935 matches
-
și învață cum să folosească fiecare dintre acestea în scopuri practice. Cei care nu au practicat niciodată respirația profundă abdominală trebuie să se familiarizeze cu diafragma, realizând următorul exercițiu. Așeazați-vă cu fața în sus pe un covor, pe podea, pe peluză sau pe o altă suprafață curată, dar nu pe o saltea. Relaxați-vă corpul complet, ținând picioarele puțin depărtate, cu brațele de-a lungul trupului și cu gâtul întins confortabil. Puneți o palmă pe abdomen chiar sub ombilic și apăsați
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2250_a_3575]
-
cu gluga trasă pe ochi - fulgi vin și se duc În ultimul vers se poate observa un ligament se duc. Pentru cei disponibili totuși, fulgii pot reprezenta o reală seducție. Între sensuri De vreun an, pe un fragment al ei, peluza lungă, Înierbată, dintre sensurile de mers, pe artera principală din Drumul Taberei, se bucură de cîteva pîlcuri de vreo 4-5 mesteceni. În această primăvara Întîrziată, mestecenii mi-au atras atenția prin atmosfera delicată și discretă de liniște tihnită și parcă
Mulcom Picurând by Corneliu Traian Atanasiu () [Corola-publishinghouse/Science/1259_a_2200]
-
utilitate exterioară. Putem oricând, bineînțeles, să facem din Kant inventatorul designului, care pune în concordanță forma unui obiect cu funcționalitatea lui internă. Dar aici nu este vorba de obiecte, cu atât mai puțin de cele industriale, ci de grădini și peluze. Iar Kant dă ca exemplu floarea care nu se raportează la niciun scop. Într-adevăr, toată lumea, de la Heidelberg la Ulan-Bator, iubește florile cu o dragoste dezinteresată. Dragostea germană pentru natură să-l fi făcut oare pe omul nostru sensibil să
by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Science/1095_a_2603]
-
în general plat, fără prea mulți copaci, cu un pârâiaș care curgea în spatele clădirii. Din nou aerul era încărcat cu iz de iarbă proaspăt tăiată. —Arată superb, zise Darcey privind printre barele de fier ale porții. Parcă văd umbrarul pe peluză și pe Nieve arătând fenomenal în găteala de nuntă. — Nu pare să fie deschis vizitatorilor, remarcă Minette împingând poarta. —E electronică, n-o putem deschide. Păcat, aș vrea să trag puțin cu ochiul. —De ce? Nu știu, zise Darcey, smucind barele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1942_a_3267]
-
o întrebă Minette. Darcey dădu din cap. Mă duc să vă aduc niște perne, se oferi Malachy. Nu avem nici o conferință acum, și de aceea se află toate înăuntru. O clipă. Le lăsă pe Minette și pe Darcey afară, privind peluza îngrijită și pârâul. E minunat, nu-i așa? remarcă Minette. Darcey încuviință. —Dar o să fie nunta lui Nieve, continuă mama ei. Și nu vrei să fii aici când o să aibă loc. — A, nu știu, îi zâmbi Darcey. S-ar putea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1942_a_3267]
-
pun să vi se facă o cafea. Îi conduse prin coridoarele deja bine cunoscute până la fâșia de pietriș. Darcey puse mâinile streașină la ochi când dădu de strălucirea puternică a soarelui, reflectat în umbrarul alb imens care fusese instalat pe peluză. Se întoarse spre Aidan. —Ai vreo veste? Bărbatul arăta jalnic. Chipul îi era palid, cu tot bronzul de California, iar pe sub ochi avea cearcăne mari și adâncite. Clătină din cap. Nu. Doar un bilețel. Nimic altceva. Îi povestise despre asta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1942_a_3267]
-
parcate În față. Când mașina a Încetinit și a virat pe aleea clădirii mari de lângă ambasadă, șoferul a lăsat geamul jos ca să-i permită soldatului de gardă să ne identifice și am auzit zgomotul marii petreceri din vecini plutind peste peluză. Am așteptat, Împreună cu Rienecker, Într-o cameră de dimensiunile unui teren de tenis. Nu după multă vreme, un bărbat Înalt și subțire, Îmbrăcat În uniformă de ofițer de la Luftwaffe, ne-a anunțat că Goering se schimbă și că ne va
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2260_a_3585]
-
pe Koblank Strasse și apoi pe Lindenstrasse. I-am spus să oprească În colț la Hugo-Vogel Strasse. Era o suburbie liniștită, ordonată și cu mulți copaci Înfrunziți, cu case ale căror mărimi variau de la mijlociu la mare, având În față peluze Îngrijite și garduri vii frumos tunse. Mi-am zărit mașina parcată pe carosabil, dar nu era nici urmă de Inge. Neliniștit, am căutat-o cu privirea prin preajmă, În timp ce așteptam să mi se dea restul. Simțind că ceva era În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2260_a_3585]
-
Vopseaua se cojea de pe obloanele trase, și În grădină era un afiș pe care scria „De vânzare“. Casa părea nelocuită de multă vreme. Era exact genul de loc pe care l-ai alege dacă ai vrea să te ascunzi. O peluză neîngrijită Înconjura casa, iar un zid scund o separa de o porțiune de pavaj, unde, cu botul În panta dealului, era parcat un Adler albastru deschis. Am pășit peste zid și am mers de cealaltă parte, trecând cu grijă peste
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2260_a_3585]
-
mine urmându-l Îndeaproape. Când am ajuns În locul de unde se putea vedea casa, am zărit BMW-ul albastru al lui Ilse Rudel parcat În față și m-am Întrebat dacă o să o văd și pe ea. Numai că prezența pe peluză a unui imens cort m-a făcut să Întrerup tăcerea dintre noi: — O să dați o petrecere? — Ăăă, mda, o petrecere. E ziua de naștere a soției mele. Numai cu câțiva prieteni, știi. — Așa de curând după Înmormântare? Tonul meu era
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2260_a_3585]
-
taciturn de o mare discreție. Vârsta îl constrânge să se menajeze, să nu facă eforturi, dar sunt convins că nu din acest motiv, odată ajunși la Chichen-Itza, se retrage la adăpostul unui baobab somptuos. Ne privește cum ne risipim pe peluza din fața piramidei și ne așteaptă, ca și cum ar vrea să aplice ideea lui Ortega y Gasset după care cine vrea să ne învețe un adevăr trebuie să ne ducă până acolo unde putem să-l descoperim singuri. Cu gândul încă la
Caminante by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295603_a_296932]
-
lor, templele din jur au început să arate ca un morman de oase de piatră pe care iarba se cațără ca o colonie de termite verzi. Rămân un timp să contemplu împrejurimile. De sub baobabul ce-și întinde umbra neagră pe peluza din fața piramidei, dr. Huerta îmi face semn cu mâna. Trebuie să cobor? îl întreb tot prin semne. Nu, nu, mă liniștește el. Totuși, soarele e prea agresiv, îmi dogorește spatele. Ar trebui să stau și eu puțin la umbră ori
Caminante by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295603_a_296932]
-
mă împroșcă cu salivă: — Sunt mai mare în grad, deșteptule! Faci cum îți zice Marele Bill! Am văzut roșu în fața ochilor. — Cere-le un alibi și întreabă-i dacă Betty Short se prostitua. Drept răspuns, Koenig chicoti răutăcios. Am străbătut peluza și am urcat scările în fugă, iar cei doi bărbați s-au dat în lături , ca să-mi facă loc. Ușa de la intrare dădea într-o cameră de zi sărăcăcioasă, unde un grup de tineri fuma și citea reviste de cinema
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1945_a_3270]
-
la stânga. După câteva secunde eram în mijlocul lui Hancock Park - o zonă pe care polițiștii de la secția Wilshire o numesc Moșia „Fazanul la tavă“. Packardul dădu colțul pe Muirfield Road și se opri în fața unei clădiri imense, în stil Tudor, cu peluza din față de dimensiunile unui teren de fotbal. Am mers mai departe și am zărit la lumina farurilor plăcuța de înmatriculare din spate: CAL RQ 765. M-am uitat în oglinda retrovizoare și am văzut-o pe femeie încuind portiera din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1945_a_3270]
-
încearcă să duci o viață normală cu amicul lui Mickey Cohen pe urmele tale. Mi-am scos ideile astea din minte când am ajuns la a patra casă, situată într-o fundătură, și am remarcat că este intactă: exterior normal, peluză frumos îngrijită... Am parcat la două case distanță și am pornit în recunoaștere pe jos. Nici urmă de camionete Ford, deși era destul spațiu lângă bordură. Am cercetat casa de pe trotuar. Era o clădire bej, micuță, din anii ’20. În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1945_a_3270]
-
acolo de ani de zile. Pe geamurile parbrizelor se formase un strat de mîzgă adunată În timpul iernii; mașinile stăteau pe cauciucurile lor dezumflate, o parte a prăzii luate de japonezi de la cei din Națiunile Aliate. Jim cercetă cu privirea băncile peluzelor din nordul și sudul stadionului. De pe platformele de ciment fuseseră smulse scaunele, iar părți ale gradenelor erau folosite ca depozite În aer liber. Zeci de birouri și mese din mahon, cu luciul Încă intact, și sute de scaune de sufragerie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2010_a_3335]
-
și Își vîrÎ degetele În gura domnului Maxted. Buzele arhitectului tremurară În jurul lor. Dar soarele de august usca deja umezeala din iarbă. Jim Își Îndreptă atenția spre o baltă de pe pista de zgură. Așteptă ca santinela să treacă, apoi traversă peluza și bău din mîinile făcute căuș. Apa Îi alunecă pe gît ca un mercur Înghețat, un curent electric care aproape Îi opri inima În loc. Înainte ca japonezul să-i ordone să plece, Jim Își făcu repede mîinile căuș și duse
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2010_a_3335]
-
să se supună acelei norme și împingea un pic din atmosfera camerei de zi afară, în peisaj, transformându-l în închipuire într-o împrejurime armonioasă și îngrijită. Veranda, susținută de trei coloane, forma un gang umbros care ducea spre o peluză largă, împărțită în două de un răzor de trandafiri. În mijloc se afla un măr. Pe crengile lui aveau să crape mugurii în corale roz și bujorii își înclinau cu greu capul pe gardul din scânduri încrucișate care separa grădina
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2294_a_3619]
-
pus mâna în urma lăsată și am rămas uluit de cât de adânc fusese apăsată potcoava în pământul moale, îmbibat de apa formată de pe urma topirii zăpezii. Tatăl unui coleg de școală, care se îngrijea de grădină, umplea golurile cu pământ, însămânța peluzele cu iarbă, ca verdele să se facă din nou neted și uniform. Totuși impresiile și-au păstrat un fel de decolorare, la care mă tot uitam, dar în rest aceasta nu era observată de nimeni. Cu dosarele firmei din ultimii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2294_a_3619]
-
în fața caietului deschis, ale cărui file rămâneau albe și goale. VIItc "VII" Șirul de case de pe o parte a străziitc " Șirul de case de pe o parte a străzii" Stam la fereastră, mă uitam la răzorul de trandafiri dintre coloane, la peluza de iarbă cosită și la gardul de-a lungul căruia înfloreau flox-ul și lupinii, priveam dincolo de drumul ce traversa câmpul, la barele întinse. Săpăturile începuseră, se construise o moară de măcinat cereale, un soi de terasă supradimensionată, ale cărei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2294_a_3619]
-
făcu atent la „covorul oriental“, pe care spunea că l-ar fi cumpărat de curând și era atât de mare, încât acoperea toată dușumeaua. A trebuit să ies pe terasă, o suprafață de ciment delimitată prin plăci de granit de peluza de iarbă și de un brad bleu-argintiu. Apoi „camera de duminică“ fu din nou încuiată. Ne-am întors în bucătărie, la bancheta din colț și la masa pe care se mai aflau paharele noastre cu sirop, și unde radioul trona
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2294_a_3619]
-
decât fața de masă pe care o aveam din București. Fratele meu și cu mine învățam „bunele maniere“, fiindcă acestea erau cheia succesului și ne dădeau siguranță de sine în orice împrejurare, în timp ce, în fața ferestrelor, dincolo de straturile de flori și peluza de iarbă, începea grădina de legume a vecinului, pe care acesta o îngrășa săptămânal cu propriul lui îngrășământ. Noi purtam pantofi și în casă, bineînțeles, unii lejeri, pantofi foarte fini, iar eu nu am încălțat la prietenii din B. niciodată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2294_a_3619]
-
cu tine. Dar nu l-am ascultat, pentru că familia în care am intrat prin căsătorie mi-am imaginat-o cu totul altfel. „Strada grădinii“, casa lui Onkel Rodolph, cu arborii ei bătrâni, aleile de promenadă care duceau de la terasă printre peluzele de iarbă și de-a lungul răzoarelor cu flori, și iar înapoi la umbrelele de soare, unde în ziua asta de vară timpurie se servea cafeaua în serviciul de porțelan al bunicilor mamei; „Strada grădinii“ era peticul de prezent, singurul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2294_a_3619]
-
cumpărase încă în B., dar nu-l prea folosise, citi într-un prospect despre timpul de expunere la lumină, despre diafragmă, distanță și compoziție, apoi își procură un stativ, ale cărui picioare de aluminiu puteau fi prelungite, puse aparatul pe peluza proaspăt tunsă și noi, copiii, mama și el însuși ne așezarăm în spatele răzorului doldora de flori; își potrivi pe chip râsul lui larg, debordând de tinerețe și făcu o poză cu declanșatorul automat, care ne reprezenta în plină floare a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2294_a_3619]
-
fața ei de marmură. Pe urmă W. s-a așezat în fotoliu, a deschis Biblia, a citit fără să citească, și noi priveam de la fereastră răzoarele de trandafiri, de flox și de gălbenele, ne duceam cu ochii până departe peste peluza de iarbă și merii bătrâni, ca să ne putem întoarce capul de la el, să nu fim nevoiți să vedem silueta aceea prăbușită și să ne asigurăm că în fața ferestrei obișnuitul continua să fie la fel ca ieri și alaltăieri, chiar dacă acum
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2294_a_3619]