea ce după noi este o limitare a sentimentului naturii, atât de vast răsunător în lirica eminesciană. în schimb, ne apar foarte exacte aprecierile asupra epocii contemporane, cu tendința ei de simplificare și
Ion Pillat,critic literar by Al. Săndulescu () [Corola-journal/Imaginative/11411_a_12736]
-
ziua și o admiră, de la distanță, noaptea, o idealizează, o idilizează, o personifică, o compară și o laudă deșănțat. Îți poți imagina orice despre ceea ce se întâmplă pe Lună, mai ales pe fața ei nevăzută, îți poți imagina orice despre peisajele ei mirifice, despre decorurile ei tropicale sau pastorale, îți poți închipui că acolo este raiul, este locul unde se arată Dumnezeu. Mai mult de-atât poeții nu-și pot imagina. Mai mult de-atât își pot închipui însă oamenii de
Luna de pe cer by Ioana Pârvulescu () [Corola-journal/Imaginative/11213_a_12538]
-
eroul din Sărmanul Dionis ajunge și el pe Lună cu iubita lui, prin magie pură, într-o singură clipită, iar cititorii lui Eminescu se trezesc o dată cu ei pe malul unui lac albastru care oglindește în el "o cunună de dumbrave". Peisajul lunar are sălbăticia unei obișnuite zile de primăvară-vară, "cu scorburi de tămâie și cu prund de ambră", cu șiruri de cireși înfloriți, cu flori care cântă în aer, cu frunze "îngreuiate de gândaci ca pietre scumpe", cu greieri și păianjeni
Luna de pe cer by Ioana Pârvulescu () [Corola-journal/Imaginative/11213_a_12538]
-
cei mai tipici cetățeni ai lumii moderne. Maiorescu are termometru și barometru, măsoară și notează temperatura zilnică și starea vremii asemenea unui personaj julesvernian, e preocupat de toate aparatele moderne, călătorește, face fotografii, divorțează, dar are în el și bucuria peisajului și a gestului romantic. În Jurnalul lui din 1882, la 20 aprilie stil vechi, 12 mai după calendarul nou, are o succesiune de însemnări tipice pentru acest "amestec" care-l caracterizează: " Timp admirabil, totul verde din plin, foarte, foarte cald
Luna de pe cer by Ioana Pârvulescu () [Corola-journal/Imaginative/11213_a_12538]
-
pe ulițe lungi și întortocheate, în care prăvăliile stăteau lipite una lîngă alta" ș.a.m.d. Ultimele două capitole aduc o deschidere perspectivică remarcabilă, cu final tipic pentru Dumitriu. Un anume sentiment spațial și o anume viziune spațială, ieșite din peisajul său originar, natal, devenit suportul metafizicii lui specifice: transcendentul absent, revelat de un cer nesfîrșit și gol, căruia îi corespunde cîmpia nesfîrșită și goală. Într-o singurătate absolută, omul stă "în fața unei cîmpii albe: Dunărea", iar "de jur împrejur pînă
Petru Dumitriu și "negrul" său by Ion Vartic () [Corola-journal/Imaginative/11819_a_13144]
-
la patosul exasperat al spaimelor existențiale și al sentimentului absurdului, de la bucuria pură a jocului și fronda simpatică a boemei, la răzvrătire și revoltă a creatorului care se ia în serios, de la valorizarea picturală a cuvîntului în "descrieri" de natură, peisaje campestre ori tablouri citadine, pînă la exploatarea lui muzicală în cele mai variate ritmuri de la melopeea doinei și sugestia simbolistă pînă la improvizația sincopată a jazzului sud-american. Aici apar pentru prima oară îngerii și păsările ce străbat mai tîrziu cerul
Nichita Stănescu - Debutul poetic by Alexandru Con () [Corola-journal/Imaginative/11843_a_13168]
-
moarte/ arunca-te-n pustiul de munte?/ și ochi de sticlă urmăresc zborul văpăii/care nebănuit se stinge/printre genele coborâte ale uitării/ de semeni” (Nimeni nu vede). În versurile pe care le-am citat putem descifra și un alienant peisaj sufletesc de factură expresionistă, destul de frecvent în florilegiul bilingv Tăcerea ghimpilor / Il silenzio delle spine, ce rezonează cu erezia și rebeliunea din care își trage originea misterul poeziei (Tăinuită în cuvinte). Versurile poetei noastre par a trăi ceea ce în Renaștere
IL SILENZIO DELLE SPINE de VIORELA CODREANU TIRON în ediţia nr. 1891 din 05 martie 2016 [Corola-blog/BlogPost/380608_a_381937]
-
al III-lea. Volumul recent apărut, „Ochiul curat”, pare a fi emblematic pentru opera poetică de până acum a autoarei, prin tematică și esența stilistică. Poemele cuprinse în acest volum stau sub semnul meditației, al nostalgiei și al introspecției. În peisajul literar și-a făcut apariția al optulea volum de poezie, de data aceasta laică, al doamnei Dorina Stoica. Ea poate fi socotită unul dintre acei dăruiți de Dumnezeu cu darul de a împărți celor din jur simțirile, gândurile, durerea și
GHEORGHE CLAPA (AUTORUL ESEULUI)– “LIRICA FEMININĂ ROMÂNEASCĂ S-A ÎMBOGĂȚIT CU O VOCE DISTINCTĂ: DORINA STOICA” de DORINA STOICA în ediţia nr. 1876 din 19 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/380571_a_381900]
-
pentru a fi înțeleasă. Continuăm să credem în forța, tenacitatea și mai cu seamă în inepuizabilul talent al autoarei. Personalitatea ei lirică, prin al optulea volum „Ochiul curat”, apărut la sfârșitul anului 2015, se consolidează ca o voce distinctă în peisajul poeziei române contemporane: //nopțile din spatele draperiilor/le-am umplut de tine/tiptil te-ai strecurat/ între mine și rugăciuni ispită/ unde se termină visul acolo ești tu/netrăită îmbrățișare/clipă/ pată de culoare/într-o existență lipsită de emoții firești
GHEORGHE CLAPA (AUTORUL ESEULUI)– “LIRICA FEMININĂ ROMÂNEASCĂ S-A ÎMBOGĂȚIT CU O VOCE DISTINCTĂ: DORINA STOICA” de DORINA STOICA în ediţia nr. 1876 din 19 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/380571_a_381900]
-
prisma spațială-temporală la rang de frescă trecută fiind prin țesătura fină croită cu magia cuvântului. Aici trebuie regăsit Dan Gashi, într-o deplinătate a conștientului deliberat și asumat cât se poate de clar. Poetul și pictorul albanez se încadrează în peisajul amplu al iluștrilor convinși și totodată convingători care nici într-un caz nu ar putea uita de rădăcinile sale, Kosova și patria-mamă Albania, cu toate că el se află de multă vreme pe calea exilului, în Germania. Astfel, se distinge tema principală
DANIEL MARIAN DESPRE DAN GASHI DIN GERMANIA de BAKI YMERI în ediţia nr. 2020 din 12 iulie 2016 [Corola-blog/BlogPost/380659_a_381988]
-
trec toate culorile./ Norii albi ating vârfurile lui Pashtrik,/ Aducându-ne adiere și respirație.// Această țară nu este Sahara,/ Le avem pe toate, toate anotimpurile./ Minunile ni le-a dăruit mama natură./ Ne iubește și ne ține vii în veșnicie.” (Peisaj). Imaginea frin filtrul sensibilității se face înțeleasă dincolo de oricare dimensiune. Se face necuprins! Aici ar putea fi îndrăzneala poeziei lui Dan Gashi... (Daniel Marian) Referință Bibliografică: Daniel Marian despre Dan Gashi din Germania / Baki Ymeri : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția
DANIEL MARIAN DESPRE DAN GASHI DIN GERMANIA de BAKI YMERI în ediţia nr. 2020 din 12 iulie 2016 [Corola-blog/BlogPost/380659_a_381988]